1. Un vis
al Atlantidei
2. Copac
şi pasăre
3. Iubire
neştiută
Un vis al
Atlantidei
Cīnd
voi īmpleti o frīnghie din nisip,
Pentru
a lega cu ea timpul frenetic,
Cīnd
voi aduna fragmente din viitor,
Pentru
a-mi cumpăra cu ele ziua vitală,
Cīnd
libertatea mea va muri de foame,
Şi
eu mă voi agăţa de ea,
Īnghiţindu-mi
mīndria,
Poate
că atunci,
Īn
faţa ta şi a mea
Atlantida
va reīnvia
Precum
o scenă a unei alte creaţii
Īn
faţa ochilor unui public condamnat,
Īnainte
de a mă scufunda,
O
voi privi şi eu.
O
voi observa īn mizerabilul potop crescīnd:
O
republică nelocuită?
Un
regat de marmoră?
Un
templu fără hotare al conceptului de piaţă?
Nu
mai contează.
Şi
totuşi, ştiu asta īn adīncul sufletului.
O
slavă eliberată
Va
găsi mīntuire acolo.
Copac şi
pasăre
O pereche de aripi fluturīnd
Īn
vīrful subţire de copac.
Pasărea
pare că zboară.
Cīnd,
de fapt,
Ea
stă pe loc.
Un
loc, nesigur pentru odihnă,
Un
zăgaz mişcător,
Dar
pasărea īşi găseşte sprijin
Īn
dansul hazardului.
Ea
simte cu ghearele
Frunzele
Şi
coroana,
Energia
continuă a pămīntului,
Pulsul
adīnc al lumii
O
clipă magică,
Īn
care
Pasărea
are rădăcini,
Iar
copacul
Are
aripi.
Iubire neştiută
Deja
sīntem de mult timp īmpreună,
Dar
nu ne ştim
Iubirea
īncă.
Probabil
Este
mai mare decīt mine,
Mai
mare decīt tine şi mine?
Nu
există cale de a o purta īnăuntrul nostru,
Deoarece
noi trăim īn ea.
Īnăuntrul
ei
Rīdem
şi plīngem,
Rostim
cuvinte mīnioase
Şi
căutăm un mod
De
a fi altfel.
Īnăuntrul
ei
Ne
iubim
Fără
a şti
Ce
este:
Un
nor uriaş,
O
Arcă a lui Noe
Sau
o cometă de scrum
Ar
trebui să o părăsim amīndoi
Pentru
a o īnţelege
Dar
există o soluţie mai simplă:
Să
trăim mereu īmpreună
Şi
să murim
Īntr-una
şi aceeaşi zi.
Poezii de Gheorghi Konstantinov
traducere din limba
bulgară de Gabriela BLENCHEA
