proza
poezie eseuri arta film
                                  

 

1.     Dimineaţa

2.     Ce se īntīmplă?

3.     Amintiri din copilărie

 

 

 

Dimineaţa 

Păsările se spală īn nisipul curţii,

Seara, pānă la apus

Cānd merg la culcare ,

Dimineaţa se bălăcesc īn jghiabul viţeilor

Certāndu-se deavalma-n gura mare,

Ca la piaţă ;

Căţeii, albi ca mustăţile bunicului

Aleargă după mama lor flămāndă

Şi plictisită ca īn fiecare dimineaţă .

Nucul bătrān a-nflorit, tăcut azi-noapte

Şi-şi leagănă florile verzi ca nişte omizi

Suspendate de crengile umede şi negre ;

La geamul mic al bucătăriei privesc afară

Cu ochii plini de semne de-ntrebare:

Cum creşte- o nouă zi, din sine īnsăşi,

Ca o pasăre albă, ca o floare ?

Tata, īntors de la grădină

Se-apropie pe īndelete

Şi-mi pune māna lui mare pe creştet

Ca o umbra caldă ,

" Te-ai facut mare, băiete ! 

 
California , 10-20-2000 . 

 


 

Ce se īntīmplă ?

 

 

Eu nu mai eşti,

Tu nu mai sunt,

Soarele se-amestecă-n noapte,

Apele sunt albe, de piatră,

Aerul e apă,

Muntele e vānt,

Stelele sunt negre,

Cerul e aproape,

Dimineaţa apune,

Apusul se crapă,

Ce se īntamplă , oare pe pămānt ?

 

Eu vii la noi,

Tu merg la mine,

Cine plānge cu gura pānă la urechi ?

Cine rade cu lacrimi atāt de vechi ?

Tu surzesc de tăcere,

Eu taci şi-i ascultă,

Noi nu veţi mai spune :

Voi iubim,

Tu la mine,

Ei priveşti,

Ce se īntamplă oare īn lume ?

 

Tu ai plecat

Şi m-ai lăsat dormind,

Eu am plecat,

Tu ai venit şoptind,

Frunzele cad plāngānd

Şi nu ne-am mai īntālnit vreodată,

Tu şi cu mine

Decāt īn gānd .

Ce se īntamplă oare īn lume ?

Ce se īntamplă oare pe pămānt ?

 

California ,   03-11-1999 .

 

 

 

 

Amintiri din copilărie

 

Mama nu mă trimetea la şcoală,

Ba uneori o auzeam :

Măi băiete,

Mai lasă naibii cartea că dai īn vre-o boală!

Nu vezi că eşti slab

Şi-ţi strici ochii citind ziua şi noaptea ?

Dimineaţa nu mă-ndemna,

Hai scoală!

Nu avea pe cine,

Eu eram treaz din zori

Şi vorbeam cu prietenii mei din poveşti

Pe care-i cunoşteam atāt de bine

De-mi zicea tata

Cānd ieşeam la cāmp īmpreună:

Băiete, tu eşti cu capul īn nori,

Ce s-o mai alege şi din tine ?

Sau altă dată,

Cand el avea atātea să-mi spună

Iar eu, cu ale mele

N-auzeam nimic din vorbele lui īnţelepte :

Tu parc-ai fi picat din lună,

Băiete .

 

California,   07-28-2000

 

 

Poezii de Dan David

 

 

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.