|
Orgasmnet (excurs virtual)
de Laurențiu Mihăileanu
PERSONAJE:
CLIENTUL SIMO ANE-MARIE CHICHI LAERTE Omul de culoare
Scena 1
Interior de café-net-bar. Monitoare, scaune ergonomice, tejgheaua și raftul cu băuturi. Clientul, echipat cu cască neagră și o mănușă specială, tot neagră, surfează netul. Simo face ordine in spatele tejghelei.
CLIENTUL (surprins): Fiuu, mamăăă, ce am aici... (chicotește) Stai-stai, nici chiar așa, mă gagico! (icnește) Ei, fir-ar, asta mă întoarce cum are chef... Ia să vedem ce te faci acum... Uau! Are geniu fetița, mă surclasează! Mor! (râde în hohote) SIMO: Măi, măi, cum se-nfierbântă cocoșelul... CLIENTUL (absorbit): Aaa, sorry, mă obligi să folosesc lasoul, micuțo! De-acum a mea ești, nu-mi mai scapi! (așteaptă încremenit) Dumnezeule, înnebunesc, ce piele... O nimfă, nu alta!... SIMO: Ca să vezi ce pămpălăi îs și bărbații ăștia! CLIENTUL: Ooo, nu, nu acum, la dracu! (pauză) Măi fato, abia mă excitasem... Mă rog, OK... de acord Dar unde-mi convine mie! E-n regulă, te aștept.
Clientul se ridică, își scoate casca și tactilo-mănușa. Se îndreaptă către bar.
SIMO (ștergând pahare): Ia zii... Asta cine mai era?... CLIENTUL: Zău, Simo, să nu râzi de mine, dar l-am apucat pe Dumnezeu de picior... Niciodată nu poți fi sigur de șansa ta, dar mie mi-o spune sufletul. Ah, știu că-i EA! Ai puțină răbdare, ascultă-mă... (pare a visa cu ochii deschiși) Închipuiește-ți, Simo ne-am sărit unul altuia în brațe, m-a târât după ea într-un Eden-Eden, unul ca lumea, nu făcătură de diletant, ci marfă a‑ntâia, made in Hollywood! Iarba se lăsa sub noi foșnea convingător, să fi jurat c-o udase roua dimineții, pomii ne mângâiau trupul cu frunzele lor, izvoarele făceau bulbuci printre bolovani nou-nouți... SIMO: Mirific! Mă înfior Și?... Mai zii! CLIENTUL: Ei, și, și Nu-ți ajunge? Ne-am dezechipat cu mouse-ul în doi timpi și trei mișcări cred că-ți închipui cum! , ceva haios, ca-n scrimă... Eram goi-goluți, ne sorbeam din priviri... vibram, ce naiba... Eu tocmai îi strecurasem palma între pulpe și... (lovește în tejghea) ... și fâs: Vrăjitoarea pauză. O ștersese, afurisita! SIMO: Vai, sărăcuțul de el! E într-adevăr... jenant. CLIENTUL: Cică avea de rezolvat nu-știu-ce pe nu-știu-unde, zi și tu! (pauză) Dar fii liniștită, nu-mi fac sânge rău, poate-i mai bine așa. Cum vine asta, un demaraj în trombă, cu surle și trâmbițe, iar ca apoi, la mal, să-mi scufund singur flota? Nu, mersi, nu ține. (pauză) O cheamă Chichi. Poate un pic cam scoabă, dar în rest e OK mătăsoasă, caldă, umerii mici, nurlii, de copilă... SIMO: Aa, lăudabile sentimente! De unde-i tipa? CLIENTUL: Ei, de unde! De pe aici, din oraș, doar nu mă vezi umblând după cai morți. Ne vedem la șase fix, aici, la tine. SIMO: Zău, azi? N-ai idee cât mă bucur pentru tine! CLIENTUL: Ți-am zis eu, nu se știe niciodată! Încă de-alaltăieri totul îmi șoptea că azi voi fi altul. Crede-mă, numai EA mi-o putea face, și aș jura-o cu ochii-nchiși. Mă devastează de pe acum, o simt în tot trupul! (pauză) Hai, dă‑mi, te rog, un gin mare cu apă tonică.
Simo îl servește. Clientul ia paharele și se întoarce la PC.
CLIENTUL (fredonând): O, baby, baby... just a child, a crazy girl... (ceva îl surprinde) Hopa! Interesant Nu, nu-i de lepădat.. promite... Cumva o gazelă rătăcită? Mmm, n-aș prea crede... (pauză) Ba chiar invers, că prea își flutură fundulețul... (chicotește) U-uu! Sunt aici, haioasă amazoană, nu dincolo! Hohoho, știam eu, penisurile verzi cam șochează, nu zic nu... Ce, viteazo, nu-i simpatic crocodilul meu? SIMO (răbufnește): Ștoarfa! Parcă după ce umblă ele acolo! CLIENTUL: Ahaaa, nițică strategie?... Adică să te fugăresc, cred. Se face, se face, dacă te sur-excită... (e binedispus, șarjează): Aoleu, alertă de gradul unu, ambuscadă ca la carte! Săriți, fraților, mă devoră femeia-pirhana! (râde ca gâdilat de cineva) SIMO (agasată): Ceva mai încet, clientule, că nu suport gălăgia. Fii cumincior, altfel te deconectez! CLIENTUL (la fel de absorbit): O, da, cât mai încet, așa merge... merge la sigur... Mă scufund, acum plutesc e cald, numai bine să-ți mângâi meduzele... (gâfâie) O, da, da, așa mi-e perfect, iubito...! SIMO: Ce dracu, ăsta-i nebun?! Doar n-are de gând... CLIENTUL: Nu, nu-mi întoarce spatele, scumpă Ane-Marie, nu-n momentul ăsta... Care dracu îndatoriri? Și taman acum? Ai răbdare măcar o secundă, pentru Dumnezeu!... SIMO: Normal, tipa-i mai cu capul pe umeri decât el. CLIENTUL (se ridică trântind tactilo-mânușa): Mânca-v-ar iadul de gloabe!
Se duce la bar, unde încalecă nervos un scaun. Tace îmbufnat.
SIMO: Hai, zii, care-i necazul... (pauză) Îmi spui? CLIENTUL (iritat): Schimbă! SIMO (amuzată): Și asta ți-a făcut-o? CLIENTUL: Pe naiba... Pe mine mă bântuie femeia, ăsta mi-e blestemul. Un anume gen de femeie, Simo! Este supliciul, e piatra mea de moară, n-am încotro. Uite la cretina de Ane-Marie: ea cică se dă în vânt după perversiuni, dar fuge ca de tămâie când celălalt vine c-o idee nouă. Ce mai, lemn-tănase! Oricum, strașnică muierușcă, ia totul dintr-o lovitură. Știu c-o să mă predau, n-am cum s-o împiedic. SIMO: Ei lasă, lasă, pe mine nu mă duci. O vrei tu, se vede... Dar atunci cum rămâne cu... Chichi? CLIENTUL: Care? A, Chichi... Aia-i altă poveste. SIMO: Zi-i poveste, zi-i cum vrei, dar cu ea te întâlnești azi. CLIENTUL: Ei, cum să uit De fapt, mă văd cu amândouă. SIMO: Chiar că n-ai ce face. Serios?! Nu-mi spune că tot aici! CLIENTUL: Și ce dacă? Eram și eu curios. SIMO: O să vezi, te vor sfâșia. CLIENTUL: De ce? Vreau doar să aleg ce-mi convine. SIMO: Ai cuvântul meu, vei fi surcele! Păi gândește-te, oare n‑au dreptate? (pauză) Mai iei un gin? CLIENTUL: Adevărul e că nici mie nu mi-e ușor. (se caută prin buzunare) E-n regulă, dă-mi încă unul, și tot cu apă tonică. (apoi, conspirativ): Și dacă nu ți-e greu, în alte pahare.
Femeia nu protestează. Se apleacă, umblă sub tejghea, scoate un pahar, i-l arată, apoi îl umple cu băutură. Clientul, țeapăn, ia paharele și se întoarce la tastatură . Muzica localului.
SIMO: Un falit, ca toți clienții mei... ce-aș vrea? Un amețit, un ratat! Acasă la el, precis dezastru... Șosete gata apretate, zvârlite pe sub pat, baia trăsneștind a hoit de pisică, florile uscate în ghivece, praful de-o palmă pe mobilă, gândacii pârâindu-ți sub talpă, molii puzderie înfipte-n mochetă, în draperii... CLIENTUL (chiuie): Iahuu, uite că se pricepe gagica! M-a adulmecat ca ogarul, de la distanță. Ce mai, nu-i începătoare cutra de ea... SIMO (agasată): Mă calci pe nervi, amice...! (abandonează) Parcă am cu cine... Noroc că mi-i simpatic. CLIENTUL: Pune odată mâna, gagico, ce te codești?! Aici, hai, nu mă fierbe ca pe-un câine! SIMO: Amărâtul! În ce cloacă se tăvălește... Târfe animate, târfe cu ținta pe cur, vampe de frecat cu mouse-ul! Dacă setezi ce trebuie gata, gagici la discreție. Ai tot ce-ți trece prin cap: piele și os, obeze, scunde, păluge ori clăpăuge, blonde, brune, roșcate, asiatice cu șolduri înguste sau late, punkiste, mooniste, daoiste... Păi da, saitiștii se îmbogățesc pe seama idioțeniei ăstora, ei speculează tot ce mișcă. Cârligul ți-l pun la îndemână, sub nas! Dezmățate la orice oră, după chef, iar tu te destrăbălezi cât îți permite dispozitivul și contul... Și pe lângă asta, avantaje cu ghiotura: nu tu sida, nu tu sifi, nu tu amprente... Parcă-i mare scofală să te dai Prima Doamnă! Tot așa bine poți fi Cleopatra, Madame de Pompadour, șefa de harem a lui Bin Laden sau oricare-ți convine. Cum dracu de nu pricepe atâta lucru? Numai un retardat se mai convinge prin pusul degetului. (apoi cu lehamite): Marea, epocala lui dragoste! Ce să mai zic, vorba lui: gloabele globalizării!
Scena 2
CLIENTUL (entuziast): Simo, scumpă Simo, ACUM CHIAR MI-A BĂTUT CEASUL! SIMO: Nu zău? Scutește-mă, n-am timp acum de tine. CLIENTUL: Nu, Simo, nu da bir cu fugiții, știu ce vorbesc. Este EA, nu mă mai înșel, ți-o jur! E diferența dintre monument și bibelou, mi-e rușine cum de-am fost atât de orb! SIMO: Adică alta, nu? Dar ce să mai zic, neapărat EA, deci... CLIENTUL: N-o să-ți vină să crezi. Mi-a ghicit numele! SIMO: Vorbești serios? Păi unde erai, nu pe net? Până și eu, nepriceputa de mine, aș fi puut afla ce număr ai la chiloți. CLIENTUL: Rahat! Oare cine s-ar băga online fără cagulă, Simo, ce mama dracului!? De parcă n‑ai ști Pentru ea eram Bigger, așa mă știa. SIMO: Un naiv! Prezervativul electronic ți-l sparge și-un copil. CLIENTUL (trântește furios paharul pe tejghea): Termin-o! Aha, tu de fapt nici n-aveai chef să mă-nțelegi. Bravo, așa-mi trebuie dacă mă confesez unei nevrozate! SIMO (șocată): Ce, ce-ai spus ?! CLIENTUL: Da, de la obraz ți-o zic: o curvă bătrână care-a tras pe dreapta! Nu, nu-ți face iluzii, baby, este-un lucru ce pute de la o poștă. Te roade ciuda că nu mai dă nimeni doi bani pe carcasa ta afumată și tăbăcită. Crud adevăr, dar altă cale n-ai. Nu mai poți decât să-ți jecmănești clienții ținându-le cică de urât, haida-de (pauză) Și zău dacă știu ce m-a apucat, că altul mai deștept n-ar pălăvrăgi cu una ca tine. SIMO (cade distrusă pe scaun): Ce proastă! Mizerabilul CLIENTUL: Ei, Simo, nu le pune și tu pe toate la inimă Vezi-ți mai întâi interesele, e mai sigur. SIMO (cu capul în mâini): Ah, canalia CLIENTUL: Mă mir că nu-mi arunci cu ceva în cap. De ce n-o faci? Pahare și sticle goale ai berechet. Nu-ți face probleme, azi sunt dispus să suport orice și din partea oricui. Căci am găsit-o, Simo, iar de restul mi se-ndoaie. (face o piruetă) Auzi? Am găsit-o! SIMO: Cară-te, ești jalnic, gagiule! CLIENTUL: Din păcate nu pot, am întâlnire. Plus consumația mea Trebuie totuși onorată, nu? SIMO (țipă): Nu mă ating de banii tăi. Cară-te! CLIENTUL: Chiar așa, barmanițo? Atunci mai bine omoară-mă, că tot nu plec. SIMO: Asta o să și fac, nespălatule! (aruncă cu o sticlă în direcția clientului) Afară cu tine! (aruncă încă una) Fii blestemat, canalie! Pramatie! Vagabondule!
Barmanița aruncă cu ce-i cade în mână. Zgomot de sticle și pahare sparte.
CLIENTUL (ferindu-se): Te previn, scumpă Simo, nimic n-o să mă împiedice să-mi urmez destinul!
Ușa intrării se deschide, făcând să apară o siluetă de femeie.
CHICHI (aplaudă): Senzațional! Asta da originalitate!
Scena 3
Zgomotele încetează. Cei doi se întorc spre noua sosită.
CHICHI: Vai, n-am vrut, continuați, nu mă luați în seamă.
Totul se normalizează. Clientul încalecă taburetul din dreptul tejghelei. Nou-venita se așează la o masă.
SIMO (zâmbitoare): N-o să regretați că ne-ați ales pe noi. Cu ce vă putem servi? CHICHI: Deocamdată un nectar... Ba nu, o cafea tare! Mai târziu văd eu depinde. Ăă (caută cu privirea) Ceas n-aveți pe-aici? SIMO: Vai, cum să nu (își consultă ceasul-brățară): Șase fără douăzeci! CHICHI: Merçi. (apoi sieși) Ah, tipa mă irită! Să mor dacă n-aș zgâria-o puțin. Sper că rezist eu încă cinșpe minute SIMO (măturând cioburile): Aiurita asta numai pe el îl așteaptă! E cazul să-l trag de mânecă? Mai bine îl las în pace, nu-i treaba mea.
Scena 4
În bar răsună La Belle Dame Sans Regrets cu Sting. Intră intempestiv o femeie cu cască de motociclist, pe cap, geacă și mănuși până la cot. Se trântește obosită la o masă.
ANE-MARIE (strigă): Mie o Guiness! SIMO (în fugă): S-a notat, doamnă! Altceva? ANE-MARIE: Atât. Ba nu, adu și-o vodcă mică. Și încă ceva Aștept un tip în jur de 1,80. Nu l-ai scanat pe-aici? SIMO: Știu eu Trec o grămadă în jur de 1,80. ANE-MARIE: OK. În tot cazul, împușcă-mă dacă apare. Ce zici? SIMO: Nici o problema, poți să-ți bei în liniște dinamita.
Scena 5
Prin ușa întredeschisă își face apariția un alt personaj. Poartă o mantie lejeră, de ultima modă, două coapse strălucitoare și o fustiță incitantă. E încălțată cu botine cu toc extrem de înalt. Toate piesele sunt violent colorate.
LAERTE: Hello la toată lumea! (face un tur prin spațiul barului) Îmi place la voi, chiar foarte mult! Aici nu mă simt agresată ca-n centru. Da, e fain de tot, îmi dă senzația intimității. E nemaipomenit să mai găsești un refugiu ca al vostru în nebunia de azi! Mă mir cum mi-ați scăpat până acum! SIMO: Bine, lasă fanfara! Ce comanzi? CHICHI: Ooo, dar e scandalos să tratezi clienții așa! LAERTE: Frumos că-mi ții partea, dar las-o-n plata Domnului pe ea, că-s obișnuită. CHICHI: Ba nu, asta-i mojicie. O s-o reclam! ANE-MARIE (amuzată): Cui s-o reclami? Ha, de-am avea cu toții hormoni de justițiar ! SIMO: Hai sictir, gagicilor, mi se rupe de ce măcăniți voi acolo! (strigă cu năduf la client) Mișcă-ți curul, gagiule, ți-au venit pretendentele! CHICHI: Ahh, îi scot ochii!
Celelalte două îi stăvilesc elanul punitiv.
CLIENTUL (cu casca și mănușa puse): Cee? Ai zis ceva, Simo? SIMO: Fă-te-ncoace, nesimțitule, că tu ai chemat tipele astea.
Scena 6
Clientul se scoală și se apropie.
CLIENTUL (intimidat): Ăăăă . S-a făcut deja șase? (își consultă ceasul) Credeam că nu-i decât (amuțește de surpriză descoperindu-le pe cele trei): Pe mine mă căutați?
ANE-MARIE: Da, dragă Bigger, se vede c-ai cam încurcat borcanele cu noi. CHICHI: Uau, știți ce-a făcut ăsta? Fraierul a băgat reply all în loc de reply! CLIENTUL: Dracu știe, poate chiar asta am făcut Ei, și ce! Apropo, dumneata am impresia că ești Ane-Marie, nu? ANE-MARIE: Mă impresionezi, scumpe Bigger, nota zece! (se apropie insinuantă de el) Măi, măi, ia să-ți vedem și celelalte talente CHICHI (se repede): Și eu vreau să-l văd! Eu sunt Chichi, Bigger. Aia prinsă cu lasoul și crocodilul tău. (râde copilărește) CLIENTUL (ca amețit): Adevărat, tu ești? LAERTE: Ascultați, fetelor, dacă am picat toate deodată, atunci măcar să-l împărțim frățește. (îi pipăie clientului bicepșii) Ei da, se simte, are fibră băiețelul! Poate-ți aduci aminte, Bigger, cine sunt Ei ? Laerte, cea cu spuma de ras CLIENTUL: Zău? A, da, cu tine am fost ieri Într-adevăr, erai nostimă cu atâta spumă pe tine. Pe umeri, pe sâni, pe pântec, pe fese. Era grozav, semănai c-o savarină. LAERTE: Mie-mi spui? M-ai înfulecat ca un adevărat macho! Muream de râs. Mă lingeai centimetru cu centimetru, erai mortal, ha, ha, ha! Chiar credeai că-i frișcă! CHICHI: Ce prostie! Crema de ras e amară și-ți beșică limba. ANE-MARIE (pipăindu-l în continuare): Ce tâmpenii emiteți voi acolo! Pe el nu spuma‑l interesa la ora aia Așa-i că nu, scumpule ? CHICHI (timidă, clientului): Dacă te rog N-aș putea pune și eu degetul? CLIENTUL: Poți, cum să nu, poți. Acum sunt cel real, convinge-te. CHICHI (atingându-l): Uau! (repetă gestul) Uau! LAERTE: Mofturi! Fii deșteaptă, dragă, și profită ca lumea. Uite la mine (se apucă să-i maseze Clientului spatele cu mișcări lente, avansând treptat spre fese) Oh, Bigger, Bigger, cât de puternic, cât de sălbatic îmi pari CLIENTUL: Nu-i rău deloc, te pricepi, dar propun s-o lăsăm pentru mai încolo, în cadru intim ANE-MARIE (lui Laerte): Are totuși dreptate, nu se făcea să tăbărâm cu toate pe el. Ca primă venită, cred c-ar fi cinstit să mi-l lăsați mai întâi mie un timp. CHICHI: Asta spune-o lu mutu! Dar ce, eu nu contez? (apoi lui Simo): Pe bune, barmanițo, hai fii dreaptă și zii: care-a fost prima la întâlnire: nu eu? SIMO: Nu mă bag. Rezolvați-vă singure. Eu am treabă. LAERTE: Zi-le că prima pusă pe drumuri am fost eu, ce mama dracului! (apoi clientului): Mă, prăpăditule, spune și tu cum ne-a fost înțelegerea! CLIENTUL (ieșindu-și din fire): Vă trimit undeva pe toate trei! Eu nu aparțin nici uneia, să vă fie clar, auziți?! Și de-acum, că v-am văzut mutrele, nici nu mă mai interesați. ANE-MARIE: În cazul ăsta, iartă-mă, tinerelule, dar ești bădăran! CHICHI: Cum adică, Bigger, după toate cele petrecute între noi? LAERTE: O soluție inspirată. Te felicit, iubitule! CLIENTUL: Ce-am avut de spus am spus. Simo, trece-mi nota în cont Pa! SIMO (oțărâtă): Ca ce chestie mă lași cu astea pe cap?
Clientul iese din bar cu mâinile în buzunare.
Scena 7
În bar răsună distorsionat același La Belle Dame Sans Regrets.
SIMO: Măi, fetelor, mai luați ceva? Dacă nu, atunci valea, luați-vă zborul! CHICHI: Nu-mi vine să cred! Mizerabila ne ia drept femei de stradă! ANE-MARIE: Chiar c-ai depășit limitele, tipo! (se apropie amenințătoare de bar) N-o să-ți strice o mică lecție, să știi cu cine ai avut de-a face CHICHI (i se alătură): Chiar c-ar merita să-i scoatem puțin ochii! SIMO (ridicând receptorul telefonului): Ștergeți-o sau chem paza! ANE-MARIE (apucându-i mâna): În locul tău eu n-aș face-o ! CHICHI (înfierbântată): Dă-i una peste bot, stâlcește-i mutra aia îngâmfată! Și te rooog, lasă-mă c-o fac eu (își trântește peruca blondă, ca în schimb să-și pună mănuși fără degete și o cagulă) Până aici ți-a fost, boarfo! (încearcă s-o dea la o parte pe Ane-Marie) SIMO (apucă gâtul unei sticle): Dacă-i așa, mă pot apăra și singură, ce vă-nchipuiți voi! ANE-MARIE (șocată de noua înfățișare a fetei): Stai așa Ce dracu-mi cauți tu aici?! (îi smulge Ligiei cagula) Aha, farduri de târfă Nu-mi cred ochilor! CHICHI (fâstâcită): Ce te-a apucat Mă știi? ANE-MARIE (revine fără chef la masă): Mă crucesc Ce-mi faci tu acum, Chichi, le pune capac la toate.
Ane-Marie, la rându-i, își scoate peruca, geaca de piele și mănușile cu ținte metalice. Urmărind-o cu ochi mari, ca pe-un spectru, Chichi bate în retragere. Din motive necunoscute, Laerte le întoarce spatele.
ANE-MARIE: Trebuia mai demult s-o termin cu evadările astea De ce dracu m-oi amăgi cu apetitul meu sexual, nu știu Ba știu! M-am uscat, da, totul are un sfârșit (observă fuga lui Chichi): Ce-i, fetițo, te-am speriat rău? Nu te așteptai să mă-ntâlnești în astfel de locuri. Hm, darămite eu ! (ochii-i scânteazăe): Dar ia spune, nu-i așa că pot fi o dură când vreau? CHICHI: Da, mami ANE-MARIE: Da, mami Ca să vezi, încă mai sunt mamă (apoi asistenței): Ah, voyeurilor, cât vă mai menajați voi rufele sentimentale! Nimeni nu s-ar complica să mi-o scuipe verde-n obraz, nici unul nu s-ar lega la cap c-o lebădă ce-și cântă prohodul, nici unul, desigur! Ba, una peste alta, unicul meu copil, tu, Chichi, îmi furi relicvele tinereții, îmi porți pe ascuns bluzele, fustele, pantofii, perucile și fardurile, gândind la ce-i mai folosesc ele onorabilei mele mame? Nu, nu te condamn. Nici n-ai putea gândi altfel. Și recunosc, ai pornit-o mai devreme ca mine Te și descurci, văd. Ce, bani de silicoane? Nu-i nimic, sutienele se mai umplu și cu batiste. O mutrișoară copilăroasă? Mare scofală, cu rujul și fardurile mămicii poți obține efecte incredibile! CHICHI: Înțelege, mamă, dar meseria de femeie tot trebuia s-o învăț într-un fel... Cu tine n-aveam șansă. Ce vrei, mă mai dau și eu mare pe net, măcar acolo SIMO: Cum să nu, chiar și aici, pe viu! ANE-MARIE: Te rog, nu te băga. Simple probleme private. SIMO: Aha. E-n regulă. LAERTE (sarcastică): Simple ca-n mai toate familiile onorabile! (lui Simo, făcând cu ochiul): La fel de onorabile ca și mine când spun: fii bună, înco votcă!. CHICHI (postată în fața lui Laerte): Ascultă, madam-muscă-n-ciorbă, nici mama, nici eu nu discutăm cu cele de teapa ta, așa să ști! ANE-MARIE: Bine punctat, draga mea. LAERTE: Dar pe net parcă ați jucat altă carte, și încă nebănuit de convingător SIMO (chicotind): Punct ochit, punct lovit! CHICHI: Și ce dacă Treaba noastră! ANE-MARIE: Nu dăm socoteală nimănui. (începe echiparea: perucă, geacă, mănuși, cască) Pregătește-te și tu, Chichi, plecăm. Nu-i bai, să ne fie de învățătură și să nu mai acceptăm întâlniri prin locuri dosnice. CHICHI: Da, mami, mă pregătesc. (se aranjează ca la început) Și ticălosul ăla de Bigger, lasă că tot îl prind eu SIMO: Aiurea, fato, tu nu-l cunoști. Mai ușor câștigi Roland-Garosse-ul decât să-l educi pe el. ANE-MARIE: Ești gata? (lui Simo): Ți-am lăsat banii pe masă. (apoi către Laerte, care stă cu spatele): Cu neisprăvitul de Bigger să se spele pe cap cele ca el. Să-l moștenească sănătoase, ducă-se! ((râde, luând-o de mână pe Chichi) Hai, puișor, acasă! Ora de educație sexuală-i gata pe azi. CHICHI: Merg, dar stai un pic, că n-am terminat (îi expediază lui Laerte un picior în fund) Asta ca să simtă și ea părerea noastră despre târfe de doi bani. LAERTE (furioasă): Eu, târfă?!! (se repede la fată și o înșfacă de ureche) Mai degrabă asta vei fi chiar tu de-o să te mai întâlnești prin baruri dubioase cu toți perverșii net-ului! CHICHI: Mamăăă! ANE-MARIE: Hei, hei, curva dracului! Las-o-n pace pe fiică-mea! LAERTE: N-ai văzut? M-a lovit cu piciorul! Și să nu mă faci pe mine curvă, auzi?! Că tot tu i-ai băgat-o fetii-n cap. CHICHI: Nu zău! Atunci ce ești tu? LAERTE: Binee, uite ce sunt (și Laerte o trage mai tare de ureche) CHICHI: Mamăăă! ANE-MARIE: Te omor!! Las-o imediat, lepădătură!
Autoritară, Simo se bagă între ele.
SIMO: Nu, nu aici! Poftiți afară. Vă bateți acolo cât aveți chef, dar nu la mine-n local!
Scena 8
LAERTE: Parcă am cu cine? În nici un caz. Ar însemna să-mi fac rău singură Și pentru ce? Am pus-o la punct pe fiara asta mică, nimic mai mult. (dă cu mâna a pagubă și se duce la masa ei) Ca să vezi ce înseamnă familia! ANE-MARIE (descumpănită): Naiba știe, draga mea, însă e ceva în ce spune La o adică ar trebui să-i dau dreptate. Poate îi dau Mai bine hai acasă, Chichi. SIMO: Era și timpul. CHICHI: Tu m-ai spionat, mamă! Precis îmi umbli prin chat-uri, și nu e deloc fair ce faci. Aaa, de fapt asta și urmăreai: să-mi sabotezi întâlnirea cu Bigger! SIMO: Nu, că-i prea de tot LAERTE: Ei, te-ai convins, Ane-Marie? Uite pe cine ai crescut: îți calcă pe urme! ANE-MARIE: E fiică-mea, ce mai vrei!? LAERTE: Recunoaște, ai crescut-o prost. CHICHI: Auzi cine vorbește! (sfidând-o pe Laerte): O curvă! Marfă expirată! ANE-MARIE: Hei, gata, am terminat! Ne retragem, Chichi. SIMO (mai mult sieși): Hai, caramba, că mie-mi ajunge pe azi !
Scena 9
Imaginea barului dinspre stradă. Clientul se plimbă de-a lungul trotuarului, apoi se așează pe bordură. Prin fața lui trec mașini claxonând. Clientul le dă cu tifla. Ane-Marie și Chichi ies din bar și pleacă fără a-l observa.
Iese și Simo, circumspectă. În ultimul moment îl descoperă pe Client.
SIMO: Ce dracu cauți, omule, acolo N-ai plecat? CLIENTUL: Ca să vezi. SIMO: Mai bine ți-ar fi rușine. Ai spălat putina și mi-ai pasat mie nebunele. Mă bucur că cel puțin nu mi-au spart vitrina, deși zău, ar fi fost în stare s-o facă. CLIENTUL: N-am făcut față, iartă-mă. SIMO: Totdeauna cedezi primul? CLIENTUL: Da, poate. Ai de-a face cu un looser, încă n-ai observat? SIMO: Un amărât! N-ai șanse cât vei fugi mereu de tine. CLIENTUL: Aici greșești, Simo. Nu fug. Vreau doar să mă ascund. Nu fac față răspunderii, ăsta-i adevărul. Nu-mi place să fiu preocupat de ce-o să mănânc, ce-o să beau sau ce-o să fac mâine, poimâine Și mai ales m-am săturat să fiu sacul de nisip în care se împiedică lumea SIMO: O, lasă-mă, cunosc textul: mai bine mort decât ignorat! CLIENTUL: Poate. SIMO: Pe dracu poate! Ție-ți crapă buza după drog, te-am mirosit eu. Păi sigur, te-ai vrea din nou total insensibil, plutind deasupra lucrurilor. CLIENTUL: Și cu ce te deranjează? Mă întorc doar din Purgatoriu! Ooo, dar mi-a făcut mare plăcere!, N-o să vă uit așa ușor, O ilustrată? Vai, desigur, cu mare SIMO: Las-o baltă, măi Bigger. Până una-alta, ești așteptat în sală. CLIENTUL (ridicându-se): Cum așa Alta? SIMO: A, nu, calmează-te, e tot aia policromă. Numai că, te avertizez, bag mâna-n foc că-i gay !
În ușa barului apare Laerte.
CLIENTUL: Laerte gay?! Măi să fiu, nu mi-a trecut prin LAERTE (timbru bărbătesc): De fapt și eu mă mir, te credeam intrat în joc Dar câte nu-s posibile în lumea noastră! (pauză) Știți ceva? Haideți amândoi înăuntru, că am o vorbă cu voi (intră ea prima)
Clientul și Simo, după ce se privesc, intră și ei în bar.
Scena 10
Sonor: La belle dame sans regrets se întrerupe de două-trei ori, momente când Sting pufnește și râde.
LAERTE (azvârlindu-și pantofii-cui): Lua-v-ar dracu, m-ați torturat destul! (încalecă un taburet, trântindu-și peruca pe tejghea): Hai repede, iubito, un scotch dublu! SIMO (privindu-l ca pe-o calamitate): Nu zău Știi ceva? Tu tot o ciocănitoare trucată vei rămâne, orice-ai încerca. (îl servește) CLIENTUL: Pe bune, amice, aveai de gând să-mi schimbi orientarea luându-mă așa, pur și simplu, de ageamiu? LAERTE: Se mai înșeală omul. (pauză) Poate o să-ți par și mai ridicol, dar și eu sunt la prima tentativă Ca și acum, ca și-ntr-o serie de alte treburi mie nu-mi mai ieșea nimic. Dar absolut nimic! Iar ideea asta mă obseda de-a dreptul! Înfiorător cum mă plictisea tot ce făceam odată ajuns acasă: același rol insipid de părinte iubitor, aceleași îndatoriri de cap de familie model, aceleași bancuri picante șoptite la culcare nevesti-mi (pauză) Și naiba știe, totul părea ca și rezolvat în virtualul net-ului. Cine s-ar fi gândit la încâlceala de-astă seară ! CLIENTUL: A, merçi, m-ai găsit tocmai pe mine să-ți schimb cursul vieții. Sunt mișcat! SIMO: N-ai ce face, clientule, ești bărbat șic! Tentezi, ispitești! (râde) CLIENTUL: Hopa! Simt acul geloziei, Simo. SIMO: Pe dracu. LAERTE: Așa și e, de ce să mint m-ai atras. De fapt tu mi-ai sugerat ideea. CLIENTUL: Auzi, idee! Pentru mine erai o gagică ieșită la agățat, și, fără comentarii, îți jucai de minune rolul. De acuzat, însă, mai degrabă te-aș acuza eu. LAERTE: Oh, Bigger, dar eram sinceră! CLIENTUL: Pardon: sincer! LAERTE: Contează că ne potrivim în prea multe, măi băiete! Adu-ți aminte: nu ne plac ceremoniile, fugim de falsitatea convenției, detestăm bufetele-express, scobitorile și suptul dinților, urâm hingherii SIMO: Măi-măi, dar departe au ajuns micuții cu gânguritul! Mă întreb și eu, așa, din afară CLIENTUL (i-o taie): Fă-o moartă, Simo, nu e cazul. (iar lui Laerte): Ești nemaipomenit, domle! Pricepe și tu că-s doar niște potriviri idioate! Că ne-am făcut de cap, crezându-ne cuplul providențial? Apă de ploaie, din moment ce tu nu ești femeie. LAERTE: Ei răbdare, iubitule. Ce-ți rezervă viitorul, asta n-o vei ghici vreodată ! SIMO: Să mor, nu alta! Iubitule! LAERTE: Ce, că vin cu altfel de ofertă? Cu una mai comodă și lipsită de risc? Normal să nu-ți convină, tu ești însăși posesivitatea femeiască. Eu, în schimb, pot deveni libertatea lui! Cei ca mine aduc siguranță, adevărata intimitate, fii convinsă de asta. În plus, am suficientă experiență să întemeiez căminul perfect funcțional, bazat pe înțelegere... CLIENTUL (răvășit): Ajunge, gata, m-am văzut și scos la licitație! Doamne, în ce budă mă bălăcesc, nu mai suport Trezește-mă, te implor! SIMO (se apropie de el): Ba nu, clientule, că și eu-mi văd vină în tevatura asta. CLIENTUL: Tu ? Ași, n-ai avea motiv. LAERTE: Ce-o mai suciți, vinovatul sunt eu! Stați frumos deoparte, mi-o asum în întregime. CLIENTUL: Vorbești cu pereții! Ce, vrei să ne îmbeți cu apă distilată? Și-apoi, parcă eu ți-am dat întâlnire aici... SIMO (lui Laerte, apăsat): Și-n tot cazul, nu pentru ce-ți închipuiai tu! LAERTE: Într-adevăr, amuzant... Vinovăția-i prin urmare discutabilă! Bun Voi aveți conștiință. Eu nu. De când mă știu m-am amăgit că de jur-împrejur toate-s exact cum mi le imaginez eu. (pauză) Hai s-o duc până la capăt Nu știu cum s-a întâmplat, dar până la urmă mi-am alcătuit una dintre cele mai onorabile familii din oraș. Mă rog, aveți dreptate o familie de ochii lumii. Vă pare și nedrept, poate s-ar fi cuvenit unuia mai merituos Dar e-o vină chiar atât de absurdă să-mi fie groază de părerea alor mei, a lumii căreia i-am învățat de mic tabu-urile? Și la urma urmei n-am ce-mi reproșa; mă comport de regulă cuviincios, în spiritul moralei creștine. (pauză) Ah, Doamne, de ce oare n-am avut eu un fiu? Aș fi avut cu cine merge pe munte, la un rugby, la prins broaște Alt orizont! Mai știi, poate nu m-aș fi retras în mine SIMO: E clar, tu ai o fată. Putem să știm și noi cât e de mare?
Scena 11
Ușa intrării este deschisă violent și apare Chichi. Automat, Laerte se întoarce cu spatele.
SIMO (sare ca arsă): Nu, puștoaico, să-ți iasă din cap, aici nu-mi vii cu scandal! Dacă maică-ta nu te-a scarmănat destul, eu n-am de gând CHICHI (triumfătoare): Deci e cum v-am zis: Bigger-Mare-Brânză s-a întors la locul crimei! SIMO: Fii atentă cum vorbești! CLIENTUL: Crede-mă, bebelușo, nu ți-ar strica vreo doi ani pe tușă. E riscant să te arunci în treburi dastea cu capul înainte. CHICHI: Texte. Un ramolit! Ce dracu oi fi găsit eu la babalâcul de tine? Sau ce, te pomenești c-am dat de-o babă din-alea care tricotează la telefon ciorapi pentru nepoței. Dacă tot te interesează, află că-n clasa mea au mai rămas două virgine: Saly și cu mine. Ei da, mor de rușine! Păi ce-ți pasă ție SIMO: Ei, nici așa. Cel dezamăgit a fost el în primul rând! Nu-ntrebi de ce? Fiindcă se aștepta la mult mai mult dinspre tine, drăguțo. Oho, ceva serios! Îmi vorbea chiar de iubirea lui cea mare, dacă ai chef să auzi CLIENTUL: Nu da buzna peste mine, Simo, să știi că mă supăr! CHICHI: Rahat! Unuia ca Bigger îi ordonă boașele lui de taur înfierbântat, altfel n-ar mai fi el. Ecuația e sinistru de simplă: își împroșcă feromonii drept la țintă, ca sconcsul, apoi scoate mandolina și gata, te-a avut. Ce-mi spui mie, el colecționează câte scalpuri sângerânde îi vor mușchiii! CLIENTUL: Asta precis ți-a șoptit-o mamica. CHICHI: Pe dracu SIMO (ironică): Vai, nici pomeneală, o simplă coincidență! Ca să vezi ce soartă: amândouă, și deodată dar absolut din întâmplare , au râvnit același strugure acru! (râde zeflemitor) CLIENTUL (râde și el): Acru ca castravetele verde! Un crocodil verde și acru! CHICHI: Nu, v-o interzic! Pe mama n-o amestecați, nu-i de nasul vostru! SIMO: Pe cine, pe resuscitata aia cocoțată pe-o mătură Harley-Davidson?! CHICHI: Poftim? Îmi jignești mama?? Mă obligi s-o răzbun! CLIENTUL (făcându-i lui Simo cu ochiul): Chiar! O treabă care cere neîntârziat o revanșă. Așteaptă numai puțin (pare a căuta ceva anume) Aveam undeva pe aici o armă de șapte milimetri (deschide un sertar la ) A, da Ține!
Clientul îi întinde lui Chichi un Beretta-brichetă, retrăgându-se apoi cu degetele în urechi.
CHICHI (învârtind arma în mâini): E grozav Da, asta-mi trebuia CLIENTUL: Ce mai aștepți? Armează și trage. CHICHI: Ăăă nu mă pricep. CLIENTUL (acid): Aha, conștiința. SIMO: Ei, pe dracu. Și-un țânc ar face-o. Zii, gagico, că ți-e frică! CHICHI: Mie? Da de unde ce frică (ridică brațul și ochește) CLIENTUL: Așa Felicitări! Acum ridică piedica... (așteaptă) Hai odată, că-mi pierd răbdarea. SIMO: Până se hotărăște ea, eu am puțină treabă. (își face de lucru la bar) CLIENTUL (lui Laerte): N-ai o țigară? (e servit) Un foc ? Laerte: N-am. Nu fumez. CLIENTUL: Voi ăștia! Mă rog (ia din mâna lui Chichi arma-brichetă, își aprinde țigara, apoi i-o înapoiază): Merçi, puișor, dar apasă mai repejor pe trăgaci, că degeaba transpiri, tot nu-ți răzbuni mama.
Enervată la culme, Chichi trântește falsul pistol.
CHICHI: O cireadă de vite, asta sunteți! Niște grețoși! Mi-e silă de toate, nu mai suport (se lasă în genunchi și plânge) SIMO: Ete ce sensibilă! CLIENTUL: Pierdere de vreme, fato, nu mai ține vraja. LAERTE (apropiindu-se de Chichi): Nu, nu, voi n-o cunoașteți. Pe ea chiar o doare! Dar ce să ceri unor mitocani Oh, Chichișor, cum de-am permis să te sălbăticești în halul ăsta CHICHI (ridicând capul): Ce-ți pasă!? Cine dracu mai ești (îl recunoaște): O, asta nu, nu se poate!! Ce se întâmplă, Doamne, cu lumea azi?! LAERTE: Să plecăm mai întâi de aici. Îți explic acasă. CHICHI (plângând în hohote): Da? Că mă urmăreai și tu? SIMO: O, ba bine că nu, precis te urmărea (râde) LAERTE: Nu-i vezi? Ăștia ne bălăcăresc. Hai, ridică-te, să mergem. (își pune grăbit peruca și se îndreaptă spre intrare) Vii? ! CHICHI: Nuuu! Tu ești o curvă bătrână, nu tati al meu! (sare, smulgându-i peruca de pe cap) Fără grețoșeniile astea! (îi azvârle poșeta, îi sfâșie mantia, colanții, fusta): Așa, fii mai întâi bărbat, tati! Și spală-ți odată mutra asta pânu nu vărs. Fără farduri, ruj, putoare de vampă ieftină, înțelegi, tati?! Repede, un prosop ud ! (dispare în culise)
Laerte, imobil, nu se împotrivește când apare Chichi cu un prosop în mână și îi șterge fața de farduri. Rezultă un bărbat între două vârste, numai în chiloți și maiou.
Scena 12
Apare Ane-Marie îmbrăcată decent, într-un taior de tweed ținuta unei femei de vârstă incertă. Poartă în mână o pungă mare de plastic.
ANE-MARIE: Mergem acasă!
Ane-Marie scoate dun pungă un costum închis la culoare și o pereche de pantofi, pe care le întinde lui Laerte.
ANE-MARIE: Pune-ți-le repede, fiindcă la opt suntem așteptați la Weiss. E doar obligația ta! (el o ascultă, îmbrăcându-se în grabă) CLIENTUL: Să fiu al naibii, Simo, dar ăștia știau unii de alții! SIMO: Halal familie! Niște demenți. Zău, ce dracu or fi avut toți cu tine? CHICHI (izbucnind): Mamă! Dar mie nu-mi spuneți niciodată nimic! Ce-s eu, animalul vostru de companie?! LAERTE (celor doi): Stați liniștiți, o să vă trimit un cec bunicel. Toată lumea va fi mulțumită. (își aranjează puținul păr în oglinjoara ținută de soție) Uf, ciudată-i viața asta, un adevărat ospiciu, draga mea SIMO: Eu n-am nevoie. Mie achită-mi consumația un scotch dublu. Atât. CLIENTUL: Și pentru ce? LAERTE: N-ați înțeles. Eu vorbeam de-o sumă rezonabilă ANE-MARIE: Zi-le cât. Cu ăștia nu merge altfel. LAERTE: Păi, să zicem câte cinci sute. ANE-MARIE: Nu te zgârci, Bill, aici e vorba de carieră! LAERTE: Ei, da, desigur o mie fiecăruia. (își privește fiica): Vezi, Chichișor, dacă nu m-ai fi dat de gol ! CHICHI (scâncind): Și de unde să fi Trebuia să mi-o spui! SIMO: Eu zic să vă luați repede tălpășița, până nu-mi ies din țâțâni. Ne lipsim de ispitele voastre. Cumpărați pe cine aveți chef, vă privește, dar nu pe noi! CLIENTUL: Stai așa În capul meu s-au spart azi cam toate, știai asta? Păi, evident, nu mi-ar strica deloc SIMO: Am zis nu! (apoi rugător): Lasă-mă pe mine, știu ce fac! ANE-MARIE: Atunci ce mai așteptăm, Bill? Dă-i naibii și hai s-o întindem, că imediat se face opt. CHICHI: Și cu mine cum rămâne? ANE-MARIE: Vii cu noi la Weiss, nici nu se discută! CHICHI: Între babalâci? ANE-MARIE (trăgând-o de mână): Vin și verii lor, proasto. Amarnici sunt ăia din sud, ascultă-mă pe mine! Oricum, mai consistenți ca fantoșele de pe net. N-avea grijă, te învăța ei ce te interesează (strigă lui Laerte): Mișcă-ți odată șuncile, Bill!
Cei trei ies.
Scena 13
Zgomotul autostrăzii. Fațada localului. Prin ușa de acces apar cele trei personaje. Laerte scoate o țigară, Chichi la fel. Le aprind la aceeași brichetă.
ANE-MARIE (privind circumspectă în jur): Ce părere v-ați făcut, colega? O dădeam în bară dacă ne mai ciondăneam cu capsomanii ăștia! Treaba a ieșit cum a ieșit, în fond. Aș zice chiar mulțumitor. LAERTE: Da de unde, a ieșit la fix! De convins i-am convins, nu? Și cu asta basta, taie-i de pe listă. Sor descurca de-acum și singuri, că doar Big Brother nu-i dădaca universală! Un caz de inadaptare, nimic mai mult. Am venit la fața locului, am intervenit de urgență, dar gata, și alții au nevoie de ajutor. Zii, cine urmează? CHICHI: Numai să fie undeva pe-aproape, că eu una de-abia mă țin pe picioare. Pic de somn! ANE-MARIE (consultând o hârtie): Mă tem că-i vorba de-un motel la vreo douăzeci de kilometri. CHICHI: O, nu Mai bine o lăsăm pe mâine! Laerte: Domnișoară! Sper că-ți amintești angajamentul ce te-ai jurat a-l respecta. Știi foarte bine: obiectivele nu admit amânarea execuției.
Chichi nu răspunde.
ANE-MARIE: Nu fii tristă, colega, o să te obișnuiești tu până la urmă. La început și eu eram cât pe ce să abandonez. CHICHI: Da, tot ce se poate Atâta doar că mă văd tot mai în afara voastră. Culmea e că până mai ieri mă distram de minune, totul aducea pentru mine a hoții și vardiștii Însă uite, tot băgându-ne nasul în suferințele altora, chestia asta începe să mă agaseze, făcându-mă cumplit de vinovată. Mi-e silă de mine, dacă vreți să știți! O străină mâncându-și sandvișul într-o gară anostă, infectă, cu toalete nespălate, asta mă simt mai nou Cel puțin voi doi vă cunoșteați dinainte. LAERTE: Categoric, nu. Oricare din noi s-a simțit la început izolat. Și de ce n-am recunoaște-o, aici de fapt nu simpatia reciprocă ne-a adus, ci mirajul absolutului, informația globală, fascinația justițiarului din umbră. Și nu-i adevărat? Dar, scumpă domnișoară, hai să nu ne ascundem: chiar nu-ți dă fiori să te știi de neoprit, să-ți poți furișa pretutindeni ochișorii, ca prin sticlă? Adică ce, nu te înalță în fața propriei vanități să poți anihila din fașă un pericol iminent? Nu-mi spune tu mie, femeia tot femeie! CHICHI: La început, da, posibil să fi ANE-MARIE (împăturind lista): Gata, vorbă lungă! O luăm sau nu din loc? LAERTE: Așa te vreau. Încolonarea! Musai s-o terminăm până la zece, că și acasă mi-au rămas ceva lucruri de făcut. CHICHI (oscilând): De fapt și eu m-aș duce acasă... Nu vă descurcați seara asta fără mine?
Ane-Marie și Laerte se consultă muțește.
LAERTE (grav): Te avertizez, soldat, ne aflăm pe linia frontului! Nimeni și nimic nu se iartă aici. CHICHI (ironică): Evident, peste tot teroriști LAERTE: Da, soldat, asta suntem: trupe anti-tero și pompieri! Geniști și sabotori, comando și brancardieri, nercenari ți preoți Cum adică, unde-s teroriștii? Înseamnă că n-ai înțeles nimic. Sub foc continuu, asta ne este Legea, soldat! Iar dacă n-ai teroriști, ți-i fabrici singur! CHICHI: Trebuia să-mi fi explicat ANE-MARIE: Vai, fetițo, e prea târziu, nu-ți face rău cu mâna ta ! (se întoarce spre Laerte): N-ar exista oare vreo portiță pentru ea? E prea crudă, totuși! LAERTE: Știe deja prea multe. ANE-MARIE (alertată): Ce ne facem, atunci? Nici nu mă gândesc Oh, Doamne, măcar de n-aș fi instruit-o eu CHICHI (în silă): E-n regulă, merg. Sunt a voastră
Cei trei o pornesc. După trei pași Laerte ridică mâna, oprindu-i.
LAERTE: Stați, stați! Uf, pe toți dracii, unde mi-era capul (lui Chichi): Ascultă, dragă domnișoară, cum tot ne dai nouă lecții în materie de conștiință, cred că tu ai fi, deci, cea mai potrivită pentru încheierea socotelilor cu obiectivul de adineauri Poate o sarcină ușoară, dar să ne înțelegem bine: vreau execuție de înalt profesionism! CHICHI (în poziție de drepți): Am înțeles. Ce am de făcut? LAERTE: Ca experți în psihologie, acum doar efectele ne interesează. Altminteri, vă dați seama, efortul echipei s-ar dovedi apă de ploaie (își înclină fruntea) Iată ce vom face: ca să eliminăm orice dubiu în ce privește eficiența noastră, vom folosi metoda avalanșei, prin declanșare cu petardă V-o amintiți, sper. Într-un cuvânt, și metaforic vorbind (surâde malițios spre Chichi) ție, domnișoară, ție-ți va reveni acum cinstea să pui în operă această indispensabilă vișină pe tort!
Scena 14
Interiorul barului. Climatul și poziția personajelor din prima scenă.
CLIENTUL (abandonând tactilo-mânușa și casca): Că bine ziceai, bătrâne Bob: vânare de vânt! Păi ce, parcă mi-ar simți careva lipsa Un rahat! Numai un nătărău n-ar ghici că-s o cacialma rău-mirositoare. Și cum dracu de mai sper să interesez pe cineva, când, doar zgâindu-mă în oglindă, nu văd altceva decât ambalaje, insuccese, justificări SIMO: Te-ai dilit, băiete! Și ce folos că-ți reproșezi toate astea? CLIENTUL: Ce folos!? Cum să nu, ca să fiu în stare să mă fac odată pulbere și să pot sucomba liniștit într-o baltă de vomă! Așa cum auzi: ca să-mi dau ultimul ban pe doi metri amărâți de funie Și nu-mi pasă că te holbezi ca proasta la mine. (pauză) Nu pricepi? Ca să am și DE CE s-o iau de la capăt Tu n-auzi, Simo? De la ZERO! SIMO (rece): Atât? CLIENTUL: Ei, și tu ar mai fi destule (mormăie ceva nedeslușit) Rachiu nu ai? SIMO: Hm, poșircă de-aia Confunzi localul, stimate domn! Noi ne respectăm clienții. CLIENTUL: Atunci ceva mai ieftin. SIMO: Votcă. Altceva n-am. CLIENTUL: Bine, dacă zici Dă-mi o cinzeacă. SIMO (ton glumeț): Măi clientule, observ că tu habar n-ai care-ți sunt drepturile. Păi, hai să ne amintim De când oare ne calci tu pragul? Eu țin bine minte: ne frecventezi de peste doi ani. Așa e? Și încă asiduu, zi de zi, seară de seară, de mă mir și eu cum de-ți faci timp pentru restul grijilor tale. Ai mai mult ca sigur pe undeva un apartament, o garsonieră poate, iar acolo o pisică portocalie, niște flori de udat, vreo două-trei farfurii prin chiuvetă CLIENTUL: Zău, Simo, azi nu-mi arde de poante. SIMO: Nici dac-ai lua premiul casei pentru fidelitate? CLIENTUL: Ei, te cunosc eu, Simo Unde bați? SIMO: De ce să bat? E cumplit de simplu: casa îți face astăzi cinste c-o sută de gin și apă tonică. Ai ceva împotrivă? În caz că te abții CLIENTUL: A, de-asta-mi erai, Simo Mă rog, fie, onorează-mă. SIMO: Da, așa-mi placi
Mulțumită, Simo toarnă în pahare.
CLIENTUL: Și reciproca, Simo Acum mai mult ca niciodată! SIMO (convinsă): Te cred!
Pufnesc amândoi în râs.
CLIENTUL: Ești o fată grozavă, dintr-o bucată, Simo Cu tipe ca tine nu poți rămâne indiferent, asta-i realitatea. Ori le iubești, ori îți iei tălpășița. SIMO: Altă pacoste pe capul meu! CLIENTUL: Eu n-aș zice. Ar măguli orice femeie SIMO: Nu te ambala, băiete, încă n-ai fost în pielea mea. Și nici n-o doresc cuiva! (pauză) Ia stai puțin, ce te-a apucat să-mi vorbești mie de indiferența cuiva? Aha, mă iei prin învăluire... (se prinde): Măi să fiu, măi clientule, te pomenești că-ți vine acum și ție să mi-o tragi! Sau nu? CLIENTUL: Cum așa, Simo, m-ai crede în stare ? SIMO: Ba bine că nu. Sper că-ți imaginezi, am avut de-a face cu destui mielușei de soiul tău, c-o sumedenie de timizi ce-mi garantau până-n pânzele albe fairplay-ul lor, ca până la urmă să-i prind pe toți, dar absolut pe toți e valabil și cu tine, amice! , că mă înghesuiau cu râtul lor bălos Niște porci! Haida-de, nu-mi face pe abstinentul. Dintotdeauna ați fost niște libidinoși puțind a cocină! CLIENTUL: În mare, da, poate, nu te contrazic. Dar hai, spune-mi cinstit: cum naiba, taman aici, în troaca porcilor, ți-ai găsit tu de lucru? SIMO: La altceva nu mă pricep. CLIENTUL: Totuși te plângi! SIMO: Ei și? Mă mai plâng și eu A, fii liniștit, mi-o permit numai ocazional, mai mult cu fraieri ca tine (apoi vinovată): Uf, vorbesc aiurea, iartă-mă! CLIENTUL: De ce? Poate asta și sunt. SIMO: Vai, te rog, n-o spune pe tonul ăsta! Ți-o jur, mă gândeam în primul rând la
Pe neașteptate scena e zguduită de spargerea violentă a unor geamuri de mari dimensiuni. Clientul și Simo se reped să vadă ce s-a întâmplat.
SIMO: Ah, nu!! Dumnezeule, vitrina Cine mama dracului mi-a putut face una ca asta?! CLIENTUL (din culise): Au dat c-un bolovan învelit în ziar nemernicii! (reapare) Măiculiță, nu ți-l prind eu pe ăla ! SIMO (ciudat de calmă): Nu merită. La ce-s buni nervii? Barul e oricum asigurat, iar mâine pe la prânz o să am un cristal și mai strălucitor decât defunctul. Care-i baiul? CLIENTUL (lăsându-se greu pe scaun): Nu, nu, ceva e totuși indigerabil aici O simt, îmi miroase a revanșă (pauză) Știi ce, Simo, n-o fi cumva tot mâna familiei de adineauri? SIMO: Adevărat, m-am gândit și eu Ba chiar foarte posibil să fie ăia. Aoleu, cred c-am auzit de ei: sunt posedații net-ului! Niște obsedați de maleficul ce zace-n ei! CLIENTUL: Măi, atunci e de rău! Ai perfectă dreptate, mă și mir cum de nu mi-a sărit în ochi că aveau asupra lor haine pregătite din vreme. SIMO: Ce-ți spuneam, periculos de inteligenți! Păi închipuie-ți, dacă i-ai întâlni în amiază-mare, pe stradă ori în vreun birou, oare te-ar recunoaște? Salutare, taică! CLIENTUL: Ei poftim persoane respectabile, funcții onorabile. Mai mult ca sigur în administrația publică! SIMO: Chiar, măi! Atunci e horror! (se agită) Nu cumva s-o ștergi, mă auzi? Rămâi aici, te rog, lângă mine! CLIENTUL: Va să zică nu mai sunt porc? SIMO: Nici n-aveai stofă. În schimb, fii atent ce-ți prezic: tu de-acum înainte o să fii unul de-al casei! Mă asculți, fraiere? Îmi vei plăti doar când ai bani la tine, plus avantajul de a-ți vărsa la orice oră sufletul loialei tale barmanițe CLIENTUL: Nu mă-nnebuni, Simo! Mă vei considera, așadar, apropiatul tău? SIMO: Șșș! Evident, tu ești cazul aparte În același timp mă vei apăra de teroriști, de canalii și perverși, îmi vei răbda de asemenea, fără crâcnire, umorile, gelozia, capriciile și, la nevoie, nu te vei sfii să-ți strigi lumii întregi credința oarbă în Iubirea cea Mare CLIENTUL: Asta nu, să fim serioși! Am depășit idealismul de looser. Ce naiba, Simo, ești o naivă? Doar ai fost martoră SIMO: La ce? Bâlciul ăla? Haida Sau să înțeleg că adevărata problemă erai tu? Zii că greșesc! Dar oare te-aș mai crede, măi, două-fețe? Poftim, chiar în clipele astea îmi dovedești că ceea ce m-a vrăjit atâta la tine nu-i decât abureală, joc ambiental, ceva în care doar toanta de mine s-a lăsat îmbrobodită Oh, Doamne, oprește-mă să nu-i dau cu ceva în cap! CLIENTUL (vădit afectat): Nici așa, o iei prea în tragic (pauză) Să mă ia dracu, Simo, dar ce-s eu pentru tine? SIMO: O budă! Aia din centrul Clujului! CLIENTUL (uimit): E bună Cunoști orașul? SIMO: Am crescut acolo. CLIENTUL: Nu cred o iotă. Și liceul? SIMO: În 72. CLIENTUL: Imposibil! O chestie ca asta SIMO: Tu erai la uman. CLIENTUL: Până într-a zecea. SIMO: Aaa, sigur Ăla gras și scund? De-asta nu știam de unde să te iau CLIENTUL: Ei, da, mi-era rușine. Apoi m-am înscris de polo...
Se lasă o tăcere vinovată. În cele din urmă clientul înaintează șovăielnic spre tejghea. CLIENTUL: Am impresia că nu întâmplător mă simțeam eu bine aici, în apropierea ta SIMO (întâmpinându-l zâmbitoare): Ce vrei să spui cu asta, Mihai?
La nici o palmă unul de altul, cei doi se devoră...
Scena 15
La lumina unui felinar stradal, Laerte, Ane-Marie și Chichi urmăresc monitorul unui laptop.
LAERTE: Ptiu, mama voastră de catâri! Totul părea să meargă previzibil, ca pe roate, iar acum, trosc, ne scapă iarăși printre degete! Încep să mă satur de ăștia, pe cuvânt! CHICHI: Numai barmanița e de vină! Ea, nesuferita aia-l instigă pe client. ANE-MARIE: Ei na, de unde să fi știut noi ? LAERTE: O vorbă să n-aud! Ba trebuia să știm, vina numai a noastră poate fi! ANE-MARIE: Sigur, câte n-ar trebui știute, dar și ea, documentarea, ne-ar fi luat câteva zile CHICHI: Oho, o grămadă de timp. Numai că ei tot aici ajungeau! LAERTE: Nu, nu, nu! Minte de muiere! Noi suntem totuși Big Brother, nu oricine! Nouă nu ne scapă absolut nimic, să vă intre bine-n cap! CHICHI (atenționând cu degetul): Derapaj sentimental, șefu ! Parcă noi cu sentimentele aveam ce aveam ANE-MARIE: Așa e Cam! LAERTE: Nicicum nu merge, observ Și nici n-am de gând s-ajung cu voi la balamuc. Ați luat-o pe arătură, treba voastră Caz tipic: două rotițe blocate, ce mai încolo și-ncoace. ANE-MARIE: Noi, rotițe stricate?! (se întoarce spre Chichi): Se referă la noi! Cică ne-am defectat, auzi la el! (râd amândouă) LAERTE (scoțându-și arma): Mi se rupe inima, dar n-am încotro, dragele mele, nu-mi pot permite două verigi slabe
Le doboară cu câte un foc.
LAERTE: Cred c-am procedat corect. (din trei pași ajunge în partea opusă a scenei): Oare? (se întoarce imediat): Cel puțin așa prevede Codul Big Brother la capitolul Urgențe, punctul șase, aliniat e. (repetă figura): O fi, dar nu văd trecută varianta contaminării emotive! (la fel): Ba nu, uite ce scrie, negru pe alb: în caz că subordonatul refuză din motive subiective să execute ordinul superiorului (idem): Stai, nenică! Adică ce, un superior nu poate fi și el subiectiv, sentimental, cum de altfel ți-au atras și fetele atenția?
Distrus, Laerte nu are replică. Respiră greu.
LAERTE: Cum așa, tocmai eu, principala rotiță Nu, deloc plauzibil! Auzi, catastrofă: eu și melodrama! Ca să vezi stupiditate Adică o râșniță podidită de lacrimi! Ce mai, n-am cuvinte. (pauză lungă) Numai că asta n-o voi admite, nu, în nici un caz! Ar fi împotriva oricăror reguli
Împricinatul se împușcă.
WORKING
|