www.nonstop.ro

 

 

de Alina Nelega

 

 

                             

       Scene din spectacolul prezentat la Teatrul "Act", Bucureşti

                               

 

   

 

                        Distribuţia:

                                  Otto: Roxana Marian,

                        Miki: Radu Banzaru,

                        Sidi: Serenela Muresan,

                        Frank: Monica Ristea-Horga, 

                        Vladimir Teodorescu: Nicu Mihoc,

                        Îngeri: Mariana Iordache, Cornel Iordache, 

                         Alexandrina Moldovan, Andi Brandus.

                        Regie-scenografie-text: Alina Nelega.

                        Muzica: Laurie Anderson.

 

 

 

-fragment-

 

 

Otto - 22 de ani, student/ă

 

Miki - 23 de ani, poet

 

Sidi - 28 de ani, actriţă

 

Frank - un chinez mic, cu bărbuţă, patronul de la Internet-cafe

 

Vladimir Teodorescu - ofiţer în rezervă

 

Îngeri - cu aripi

 

 

Decor

 

Un ecran de forma unui monitor de computer, pe care, din spate, se vor proiecta diferite figuri, imagini. Mirosuri orientale. Scorţişoară, ceai verde.

 

Costume

 

OTTO – pantaloni largi, cu buzunare, cămaşă peste pantaloni sau tricou larg. O tunsoare care să-i pună în evidenţă forma capului.

Bocanci.

 

MIKI – Pantaloni de piele, parpalac de piele fără mîneci. Tatuaje, mai mult din nevoia de a se exhiba, decît din convingere.

 

SIDI – sarafan adolescentin, bocanci, ciorapi rupţi ‘trendy’, arată all in all cam ca Scufizda Roşie

 

VLADIMIR TEODORESCU – o uniformă kaki, uzată, dar încă în stare bună, pantofi maron, de ofiţer, decoraţii: o platoşă de decoraţii: Steaua RPR, Ordinul 23 August, Medalia Muncii, Medalia de aur  pentru merite deosebite aduse în slujba orînduirii socialiste şi de stat, Secera şi Ciocanul etc.

 

FRANK – o pijama albă, din satin. Un frac, cu plastron şi papion roşu, pantofi de lac, ochelari rotunzi, negri pentru ultima scenă.

Chelie de latex, barbişon chinezesc, machiaj specific.  Ideal e să fie jucat de o femeie sau, dacă nu, măcar să aibă sîni sau vreo diformitate, ceva.

 

ÎNGERII

 

Pijamale negre, tip chimono, în oglindă cu Frank. Fac Tai c’hi.

Mască naturală – facies rigid, mortificat, alb-verzuliu. Uşor ajutat de machiaj, ochii mai ales să fie foarte penetranţi.

Vor începe şi vor încheia spectacolul, asigurînd retragerea prin ecranul de computer, care va glisa uşor în final, sorbindu-i în el, după care va reveni, la fel de lin. Pe tot parcursul spectacolului vor însoţi personajele, respectiv pe Miki, Sidi şi Otto. Otto are doi, unul masculin, altul feminin, ceilalţi au cîte unul, de acelaşi sex cu personajul. Tac, pînă în scena finală.

 

(...)

 

7.

Internet-cafe. Miki, Sidi, la un singur computer.

 

 

Miki  Cam pe-aici să tot fie. Un job adevărat, pe net. E tare, fă-te-ncoace. Să delivrăm cadavre proaspete. Ne scoatem, că e plin. 100 de bacşi mortu’. Ne băgăm?

 

Sidi   ...ce zice? Să văd...

 

Miki  Free deliverance nu ştiu ce la nu ştiu unde...finding the web site...aşaaa...dead bodies non-putrefact. Price highest before rigor mortis. Adică preţu’-i mai mare înainte să-nţepenească. Adică merg şi ţepeni, da’ mai ieftin.

 

Sidi   Ce fac cu ei?

 

Miki  Ce-ţi pasă? În şase luni ne scoatem bani să plecăm în Canada.

 

Sidi        Comunitate românească este...

 

Miki  Eu unu’ nu mai vreau să văd români.

 

Sidi   Sunt actriţă, trebuie să joc.

 

Miki  E-te... Faci şi tu un curs, acolo, de secretară, ceva.  O laşi mai moale cu...

 

Sidi   Not for me. Mergem în partea engleză, că eu cu franceza...De unde facem rost de ei?

 

Miki        Căutăm şi noi. No problem. Noaptea, prin ganguri, pe la gropile de gunoi, în parcuri. Îi mai scot şi din spitale, îi mai lasă pe stradă...Aici nu scrie că trebuie să fie tineri sau sănătoşi.

 

Sidi        Totuşi...să umbli după ei aşa...

 

Miki  Pe urmă ai scăpat, gata, nu te mai gîndeşti. E cam scîrbos, da...şase luni trec repede. Văru-meu e-acolo – e plecat de doi ani şi cîştigă de şi-a luat casă, are o Toyota roşie, vacanţe în Malibu...

 

Sidi   Oare ce fac cu ei?   

 

Miki  Din partea mea pot să-i facă şi mititei.

 

Sidi        Poate îi folosesc la medicamente. Am citit undeva că în creierul omului se găsesc foarte multe substanţe dintr-astea...

 

Miki        Citeşti prea mult.   

 

Sidi   De ce scrie-n engleză dacă e pentru noi?

 

Miki        (Tastează, caută) S-ar putea să fie o firmă internaţională. Adresa asta e pentru România, mai au una pentru Ungaria, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania...Rusia, nenicule, uite-aici. Cinci adrese pentru ruşi. Ăia se conservă-n vodcă. Mafie, chestii, precis au încasări serioase. Aaa, păi da. Serbia. Îţi dai seama ce afaceri fac ăia...

 

Sidi   Lasă că şi la noi se moare.

 

Miki  Da, nu ne putem plînge.

 

Sidi   Treci aici, lasă-mă şi pe mine. (Trece la taste.)

 

Miki        (Scrie în caiet cîte un cuvînt-două, pe parcursul suitei de replici de mai jos, în timp ce Sidi e pe site.) Ar trebui s-o luăm cît mai repede, pînă nu află multă lume. Pe urmă se umple piaţa, scad preţurile.

 

Sidi   Eu tot aş vrea să ştiu ce fac cu ei.

 

Miki  Îmi cumpăr un Harley-Davidson. Lux!

 

Sidi   Ce-ai putea face cu nişte cadavre – mai mult sau mai puţin ţepene.

 

Miki  Şi mă plimb toată America.

 

Sidi   Nu-i creştinesc, suntem o ţară ortodoxă.  Comerţ cu morţi. E cam...creepy.

 

Miki  Cu un Harley-Davidson poţi să străbaţi lumea.

 

Sidi   Sper că-i îngroapă dup-aia.

 

Miki  Cui îi trebuie Toyota?  Roşie.  Naşpa, gusturi de ţăran.

 

Sidi   Oare îi îngroapă cu popă de-al nostru?

 

Miki  Şi o căsuţă pe malu’ Pacificului.

 

Sidi   Dacă se fac zombie şi ne bîntuie pe urmă?

 

Miki  Cu vedere la gheişe. Moşi-moşi. Do-zo. Domo aringato gozaimas. Do. zo.

 

Sidi   Să le pună cruce dup-aia, ar trebui să ne-nţelegem, cu numele, frumos. Şi flori o dată pe săptămînă.

 

Miki        Japonezii-s tari, nenicule. Aia tehnică.

 

Sidi   Şi slujbă de parastas. De două ori pe an, pentru toţi.

 

Miki        Toyota e totuşi bună.

 

Sidi   Ca să nu se-ntoarcă de la groapă.

 

Miki        Poate-mi iau totuşi una.

 

Sidi        Doamne fereşte!

 

Miki        (Citeşte ce a scris.) Într-o ţară aproape de tropice/Se făcea comerţ cu orice/Şi după ce toate s-au terminat/Şi n-a mai fost nimic de furat/Toată lumea a emigrat.

 

 

 

 

8.

 

În gang. Vladimir Teodorescu, un bătrîn cu o tunică de ofiţer amenajată cu decoraţii multicolore stă pe jos şi bea dintr-o sticlă. Murmură, uneori cîntă (deşi a mai uitat din cuvinte) ‘Treceţi batalioane române Carpaţii’...Intră Otto.

 

Vladimir Teodorescu      Hei, băiatu’, nu vrei un ceas? (Otto se apropie.) Un ceas bun, nu un ştift ca astea de-acuma. Îl dau ieftin.

 

Otto  Ce ceas?

 

Vladimir Teodorescu      Uite, de-ăsta. Cum am eu. De treizeci de ani îl am şi nu s-a stricat niciodată. Cel mai bun. Atlantic. Nu se mai fac ceasuri din astea. Acuma toate-s cu baterie. Nişte porcării. Ăsta merge şi nu se opreşte niciodată. Numa’ să nu uiţi să-l tragi.

 

Otto  Ăsta arată ora din 1960. 

 

Vladimir Teodorescu      Îl vrei? Îl dau ieftin. Pe mine m-a costat două sute. Juma’ de soldă. Rămîne în urmă cam opt minute la două’ş patru de ore, da’ în rest merge perfect.    

 

Otto  Ce să fac cu el?

 

Vladimir Teodorescu      Cum – ce să faci cu el?

 

Otto  Ce să fac cu un ceas care nu merge bine?

 

Vladimir Teodorescu      Măi copile, tu n-auzi că merge perfect?

 

Otto  Aud, tataie, da’ nu-mi trebuie ceas.

 

Vladimir Teodorescu        Sigur, vouă nu vă trebuie ceas, voi ştiţi din cap cît o să fie ceasul mîine. (Bea) Iartă-mă. E urît să bei singur.  Vrei?

 

Otto          Nu, mersi.

 

Vladimir Teodorescu      Nici asta nu-i bună? Pardon.

 

Otto  Nu de-asta, tataie...

 

Vladimir Teodorescu      Da... voi aţi trecut la altele, vodca e demodată, nu se mai poartă în Europa...se poartă vodca-marihuana, nu? Sau vodca-haşiş. Vodca-morfina e cam scumpă. Duce la vodca-sida.  Ce, crezi că noi nu ştim? Noi ştim tot, băiatu’, tot ab-so-lut, nimic nu puteţi ascunde de noi. Suntem peste tot, vedem tot. (Bea.) Tot. (Bea.)

 

Otto        Vinde-mi una din decoraţiile astea, tataie, dacă vrei un ban cinstit. Uite, asta roşie cu dunguliţe galbene şi albastre, şi cu moşu’...cine-i ăsta? Gheorghe Gheorghiu-Dej? asta ţi-o cumpăr.

 

Vladimir Teodorescu      Ia mîna, potaie! Să nu te-atingi de ele!

 

Otto  ok, ok, cool  man, credeam că vrei nişte mărunţiş de-o vodcă. Go fuck yourself.

 

Vladimir Teodorescu      Ba fac iu.

 

Otto        (Amuzat) Ce-ai zis?

 

Vladimir Teodorescu      Am făcut şi eu ore de engleză, băiatu’ pe cînd eram activ, ce crezi, că voi aţi inventat limba asta? Sau americanii? (Bea.)

 

Otto  Eu aş bea mai puţin în locu’ matale.

 

Vladimir Teodorescu      Nici nu te-a-nţărcat bine mă-ta  şi dai sfaturi, mă...rahat cu ochi? Ai făcut armata? Mă uit la tine şi n-aş prea crede, bă...Rigoletto. Unde-s băieţii frumoşi de pe vremuri? Cînd ieşeam la defilare de 23 August, mamă ce mai oftau de pe margine învăţătoarele... Bocanci cu glanţ, aranjaţi, după micul dejun regulamentar, cu bonetele pe-o sprînceană, cu pantalonii traşi la dungă, în uniformele de gală, toţi la fel, de parcă eram fraţi, tunşi, bărbieriţi... avioanele zburau deasupra în formaţie, creştea inima-n tine că eşti român, băi, stindardu’ ţării flutura, simţeai cum ţi se sparge pieptul de mîndrie...companie după companie, batalioane întregi, fala ţării, toţi într-un pas, toţi într-un glas, cinstim comandantul suprem! Bună ziua, soldaţi! Să trăiţi tovarăşe comandant suprem! Servim patria, băi, asta făceam,  companie...stai. La stîn...ga, la dreap...ta, pe loc...re...paos! Compa...nie! Pas alergător...marş! Un-doi, un-doi, mişcă soldat! Te crezi la coada vacii? Mişcă! Culcat! Drepţi! Culcat!

 

Otto  În uniformă de gală?!

 

Vladimir Teodorescu      Da, ai dreptate, asta era altă dată. Frumoşi bărbaţi mai eram! Sănătoşi, puternici, tineri, vînă, bre! Nu găseai unu’ sub unu op’ş’cinci. Azi nu mai vezi băieţi din ăia, uită-te în jur, numa’ pocitanii, poponari,...eh. (Bea.)

 

Otto    Eu tot aş bea mai puţin, tataie, că nu te văd bine.

 

Vladimir Teodorescu      Păi atunci chiar că trebuie să bei mai puţin, he,he. Ia vino-ncoace, hai, hai-hai-hai încoace, nu-ţi fie frică, nu muşc. (Scoate un portofel burduşit de hîrtii.) Ia, uite-aici. Uite, ăsta-s eu. Ce zici? Îţi place, hm? Cînd m‑au luat în armată. Aici, tot eu, cînd m-au făcut căpitan. M-au dat la ziar. Uite ce scrie aici. Şi poza...nu se mai vede aşa bine, da’ se-nţelege ce scrie aici. Ia citeşte tu că vezi mai bine, vezi, da? Ce scrie? Ia citeşte-mi un pic, că am uitat...    

 

Otto        Vladimir Teodorescu, eroul anonim al zilelor noastre.

 

Vladimir Teodorescu        Aşaaa...va să zică stai de vorbă cu un erou,tinere. Ce simţi? Nu te ia, aşa, un fior, o amuţeală, o plinătate a sufletului, a simţirii. Nu?

 

Otto        Ba...da.

 

Vladimir Teodorescu      Nu-i totul pierdut. Poate-o să iasă bărbat din tine‑ntr-o zi.

 

Otto         Crezi? Ia dă-mi şi mie din vodca aia.

 

Vladimir Teodorescu      Aşa, aşa. Aşa te vreau. Bărbăteşte. La băut şi la luptă. Noaptea şi ziua. (Îi întinde sticla. Otto bea.) Cum te cheamă?

 

Otto        Aăăă...Otto.

 

Vladimir Teodorescu        Frumos nume! Nume de general roman. Şi, ia zi, ce faci tu pe-aici la ora asta?

 

Otto        Nimic, treceam către casă.

 

Vladimir Teodorescu        Da...şi m-ai întîlnit. Ce noroc pe tine, măi, băiatule. Ce noroc pe tine. N-ai făcut armata, aşa-i?

 

Otto  Aşa-i. (Mai bea.)

 

Vladimir Teodorescu      Păcat de tine că văd că ai stofă. Mă pricep. Te dădeam la vînători de munte.

 

Otto        Frumoasă armă.

 

Vladimir Teodorescu      Cea mai frumoasă!

 

Otto  Acolo ai făcut şi matale?

 

Vladimir Teodorescu      Şi acolo. Ce aplicaţii, ce instrucţie făceam! De dimineaţă pe răcoare, cum fişcăia iarba sub bocancii noştri. (Beau amîndoi.) Vladimir Teodorescu, eroul anonim al zilelor noastre. Ce instrucţie mai făceam cu ei! În fiecare zi, îi luam de dimineaţă. Să vezi ce bărbat te simţi după aia! Cum mai fugeam şi trăgeam cu arma. Pac! Jos, băieţi. Avioane inamice. D-d-d-d-d-d-d-d....la adăposturi! Săpaţi! Lopeţile! Vrei să vezi?

 

Otto        Da...de ce nu?

 

Vladimir Teodorescu        Drepţi! Hai, hai, hai mai repede, soldat! Drepţi! (Otto se execută.) Tîrîş! Tîrîş, am zis. Culcat! Tîrîş! La bocanc, alinierea la rîmă. Drepţi. Inamicul! Jos, jos, altfel eşti mort! Tîrîş! Vrei să plîngă mă-ta? (Se încălzesc amîndoi.) La atac. La ataaaac! Pas alergător în jurul parcului. Şi, şi, şi – hai, hai, un-doi-un-doi, hai, hai, mişcă, nu fii mămăligă, măi! (Ies, reintră apoi pe dincolo, Otto tîrîş.) Aşa, aşa băiatule, asta-i instrucţie adevărată. (Bea.) Hai, pe genunchi şi coate, hai, hai, aşa, jos, la firu’ ierbii, la puţa broaştei... (Ies şi reintră pe dincolo, de data asta Vladimir Teodorescu tîrîş. Otto bea şi comandă.)

 

Otto        Drepţi! Drepţi, pas alergător, mişcă tataie, mişcă, hai, hai, hai, hai, hai. Aşa, hai, hai, hai,hai, hai, hai, hai. (Ies, reintră, tot Otto comandă.) Hai, tataie, mişcă. Tancuri inamice, vin ruşii tataie, dă-le de lucru, să vadă şi ei cum se luptă românu’...NATO tataie, ar trebui să te ia la NATO...băăăă...

 

Vladimir Teodorescu (se împiedică, se prăbuşeşte)        Nu...stai, ah. (Duce mîna la inimă. Geme.)

 

Otto        Trupele româneşti cuceresc Budapesta...pe urmă Berlinul. Parisul l-am cucerit de mult. Ne-au făcut treaba generalu’ Ionescu şi dom’ colonel  Cioran...noi mai avem puţin. Italia le-o lăsăm sîrbilor şi Africa la fel. Să se chinuie ei cu musulmanii, că au experienţă. Ţările nordice nu contează, Olanda e-o nimica toată, Elveţia nu mai face nici o brînză, îi învăţăm noi să facă ceasuri, Atlantic moşule, ceasuri de ceasuri! Portugalia s-a cuminţit, ăştia fac telenovele, nu mai ştiu să lupte...Spania petrece, aşa că-i lăsăm deocamdată-n pace, e ziua regelui...am ajuns la Strassbourg tataie, drepţi! Cu englezii ne răfuim noi mai tîrziu, după ce-i obosesc irlandezii. Ne pregătim să trecem oceanul - în America. Să le-o tragem americanilor, ‘tu-le muma-n cur de piei roşii! (Bea.) 

 

Vladimir Teodorescu        (Încearcă să se ridice, dar nu poate.) Mă...nu...pot...să... res...mă...băiatule, băiatu’ tatii, mor...(Îşi desface greu ceasul de la mînă.) Ia-l. Ia-l, să-l ai de la mine. E bun, mer...ge bi...ne... Treceţi, batalioane române...tre...ceţi...să-nveţi cîntecu’ ăsta...e-al strămoşilor tăi...să respecţi, să...(Moare)

 

Otto (Scoate un sac de nailon din buzunar.)  Şi cu asta, tataie, mi-am făcut suma. (Ia de pe pieptul mortului decoraţia cu Gheorghe-Gheorghiu-Dej, bagă cadavrul în sac, închide sacul şi iese, trăgînd mortul după el şi fluierînd ‘Treceţi batalioane române, Carpaţii’. Aruncă în spate ceasul.)