1. Rîul ceresc

2. Noapte

3. Porţia

4. Înnoire

5. Poem pentru fratele negru

6. Dialog interior

7. Gînd în miez de noapte

 

 

 

 

 

 

 

Rîul ceresc

 

Un pîrîiaş din rîul ceresc

trece şi prin sufletul meu,

încă îi simt prospeţimea,

dar tot mai neclar îi aud şipotul.

Uneori mi se pare chiar

că a tăcut

şi că apşoara asta a secat.

Atunci, în faţa sfîrşitului,

în faţa exasperantei secări şi a pustiirii,

mă cuprinde groaza.

 

 

 

Noapte

 

Noaptea asta e primejdioasă.

Noaptea asta e a mesajelor tragice.

A început cu tăcerea neobişnuit de adîncă

a celor doi chiparoşi

din curtea învăluită de întuneric.

A continuat cu nesomnul

în care omul îşi va mărturisi totul

deschis

şi se va tîngui

pînă în zori.

Se va termina cu groază.

 

 

 

Porţia

 

Acest păhărel cu rachiu de casă

ce are un şir de mărgele deasupra

limpede şi scînteietor

de te face să te scuturi de la prima înghiţitură;

acest ardei iute,

înroşit puţin doar spre vîrf,

ce crănţăne în dinţi;

această roşie coaptă şi zemoasă,

dar totuşi tare,

şi, mai apoi, brînza asta albă,

bună de ronţăit

cu o coajă de pîine,

de-ţi sărează puţin limba şi sufletul -

ia-le ca pe un dar ceresc

pentru ziua de azi,

şi fă o mulţumire în sinea ta.

 

Poate că şi mîine te aşteaptă aşa ceva.

Şi de ce nu?

Niciodată nu se ştie.

 

 

 

Înnoire

 

Deschideţi ferestrele.

Deschideţi uşile.

Să intre aer curat.

Aduceţi o mamă tînără.

Aduceţi un prunc băiat.

Plimbaţi-l din cameră în cameră

prin toată casa aceasta.

Să intre viaţa,

ca aerul curat,

în fiecare colţ inert.

 

 

 

Poem pentru fratele negru

 

E bolnav, e bolnav Fratele Negru

şi ca un copil căzut în noroi

stă singur acolo,

şi cui să-i fie milă de el?

 

Îşi îndreaptă privirea către mine,

dar ne desparte un ocean.

E bolnav, e bolnav fratele meu negru,

e speriat şi închis în sine.

 

O, cine va da de ştire, oare?

Eu nu am suflu, -

nici cuvinte de alin,

nici numele vinovatului.

 

El piere în zare

precum ultima rază de soare.

Şi tot ce ştiu este că între noi

se lasă un întuneric şi mai adînc.

 

 

 

Dialog interior

 

Tu încerci să mă convingi

că sînt uzat şi nenorocit

şi că nimic din viaţa mea

nu poartă însemnul măreţiei.

Dar eu sînt cel ce se face auzit,

de mine depinde totul!

Tu vrei să mă umileşti total,

să-mi arăţi clar

că mă mint singur

şi că fiecare realizare a mea

a fost imaginară.

Aminteşte-ţi - îmi spui -

cum se zvîrcoleşte viermele în noroi.

Dar totuşi, de mine depinde totul!

Eu sînt, iată, paznicul mîndriei mele,

şi nu aştepta cumva să mă împac

cu absurda zădărnicie.

 

 

 

Gînd în miez de noapte

 

Gînd în miez de noapte,

gînd de distrugere!

Eşti ca fulgerul

de iute

şi ascuţit ca un cuţit

lucitor

dinaintea morţii.

Îl strîng în palmă

şi-l înfig în mine,

drept în inimă.

 

Poezii de BLAŽE KONESKI

traducere din limba macedoneană de