- << RESPIRO >>

Why Should a Speaking Mongoosian

be Inferior to a Cat? or,

the Draft of a Manifesto

Romanian version

“If people don’t come to Club 8,

at least let Club 8 go to the people.”

– Radu Andriescu

in. into (?!). in-between. from. toward. pre-. out. of. out of. under. over.

(since we live – as the philosopher says – in an age of prepositions)

Club 8 is a nomadic organization (along the route: The “Lucea-fărul” Theatre, around the corner from the courthouse, the basement bar in the “Cupola,” the Chinese restaurant – “desanctified space,” to quote Codrin – the library of the “National” High School, Benny’s workplace, the French Cultural Center, the American Library, the terrace at 12 Pojărniciei Street, apartment building G4 or 15 Râpei), composed of at least 8 members + the dogs Tobiţă, Fetiţa, Coca and Pinot Noir.

Club 8 was forced into existence:

· because the authentic critical spirit must vaporize the collusion of the writers’ guild;

· because isolation must be replaced by the opening of cultural horizons1;

· because arrogant self-sufficiency must give way to a sense of value;

· because indifference must be transformed into curiosity, like a frog into a prince, a hideous caterpillar into a butterfly, Romanian lei into dollars at a favorable rate of exchange[1];

· because tradition should not be formaldehidden but continually revivified[2];

· because obtuse hypocrisy should be replaced by open-minded honesty;

· because Nicolae Manolescu …;

· because Gabriel Liiceanu …;

· because Alex Ştefănescu … (in fact, Alex Ştefănescu doesn’t matter to us);

· because passion for statues, monuments, medallions must give way to passion for humanity (however this word might sound);

· because barter in dubious laurels must be abandoned in favor of believable criteria of evaluation[3];

· because the insidious anesthetic of linden flowers must be vitriolized with the harsh acid of crude reality;

· above all because Messrs. Dan Lungu,[4] Gabriel H. Decuble,[5] Radu Andriescu,[6] O. Nimigean,[7] Radu Părpă-uţă, Constantin Acosmei,[8] Antonio Patraş,[9] Dan Sociu,[10] Lucian Dan Teodorovici,[11] Mick Astner wanted to exchange ideas, opinions, etc. with the Misses Ada Tănase,[12] Otilia Vieru,[13] Miruna Cîmpeanu, Daniela Vistiernicu, Cerasela Stoşescu, Naomi Campbell, Mo-ther Theresa, Julia Kristeva, Dana International, etc.;

· because, in fact, the gentlemen mentioned above and some of the ladies consider that they have a literary and cultural vocation.

……………………………………….

Club 8 is founded upon the April Theses elaborated by Mr. Dan Lungu:

“Club 8 doesn’t get its strength from the cultural institutions of the state, doesn’t construct an identity upon the bureaucratic positions of its members, uses alternative sources of revenue, undertakes a systematic criticism of the cultural establishment. All this makes of it an alternative to the dominant official culture which perpetuates the values of the controlling centralist state.” Also sprach Dan Lungu, I § 12 bis …

………………………………….……

A first attempt, before “the theses,” was the Programmatist Manifesto, which got bugged by viruses under unclear circumstances. When I saw what became of my humble little efforts, as the peasant in The Tale of the Cock said, we threw up our hands and put them on our head. Alas, alas, alas, poor Moldavian Tristan Tzara! Dear God, here’s what’s left of it:

Written poetry is prehistory! The book of poetry (the object book) is prehistory! The poet (of the 60s, 70s, 80s, 90s, the chimericals) is an orangutan overcome by melancholy and ambitions. His impotent brain moves us to pity …

The era of programmatist poetry has begun! We institute the eternal actualization! We salute the web-poet!

Connect thyself!

Amplify thyself!

Ubiquitize thyself!

Eternize thyself!

Your generation is the generation of your PC, absorbing information through a myriad of terminals!

Your memory puts in order, through its own invariance, the universal memory! Determine your program! Introduce rules of generation!

You will no longer write the insignificant book of an age: you will virtualize the universe of your being! You will conceive and give painful birth to the program of the potential text!

You will no longer offer satiated readers a pack of cellulose, the stiff page, the definitive configuration, the deadly precipitate. Throw them the diskette! Give them the opportunity to explore the living, pulsing geography of poetry!

Of YOUR poetry! Because it is only there that YOU are designed and veiled, epiphanic scintillation, constitutive hologram, in part and whole, the measure of things!

Define your program: follow your own Path! You will have to submit yourself, without concession, to the trials of memory in all four dimensions:

I Deus (confronting the arch-text; not to be confused with Gérard Genette’s arche-text);

II Ars (absorbing the heredity of genres);

III Mundus (recovering the reference);

IV Ens (scanning the individual bio-psychotope).

Codify, then, the options for your route, as if the same number of stylistic possibilities. You can no longer remain the man of a single book, a single direction, a single language, a single body! In exchange, you will become the man of a single brain, CYBERBIOS, yours and everyone’s! […]

…………………………………………

As can be seen, … Club 8 doesn’t function as a dogmatic group, crushed under rigid norms, but tries to remain a promoter of dialogue, of accepting otherness, of free discussion, of polemics. Club 8 encourages difference, respects the individuality of its members, refuses reduction to a common denominator other than that of cultural and literary vocation, of good sense (of course, as a paradox), and of friendship …

(Badge, asleep in the hammock, always listening

to Moustaki; Ovidiu, surveying the town through filters

of chalk and tar; Dan, striding right off a page ripped

from a magazine published between the wars, avid to set

our confusion in order; Ada, “the girl of fire,” silent and sizzling,

hugging to her chest a plastic bag of bread crusts

and ashes; Oti, “the girl of ice,” dripping shiny droplets

of mercury upon the hours; Mariana, crucified between smile

and despair; Horaţiu, mounted with pins on the cardboard display

of reality; Daniela, curbing this same reality

with a metaphysical bit; Mick, curled up like a baby

in the trap of memory; Adam,

untranslatable; Nancy’s lively laughter; giant Maike

and her files; the impish pirouettes

of Joan from Barcelona; Josephine Baker

in one of Cerasela’s ringlets; the Waldorf world of Catrina

and her innumerable kids; Radu’s never-ending

fall; Rîmnicu Sărat, once upon a time seen by Mike; Doroftei’s

Klingon blood; Costică and the torment of silence; Tony, the ’70s,

a blizzard of lucidity captive to an interminable

project; the unreal trajectory of Codruţa; the Martian bliss

of her dog Tico; the straw hat of the other

Costică … Frenchy …

Some friends and me. A whirlwind of tangled raffia:

we think that we get to know one another as our paths cross,

that we are woven together into one and the same story …)

… as important as literary excellence. In the Iaşi of the “Junimea” Literary Circle, Club 8 wants to revive the dream of free intelligence. Period.

And so on …

translated by Adam J. Sorkin

with Radu Andriescu

1 Epiphonema: overcoming the attitudes characteristic of a closed society, by cultivating values, difference, individuality, freedom of expression – which means leaving communism behind and reinventing normality.

[1] Epiphonema: creation of a cultural alternative – at the level of institutions, ideas, and cultural projects.

[2] Epiphonema: entry into a marketplace of current ideas, detachment from petrified traditions and obsessive cultivation of the past which now define Iaşi.

[3] Epiphonema: a contribution to an effervescent literary life, freed from extra-esthetic constraints, through resuscitation of a critical spirit and reconsideration of morality.

[4] His program is not as complex as Mr. Radu Andriescu’s, but, on the contrary, neither is it as simple (as to his words and dress: a Transylvanian accent, eternal blue-jeans) as the Nimigenian program. He plans to have an encounter of the third degree with himself. (Or, as his little daughter Ilinca comments, “Co-co-co! Mama!”)

[5] His subversive mission, for which he is paid by the Western agency, Walther & Neidhart, is to reveal the postchronic and epiphenomenal character of Romanian culture. To put it lyrically: Since you left me, Amaterasu, / I keep counting grains of rice. / Endless are the fields of the fatherland.

[6] A true Houdini, magician and escapologist of Romanian verses, who wants to be inserted, like a prosthesis, between a prefix and a suffix (“post-” and “-ism”), without taking into account, as a druid would say, the morphology of life and the syntax of the Romanian language.

[7] He adheres to the program of the Manifesto, wanting, however, to make clear his intention to live poetically on this earth (“Well, not that poetically, Eugen! …”), and, in addition, to write (and eventually publish) some poems. Emines-cu doesn’t leave him cold.

[8] Since he is taciturn, we took the liberty to extrapolate a programmatic line: “Departing, I kept calmly scratching my sex organs.”

[9] … who says yes among many no’s.

[10] … who still phones the late poet, Cristian Popescu.

[11] “I hope with all my heart that Club 8 will truly be the cultural alternative I have long wished for and waited for.”

[12] “I think of Club 8 as a possible encounter with my unwritten texts.”

[13] “I believe in Club 8, just as Noah believed in his ark, being always ready to fight against possible opponents (like Lady Di fought against antipersonnel mines), without necessarily dreaming of a posthumous medal.”

De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest

„Dacă nu vin oamenii la Club 8,

măcar să meargă Club 8 la oameni.“

Radu Andriescu

în. întru (?!). între. dinspre. spre. pre. pe. de. la. de la. sub. peste.

(că tot trăim – vorba filozofului – în epoca prepoziţiilor)

Club 8 este o organizaţie nomadă (pe traseul Teatrul „Luceafărul“, colţ cu tribunalul, bar subsol „Cupola“, restaurantul chinezesc – „spaţiu desacralizat“, ca să-l cităm pe Codrin –, biblioteca Liceului „Naţional“, la Benny, Centre Culturel Français, American Library, Terasa Pojărniciei 12, Râpei 15, G 4), compusă din cel puţin 8 membri + cîinii Tobiţă, Fetiţa, Coca şi Pinot Noir.

Club 8 a fost obligat să apară:

· pentru că spiritul critic autentic trebuie să vaporizeze cîrdăşia de breaslă;

· pentru că izolarea trebuie înlocuită cu deschiderea orizonturilor culturale[1];

· pentru că suficienţa trufaşă trebuie să lase loc simţului valorii;

· pentru că blazarea trebuie să se schimbe în curiozitate, precum broasca în prinţ, hidoasa omidă în fluture, leul în dolar la un curs convenabil[2];

· pentru că tradiţia nu trebuie formolizată, ci continuu cucerită[3];

· pentru că ipocrizia tălîmbă trebuie înlocuită cu onestitatea dezgheţată;

· pentru că Nicolae Manolescu... ;

· pentru că Gabriel Liiceanu... ;

· pentru că Alex Ştefănescu... (de fapt Alex Ştefănescu nu ne interesează);

· pentru că pasiunea pentru statui, monumente, merdalioane trebuie să lase loc omului (indiferent cum sună acest cuvînt);

· pentru că trocul cu lauri îndoielnici trebuie abandonat în favoarea unor criterii de omologare credibile[4];

· pentru că anestezicul insidios al florii de tei trebuie vitriolat cu vitrionul tare al realităţii crude, cum ar zice Rică Venturiano;

· mai cu seamă pentru că domnii Dan Lungu[5], Gabriel H. Decuble[6], Radu Andriescu[7], O. Nimigean[8], Radu Părpăuţă, Constantin Acosmei[9], Antonio Patraş[10], Dan Sociu[11], Lucian Dan Teodorovici[12], Mick Astner voiau să schimbe idei, opinii etc. cu domnişoarele Ada Tănase[13], Otilia Vieru[14], Miruna Cîmpeanu, Daniela Vistiernicu, Cerasela Stoşescu, Noami Campbell, maica Tereza, Julia Kristeva, Dana International etc.;

· pentru că, de fapt, domnii enumeraţi mai sus şi o parte din doamne şi domnişoare consideră că au vocaţie literară şi culturală.

Club 8 a apărut şi:

· nămolosul Bahlui prinde să se limpezească;

· Luca Piţu s-a exilat la Strasbourg, via Focşani;

· Emil Brumaru s-a adîncit în Tamara;

· Mihai Ursachi s-a mutat sub pălăria cu boruri largi şi deambulează prin tîrg în mustăţi;

· Liviu Antonesei şi-a dat iarăşi demisia şi visează la Cracovia, să fie cu iertare;

· Dorin încă se mai războieşte cu Spineanu;

· Mariana Codruţ e cu noi;

· Al. Călinescu scrie din nou;

· Nichita Danilov se caută la obîrşii;

· NATO bombardează Iugoslavia (nec sit terris Ultima Thule)

Club 8 îşi asumă Tezele din aprilie elaborate de domnul Dan Lungu:

„Club 8 nu-şi trage vigoarea din instituţiile culturale ale statului, nu-şi construieşte identitatea prin poziţia birocratică a membrilor săi, utilizează surse alternative de venituri, face o critică sistematică a estabishment-ului cultural. Prin aceasta se constituie ca o alternativă la cultura oficială dominantă care perpetuează valorile statului centralist şi dirijist.“ Also sprach Dan Lungu, I § 12 bis; cf. şi următoarele capitole:

· Cap. I Club 8 ca alternativă culturală

· Cap. II Club 8 şi reinventarea normalităţii

· Cap. V Club 8 şi revigorarea spiritului critic

· Cap. XXIX Club 8 ca nod al societăţii civile (vezi şi Anexa XIV, Club 8 şi tradiţiile gastronomice moldoveneşti: între plăcintele cu poalen brîu şi Vîrful Retezat; Anexa XXXVIII, Hanul „Trei sarmale“. Mistica numărului)

O primă încercare, anterioară „tezelor“, a fost Manifestul programatist, care sa virusat în împrejurări neelucidate. Cînd am văzut ce s-a ales de muncuşoara noastră, cum ar zice ţăranul din Povestea... , ne-am pus mînili-n cap. Vai, vai, vai, săracă tristan tzara Moldovei! Iacătă, drăgăliţă Doamne (cît mi ţi-i melianul!) ce-a mai rămas:

Poezia scrisă e preistorie! Cartea de poezie (obiectul carte) e preistorie! Poetul (şaizecist, şaptezecist, optzecist, nouăzecist, himerist) e un urangutan copleşit de melancolii şi ambiţii. Ne provoacă mila creierul său impotent...

A început era poeziei programatiste! Instituim infinirea actualizării! Salutăm poetul-reţea!

Conectează-te!

Amplifică-te!

Ubicuizează-te!

Eternizează-te!

Generaţia ta este generaţia PC-ului tău, absorbind informaţia prin miriade de terminale!

Memoria ta ordonează, pe invariantele-i proprii, memoria universală. Determină-ţi programul! Introdu regulile de generare!

Nu vei mai scrie cartea săracă a unei vîrste: vei virtualiza universul fiinţei tale! Vei concepe şi vei naşte în dureri programul textului potenţial!

Nu le vei mai oferi cititorilor sastisiţi pachetul de celuloză, pagina înţepenită, configuratul definitiv, precipitatul fatal. Aruncă-le discheta! Dă-le prilejul să se aventureze în geografia vie, pulsatorie, a poeziei!

A poeziei TALE! Pentru că de-abia acolo eşti TU proiectat şi învăluit, scînteiere epifanică, hologramă constitutivă, întreg şi parte, măsură a lucrurilor!

Defineşte-ţi programul: urmează-ţi Calea! Va trebui să te supui, fără nici o concesie, încercărilor memoriei pe toate cele patru dimensiuni:

I Deus (confruntînd arhe-textele; a nu se confunda cu arhi-textul lui Gérard Genette);

II Ars (absorbind ereditatea genurilor);

III Mundus (recuperînd referinţa);

IV Ens (scanînd bio-psihotopul individual).

Codifică apoi opţiunile de traseu, ca tot atîtea posibilităţi stilistice. Nu mai poţi rămîne omul unei singure cărţi, unei singure direcţii, unei singure limbi, unui singur trup! Vei deveni, în schimb, omul unui singur creier, CYBERBIOS, al tău şi al tuturor! [...]

Intenţiile generoase, de faţadă, ale Clubului 8 camuflează neortodoxele (aproape protestantele) ambiţii ariviste nutrite de membrii clubului şi acoliţii lor:

· se vor ocupa poziţiile cheie în structura piramidală a administraţiei locale şi, funcţie de posibilităţi şi conjuncturi, şi centrale;

· conform algoritmului, posturile vor fi împărţite între membrii fondatori (O. Nimigean, de exemplu, va lua locul lui O. Nimigean, Dan Lungu – locul lui Dan Lungu, Radu Andriescu – locul lui Goran Bregovici);

· se va face un intens trafic de influenţă;

· se va intra în AGA;

· vor fi spălaţi bani negri;

· se va lua legătura cu Mafia rusească (via „Contrafort“);

· se vor face eforturi masonice pentru mutarea capitalei României la Iaşi, unde îi este locul, proiect urmat de construirea canalului Bahlui - Marea Neagră;

· se vor face demersuri pentru devierea paralelei 45 (cu tot cu editura ce îi poartă numele) prin Iaşi (Braşovului i se oferă, la schimb, Ed. „Junimea“);

· membrii Clubului 8 se vor umple de bani prin orice mijloace.

După cum rezultă din cele de mai sus, Club 8 nu funcţionează ca o grupare dogmatică, supusă unor norme rigide, ci încearcă să rămînă un promotor al dialogului, al acceptării alterităţii, al discuţiilor libere, al polemicii. Club 8 încurajează diferenţa, respectă individualitatea membrilor săi, refuză reducerea la un alt numitor comun decît acela al vocaţiei literare, culturii, bunului simţ (evident, ca paradox), amiciţiei...

(Burs, adormit în hamac, ascultîndu-l la nesfîrşit pe Moustaki; Ovidiu,

scanînd tîrgul prin filtre de cretă

şi catran; Dan, desprins

dintr-o gazetă interbelică, pregătit să pună ordine în

zăpăcelile noastre; Ada, „fata de foc“, strîngînd tăcut şi fierbinte la piept

punga cu scrum şi resturi de pîine; Oti, „fata de gheaţă“, picurînd boabe de mercur peste ore; Mariana, răstignită între zîmbet

şi disperare; Horaţiu, prins în bolduri

pe cartonul realităţii; Daniela, punînd zăbală metafizică aceleiaşi

realităţi; Mick, ghemuit ca un prunc în capcana amintirilor; Adam,

intraductibil; rîsul viu al lui Nancy; uriaşa Maike şi dosarele ei; piruetele

nebunatice ale lui Joan din Barcelona; Josephine Baker

într-o buclă de-a Ceraselei; lumea Waldorf a Catrinei

şi a nenumăraţilor săi plozi; căderea veşnică a lui Radu; Rîmnicu Sărat,

văzut de Mike; sîngele klingonian

al lui Doroftei; chinul tăcerii lui Costică; Tony, anii ‘70, vifor lucid prins

în proiect; traiectoria ireală a Codruţei; veselia marţiană

a căţelului Tico; pălăria de pai a celuilat

Costică ... Francezu ...

Eu şi cîţiva prieteni. Vîrtejul de rafie împletită în care

credem că ne întîlnim;

că devenim una şi aceeaşi poveste...)

..., la fel de importantă ca şi excelenţa literară. În Iaşii „Junimii“, Club 8 vrea să reînvie visul inteligenţei libere. Punct.

Şi virgulă.

[1] Epifonem: depăşirea mentalităţilor proprii societăţilor închise, cultivînd valoarea, diferenţa, individualitatea, libertatea de expresie – adică despărţirea de comunism şi reinventarea normalităţii.

[2] Epifonem: crearea unei alternative culturale – instituţional, ideatic, cît şi la nivelul proiectelor culturale.

[3] Epifonem: intrarea pe piaţa actuală a ideilor, detaşarea de tradiţia încremenită şi de cultivarea obsesională a trecutului, care marchează acum Iaşul.

[4] Epifonem: contribuţia la o viaţă literară efervescentă, eliberată de constrîngeri extraestetice, prin resuscitarea spiritului critic şi reconsiderarea moralităţii.

[5] Programul său nu este atît de complex precum cel al domnului Radu Andriescu, dar nici atît de simplu (după vorbă, după port: accent ardelenesc, blugi veşnici) ca programul nimigenian, dimpotrivă. Îşi propune o întîlnire de gradul 3 cu sine însuşi. (Sau, după cum comentează fiica Ilincuţa: „Co-co-co! Mama!“

[6] Misia sa subversivă, pentru care este plătit de agenţia occidentală Walther & Neidhart, este să devoaleze caracterul postcron şi de epifenomen al culturii române. Într-o expresiune lirică: De cînd mai părăsit, Amaterasu, / număr boabe de orez. / nesfîrşite-s holdele patriei.

[7] Un adevărat Houdini, magician şi escapologist, al ghiersului românesc, care doreşte să fie inserat, precum o proteză, între un prefix şi un sufix („post-“ şi „-ism“), fără a ţine cont, după cum zice druidul, de morfologia vieţii şi sintaxa limbii române.

[8] Se raliază la programul Manifestului, ţinînd să precizeze că intenţia sa este de a locui poetic pe acest pămînt („Ei, nici chiar atît de poetic, Eugen!...“) şi, în plus, de a mai şi scrie (eventual publica) nişte poezie. Eminescu nu îl lasă rece.

[9] Fiind taciturn, ne-am permis să extrapolăm un vers programatic: „Plecînd, mă scarpin liniştit la sex.“

[10] ... care zice că da printre nu-uri.

[11] ... încă îl sună pe Popescu.

[12] „Sper, din toată inima, ca acest Club 8 să fie, cu adevărat, alternativa culturală pe care mi-o doresc şi pe care o aştept de mult timp.“

[13] „Mă gîndesc la Club 8 ca la o posibilă întîlnire cu textele mele nescrise.“

[14] „Cred în Club 8, la fel cum Noe a crezut în a sa Arcă, fiind oricînd gata să militez împotriva eventualilor potrivnici (precum Lady Di împotriva minelor anti-persoană), fără a aspira neapărat la o medalie post-mortem.“

respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••