- vodcă sau vin
- fratele păduche
- conserve bine īnchise
borcane bine legate bani pentru o săptămīnă
- capul īn mīini
- ozone friendly
- rapsodia romānă
- de unică
folosinţă
- traista Mihaelei
- tehnica
anti-climaxului
vodcă sau vin
we
stand in galleries mournfully
unable
to look as modern as that
Andrei Codrescu
prima oară cīnd mi-am văzut numele
tipărit
a fost īn nouăzecişiunu īn ziarul
local la
decese chiar a doua zi după moartea
tatei
plesneam de mīndrie şi stupoare şi
īncīntare
bineīnţeles că am citit
anunţul de vreo
douăzeci de ori īmi silabiseam numele
puneam degetul limba urechea şi brusc
īmi aminteam
de mortul din casă de oglinzile
acoperite cu
cearşafuri de statutul meu de
proaspăt orfan
repede mă prefăceam că mi-e
ruşine
mă blestemam şi azvīrleam oho
ziarul cīt colo
la īndemīnă undeva de unde să-l
pot culege mai tīrziu
īl ascundeam sub pat ca pe o revistă
porno
la paisprezece ani am scris o
povestioară sefe
şi un scriitor bucureştean mi-a
aruncat o vorbă
aşa īntr-o doară stăteam
amīndoi faţă-n faţă
era cīt se poate de real şi de
bărbos şi totuşi nici
nu mi-l puteam imagina nu mai văzusem
scriitori
īi credeam pe toţi morţi mai mult
chiar
eşti talentat mi-a spus ai vīnă
mi se strīngea pielea pe spate aşteptam
o
pedeapsă ceva īmi ziceam aoleu
ştie că mă masturbez
ştie că fumez
mi-am cumpărat un caiet am scris pe
copertă
cu litere īngroşate dan sociu poezii
editura
cutare pe prima pagină dan sociu poezii
coperta
de prefaţă de
pe urmă
m-a cuprins un fel de
anxietate dar ce le dau la lansare
vodcă sau vin
cum ştiam eu că se face
şi noaptea cīnd mă apuca foamea
stăteam īn chiloţi
īn bucătărie şi mīncam
borş cu ceapă hop
anxietatea dacă ar intra acum cititorii
pe uşă
şi te-ar vedea
aşa că n-am scris pīnă acum
mai nimic
pentru că ştiu eu cum e cu poezia
şi cum se uită ea la tine cīnd te
plimbi prin casă-n chiloţi
fratele păduche
īn fiecare seară mă īntorc īn
cămin abătut
şi eu aş mai fi rămas
eu aş mai fi băut
cu prietenul meu eugen care a alergat
după ultimul troleibuz
deschid uşa
rugīndu-mă să nu fie nimeni īn
cameră
īi urăsc nici măcar
şi e ciudat dacă e camera
goală
parcă parcă īncep puţin
să-i iubesc
din clipa-n care īmi scot bocancii
mă simt condamnat
ceva ireversibil ca o vasectomie
pentru că pīnă dimineaţă
nu mai am putere
să mă mişc
şi de-afară se aud muzici
mă īntind īn pat mă gīndesc la
vechii mei prieteni
la un crăciun fără
zăpadă
la cheful de la costel
cīnd ne-am culcat fiecare cu cine am apucat
şi ne-am trezit a doua zi cu
păduchi
credeam că numai eu am şi mi-era
ruşine
şi ceilalţi la fel
mihaela credea că a molipsit-o pe
soră-sa
şi eu credeam că i-am luat de la
daniel
care ieşise din puşcărie
paula i-a spus mihaelei
şi laura a zis am fost şi eu la un
chef de-al vostru
şi m-am umplut de păduchi
marcel s-a ras īn cap
eu m-am tuns
fetele s-au dat cu gaz
după cīteva luni
la o bere
ne-am luat inimile-n dinţi şi-am
mărturisit
astfel am aflat că nu daniel era
vinovatul
că el ieşise din
puşcărie doar cu ploşniţe
că povestea pornise de undeva
din afara noastră
şi īn fond totul se explica prin
dorinţa
omenescă a unui păduche īnsingurat
de a sărbători crăciunul cu
noi
conserve bine īnchise
borcane bine legate
bani pentru īncă o săptămīnă
1.
o turmă de oi
franciscană
peste podul care leagă tudorul de
metalurgie
mīncat de viscole īmbălsămat īn
miasma bahluiului
după fiecare ploaie
petele de rugină īi
strălucesc īn lumina noului soare
ca un trup nu tocmai tīnăr
purtīndu-şi poftele la vedere
oi nemulse
de
a căror dulce materialitate
se īncarcă gemīnd
ca de propria-i greutate
regăsită parcă după
secole de plutire
2.
nimic nu se leagă īn mine şi
oricīt m-aş strădui nimic
nu mă leagă cu adevărat de
voi
un pod amărīt acolo pe care să
poată trece
īn siguranţă tramvaie autobuze
turme de oi
trăiesc o zi şi pentru că
nu se rupea
mai trăiesc una
aceeaşi
şi aceeaşi ca-n
zona
crepusculară
aceeaşi dimineaţă crudă
ca o blană
jupuită de pe un iepure viu
aceeaşi dup-amiază īn care oriunde
m-aşez
acolo rămīn
īncremenit
şi īncleiat
īnecat īn salivă ca o micuţă
fotografie
sărutată cu ură
aceeaşi seară
care urlă să-mi
acopere urletele
cīnd paharele sunt mai īnsetate ca mine
şi se rup de rădăcinile lor
invizibile
şi muşcă
tu
ştii că
iarna
trecută cīnd
ai
dormit cu mine-n tezece
cea
mai chinuitoare
dintre
obsesiile mele
era
aceea că
īntr-una
din zilele
cu
apă caldă vei fi
prinsă
şi
violată
la duşuri?
3.
ploaia s-a terminat şi soarele se
ridică īn colţul din
stīnga sus al oraşului ca un curcubeu apare la capătul
podului autobuzul cu pachetele noastre
de-acasă
două plase ca de obicei legate-ntre ele
cu un cordon
de la un halat de-al maică-mii
cartonaşul cu numele
meu legat cu sfoară borcane bine legate
la gură conseve
bine īnchise bani pentru īncă o
săptămīnă
capul īn mīini
mi-am luat şi
eu capul īn mīini şi nu şi-a făcut efectul
īn lume se
văruia
şi tot ce era
pat sau
canapea
fusese acoperit cu
ziare
nu era loc să
te-ntinzi
loc
să-ţi culci capul terciuit de experimente
īmi inventasem o
ţeastă ca nu
cumva creierul meu
să
se-atingă cu
mizeria de afară
ca nu cumva degete
murdare
să-ndrăznească a-l mīngīia
ca pe un creier al
lor
şi creierul
meu se interiorizase
şi suferea
uneori simt
că mi-a murit cineva īn cap
mă iau atunci
īn braţe şi veghez
şi după
trei zile
scuip afară
un trupuşor īngheţat
un făt
micuţ
cu ochi
albaştri
senini
un omuleţ cu capul
īn mīini
ozone friendly
Pentru
Radu Andriescu
1.
am scăpat īn sfīrşit de mai
vechiul şi ridicolul meu rău de maşină
de pe bancheta din spate aprob īncīntat
īnjurăturile prietenilor mei
comentariile lor tehnicezoterice
nu voi īnvăţa să conduc o
maşină
(pīnă şi-n vise intru-n toţi
stīlpii) cum
la vreun instrument nu cred să
īnvăţ vreodat a cīnta dar
e ceva vreme de cīnd am īncetat să le
mai spun femeilor tanti şi-n
faţa obosiţilor funcţionari
şi a acrelor vīnzătoare
rămīn cool
acum
mă ţin tare
(radule
adevărul e că am pierdut mai mulţi prieteni decīt un
centenar
dar ştii
invers decīt pe oglinzile retrovizoare
lucrurile par mai apropiate decīt sunt īn
realitate)
2.
de ce cīnd şi eu sunt ozone
friendly environment
friendly şi chiar friendly la o
adică semnez orice numai să fiu
cu băieţii iau poace la bīza
castane dupace peniciline stau
capră şi mă las cocoşat
la lapte
gros bucuros fac cheta la flegmă
nu te-au
trezit la ploieşti şi nici la īntoarcere
n-ai
apucat focurile de pe rafinării
īn
prima zi ţi-au ascuns cravata şi centura
ai
primit mustrare
īn
faţa careului
īţi
īnghiţeai ruşinat mucii şi-ţi cădeau pantalonii
ţi-au
plantat un şarpe īn geamantan
ţi-au
turnat pastă īn chiloţi te-au
pictat
cu cremă de ghete ţi-au scăpat
un
linguroi de sare īn ciorbă te-ai scăpat
pe
tine şi te-au pīrīt ţi-au furat banii
şi
te-au lăsat singur īn pădure dar
īn
ultima zi cine-a văzut ursul la
gunoaie
īn timp ce ei lălăiau līngă focul
de
tabără cine s-a ascuns şi l-a privit
minute
īn şir fascinat şi cuprins de tremendum
trec
printre tīrtanii de pe copou ca
tipul
de la the verve nepăsător
agăţīndu-i
cu umărul (adevărul
radule
că aş vrea să mă ia
cu
ei la o ciomăgeală la o bă
ută
la un tun la un viol īn grup) trec
pe
līngă ţaţe şi gardieni pubici şi
mă
simt stupid whitmanian
īn serile de toamnă cīnd ard
grămezile de frunze pe copou lucrurile
chiar par mai apropiate cīini īnciotaţi
de
milenii se desprind uşor unul de altul
alunecă
pe role īn vale pe līngă universitate
prin
gangul repetenţilor printre mesele
de la boema peste
fundaţie īnspre gară
rapsodiaromānă
emy-one-eye
se lăuda c-ar fi ştiut să cīnte la acordeon
zicea
că are şi o fotografie
cred
că de fapt era invidios pe costică
nu-s
muzician cum ar spune ohara dar
mi-ar
plăcea să fiu
acum
īn iunie cīnd parcurile sunt pline de filfizoni
aplecaţi
deasupra chitărilor oricum
nu
īnţeleg ce mare sfīrīială
īn
anii 70 sau 80 era cu totul
altceva
gagicile se dădeau īn vīnt după
trubaduri
dar poate că sīnt şi eu
invidios
şi-ntr-un fel e prea tīrziu pentru mine
aşa
cum īntr-una din dimineţile de pe vremea liceului
am
ieşit din bloc şi cam la o sută de metri mai īncolo
circarii
puneau pe picioare un cort albastru
şi
era prea tīrziu
o
īntīrziere de zece ani
să
fi venit cīnd eram copil
pe-atunci
īşi aşezau tabăra la marginea oraşului
unde
locuia o mătuşă de-a mamei
care-avea
īntotdeauna īn casă cafea naturală şi lichior şi
multe
de povestit
nu
mă plīngeam pentru că
după
cum spuneau ai mei circ se dă şi duminica
un
sfert de oră la emisiunea de varietăţi
şi
īncă de-ăla adevărat rusesc cel mai bun din lume
aşa
că la circ n-am mai ajuns şi nici īn dimineaţa aceea la
şcoală
era
cald şi parcul pustiu cezara
cīnta
la vioară la nesfīrşit singurul lucru pe care-l ştia
rapsodia
romānă de george enescu
de unică folosinţă
pe
fereastra dinspre vest noua clădire a direcţiei muncii
dincolo
un ocean de lighene umplute cu zoaie
la
est cantina săracilor īn spatele ei un deşert
din
cutii de nisip īn care milioane de pisici dorm
şi
se pişă īntre toate astea blocul emşapte aici
dorm
eu şi mă piş gīndindu-mă că poate-
ntr-o
zi o să-mi folosească aici fac
dimineaţa
gargară şi tot aici aduc
uneori
o femeie după ultimul spasm zervativul se izbeşte
de
fereastra deschisă se scurge
īncet
printre elemenţi
traista Mihaelei
Lada
Cīnd
intru īn prăvălie văd īntīi lada din lemn.
Mai
era frig cīnd au apărut castraveţii, īnveliţi īn plastic, lungi,
turceşti.
Au
urmat roşiile, primele fără gust, dar ademenitoare.
Rătăcite,
cu iz de iarnă, banane, lămīi, portocale.
Un
timp īn ladă au pus ceapă: roşie, părea proaspătă.
Rămasă
goală, de curīnd lada sa umplut cu piersici.
Nu
prea mari, nu foarte mici. Nici crude, nici coapte.
Nus
prea scumpe, dar nici ieftine. A venit şi vremea lor.
Nu
prea intră lume īn prăvălia asta, la minimarket.
Afacerile nu merg nici
prea bine, dar nici rău.
Radu Andriescu
cīnd
intru īn apartamentul ei văd īntīi traista agăţată īn cuier
uneori
aruncată pe līngă aspră galbenă
cu
o floare roşie brodată īn mijloc
un
timp īn traistă am pus sticle de votcă ţigări prezervative
cărţi o vreme s-a dat pierdută prin
campus īn tudor
căptuşită
cu nouă sute de mii banii de
hogeac
un
volum de-al lui andriescu unul de-al lui foucault
lumea
nu prea e de-acord cīnd ne vede-mpreună dar
nici
nu strīmbă din nas
dragostea
noastră nu merge nici prea bine dar nici rău
tehnica anti-climaxului
ne
ridicăm īn fund pe cearşafurile pătate
ne
facem semne disperate de recunoaştere
acum cīnd tragi bluza pe tine
īmi aminteşti
de anna care se dezbrăca
īn faţa copiilor
pentru că n-avea
īncredere īn memoria sentimentală
a bărbaţilor maturi
m-ai
trezit cu noaptea īn cap pariez că undeva
după
colţul blocului aşteaptă o haită de cīini
nu-mi
place cartierul tău de ce mă laşi să plec
tu
care ar trebui să ţii locul beteagului
meu
instinct de conservare
arunci monede reci pe podea
pīnă la baie
mi se lipesc de tălpi
ustură
ceafa ta e un televizor abia
stins
mă furnică
its four in the
morning m-ar fi aranjat şi pe mine
un post-coitum
ca-n l.cohen
la ce te gīndeşti
m-ai fi īntrebat
la tehnica anti-climaxului
nu ţi-aş fi
răspuns eu
Poezii de Dan Sociu
