Dinu
Mihai: Memoriu de activitate profesională şi
ştiinţifică
Subsemnatul DINU Mihail Cozma m-am născut în Bucureşti
la 10 februarie 1942. Am absolvit, în anul 1959, liceul
Matei Basarab, după care am urmat
Facultatea de Hidrotehnică din cadrul
Institutului
de Construcţii din Bucureşti (promoţia
1966), fiind repartizat, la absolvire, ca inginer
stagiar la Institutul
de Studii şi Cercetări Hidrotehnice din
Capitală.
La
sosirea în institut, conducătorul de atunci al
secţiei de hidraulică, prof. dr ing. Dumitru
Cioc, mi-a propus să fac parte din grupul de
ingineri tineri chemaţi să asigure implementarea
tehnicilor moderne de calcul în cercetarea hidrotehnică.
Lucrând în cadrul acestui colectiv, mi-am însuşit
limbajele de programare existente la acea vreme (ALGOL, FORTRAN), în aşa
măsură încât după nici un an ţineam
la rândul meu cursuri de informatică pentru cercetătorii
din institut.
Rezultatele
obţinute în plan profesional au făcut să
mi se încredinţeze încă de la începutul
anului 1967 responsabilitatea elaborării independente
de studii pe model hidraulic pentru evacuatorii de
ape mari ai câtorva dintre cele mai însemnate amenajări
hidrotehnice din ţară. Cu sprijinul colectivului
pe care îl conduceam, am reuşit să elaborez soluţii originale de disipare
a energiei debitelor de viitură pentru barajele
Paltinu, Valea lui Iovan
şi Pecineagu,
care ridicau probleme deosebite din pricina condiţiilor
geo-morfologice mai dificile şi a dimensiunilor
uvrajelor respective (baraje cu înălţimi
de peste 100 m, printre cele mai mari din Europa).
Rezultatele
de ordin teoretic mai general obţinute în această
perioadă au făcut obiectul unui număr
de comunicări şi articole pe care le-am
publicat în reviste de specialitate şi
care au atras atenţia comunităţii ştiinţifice.
Astfel, de exemplu, în monografia Disiparea energiei şi disipatori de energie (Editura Tehnică,
1972), acad. D. Dumitrescu aprecia meritele deosebite
ale lui Mihai Dinu care a oferit pentru prima dată
“o soluţie generală elegantă a problemei
bătăii jetului deversant de pe trambulinele
descărcătorilor de ape mari ai barajelor
înalte” (op. cit. pag. 372).
După
reorganizarea în 1971 a unităţii unde lucram,
sub forma Institutului de Studii, Cercetări şi
Proiectări pentru Gospodărirea Apelor,
am condus aici primul colectiv din ţara noastră
care a abordat problematica impactului ecologic al
amenajărilor hidrotehnice, inaugurând o direcţie
de cercetare dezvoltată astăzi în cadrul
mai nou înfiinţatului Institut
pentru Ingineria Mediului.
O
nouă reorganizare administrativă m-a adus
în proiectare, unde, până în anul 1990, am răspuns
de elaborarea planurilor de amenajare a mai multor
bazine hidrografice din zona Moldovei, conducând,
în paralel, un colectiv interdisciplinar format din
meteorologi, geografi, geologi, ingineri silvici,
agronomi şi hidrotehnicieni, organizat în vederea
studierii eroziunii solului şi a colmatării
lacurilor artificiale de pe cursurile râurilor Argeş
şi Olt.
Concomitent cu aceste preocupări profesionale,
am urmat Facultatea de Limbă şi Literatură
Română din cadrul Universităţii
din Bucureşti, pe care am absolvit-o în anul
1971. Formaţia complexă, pozitivă şi
umanistă, mi-a facilitat accesul la unele domenii
de cercetare cu caracter interdisciplinar ca lingvistica matematică, poetica matematică, teoria matematică
a comunicării teatrale, muzicologia şi psihologia matematică.
În
toate aceste domenii am întreprins cercetări
cu caracter de pionierat, publicând peste 50 de studii
şi articole în reviste de prestigiu din ţară
şi din străinătate. Aprecierea de care
s-au bucurat încă din prima clipă aceste
contribuţii i-a determinat pe câţiva dintre
matematicienii de frunte ai ţării (acad.
Miron Niculescu, acad. Grigore C. Moisil, prof. Solomon
Marcus) să adreseze Ministerului Învăţământului
un memoriu prin care solicitau să mi se acorde,
prin derogare, dreptul de a mă înscrie la doctorat
în matematică, deşi nu eram absolvent al
unei facultăţi de profil. Ca urmare, am
devenit doctorand în 1973, iar după şase
ani de cercetări desfăşurate sub îndrumarea
profesorului Solomon Marcus am obţinut titlul
de doctor cu teza intitulată Metode algebrice, probabiliste şi strategice în studiul teatrului.
Contribuţiile
aduse la studiul matematic al comunicării teatrale
s-au bucurat de un larg ecou internaţional, făcând
ca numele meu să pătrundă în tratate,
monografii şi dicţionare, dintre care le
menţionez numai pe cele mai prestigioase:
Marvin
Carlson: Teories
of the Theatre. A Historical and Critical Survey from
the Greeks to the Present, Cornell University Press, Ithaca and London,
1984;
Gilles
Gérard: L’univers
du théâtre, Presses de l’Université Laval, Québec,
1977;
Patrice
Pavis: Dictionnaire
du théâtre, Éditions sociales, Paris, 1980;
Manfred
Pfister: The
Theory and Analysis of Drama, Cambridge Univerrsity
Press, 1988;
Herta
Schmid şi Aloysius van Kesteren: Moderne
Dramentheorie, Scriptor Verlag, Kronberg, 1975;
Fernando
de Toro: Semiotica
del teatro, Editorial Galerna, Buenos Aires, 1987.
O
bună parte dintre metodele de analiză a
strategiei dramatice pe care le-am elaborat în ultimele
două decenii sunt astăzi utilizate în mod
curent de cercetători din multe ţări
ale lumii. Un exemplu edificator: în urmă cu
şapte ani, prof. Dominique Lafont de la Universitatea
din Ottawa a publicat o carte consacrată operei
lui Molière (Le
chiffre scénique dans la dramaturgie molièresque
Les Presses Universitaires d’Ottawa, 1990) bazată
integral pe aplicarea procedeelor de analiză
ale lui Mihai Dinu. Preluări metodologice masive
din articolele mele se întâlnesc şi în lucrările
cehului Karel Hubka, ale germanilor Karin Helwig şi
Wolfgang Klein, ale belgianului S. de Vriendt, ale
italianului Marco de Marinis, ale brazilianului Manuel
Sito de Alba, ale sud-africanului Keir Elam etc. Făcând
bilanţul cercetărilor moderne de teorie
a teatrului, autorul olandez Aloysius van Kesteren
scrie, în capitolul Der
Stand der modernen Dramentheorie din lucrarea
de sinteză citată ceva mai înainte: “Wir
könen Dinu sogar als den
wichtigsten Vertreter dieses Forschungsgebietes bezeichnen”
( “Putem chiar să-l considerăm pe Dinu drept
cel mai însemnat reprezentant al acestui domeniu de
cercetare”).
Notorietatea
dobândită în studiul comunicării teatrale
a determinat şi cooptarea mea ca membru în Forumul
internaţional de semiotică a teatrului
cu sediul la Philadelphia (SUA). De asemenea, am fost
invitat să particip, ca singur reprezentant al
cercetării din Europa de Est, alături de
autori din SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania,
Suedia, Israel, Belgia, Olanda şi Danemarca,
la elaborarea volumului Semiotics
of Drama and Theatre (John Benjamins Publishing
Company, Amsterdam-Philadelpia, 1984).
O
altă zonă de interes a reprezentat-o, în
aceeaşi perioadă, analiza cu mijloace matematice
a structurilor prozodice ale versificaţiei româneşti.
Rezultatele cercetărilor întreprinse în acest
domeniu le-am publicat, începând din anul 1974, în
diferite reviste româneşti şi străine,
pentru ca în 1986 să le adun într-o lucrare de
sinteză intitulată Ritm
şi rimă în poezia românească (Editura
“Cartea Românească”, 378 pag.).
Apariţia
acestei cărţi s-a bucurat de o primire deosebit
de favorabilă din partea unora dintre cei mai
autorizaţi reprezentanţi ai criticii, istoriei
şi teoriei literare. Astfel, în cronica pe care
i-o consacra în numărul din 22 mai 1986 al revistei
România Literară,
Nicolae Manolescu aprecia că ea constituie
“o contribuţie de prim ordin în cunoaşterea
prozodiei româneşti”, ceea ce l-a şi determinat
să includă în câteva dintre cărţile
sale expuneri detaliate ale punctelor de vedere din
volumul respectiv. Ni se pare semnificativ faptul
că distinsul critic, a cărui carte fundamentală
intitulată Despre poezie (“Cartea Românească”, 1987) se afla sub tipar în
momentul apariţiei monografiei noastre, a considerat
necesar să o retragă din tipografie pentru
a-i adăuga paginile privitoare la modelul prozodic
prezentat în Ritm
şi rimă ... (v. expunerea de la pag.
77-81, începând cu alineatul “Cea mai extinsă
şi mai temeinică cercetare a acestei probleme
o găsim în studiul lui Mihai Dinu etc”). De asemenea,
recapitulând în Istoria critică a literaturii române
(Editura Minerva, 1990) opiniile emise de predecesori
în legătură cu poetica dosofteiană,
Nicolae Manolescu observa că “un studiu atent
al versificaţiei Psaltirii
a dat abia Mihai Dinu” (op. cit. pag. 14)”.
La
rândul său, profesorul şi criticul Mihai
Zamfir nota (în Viaţa Românească nr. 12, anul
LXXXI, decembrie 1986): “Prin cartea lui Mihai Dinu
exegeza noastră de specialitate posedă primul
tratat de versificaţie complet, la nivelul teoretic
al sfârşitului de secol XX; pentru întâia oară
la noi, un specialist interdisciplinar (poetician
dublat de matematician) construieşte matricea
sau modelul generativ al versului cult românesc. De
acum încolo, orice cercetare în domeniul versificaţiei
are ecranul de bază şi, prin urmare, punctul
obligatoriu de referinţă. Ritm şi rimă în poezia românească
este una dintre acele cărţi, rod a ani sau
poate decenii de investigaţii, cu ambiţia
unei cuprinderi globale; prin această monografie,
versul românesc posedă tratatul generativ fundamental”.
Mai
menţionez numai aprecierea globală a lui
Mihai Pop: “Reuşind să supună unui
sistem coerent atâtea probleme abordate de obicei
separat sau contradictoriu, Mihai Dinu a scris, fără
îndoială, cea mai bună carte despre versificaţia
românească apărută până în prezent”
(în recenzia din Studii şi cercetări lingvistice nr.4 din 1987) şi opinia
metricianului şi criticului Adrian Voica (din
Convorbiri Literare, anul XCII, nr. 1200, 1986): “O sinteză -
dar pe un plan mult superior, presupunând şi
numeroase contribuţii - realizează Mihai
Dinu, matematician cu temeinice şi profitabile
cunoştinţe lingvistice”. Acelaşi autor
publică în 1996 cartea Etape
în afirmarea sonetului românesc (Editura Universităţii
“Al. I. Cuza” din Iaşi) în care citează
la tot pasul din monografia subsemnatului (numai în
notele de la finele volumului, numele lui Mihai Dinu
este invocat de 13 ori).
Faptul
că la numai câţiva ani de la apariţie
Ritm şi rimă... a devenit o lucrare de referinţă
în teoria literară românească este demonstrat
şi de includerea în micul dicţionar-antologie
intitulat Metrică şi prozodie, alcătuit
de Irina Petraş şi publicat de Editura Demiurg
din Bucureşti în 1995, a nu mai puţin de
17 pagini transcrise tale-quale din lucrarea lui Mihai Dinu.
Recunoaşterea
internaţională a acestor contribuţii
nu a întârziat nici ea. Ales membru al Centrului
de studii metrice (CEM) de pe lângă Fundaţia “Ange Guépin”, la propunerea
profesorului Benoît de Cornulier, autor al articolelor
de teorie a versificaţiei din Enciclopaedia
Universalis, am fost invitat ca visiting professor la Universitatea din
Nantes în 1993 şi 1996, unde am ţinut conferinţe
şi am participat la un colocviu internaţional
dedicat metricii poeziei medievale şi renascentiste.
Articolele pe care le-am publicat referitor la structura
versificaţiei clasice franceze nu au trecut neobservate,
profesorul Dominique Billy consacrându-le un întreg
studiu intitulat Méditation sur quelque nombres în volumul 2 al de acum consacratelor
Cahiers du Centre
d’Études Métriques, editate de Maison
des Sciences de l’Homme din Nantes.
Pentru
contribuţiile aduse la dezvoltarea teoriei literare,
la propunerea regretatului poet şi prozator Mircea
Ciobanu, am fost primit în 1990 ca membru al Secţiei
de critică a Uniunii
scriitorilor din România. Mai menţionez,
tot pe linia recunoaşterii unor merite de ordin
literar, câştigarea în 1985 a premiului pentru
eseu al revistei Viaţa
Românească.
O
preocupare constantă a subsemnatului de-a lungul
ultimelor trei decenii a reprezentat-o lingvistica.
Colaborator permanent la revistele de profil ale Academiei
Române, am fost cooptat încă din anul 1973, la
propunerea acad. Alexandru Rosetti, în colegiul de
redacţie al revistei Cahiers de linguistique théorique et appliquée
şi, totodată, în biroul executiv al Comisiei pentru lingvistică matematică
a Academiei. Contribuţiilor aduse în acest domeniu
le datorez menţionarea mea repetată în Istoria lingvisticii româneşti, lucrare coordonată de acad.
Iorgu Iordan (Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1978), precum
şi în ampla sinteză Current
Trends in Romanian Linguistics editată de
Al. Rosetti şi Sanda Golopenţia (Editura
Academiei, 1978).
Cea
mai importantă lucrare de lingvistică pe
care am publicat-o până în momentul de faţă
este Personalitatea
limbii române - fizionomia vocabularului (Editura
“Cartea Românească”, 1996, 367 pag.). Deşi
apărută în librării de-abia în primăvara
anului 1997, cartea a intrat repede circuitul ştiinţific,
fiind citată, bunăoară, în ampla sinteză
a acad. Marius Sala Limbi
în contact (Editura enciclopedică, Bucureşti,
1997). Dar cea mai importantă recunoaştere
a meritelor lucrării a venit din partea Academiei
Române, care mi-a decernat, în decembrie 1998, premiul
Timotei Cipariu pe anul 1996.
Alte
cercetări cu caracter interdisciplinar care au
stârnit ecouri favorabile privesc analiza cu mijloace
matematice a psihologiei percepţiei temporale
(impresionaţi de rezultatele obţinute, profesorii
Carlos A. Mallmann şi Oscar Nudler mi-au cerut
permisiunea de a le include în volumul Time, Quality of Life and Social Development,
San Carlos de Bariloche, Rio Negro, Argentina, 1980)
şi modelarea matematică a unor structuri
mitologice (lucrare publicată iniţial în
ţară, în Editura Academiei, şi apoi,
într-o formă extinsă, la Paris, în volumul
Sémiotique formelle du folklore, Editions Klincksieck, 1978).
Începând cu data de 1 octombrie 1990, am fost
angajat prin concurs ca lector de teoria comunicării
la Facultatea de jurnalistică a Universităţii din Bucureşti
(actualmente Facultatea
de jurnalism şi ştiinţele comunicării),
unde, ulterior, am fost promovat conferenţiar
(de la 1 octombrie 1993), iar apoi profesor universitar
(de la 1 octombrie 1993).
În
această calitate, am ţinut mai multe cursuri
diferite, toate reprezentând premiere absolute în
învăţământul superior românesc:
¨
Introducere în teoria comunicării (curs pentru anul
I)
¨
Comunicare interpersonală (anul II)
¨
Comunicare interculturală (anul III)
¨
Dramaturgia comunicării cotidiene (anul IV)
¨
Teorii actuale ale comunicării (anul de studii
aprofundate)
¨
Comunicare şi spiritualitate (curs facultativ)
De
asemenea, am răspuns invitaţiei altor facultăţi
din Universitate de a ţine cursuri de profil
comunicaţional, cum ar fi:
¨
Teoria comunicării (la Facultatea de litere,
secţia de comunicare şi relaţii publice,
anul I)
¨
Teoria comunicării (la Facultatea de teologie
ortodoxă, secţia de teologie-litere, anul
III)
¨
Comunicare şi comuniune (la Facultatea de teologie
ortodoxă, secţia pastorală, anul IV)
Cursul
de Introducere
în teoria comunicării (244 pag.) pe care
l-am publicat, în Editura Universităţii,
în 1993, constituie
materialul bibliografic de bază după care
se predă astăzi teoria comunicării
şi în alte instituţii de învăţământ
superior de stat şi particulare din România.
Deşi apărută în condiţii modeste
şi într-un tiraj cvasi-confidenţial, pentru
uzul exclusiv al studenţilor facultăţii
noastre, lucrarea a atras atenţia specialiştilor,
fiind menţionată în mai multe cărţi
apărute în ultimii ani, ca, de exemplu, volumele
Elemente de psihologie a comunicării
de Ruxandra Răşcanu, Editura Universităţii,
1995, Comunicare şi înstrăinare de
Costin Nemţeanu, Editura Gnosis, 1997.
O
amplă sinteză asupra stadiului actual al
cercetărilor din domeniul ştiinţelor
comunicării, cuprinzând şi un număr
însemnat de contribuţii originale, mi-a apărut
ulterior sub titlul Comunicarea
- repere fundamentale (Editura ştiinţifică,
Bucureşti, 1997, 362 pag.). În ciuda timpului
scurt trecut de la apariţia acestui volum, el
figurează deja în bibliografiile unor cărţi
publicate ulterior, precum Comunicarea mediatică
de Guy Lochard şi Henri Boyer sau Semiotică,
societate, cultură de Daniela Rovenţa-Frumuşani,
ambele editate de
Institutul European în 1998 şi, respectiv,
1999. O cronică elogioasă i-a fost consacrată
de Silvia Săvulescu în nr.1/1999 al Revistei
române de comunicare şi relaţii publice.
În
urma alegerilor desfăşurate în primăvara
anului 1996, am devenit şef al catedrei de Antropologie
culturală şi comunicare.
În această calitate, am organizat, în
luna mai 1998 prima Sesiune ştiinţifică a FJSC, la care au participat majoritatea
cadrelor didactice din facultate, precum şi unii
colaboratori externi şi câţiva dintre studenţii
cei mai buni din anul terminal. Tot începând din anul
1996 sunt membru în Colegiul de etică
al Universităţii. Mai menţionez
faptul că, în fiecare an, am condus în jur de
8-10 lucrări de licenţă şi 2-3
disertaţii de masterat, că am fost secretar
şi preşedinte al comisiei pentru concursul
de admitere şi că am făcut parte întotdeauna
din comisia de susţinere a examenului de diplomă.
O
dată cu înfiinţarea, în 1997, a Secţiei
de comunicare publică a facultăţii,
responsabilităţile mele au sporit considerabil,
având în vedere rolul catedrei în organizarea şi
supravegherea procesului de învăţământ
din cadrul acestei secţii. In urma demisiei fostului
deţinător al funcţiei, membrii consiliului
profesoral m-au ales în unanimitate decan al Facultăţii
de jurnalism şi ştiinţele comunicării,
începând cu data de 1 octombrie 1998.
Din
1999 sunt redactorul şef al Revistei române
de comunicare şi relaţii publice pe
care am înfiinţat-o împreună cu profesorii
universitari Ioan Drăgan şi Paul Dobrescu.
Începând cu data de 1 decembrie 1999 am renunţat
la funcţia de decan al FJSC, transferându-mă
la catedra de Comunicare şi ştiinţa
informării din cadrul Facultăţii de
Litere a Universităţii din Bucureşti.
Mihai DINU
LISTA LUCRĂRILOR
PUBLICATE
A.
Volume de autor:
1.
Ritm si rimă în poezia românească, Editura Cartea
Românească, 1986, 378 pag.;
2.
Personalitatea limbii române - fizionomia vocabularului, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1996, 367 pag.;
3.
Introducere în teoria comunicării, Editura Universităţii
Bucureşti, 1993, 244 pag.;
4.
Comunicarea - repere fundamentale, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1997, 362 pag.
5.
Comunicarea (ediţia
a doua, revizuită, a lucrării precedente),
Editura ALGOS, 2000, 363 pag.
B.
Volume colective:
1.
Semiotica folclorului - abordare lingvistico-matematică (edit. coord.: prof. Solomon Marcus), Editura Academiei
RSR, 1975, pag.73-90, 243-267;
2.
La sémiotique formelle du folklore (edit. coord.:
prof. Solomon Marcus), Éditions Klincksieck, Paris,
1978, pag. 69-86, 245-280;
3.
Time, Quality of Life and Social Development (edit.: Carlos
A. Mallmann şi Oscar Nudler), Fundation Bariloche,
San Carlos de Bariloche, Argentina, 1882, pag.75-88;
4.
Semiotics of Drama and Theatre (edit.: Herta Schmid
şi Aloysius van Kesteren), John Benjamins Publishing
Company, Amsterdam/Philadelphia, 1984, pag. 67-92;
5.
Matematica în lumea de azi şi de mâine (edit. coord.:
acad. Caius Iacob), Editura Academiei RSR, Bucureşti,
1985, pag.95-101;
6.
Mathematical Linguistics and Related Topics (edit.: Gheorghe
Păun), Editura Academiei Române, 1995, pag.95-104;
7.
Evocări Al.Rosetti (edit.: Andriana Fianu),
Editura Minerva, Bucureşti, 1995, pag.97-103;
8.
Métriques du Moyen Age et de la Renaissance (edit.: Dominique
Billy), L’Harmattan, Paris, Montréal, 1999, pag. 85-98.
C.
Studii şi articole:
1.
Structures linguistiques
probabiliss issues de l’étude du théâtre, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 5, 1968, p.29-46;
2.
Probleme hidraulice
ale evacuatorilor barajelor înalte cu aplicaţii
la unele lucrări din ţara noastră, “IPACH- 15 ani de activitate”,
1968, p.3-14;
3.
Contributions
à l’étude mathématique du théâtre, Revue roumaine de mathématiques pures et
appliquées, tome 15, 4, 1970,
p.521-543;
4.
Elemente pentru
optimizarea dimensionării hidraulice a evacuatorilor
cu trambulină, Hidrotehnica, vol.16, nr.8, 1971, p.411-416;
5.
L’interdépendance syntagmatique des scènes dans une
pièce de théâtre, Cahiers de linguistique théorique et appliquée, tome 9,
fasc.1, 1972, p.55-69;
6.
Contributions à l’étude de certaines interactions
informationnelles dans le roumain écrit: l’influence
à distance des lettres, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 9, fasc.2, 1972, p.211-240;
7.
Comportarea hidraulică a construcţiilor de retenţie
şi de captare, Cauze si efecte ale apelor mari, 1972,
p.179-196;
8.
La stratégie des
personnages dramatiques à la lumière
du calcul propositionnel bivalent, Poetics, 10,
Mouton, Hague/Paris, 1973, p.147-159;
9.
Un modèle
markovien de l’influence à distance dans les
langues naturelles, Recueil linguistique
de Bratislava, tome 4, 1973, p.149-162;
10.
Continuité
et changement dans la stratégie des personnages dramatiques,
Cahiers de linguistique théorique et appliquée, tome
10, fasc.1, 1973, p.5-26;
11.
Modèle
ensembliste de la synonymie lexicale, Revue roumaine de linguistique, tome 19,
no.3, 1974, p.219-229;
12.
Lingvistica matematică
şi problemele rimei, Studii si cercetări
lingvistice, 25, nr.1, 1974, p.13-23;
13.
Individualité
et mobilité des personnages dramatiques, Cahiers
de linguistique théorique et appliquée, tome 11, fasc.1,
1974, p.45-57;
14.
Eléments pour
une écologie mathématique, Informatică si modele matematice in ştiinţele
sociale, vol.3, nr.1-2, 1974, p.43-54;
15.
Formalizarea lingvistico-matematică in studiul rimei
româneşti, Semiotica folclorului, Editura Academiei, 1975, p.197-207;
16.
Genealogia eroilor mitologici in lumina teoriei grafurilor, Semiotica Folclorului, Editura Academiei, 1975, p.243-267;
17.
Approche linguistique-mathématique de l’histoire de l’opéra, Cahiers de linguistique théorique et appliquée, tome 13, fasc.1, 1976, p.283-292;
18.
How to Estimate the Weight of Stage Relations ?, Poetics 6, North-Holland
Publishing Company, 1977, p.209-227;
19.
Formalisation linguistico-mathématique dans l’étude de la
rime (populaire et savante), Sémiotique formelle du folklore, Editions Klincksieck,
Paris, 1978, p.69-86;
20.
Méthodes et modèles de calcul pour les processus
de dispersion, IV-ièmes Journées de la CIESM, Antalya, Turquie,
1978, p.655-661;
21.
À propos d’un état limite du cosmos dans les “Métamorphoses”
d’Ovide, Sémiotique formelle
du folklore, Editions Klincksieck, Paris, 1978, p.258-279;
22.
Modelarea matematică a proceselor de amestec, Studii si cercetări
de protecţia calităţii apelor, vol.XIX, 1978;
23.
La généalogie des héros mythologiques à la lumière
de la théorie des graphes, Sémiotique formelle du folklore, Editions Klincksieck,
Paris, 1978, p.258-279;
24.
Invariances rythmiques du roumain littéraire, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 16, fasc.1, 1979, p.57-72;
25.
Aspects sémiotiques
de la stratégie des personnages dans le théâtre, A Semiotic Landscape,
Mouton Publishers, The Hague, Paris, New York, 1980,
p.862-866;
26.
Configuraţii ritmice în “Luceafărul”, Studii de Stilistică,
Poetică, Semiotică, Cluj-Napoca, 1980, p.260-270;
27.
Rythme et sélection lexicale dans la versification roumaine
classique, Cahiers de linguistique théorique et appliquée, tome 17,
fasc.1, 1980, p.9-26;
28.
Le vers roumain
en tant que code détecteur et correcteur de licences
rythmiques, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 17, fasc.2, 1980, p.137-148;
29.
Sistemul rimei
la Mitropolitul Dosoftei: o fonologie sui-generis, Studii si cercetări
lingvistice, anul 24, nr.2, 1978, p.197-207;
30.
Pour une perspective
dualiste dans l’approche du rythme poétique roumain, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 18, fasc.2, 1981, p.129-140;
31.
Ambivalenţa
accentuală a cuvintelor monosilabice - sursă
de ambiguitate ritmică în versul clasic românesc, Studii şi cercetări
lingvistice, anul XXXII, nr. 4, 1981, p.345-358;
32.
Alternances rythmiques
dans le vers roumain classique, Revue roumaine de linguistique
théorique et appliquée, tome XVIII, n° 1, 1981, p. 21-38;
33.
Moule et schémas
rythmiques dans le vers roumain classique, Cahiers de linguistique
théorique et appliquée, tome 19, fasc.2, 1982, p.51-61;
34.
Rythme et”macrorythme”
dans la versification roumaine, Revue roumaine de linguistique,
tome 28, no.3, 1982, p.255-263;
35.
Poétique matématique
et interprétation, Cahiers roumains d’études littéraires, no.3, 1982, p.91-95;
36.
A Mathematical
Approach to the Psychological Time, Time, Quality of Life and Social Development,
Fundation Bariloche, San Carlos de Bariloche, Rio
Negro, Argentina, 1982, p.75-88;
37.
Ştafeta
personajelor - o problemă de tehnică dramaturgică
si soluţiile ei, Caietele critice ale “Vieţii Româneşti”, vol.10,
1982, p.56-65;
38.
Pour une nouvelle définition du concept de série synonymique, Revue roumaine de linguistique, tome 28, no.6, 1983, 479-485;
39.
Une variété graduelle de neutralisation sémantique: la synonymie
médiate des antonymes, Revue roumaine de linguistique, tome 29,
1984, no.6, p.485-491;
40.
The Algebra of Scenic Situations, Semiotics of Drama and Theatre, John Benjamins Company,
Amsterdam-Philadelphia, 1984, p.67-92;
41.
Entropy and Prediction in the Study of Theatre, Poetics, 13,
North-Holland Elsevier Science Publishers, Amsterdam,
1984, p.57-70;
42.
Teatrologia matematică - realizări si promisiuni, Matematica in lumea de azi si de mâine, Editura Academiei,
1985, p.95-101;
43.
Autoportret cu carte sau despre narcisismul criticii literare, Viaţa Româneasca, anul 80, nr.1, 1985;
44.
Latinité du roumain, “roumanité” du latin - éléments pour
une statistique lexicale comparative, Revue roumaine de linguistique,
tome 30, no5, 1985, p.417-420;
45.
The Informational Machinery of Metrical Diagnosis in Poetry, Proceedings of the Seventh International Congress of Cybernetics and Systems, Thales Publications, St.Annes,
England, 1987, p.7-11;
46.
Structures
accentuelles de l’alexandrin chez Racine, Langue Française, année 99,
no3, septembre 1993, p.63-74;
47.
Psychological Time. A Discrete Approach, în volumul Mathematical
Linguistics and Related Topics (editor Gh.Pãun),
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, p.95-104
48.
Călătorul, în volumul “Evocări
A.Rosetti” (editor Adriana Fianu), Editura Minerva,
Bucureşti, 1995, p.97-103;
49.
Considérations sur le poids du substratum dans l’ensemble
du lexique roumain, Revue Roumaine de Linguistique, tome XL, no1-3,
1995, p.29-36;
50.
Tranzitivitate şi glisaj semantic în traducerea poeziei, Analele ştiinţifice ale Universităţii “Ovidius”, Secţiunea
Filologie, tom VIII, “Studia in honorem Teodora Cristea”,
Constanţa, 1997, p.160-179;
51.
Despre vânzare şi cumpărare de politicieni, De-a puterea-fi,
nr.1, 1998, p.21;
52.
Tinereţe şi lectură, Informaţie
şi formaţie (breviar metodologic), Editura
BCU, 1998, p.7-8;
53.
Les formes métriques
les plus anciennes de la poésie roumaine, în volumul. "Métriques
du Moyen Age et de la Renaissance”, (edit.: Dominique
Billy), L’Harmattan, Paris, Montréal, 1999, pag. 85-98;
54.
Continuitate şi ruptură în strategiile scenice
ale teatrului clasic, UltimaT, 1, 1999, p.75-81;
55.
Haos, ordine, timp, Secolul 20, 1-2-3, 1999,
p. 274-288;
56.
Paradigma teatrală a comunicării
sociale: de la metaforă la model, Revista română de comunicare şi
relaţii publice, 1, 1999, p. 48-56;
57.
În toată puterea cuvântului, Secolul 20-21,
4-9, 2000, p.
58.
Studiu introductiv la volumul Mass-media
şi democraţia de John Keane, Editura
„Institutul European”, Iaşi, 2000
59.
Homo comunicans, DeCeRP, revista Departamentului
de Comunicare şi Relaţii Publice, Universitatea din Bucureşti, nr.2, ian. 2001, p.4-6
60.
John Keane: „Mass-media şi democraţia”, recenzie în
revista Departamentului de Comunicare şi Relaţii Publice, Universitatea din Bucureşti,
nr.2, ian. 2001
61.
Idiomatic şi universal în cultură, Studii culturale, revistă editată de Fundaţia
Culturală Română, nr.1, 2000, p.18-26
62.
Comunicarea – repere fundamentale, ediţia a doua revăzută, Editura
Algos, 2000, 263 p .
