1. Cine îţi va roade unghiile

2. Punct

3. Jos violetul!

 

 

 

 

Cine îţi va roade unghiile

 

 

 

Nu ştii cine ţi-a ros unghiile în noaptea aceea?!

Mi-ai spus: "Ca să cred că mă iubeşti

uite un cuţit, taie vîrful acelui munte -

şi adu-mi-l în barul ăsta, deseară."

Iar eu am făcut cum mi-ai spus.

Am ademenit muntele cu cîntece de dragoste

şi i-am înfipt cuţitul în aortă.

Muntele a răcnit ca un leu.

I-am retezat capul şi l-am strîns sub braţ.

Cerul s-a scufundat în scorbura lui.

Toţi zeii m-au blestemat

În vale pomii m-au biciuit cu crengile lor

Ţ-ţ-ţ de groază florile sălbatice şi-au ascuns mugurii.

Dar eu te iubeam

şi am zburat cînd mai sus-cînd mai jos cu vîrful sub braţ

spre barul în care tu şi prietenii tăi

stăteaţi pradă nebuniei unei femei.

Uite vîrful, am răcnit, uite şi cuţitul!

"Să o sacrificăm şi pe ea, iar apoi să o cununăm

cu totemul mort al înălţimilor?"

Aşa au şi făcut.

Eu şi logodnicul meu stăm sub scaune de bar

ca două pietre grele fără sex şi fără simţuri.

Murim de atîta moarte dar şi de plictiseală.

Tu bei al treisprezecelea pahar.

Din cînd în cînd mîna îţi cade

şi atunci eu deschid gura

îmi întind dinţii ca o nenorocită

şi îţi rod unghiile, uşor,

tandru, ca o ultimă dovadă de iubire.

 

 

 

Punct

 

Astăzi literele îmi par atît de mărunte

încît nu ştiu dacă manuscrisul meu

e o limbă moartă dintr-un document vechi.

Astăzi Cip-Cirip mi-a strecurat pe sub uşă

un evantai fermecat.

L-am înşfăcat şi mi-am făcut vînt ca o nebună

pînă cînd am devenit mai puţin urîtă

aşa că acum îl rog pe Dumnezeu astfel:

Numai astăzi să nu vii.

Numai astăzi să nu vii.

Astăzi sărbătoresc 1 Mai numai mătuşile

ce stau în birouri, stau şi se îngraşă.

Ultimele ouă de la paşte se sparg la vîrf

O fată bătrînă porneşte către duhovnicul ei

Un duhovnic porneşte către Dumnezeu încă de ieri.

Astăzi vreau să fiu punctul de pe tavanul tău

în care să poţi privi trei ceasuri întregi

fără nici un gînd, nici o dorinţă, nici un cuvînt

trei ceasuri să fiu un punct-punctuleţ

pîn' ce durează acest haos, această mutare din primăvară

în pămînt, din pămînt în sămînţă, din sămînţă în pom

şi mai departe, în deschizătura căptuşelii.

Viaţă Punct Moarte Punct. Şi tot ce e între

e un punct mărit, la naiba!

 

Jos violetul!

 

Mătuşile mi-au cumpărat rochii cafenii

(pentru rochii violete niciodată

n-au fost convenabili strugurii).

Şi cînd spui că ai avut o femeie ce se îmbrăca în violet,

îmi răpeşti pentru totdeauna darul lacrimilor.

Jos e prea jos. Genunchi, în genunchi!

Mătănii pentru bolnava lumină solară!

 

(Pămîntul se dilată într-o îmbrăţişare slabă.

Corpul îşi are şi el părinţii. Eu am o bunică

ce seamănă de departe cu o mumie şi de 

aproape cu  o turtă.

Doamne, păzeşte-o şi apără! Într-ale ei vene dilatate

sînt adunate toate orizonturile mele.)

 

Mă priveşti doar, îmi mîngîi organele interne,

în carouri, floricele şi puncte

viermii îmi sapă şoldul.

Mai este ceva violet în dulap?

Dă-l încoace! Să-l mănînce lupul!

Să mă mănînce, să mă mistuie, să mă vomite şi pe mine

stihia, chemarea, tăcerea iubirii!

 

Poezii de LIDIJA DIMKOVSKA

 

traducere din limba macedoneană de