AUTO-BIBLIOGRAFIE
Mircea Ţuglea se naşte-n april
1974 la Tecuci, judeţul Galaţi, adus nu de
barză, ci de pasărea Rok. Oraş de provincie,
dar şi spaţiu mitic al juneţii, Tecuciul
este evocat mai tīrziu de Mihai Ursachi, īntr-un poem
scris pe cīnd se credea pelican, cu aceste versuri:
Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit
la nimic. Din 1988 MŢ se stabileşte-n Constanţa,
la ţărmul Mării Negre. Graţie unor
poeme impulsive (pe care, după ani, le va rememora
amicul său nedespărţit şi siamez
Şoitu Grig, īn Marchizul de Lumbria), MŢ se vede trimis īn Cluj, la tabăra
de creaţie literară Excelsior, unde poezia
promoţiei 80 īi devine familiară. Īn timpul
ultimului congres PCR MŢ plănuieşte să
vopsească ambasada rusă / cu un curcubeu care
să-i servească drept husă. Participă
la revoluţia din decembrie 1989, distribuind din
Piaţa Romană ţigări Carpaţi
soldaţilor aflaţi pe tancuri. Īn 1990, īmpreună
cu Sorin Dinco, MŢ scoate revista de cultură
Păi, īn care va publica poeme, interviuri,
cronici. Lansează simultan premiul literar Intrarea īn extaz, pe care, din lipsă
de concurenţi, şi-l atribuie sieşi. Se
īnscrie īn 1992 la Facultatea de Litere a Universităţii
Ovidius Constanţa. Īn acelaşi an obţine
Marele Premiu al Festivalului de Poezie Labiş,
acordat de revista Convorbiri
literare. Īn cadrul Facultăţii de Litere
şi cu sprijinul decanului ei, Marin Mincu, MŢ
fondează Cenaclul de Marţi, alături de
Sorin Dinco, Grigore Şoitu şi Ileana Bāja.
Acest cenaclu va concentra, timp de aproape cinci ani,
forţele creatoare semnificative din mediul studenţesc
al Constanţei, şi nu numai. MŢ īl aminteşte
īn poemul Terasa
colonadelor, prin versurile: am văzut tot
cenaclul de marţi urlīnd feroce la lună /
iar ea strălucind mai departe, imensă alună.
Membrii lui sīnt publicaţi, invitaţi, cenzuraţi.
Īn 1996, doi dintre ei debutează īn volum. Īntre
timp, MŢ participă regulat la colocviile studenţeşti
Mihai Eminescu din Iaşi, unde obţine īn 1995
premiul revistei Cronica
pentru eseul Hieronyma,
care va fi, mai tīrziu, pierdut de editor. Concepe īn
aceşti ani, īmpreună cu Sorin Dinco, revista-proiect
Ex Ponto,
şi scrie manifestul Avantext,
adresat unor promoţii literare īncă nenăscute.
Publică īn revistele Vatra
şi Poesis eseuri critice despre doi autori
contemporani, Mircea Cărtărescu şi Cristian
Popescu, aparţinīnd ultimei generaţii literare.
Scrie şi proză, dar mai rar (Archaeus,
8/1996). Īn toamna lui 1995 lansează conceptul
de proezie,
rămas pīnă azi neelucidat, pe care īl va susţine
īn primăvara lui 1996 prin volumul cu acelaşi
nume. Prima sa carte, postfaţată de Marin
Mincu, obţine premiul de debut al Festivalului
Poesis Satu Mare. Īn acelaşi an MŢ absolvă
Facultatea de Litere cu lucrarea de licenţă
Sadoveanu. Structuri arhitexturale, care relevă influenţa
avută de masonerie asupra doctrinelor postmoderne.
Īn toamna lui 1996 MŢ este desemnat de către
profesorul Marin Mincu, laureat al Premiului Herder,
drept beneficiar al bursei cu acelaşi nume. Aici,
studiază timp de doi ani literatura comparată
şi germanistica la Universitatea din Viena. Īn
vara lui 1997 participă la Colocviile despre Postmodernism,
organizate de Universitatea Ovidius Constanţa,
cu o comunicare (Postmodernismul. Partea a doua) ulterior
publicată īn revistele Paradigma şi Vatra. Traduce din lirica germană postbelică şi lucrează
la a doua sa carte, intitulată mircea ţuglea, care-i va apărea īn 2001. Este realizator,
din iulie 1999, al Suplimentului de Marţi
al ziarului Observator de Constanţa, din
care au apărut pīnă īn prezent circa 90 de
numere, atīt īn varianta tipărită, cīt şi
īn cea electronică. A editat, īn calitatea
sa de director executiv al departamentului litere al
Asociaţiei ASALT, antologia de literatură
EroTICA, apărută īn 2001. Īn rest, se antrenează
zilnic, cu o lehamite demnă de o cauză mai
bună, īn arta visatului cu ochii deschişi.
Mircea
ŢUGLEA
|