Internetul a redat funcţia
originală a literaturii.
Goana dupa
tiraj, fetişismul ediţiilor rare, problemele spaţiului,
cariilor, prafului sunt acum fantome alungate de un simplu click.
Un click, dincolo de
care rămīne doar povestea şi cititorul, comunicarea directă,
foarte apropiată de relaţia de la naşterea literaturii, cea din vremea
cīnd s-a rostit pentru prima dată istoria lui Odiseu.
Pe
atunci, nu exista decīt povestea pură,
pe atunci nu exista decīt poemul, imediat ca o bătaie de inimă. Pe atunci, entuziasmul nostru nu avea nevoie
de introduceri şi analize savante, nu căuta aprobarea nici unui critic.
Actul literar se poate completeta pe internet
cu un răspuns imediat din partea cititorului, ceva de care nu beneficiază
la fel de fidel lumea de hārtie.
Dacă un text are doar o mīnă de
cititori şi dacă īn jurul lui s-a născut comunicarea, atunci literatura şi-a īmplinit
rostul.
Īn lumea virtuală dificultatea e una singură:
cum să scrii un text bun adresīndu-te clipei
de acum.
Autorul
e invitat să răspundă acestei unice provocări.
Iar cititorul e invitat să să se
simtă acasă...Respiro...
