Experimentul
de
A O Kenada
Personajele piesei:
Pragog - Experimentatorul-Șef
al Adîncimilor Sale
Shagog, Madrog - Arhonți și
psihoteți trecuți în Anale
Mnemoteta - Arhontele
memoriei
Păzitorul
Slujbașii Laboratoarelor
Subiect 1
Subiect 2
Subiect 3
Subiect 4
Adîncimile Sale - Stăpînul
Adîncurilor
ACTUL 1
Scena 1
Pragog singur. Doarme întins pe podea.
Vorbește în somn. Se aud tot felul de zgomote. Țipete.
Izbituri. Trei bufnituri distincte, care se succed la
intervale egale de timp, ca și cum cineva ar izbi cu putere
o poartă masivă. Pragog se zvîrcolește pe podea.
Bufniturile se repetă. Pragog se trezește. Sare în
picioare.
PRAGOG (furios): Am dat poruncă să
nu fiu trezit!... (semeț) Cine îndrăznește să-mi
tulbure somnul? Cine-i nefericitul care bate la ușa lui
Pragog, Experimentatorul-Șef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi?
(se înclină)
Un Păzitor intră. Înaintează spre
Pragog. Se înclină în fața lui.
PRAGOG (autoritar): Spune!
PĂZITORUL: Shagog și Madrog, psihoteți
și arhonți trecuți în Anale. Ei tulbură somnul măreției
voastre.
PRAGOG: Shagog și Madrog?! (mirat)
La timpul acesta?! (pauză) Și mă rog frumos, cam
ce poftesc dumnealor?
PĂZITORUL: N-au spus.
PRAGOG (și mai mirat): N-au spus...
Cum vine asta, n-au spus?!
PĂZITORUL: N-au spus.
PRAGOG (către sală): N-au spus.
(cu silă) Oare ce-or vrea? (tot cu fața spre
spectatori) Ora-i cam nepotrivită pentru vizite... Ah,
dar parcă eu nu știu?! Bineînțeles că știu! Precis au
vreo însărcinare pentru mine! Dar ce însărcinare? Și
mai ales, din partea cui?... Uf, și eu care vroiam să
dorm, da, să dorm, doar atîta, să dorm de-adevăratelea!
Aici nimeni... era să zic nici un om... nu doarme
de-adevăratelea!
Cele trei bufnituri se repetă cu
intensitate sporită. Păzitorul așteaptă nemișcat,
privind în gol.
PRAGOG (agitat): Sînt nerăbdători!...
Haide, repede, dă-le drumul!...
Păzitorul iese.
PRAGOG (către sală): Ah, cum mă
mai încearcă!... De ceva vreme... Așa, ca o presimțire
funestă!
Intră Shagog și Madrog. Madrog ține
sub braț un sul mare de hîrtie îngălbenită. Pragog face
un pas înainte și se oprește. Se înclină. Cei doi îl
privesc nemișcați.
PRAGOG: Ah, voi erați! Nu știam cine...
Dar să lăsăm asta. S-ar zice că veniți de departe...
SHAGOG: Noi nu venim niciodată de departe!
MADROG: Am putea spune că venim de foarte
aproape!
PRAGOG: Poate sînteți osteniți?!
SHAGOG: Nu sîntem osteniți.
MADROG: De altfel, noi nu obosim niciodată.
PRAGOG: Doar n-o să-mi spuneți că nu aveți
așa... vreo nevoință... vreo necesitate... una fiziologică
măcar... una cît de măruntă, de neînsemnată?!
SHAGOG: Noi nu avem necesități
fiziologice!
MADROG: Nouă chiar ne repugnă aceste
necesități fiziologice! De altminteri, noi nu avem deloc
necesități!
PRAGOG: Mă rog... Cum spuneți... Totuși,
aici sînteți bineveniți, oh, da, aici sînteți întotdeauna
bineveniți! Poftiți, poftiți!...
Pragog se înclină. Vrea să continue,
dar Shagog îl întrerupe.
SHAGOG (autoritar și ironic): Ia
spune, Pragog prietene, ce făceai?
PRAGOG: Ațipisem, Adîncimea Voastră însemnată!
SHAGOG (către Madrog): Ațipise.
MADROG (către Shagog): Ațipise...
PRAGOG: E interzis?
SHAGOG: Nu e interzis. Cine a spus că e
interzis!?
MADROG: A spus cineva?
SHAGOG: N-a spus nimeni... Somnul este și
el o necesitate fiziologică, iar necesitățile fiziologice
nu trebuiesc, nu pot fi interzise. Asta în general
vorbind... Nouă, îndeosebi, ne place nespus cînd ceilalți
au necesități fiziologice, cînd dorm de exemplu... Știi
tu, mă refer la necesitățile acelea întunecoase,
neprietenoase... Ele sînt aliații noștri cei mai de nădejde,
iubite Pragog!
PRAGOG: Ah, iertați-mi, rogu-vă, neștiința!
Eu nu-s decît umilul Experimentator al Nemăsuratelor Sale
Adîncimi!
Toți trei se înclină.
SHAGOG: Totuși, din punct de vedere
estetic, necesitățile fiziologice nu sînt chiar așa de
dizgrațioase precum par... Deși, după părerea unora (se
uită spre Madrog care îl aprobă), ar fi necesar ca Adîncimile
Sale Nemăsurate să interzică slujitorilor săi să aibă
asemenea... hm... asemenea nevoi... Mă gîndesc că n-ar
strica să propunem asta chiar astăzi, ce zici iubite
Madrog!?
MADROG: Da, da, chiar astăzi! Zău că
n-ar strica!
PRAGOG (uimit): Cum, cum? Să se
interzică necesitățile...?! Lămuriți-mă, Adîncimile
Voastre mai mici, lămuriți-mă și pe mine,
netrebnicul!...
SHAGOG (protector): Pragog,
prietene, necesitățile sînt o afacere interesantă, aș
zice chiar: silențioasă și rentabilă... Dumneata ar
trebui să-ți amintești foarte bine cum e, că doar ai
fost cîndva și tu om... Spre deosebire de noi, care... În
sfîrșit, înțelegi!... Oare nu recomandă Analele
Mnemotetei, arhontele memoriei, să ne păzim de ele ca de
foc?!
MADROG: Așa recomandă.
PRAGOG: Precum spuneți, Adîncimile
Voastre mai mici.
SHAGOG (mulțumit): Ei, înțelegi?!
PRAGOG (către Shagog): Sufletul mi
l-aș vinde numai ca să-nțeleg cum vine una ca asta, Adîncimea
Voastră însemnată!
SHAGOG (surîzător): Oho, Pragog,
Pragog... Nu te grăbi. Din fericire, nu poți vinde de două
ori aceeași marfă cumpărătorului!... Asta-i țîcneala
lor (face un gest către spectatori), nu a noastră...
Noi ne facem datoria, meseria vreau a spune!
PRAGOG (stăruitor): Tot nu mi-ați
explicat...
SHAGOG (din ce în ce mai nesigur):
Îndată, prietene, îndată... Totul e să nu te grăbești...
(se poticnește) Deci...
necesitățile... Parcă despre ele vorbeam... Văd că
am început să uit de la mînă pînă la gură... Vai,
acum chiar am uitat de tot... (tresărind și uitîndu-se
bănuitor de jur împrejur) Mnemoteta, blestemata, numai
ea e de vină! Bîntuie prin preajmă, o simt... Îmi închipui
cum... Rîde de noi, se distrează pe socoteala noastră!...
Ticăloasa. (către Pragog) Am uitat!
PRAGOG (uitîndu-se roată): Ați
uitat... Necesitățile... Despre ele vorbeați, Adîncimea
Voastră însemnată!
SHAGOG (cu greutate): Mda... Păi,
sus toată lumea le are, nu-i așa, prietene?! (îl privește
cu subînțeles pe Madrog) Dar ia spune-ne, Pragog, cum
era cînd aveai și tu necesități... nevoințe minuscule,
nesemnificative măcar!
MADROG: Dar și acuma mai are astfel de
nevoințe... Nu ca înainte, dar oricum... Nu l-am găsit
noi dormind?... Haide, Pragog, fă-ne hatîrul, spune-ne cum
erai cînd aveai și tu necesități!
PRAGOG (șovăitor): Știți...
eu... Nu prea înțeleg întrebarea!
SHAGOG: Cum adică, nu înțelegi întrebarea?
MADROG: Este imposibil să nu înțelegi întrebarea!
PRAGOG (încet): Nu vă contrazic.
SHAGOG (dezamăgit): O întrebare atît
de simplă!...
MADROG (și mai dezamăgit): Cea mai
simplă dintre toate întrebările posibile!
PRAGOG (șovăitor): Adevărul e...
că nu-mi amintesc... Nu-mi amintesc deloc...
SHAGOG (privind în gol): Nu-și
amintește... (către Madrog) N-am afirmat eu
adineaori că bîntuie Mnemoteta?
MADROG: Ai afirmat!
PRAGOG: Precum spuneți, Adîncime însemnată!
Shagog și Madrog cercetează, cu
privirea, împrejurimile. Pragog îi imită nedumerit. Se
opresc cîteștrei și se privesc. Apare Mnemoteta,
arhontele memoriei. Se apropie. Îi studiază curioasă pe
cei trei. Nici unul nu o vede. Mnemoteta rîde.
SHAGOG (furios): Ah, blestemata! Nu
ne lasă nici să ne tragem sufletele! Mereu se bagă unde
nu-i fierbe oala! M-am săturat pînă peste cap!
MADROG (imitîndu-l pe Shagog): Cu
toții ne-am săturat pînă peste cap! Nerușinata!
SHAGOG: Am s-o reclam Adîncimilor Sale
Necuprinse!
MADROG: Chiar astăzi, iubite Shagog, chiar
astăzi vom depune reclamația la Secretariatul Adîncurilor!
PRAGOG: Nu mai pricep nimic!
SHAGOG: Ți-am cerut să ne vorbești
despre necesitățile oamenilor! Nimeni de pe-aici nu le
cunoaște mai bine decît tine!
MADROG: Ți-am cerut să-ți amintești cum
era pe vremea cînd aveai nevoi, atunci cînd le aveai!
SHAGOG: Iar tu spui că ai uitat!
MADROG: Și noi trebuie să credem că ai
uitat!
PRAGOG: Parcă eu vă rugasem să-mi
explicați de ce vreți să interziceți slujbașilor Adîncimilor
Sale Necuprinse să aibă necesități! (către Shagog)
Iar Adîncimea Voastră însemnată spune că a uitat!
SHAGOG (nervos): Ce am uitat?
MADROG (agresiv): Ce a uitat?
PRAGOG: Să-mi explicați!
SHAGOG: Ce să explic?
MADROG: Ce să explice?
PRAGOG: Ce vorbeam adineaori.
SHAGOG: Ce vorbeam adineaori?... Nu-mi
amintesc!
MADROG: Nu-și amintește.
PRAGOG: Ce nu-și amintește?
SHAGOG: Spune tu!
MADROG: Spune... Repede... Repede...
PRAGOG: Uf, ce mai încurcătură!
SHAGOG: Ai încurcat totul, Pragog
prietene!
MADROG: Chiar așa, chiar așa!
PRAGOG: Ați venit, cum s-ar zice, cu
noaptea în cap. Doar n-ați dat buzna în Laboratoarele Adîncimilor
Sale Necuprinse (se înclină. Shagog și Madrog îl imită)
doar ca să vorbim despre fostele mele necesități și s-o
blestemăm pe Mnemoteta!
SHAGOG (uluit, către Madrog): Ce
vrea să spună?
MADROG (uluit, către Shagog): Ce
vrea să spună?
PRAGOG: Vreau să spun că îmi sînteți
datori... cu niște explicații... Că degeaba insistați...
Păi, ce, mai știu eu cum era pe atunci?!... Vedeți bine că
nu mai știu!...
Shagog vrea să intervină, însă
Mnemoteta face un gest cu mîna și toți trei încremenesc.
MNEMOTETA (către spectatori): Eu sînt
Mnemoteta, arhontele memoriei și psihotet trecut în
Analele Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină).
Presupun că ați auzit de mine. Că dumnealor (arată
spre cei trei), tot despre mine vorbesc... În general,
toată lumea vorbește despre mine... Sînt subiect de bîrfă
publică... Eu știu tot ce vă amintiți dumneavoastră,
tot ce credeți sau sperați că poate fi uitat, tot ce visați
și tot ce memoria dumneavoastră a înregistrat ca simțit,
auzit și văzut (se înclină). Prin urmare, de mine
nu vă puteți ascunde. (amenințătoare) Vă sfătuiesc
să nici nu încercați. Fiindcă puteți păți ca ei (arată
spre cei trei)... Vedeți, sînt încremeniți... puși
la rece... la păstrare... Or să umble atunci cînd le dau
eu voie (rîde)... De altfel, puțin îmi pasă dacă
ați auzit sau nu de mine... Fiindcă pe dumnealor (arată
spre cei trei) i-ați cunoscut deja... (rîde) Ați
făcut, cum se zice pe la dumneavoastră, pe sus, cunoștiință
cu personajele piesei... Dumnealor (arată spre Shagog și
Madrog) sînt, după cum ați reținut, Shagog și
Madrog, Arhonți și psihoteți trecuți în Anale.
Dumnealui (arată spre Pragog) e Pragog,
Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale Necuprinse (se
înclină), mai marele peste laboratoarele acestui ținut...
Fac prinsoare că v-ați dat seama care e deosebirea
principală dintre ei!... (Pauză) Ei, ce ziceți? (Pauză)...
Păi vedeți? Vedeți ce se întîmplă?... Uf, grea treabă!...
Nu-i nimic, o să vă arăt eu în ce constă diferența!...
Păi, diferența principală constă în faptul că
dumnealui, Pragog adică, a avut cîndva esență omenească,
a fost cîndva ca și dumneavoastră. A fost cîndva om.
Acum nu mai e... Teoretic cel puțin!... Acum e ceea ce vedeți,
pe această scenă... Ăștialalți doi (arată spre
Shagog și Madrog) sînt, ca să vorbesc iarăși în
termeni dragi nouă, tuturora, sînt localnici, băștinași
din născare... Ha, ha!... În ce mă privește, eu n-am
fost niciodată altceva decît arhonte... E drept, unul
foarte special... Am umblat prin aceste coclauri de cînd mă
știu... Da', că tot veni vorba: ce i-o fi cășunat Adîncimilor
Sale Necuprinse (se înclină) să pună un fost om
în funcția de Experimentator Șef? Asta n-am priceput-o
niciodată! Mereu am vrut să-l întreb, dar mi-a fost rușine!...
Cum să-l întreb una ca asta tocmai pe el, pe Adîncimile
Sale Necuprinse?... (se înclină) O fi avînd el un
gînd... o taină pe care nu dorește s-o dea în vileag!...
Ei, Pragog mai doarme și el din cînd în cînd, mai închide
și el ochii și asta e iarăși o reminiscență a esenței
sale originare... Cît despre mine: eu am fost prezentă de
la bun început, am urcat pe scenă odată cu intrarea
dumneavoastră în sala de spectacol, dar nu m-ați văzut,
am fost invizibilă... Stă în puterea memoriei de a se
face nevăzută, invizibilă... Ea e mereu acolo unde sîntem
noi, și, vă sfătuiesc insistent să țineți cont de
acest aspect în acțiunile dumneavoastră viitoare. Nimic
nu se uită, nimic nu se șterge în vecii vecilor! Și nu
există rău mai mare decît amintirile care vin din mintea
omului, cele pe care el le consideră îngropate, neștiute
de nimeni! Inevitabil, din perspectiva aceasta, ați putea
spune că noi, Shagog, Madrog și chiar eu, nu existăm, că
sîntem ceea ce s-ar chema niște existențe fictive, niște
scorneli ale minții dramaturgului sau o proiecție a
eu-rilor fiecăruia dintre dumneavoastră. Din această
perspectivă, n-ar exista decît Pragog, grație esenței
sale, care a rămas pitită în sufletu-i de gheață, de
care nu s-a putut încă desprinde! Numai că, dați-mi voie
să repet, să vă reamintesc înțelepciunea străveche:
nimic nu se pierde, totul se menține! Toate se află puse
la păstrare, neșterse și cu chibzuită rînduială... Vă
rog numai să nu vă lăsați înșelați de aparențe. Oh,
ce frumoasă e existența, ce frumoasă e viața!... Shagog
și Madrog au venit aici ca să-i ceară ceva lui Pragog,
dar am intervenit eu și i-am făcut să uite. Căci eu, cum
spuneam, am fost aici de la începutul începuturilor, deși
pînă și dumneavoastră, a căror esență ne interesează
pe noi în mod deosebit, pînă și dumneavoastră ați văzut
altceva, ați văzut-o pe Mnemoteta intrînd într-un moment
oarecare din desfășurarea piesei... Da, eu i-am făcut să
uite așa cum și pe dumneavoastră vă fac adesea să uitați,
cum și pe dumneavoastră vă ajut uneori să uitați ceea
ce vreți să uitați! Nu sînt eu oare prietenul
dumneavoastră cel mai bun, nu de mine vă sprijiniți și
nu pe mine mă invocați cînd vreți să dați justificare
faptelor dumneavoastră sau cînd, dimpotrivă, vreți să
uitați ceva din cauza căruia nu puteți închide ochii?...
Dar destul cu vorbăria, fiindcă văd pe chipurile
dumneavoastră că am izbutit să vă plictisesc... Ceea ce
urmează o să vă stîrnească interesul, v-o promit în
mod solemn, e adînca iluzie care mocnește în fiecare și
nu poate scăpa de ea... Eu totuși, voi fi aici, printre
dumneavoastră, și cînd veți ieși din această sală,
tot printre dumneavoastră voi rămîne, lîngă
dumneavoastră și oriunde veți privi eu voi vedea prin
ochii domniilor voastre! Cît despre piesa pe care o urmăriți:
grăbiți-vă să uitați dialogul, replicile izvodite de
imaginația autorului și nu ascultați decît cu o ureche
ce spun personajele, căci somnul dumneavoastră e mai prețios
decît orice, liniștea însăși e prețioasă și nu merită
pierdută... Uf, am ostenit de tot... Plicticoasă
meserie... vorbesc de a mea, că pe a dumneavoastră o
cunosc eu prea bine... Nici măcar interesantă nu e... Să
vedem așadar ce-i vor cere Shagog și Madrog lui Pragog,
Experimentatorul șef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi (se
înclină spre sală)!
Mnemoteta ridică mîna. Shagog, Madrog
și Pragog își revin. Se privesc buimaci. Mnemoteta se
retrage.
Scena 2
Aceeași, mai puțin Mnemoteta.
SHAGOG: Ce-a fost asta?
MADROG: Carevasăzică... Nu se poate...
Ce-a fost asta?
PRAGOG: Nu știu. Cum adică... Despre ce
vorbiți?
SHAGOG: Despre asta vorbim...
MADROG: Vezi bine că da!
PRAGOG: Să zicem că eu n-am căderea să
mă intereseze.
SHAGOG: Cine are căderea?
MADROG: Are cineva?
PRAGOG (întîi către Shagog, apoi către
Madrog): Adîncimile Voastre însemnate și Adîncimile
Voastre mai puțin mici au venit la umilul lor slujitor
Pragog, l-au căutat pe Experimentatorul șef al
Necuprinselor Sale Adîncimi (se înclină)... Ei,
vedeți?!
SHAGOG: Nu văd nimic. Trebuie să lămurim
odată chestiunea...
MADROG: Nimic, nu văd nici eu nimic... Să
lămurim deci chestiunea...
PRAGOG (nedumerit): Ce să lămuriți?
Mnemoteta apare din nou în cîmpul
vizual al spectatorilor și se apropie de Shagog. Acesta
tresare. Privește de jur împrejur, apoi îl țintuiește
cu privirea pe Pragog.
SHAGOG (către Pragog): Cum adică?...
Aici e ceva ce trebuie lămurit...
MADROG (către Pragog): Păi
vezi?!... Întotdeauna e ceva ce trebuie lămurit!
PRAGOG: Așa nu ajungem nicăiri... Înțelege
careva ceva din toate astea?...
Mnemoteta îl lovește cu palma deschisă
pe Shagog.
SHAGOG (tresărind): Ah... parcă...
Se petrece ceva cu mine... Cu noi toți... Dar iată... Încep
să-mi amintesc... E tulbure... Ca un văl... Madrog,
prietene...
MADROG: Shagog, prietene...
SHAGOG: Și dumneata, Pragog...
MADROG: Și dumneata, Pragog...
SHAGOG: Da, mi-amintesc... (arată spre
sulul de hîrtie al lui Madrog) E tulbure... Cețos...
Ah, parcă mi-amintesc... Ce-ai acolo?
MADROG (tresărind): Unde?
SHAGOG: Sub braț.
MADROG: Ah, aici, sub braț...
Madrog apucă sulul cu cealaltă mînă
și îl ridică la nivelul ochilor.
SHAGOG: Ei?...
MADROG: Nu-mi amintesc să-l fi avut
mai-nainte!
PRAGOG: Adîncimea Voastră mai puțin mică
l-a adus cu el!
SHAGOG: Cum adică, l-a adus cu el?
MADROG: Vrei să spui că e al meu? A fost
al meu de la bun început?
PRAGOG: Întocmai!
SHAGOG: Imposibil!
MADROG: Cu neputință!
PRAGOG: Iar eu vă zic: e cu putință!
Mnemoteta îl atinge cu palma pe Madrog.
MADROG (ducîndu-și mîna liberă la tîmplă):
Ah, da... (surîde fericit) Bineînțeles... Eu l-am
adus. E al meu... (se fîstîcește) Vreau să zic,
al nostru, iubite Shagog!
PRAGOG: Nu v-am spus eu?!
SHAGOG: Să vedem ce conține!
MADROG: Să vedem!
Shagog îl apucă de braț pe Madrog și
îl trage după el. Pragog vrea să-i urmeze, însă Shagog
îl oprește.
SHAGOG (autoritar): Rămîi unde ești!
Ai auzit doar: e al nostru! Al meu și al scumpului nostru
Madrog!... Se poate?!
MADROG: Al meu și al scumpului nostru... (se
bîlbîie) În sfîrșit... Spune dumneata dacă se
poate!
PRAGOG (resemnat): Nu se poate!
SHAGOG: Și apoi, nici nu te privește,
venerabile! Poate fi periculos!
MADROG: Ai auzit?... Aș zice chiar
incredibil de periculos, venerabile!
PRAGOG: Am auzit... E periculos!...
Incredibil de periculos!
Shagog și Madrog se retrag. Madrog desfășoară
sulul. Shagog și Madrog îl studiază cu atenție. Din cînd
în cînd, schimbă între ei priviri furișe. Vorbesc în
șoaptă și îl arată cu degetul pe Pragog care așteaptă
cu mîinile încrucișate. În spatele lor, Mnemoteta se uită
curioasă la semnele înscrise pe sulul lui Madrog. Cînd înțelege
face ochii mari, își acopera fața cu mîinile și se îndepărtează.
Deodată izbucnește în hohote.
PRAGOG (agitat): Oare ce pun la
cale?... Blestemații... Nu m-au căutat ei degeaba... De ce
șușotesc, de ce se uită într-una spre mine?... Pe toată
puterea Adîncimilor Sale (se înclină), dar aici
lucru grozav se ascunde, iar eu... sînt prins în cursă,
ca un șoarece înfometat, ademenit la bucățica de brînză
otrăvită!...
Shagog și Madrog se apropie.
SHAGOG (mieros): Ah, iubite
Pragog!... Iartă-ne!
MADROG (asemenea): Prietenul nostru
drag!... Ce greșeală impardonabilă!
SHAGOG (hotărît): Sîntem vinovați,
noi, Madrog și cu mine, vinovați față de dumneata... În
sfîrșit... Iartă-ne, Pragog prietene!...
PRAGOG (uimit): Ce-mi aud
urechile?... Să vă iert... Pe Adîncimile Voastre?!... E
oare cu putință!?... Una ca asta!?
SHAGOG: E cu putință orice!
MADROG: Întotdeauna e cu putință orice!
Ne ierți?
PRAGOG: Sînteți iertați... Nu înțeleg
de ce!?...
SHAGOG (arătînd spre sulul din mîna
lui Madrog): De-asta...
MADROG: Firește că de-asta... Ce credeai,
că de-altceva?
PRAGOG: Ba nu credeam nimic. Oricum... Bănuiam
eu... Chestie de principiu... Să admitem... Ce conține?...
SHAGOG: Experimentul...
MADROG: Experimentul...
PRAGOG: Ce experiment?... M-am săturat de
experimente! Asta fac... era să zic: toată ziua... Asta
fac tot timpul.
SHAGOG (ritos): E un experiment
deosebit.
MADROG: Foarte deosebit. Este cel mai
deosebit experiment!
PRAGOG: Mda, firește... Desigur... Adîncimile
Voastre au întru totul dreptate...
SHAGOG: Precum zici, iubite Pragog, precum
zici... Întru totul...
MADROG: Este evident... Noi avem întru
totul dreptate.
PRAGOG: Și... cine a comandat acest...
experiment?
SHAGOG (înclinîndu-se): Adîncimile
Sale Necuprinse!
MADROG (înclinîndu-se): Însuși
el, Adîncimile Sale Necuprinse!
PRAGOG (speriat): Adîncimile Sale? (se
înclină)... Ah, de bună seamă că e ceva important!
SHAGOG: Nu-ți spusei?!... E mai important
decît îți închipui, Pragog prietene!
MADROG: E atît de important încît nu
cutezăm a ne gîndi!
PRAGOG: ...?!
SHAGOG (sentențios): Acest
experiment e vital din punctul nostru de vedere!
MADROG: E vital din toate punctele de
vedere!
PRAGOG: Nu vă contrazic!
SHAGOG: Bineînțeles... (secretos)
E vorba de Marele Eveniment!
MADROG: Marele Eveniment!... De el e vorba!
PRAGOG (șocat): Poftim?!...
Marele... Eveniment!?
SHAGOG (fericit): Ei bine, chiar
despre el vorbim...
MADROG: Despre Marele, neasemuitul
Eveniment... Despre ceea ce trebuie să se-ntîmple...
Despre el e vorba!
PRAGOG: Păi... Iertați-mă... Nimeni...
Nici chiar Adîncimile Sale Necuprinse... Înțelegeți...
Nimeni... Știți prea bine... De fapt... Pretutindeni numai
supoziții... Ipoteze de lucru...
Habar nu avem cînd, unde, cum și de ce...
SHAGOG: Ba dimpotrivă, iubite Pragog,
dimpotrivă... Știm unde și de ce... Acolo, sus... Pentru
că ei sînt ceea ce sînt... Pentru că asta e consecința
directă... indirectă... vizibilă... invizibilă... Mă
rog, pricepi dumneata... S-a adunat, s-a tot adunat... Și
nu mai încape, nu mai e loc... Presiunea e maximă, a atins
deja limita superioară... O să dea pe margini, o să
explodeze, oho, ce frumusețe, ce pocitanie de frumusețe,
ce nemernicie de dezastru!... Acum urmează să aflăm cînd
și cum!
MADROG: Da, iubite Pragog, asta urmează să
aflăm: cînd și cum!
PRAGOG: M-ați zăpăcit de tot!
SHAGOG: Ah, ce fericire!... Vom afla, în
sfîrșit, cît va mai dura această așteptare insuportabilă...
Oare nu te-ai săturat să aștepți... să tot aștepți, sărmane
Pragog?
MADROG: Noi toți ne-am săturat să așteptăm,
sărmane Pragog!
PRAGOG: Ăă... Adică da... Da... Firește...
Se poate altfel?
SHAGOG: Nu se poate.
MADROG: Niciodată nu se poate altfel.
SHAGOG: Experimentul... (aproape
silabisind) Că din pricina lui am rătăcit prin
coclauri neumblate ca să-ți tulburăm necesitățile
fiziologice... Ei, stimabile, acum să-ți vedem talentul de
Experimentator-șef al Adîncimilor Sale Necuprinse!
Toți se înclină.
PRAGOG: Ce trebuie să fac?
SHAGOG (îi face semn lui Madrog care îi
întinde sulul lui Pragog): Aici e trecut totul:
formulele de calcul, algoritmii, premizele, parametrii de
lucru, numărul subiecților... Mă rog, nu lipsește nimic!
MADROG: Chiar așa... Nu lipsește nimic...
În general, nu lipsește nimic...
SHAGOG (către Pragog): Hai, uită-te...
Cercetează-l cu toată atenția... De altminteri, e bine să
știi că Planul a fost aprobat de Adîncimile Sale Nebănuite
(toți se înclină) și că la elaborarea lui au
participat cei mai de seamă arhonți și psihoteți trecuți
în Anale!... (către Madrog) Și noi, firește, am
avut rolul nostru!
MADROG: Da... Da... Mai ales noi am avut
rolul nostru!
PRAGOG (studiind cu atenție documentul):
E nevoie de timp... Asta nu se face cu una, cu două... Nu e
posibil, cum s-ar zice, de azi pe mîine...
SHAGOG: O, dar nu te grăbește nimeni. Am
așteptat noi mai mult de atît... Secundele, zilele și
anii nenumărați... Cîteva zeci de ore în plus sau în
minus nu mai contează!
MADROG: Niciodată nu mai contează... Cîteva
zeci de ore în plus sau în minus...
PRAGOG: Dar în document se precizează că
timpul...
SHAGOG: În document nu se precizează
nimic... Și apoi, asta e treaba dumitale, Pragog!
MADROG: Numai și numai a dumitale!... În
definitiv, timpul nu poate fi niciodată precizat...
SHAGOG: Hai, Pragog! Minutele curg, orele
asemenea, iar noi stăm aici și ne pierdem vremea cu
fleacuri!
MADROG: Vezi și dumneata că ne pierdem
vremea cu fleacuri!
SHAGOG: De-asta eu susțin că e indicat să
te grăbești!
MADROG: Și oricum, eu susțin că e
indicat cum susține Shagog!
SHAGOG: Să-i pui la treabă pe slujbașii
Laboratoarelor, căci porunca Adîncimilor Sale Necuprinse (se
înclină) e legată cu trei peceți... Nu cumva să se
strecoare pe undeva vreo greșeală... Știi dumneata Pragog
ce se va întîmpla cu noi de vom da greș?
PRAGOG: Ce se va întîmpla?
SHAGOG (îngrozit): Eu și Madrog
vom fi scoși din Anale!...
MADROG (îngrozit): Pe vecie fi-vom
dați uitării!
PRAGOG (stupefiat): Cu-um?... Scoși
din Anale?... Dar...
SHAGOG: Nici un "dar"... Cît
despre dumneata... Dumneata te vei întoarce acolo...
printre ei... Acolo... Vei fi iarăși ce-ai fost odată...
MADROG: Printre ei...
Vei fi întotdeauna ce-ai fost odată!
PRAGOG (înspăimîntat): Nu se
poate!
SHAGOG și MADROG: Ba se poate!... Porunca
Adîncimilor Sale Necuprinse!
Toți trei se înclină, Pragog cu întîrziere.
SHAGOG: Înțelegi așadar că nu-i vom
ierta pe vinovați...
MADROG: Nu vom ierta pe nimeni... Vom fi fără
milă...
PRAGOG: Înțeleg... Voi discuta personal
cu slujbașii Laboratoarelor...
SHAGOG (mulțumit): Așa...
MADROG (și mai mulțumit): Așa...
PRAGOG: Voi supraveghea personal fiecare
etapă...
SHAGOG: Așa...
MADROG: Așa...
PRAGOG: Voi avea de grijă ca parametrii și
condițiile de lucru să fie respectate întocmai...
SHAGOG: Așa...
MADROG: Așa...
PRAGOG: Personal mă voi îngriji ca nimeni
să nu greșească...
SHAGOG: Știam eu că ne putem bizui pe
tine, experimentatorule...
MADROG: Noi nu ne-am îndoit nicicînd de
agerimea minții tale, experimentatorule!
PRAGOG: Sînt onorat... Vă mulțumesc
pentru încrederea ce-mi acordați mie, netrebnicul!...
Vrea să continue, dar Shagog i-o retează.
SHAGOG: Lasă, Pragog, că știm noi cît
valorează formulele astea de politețe... Din partea unuia
care... în sfîrșit... a fost ceea ce-ai fost... Să ne
dai de știre cînd ai isprăvit de pregătit experimentul!
MADROG: Neîntîrziat... Cum ai isprăvit
de pregătit experimentul!...
PRAGOG: Așa voi face!
SHAGOG: Să nu cumva să pornești
experimentul în absența noastră, căci lucru mare se va
întîmpla! Experimentul va avea loc numai și numai în
prezența noastră!
MADROG: La urma urmei, orice asemenea
experiment nu poate avea loc decît în prezența noastră!
PRAGOG: Așa voi face!
SHAGOG și MADROG: În numele Adîncimilor
Sale Necuprinse așa să faci!
Toți trei se înclină. Shagog și
Madrog ies.
Scena 3
Pragog singur. Studiază documentul lăsat
de Shagog și Madrog.
PRAGOG (autoritar): Păzitorule!
Intră Păzitorul.
PRAGOG: Către toți slujbașii
Laboratoarelor Adîncimilor Sale! (se înclină) Să
se prezinte de urgență la mine!
PĂZITORUL (neutru): Am înțeles. Către
toți slujbașii Laboratoarelor. Să se prezinte de urgență
la Pragog, Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale.
Păzitorul iese. Apare Mnemoteta.
PĂZITORUL (din culise): Către toți
slujbașii Laboratoarelor! Să se prezinte de urgență la
Pragog, Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale!
PRAGOG (studiind documentul): Mă
calcă pe nervi... Urlă de mă dor timpanele... Ar trebui să
le dau o lecție... Dar n-am aprobarea Adîncimilor Sale
Necuprinse! (se înclină)... Deși... la o adică...
în fine...
Mnemoteta ridică mînă. Pragog încremenește.
MNEMOTETA (către spectatori): Ah,
nu mă pot abține!... Parcă am mîncărimi în palmă!...
Oho, știu ce veți gîndi: că nu-i frumos din partea
mea... Că destul v-am plictisit înainte... Că iar o să
ne bată țîcnita asta la cap cu poveștile ei... Și aveți
dreptate... Păi știți dumneavoastră de ce nu v-am spus
mai multe data trecută?... Tocmai de-aia, ca să nu vă
plictisesc. De altfel, i-am spus-o și autorului: bă,
scriitorule, e prea lung monologul, mai scurtează-l, că or
să plece spectatorii... Noroc că dumnealui e înțelegător,
e cel puțin la fel de înțelegător ca și dumneavoastră...
S-a conformat imediat...
Oricum, vedeți că nu i-am întrerupt, mă refer la
foarte instructiva convorbire dintre Shagog, Madrog și
Pragog... I-am lăsat să isprăvească liniștiți... Acum
or să intre în scenă slujbașii Laboratoarelor... Ei sînt...
cum se zice... executanții... În sfîrșit, dumneavoastră
știți cine sînteți?... Că doar ați venit la teatru,
nu-i așa!? Ați venit să vă satisfaceți o necesitate
spirituală, parcă așa se zice, acolo, pe la dumneavoastră,
pe sus, nu?!... De altminteri, teatrul este o ocupație cît
se poate de sănătoasă. Și mai ales, da, mai ales, cît
se poate de democratică... Adică toată lumea poate veni să
vadă o piesă de teatru și toată lumea se poate simți
bine! Evident, cuvîntul "democratic" nu trebuie
înțeles stricto sensu, nu trebuie luat în accepțiunea
sa, hai să zicem, politică. Vă asigur că tot ceea ce
vedeți aici nu are nici o legătură cu politica. Dar
teatrul, ca orice activitate omenească, se bazează pe niște
convenții. O convenție ar fi că dumneavoastră vă îmbrăcați
frumos, cît mai elegant cu putință, veniți la casieria
teatrului, cumpărați biletul și intrați într-o sală
unde, pe scenă, se desfășoară o anumită acțiune, se
spun anumite replici, asta în timp ce dumneavostră aveți
absoluta certitudine că tot ce veți vedea este teatru,
nimic altceva decît teatru. Urmează finalul, aplaudați
sau huiduiți, după caz, și iată că plecați spre casă,
fericiți că ați urmărit spectacolul, fericiți că totul
e doar o convenție... Nu ni se poate întîmpla nouă!...
O, dar bineînțeles, nici mie nu mi se poate întîmpla,
nici lui nu i se poate întîmpla!... Nimănui nu i se poate
întîmpla... Dar viața, viața de zi cu zi, se sprijină
și ea pe niște convenții. De exemplu, șeful vă cere să
veniți la birou îmbrăcați în costum, un anumit costum,
o anumită culoare. E o convenție, nu-i așa?! Apoi, cînd
practicați o anumită meserie, convenția impune să vorbiți
într-un anume fel, să acționați într-un anume mod...
Convențiile trebuiesc respectate și aplicate... Realitatea
întreagă, adevărurile zilnice, se compun din convenții...
Și atunci, care-i diferența? Observați și dumneavoastră
că nu există nici o diferență!... De altfel, diferențele
nu au nici un rost. Sînt așa, niște chestii... fără
noimă!... Scăpați de una și dați peste alta. Așa se întîmplă...
În sfîrșit, să revenim la ale noastre... Dumneavoastră
sînteți convinși că aici se joacă o piesă de teatru...
Mă rog, asta scrie pe afișul de la intrare... Vă asigur că
aici nu se joacă nici o piesă de teatru. El (arată
spre Pragog) e, chipurile, actor... Vă asigur că nu...
O să vă amintiți de ce vă spun eu acum, vă garantez că
da! (rîde)... Dar pînă atunci mai e... Abia atunci
o să ne cunoaștem cu adevărat, cum spune un ilustru
scriitor neamț: personal, și fără intermediari... O să
stăm față în față, la taifas, cum le șade bine unor
spirite elevate... Oho, nu vă neliniștiți, timp avea-vom
berechet!... Chiar și spațiu, berechet! O groază de spațiu
și o groază de timp!... Deocamdată însă ne mulțumim cu
ce avem... Să ne bucurăm de spectacol... Eu vă voi da
toate explicațiile care lipsesc, toate lămuririle
necesare. Din punct de vedere dramatic, scenic ca să mă
exprim în ton cu imperativele momentului, ăsta e rolul
meu... Sau, dacă vreți, unul dintre rolurile mele... A, nu
pricepeți cum funcționează convenția?!... Mă faceți să
zîmbesc, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnișorilor!
N-ați văzut niciodată un spectacol gen Commedia
dell'arte? Desigur că ați văzut! Nouă, celor care hălăduim
prin aceste meleaguri neumblate, ne place enorm Commedia
dell'arte! Dar firește, motivele noastre sînt altele decît
ale domniilor voastre... Motivațiile noastre sînt,
metaforic vorbind, de ordin fenomenal, țin de starea noastră
de agregare, de capacitatea noastră de-a exista în mintea
și îndeobște, în sufletelor dumneavoastră, dragi
spectatori!... Da, exact cum ați auzit: îndeobște în
suflete, pe noi asta ne interesează, sufletele, acesta e
domeniul în care excelăm noi... Dumnealui (arată spre
Pragog), Shagog și Madrog, eu (se arată pe ea)
... Uf... e
groaznic de obositor... de cald... Măcar bine c-am lămurit
lucrurile între noi... Și ca să vă avertizez: urmează
esențialul, urmează să vedem, cu ochii noștri, în ce
constă experimentul comandat de Adîncimile Sale
Necuprinse!
Mnemoteta se înclină și iese. Reintră.
MNEMOTETA: Ah, am uitat... Chiar și mie mi
se mai întîmplă... (cu subînțeles) Dar-mi-te
altora... (arată spre Pragog) M-am luat cu
povestitul și am uitat de el... Cît pe-aci să rămînă
încremenit... era să zic: încremenit pe vecie!... (rîde)
Mă-ntorc, de-ndată mă-ntorc!... Doar n-o să ratez esențialul!
Mnemoteta ridică mîna. Pragog își
revine. Mnemoteta iese. Se aud pași. Lovituri ritmice.
Voci. Foială. Intră Păzitorul.
PĂZITORUL: Slujbașii Laboratoarelor. Ei
cer permisiunea să-l asculte pe Pragog, Experimentatorul șef
al Adîncimilor Sale!
PRAGOG (cu întîrziere): Să intre!
Păzitorul iese. Intră slujbașii
Laboratoarelor. Toți se înclină înaintea lui Pragog.
PRAGOG (autoritar): Ați venit!
SLUJBAȘII (mecanic): Am venit!
PRAGOG: Sînteți toți!
SLUJBAȘII: Sîntem toți!
PRAGOG: Îmi pare că sînteți nedumeriți!
SLUJBAȘII: Nu sîntem!
PRAGOG: Atunci putem începe!
SLUJBAȘII: Putem începe!
Pragog face un semn și slujbașii se
adună roată în jurul lui.
PRAGOG: Prin urmare... Urmăriți-mă cu
atenție... Avem poligonul de încercare... Acolo vom pune
bila de foc care imită soarele... Bolta cu stele spuză
care imită cerul nopții... Să se credă că e nesfîrșit...
Infinit adică... Dar infinitul e iluzie... O amărîtă de
iluzie... Și aici... Primul subiect... Da... Aici... Puțin
mai la dreapta... Așa... Subiectul al doilea... Cam pe
acolo... Trei... Patru... Mda... Est, vest, nord și sud...
Patru subiecți, cu totul...
Înțelegeți... Neapărat patru... În punctele
cardinale... Sălbatici... Inocenți... Cu mintea curată și
sufletul nemurdărit, neînrăit în rele... Nu există așa
ceva... Dar Mnemoteta o să le șteargă memoria... Am s-o
invoc personal... Puritatea nu există decît în absența
memoriei... O s-o chem pe Mnemoteta, de îndată ce terminăm
pregătirile... Să-i facă pe toți patru așa, ca
la-nceputuri... Nevinovați ca un prunc de o zi... Nici unul
să nu cunoască binefacerile civilizației... Iar aici
punem savana cu ierburi... Multe ierburi... Și animale de
pradă... Tigri... Crocodili... Un rîu mare, care înconjoară
poligonul de încercare... Șerpi... Neapărat șerpi... Lăcuste...
În mijloc, copacul roditor... Plin de poame... fructe
zemoase, dulci, îmbietoare... Da, da... copacul... E
parametrul cel mai important al experimentului... E singura
sursă de hrană... Singura, înțelegeți?... Subiecții
trebuie să-l găsească... De aceea îl și așezăm
aici... Ba nu, îl așezăm... Aici... Ba nu... Unde așezăm
copacul?... Poftim?... A, ți-am cerut eu părerea?!...
Bine, îl așezăm aici...
Pragog continuă să explice slujbașilor care îl ascultă
nemișcați. Vocea se aude din ce în ce mai slab.
PRAGOG (autoritar): Ei, ați înțeles?
SLUJBAȘII: Am înțeles.
PRAGOG: Atunci ce mai așteptați?... La
treabă! Nu cumva să greșiți căci vă avertizez: nu voi
avea milă față de vinovați!
Foială. Glasuri. Lovituri. Urlete.
ACTUL 2
Scena 4
Pragog, Mnemoteta, slujbașii
Laboratoarelor, apoi Shagog și Madrog. În mijlocul scenei
un copac cu fructe. Răgete de lei. Subiecții sînt așezați
în cele patru puncte cardinale.
SHAGOG: Ah, mult iubite Pragog! Observ că
ai terminat pregătirile... (complice, către Madrog)
Harnic și de ispravă ca întotdeauna! Știam eu că nu-l
vei dezamăgi pe Stăpîn!
Toți se înclină.
MADROG: Noi am știut dintotdeauna că nu-l
vei dezamăgi pe Stăpîn!
SHAGOG: O, dar ce-mi văd ochii! (umil)
Mnemoteta! Arhontele memoriei în persoană! (către
Mnemoteta) Pragog n-a uitat să te invite! Bravo lui!...
Ah, iubita noastră Mnemoteta! Ce fericit sînt că te văd!
MADROG: Ce supremă și neîntreruptă
fericire!
MNEMOTETA (distantă): Lasă, lasă!
(către Madrog) Fericirea prostește, onorabile! (cu
silă, către sală) Lingușitori, ca de obicei!... (către
Shagog) Ia spune, venerabile, parcă voiai să mă
reclami Adîncimilor Sale Necuprinse!
Toți se înclină.
SHAGOG (mirat): Eu?!
MADROG (uluit): El?!
MNEMOTETA: El... Tu... Amîndoi... (face
un pas spre Shagog și Madrog, care se retrag înspăimîntați)
Păi, gîndesc că n-ar strica să ne cunoaștem mai îndeaproape?!
SHAGOG (retrăgîndu-se): Ce vrei să
spui?... Nu pricep!
MADROG (imitîndu-l pe Shagog): Nu
pricep deloc!
MNEMOTETA: Ei, știi tu... Puțină anamneză...
Aducere aminte, vreau să zic... Doar așa, cît să te năvălească
amintirile, toate odată, una peste alta, învălmășite,
de neșters...
SHAGOG (îngrozit): Ah, nu!... Nu
toate deodată!... Unele, nici măcar una cîte una!...
MADROG (îngrozit): Ce?!... Ah, mult
iubita noastră Mnemoteta!... Nu toate deodată!...
MNEMOTETA (înaintînd): O, mult
iubiții mei colegi!... Ba așa, toate deodată!... Știți
voi, cum îmi place mie: totul sau nimic!
PRAGOG (către Mnemoteta): Eu zic...
MNEMOTETA: Tu nu zici nimic!... (ridică
mîna și Pragog încremenește. Apoi către Shagog și
Madrog) Vedeți?! Frumos îi șade!... Cît despre
voi...
SHAGOG (cade în genunchi): Iertare,
Mnemoteta!... Îndurare, Mnemoteta!
MADROG (căzînd în genunchi): Îndurare,
buna noastră Mnemoteta!
SHAGOG: Fie-ți milă de noi!
MADROG: Fie-ți milă, Mnemoteta!
MNEMOTETA: Milă?! Îndurare?! De niște...
netrebnici! (către spectatori) Auzi, să mă reclame
Nemăsuratelor Sale Adîncimi! Ce obrăznicături!
SHAGOG: Precum spui, bună Mnenmoteta!
MADROG: Obrăznicături, bună Mnemoteta!
MNEMOTETA: Ba niște netrebnici! Asta sînteți!
SHAGOG: Ai dreptate, înțeleaptă
Mnemoteta! Asta sîntem!
MADROG: Niște netrebnici!
MNEMOTETA (amuzată): Mizerabili!
SHAGOG și MADROG: Mizerabili, iubită
Mnemnoteta!
MNEMOTETA (către spectatori): Ce
v-am spus eu?... (către Shagog) Gata, ajunge cu
circul!... În picioare!
Shagog și Madrog se ridică.
MNEMOTETA (către Madrog): Tu nu! Ți-am
dat eu voi să te ridici?!
Madrog se așează înapoi în genunchi.
MADROG: Cum spui tu, Mnemoteta! Cum spui!
MNEMOTETA (rîzînd): Acum poți să
te ridici!
MADROG (ridicîndu-se): Mulțumesc,
buna noastră Mnemoteta!
Mnemoteta face un semn cu mîna și
Pragog își revine.
MNEMOTETA: Carevasăzică, m-ați chemat și
pe mine!... (către Pragog) Uite ce-i,
experimentatorule, nu-i nevoie să-mi explici ce și cum! Cu
mine oricum nu țin vicleșugurile! M-ai chemat ca să șterg
memoria subiecților tăi! Văd că i-ai adormit pe toți!
PRAGOG: Întocmai. I-am așezat acolo unde
scrie în pergament: la nord, la sud, la est și la vest.
MNEMOTETA: Asta nu mă interesează. (ridică
mîna și se răsucește cu fața spre cele patru puncte
cardinale) Fie cum dorești! (către Pragog) Au
uitat totul! Sînt curați ca lacrima! Inocenți și naivi!
Numai buni de pervertit!
PRAGOG: Acum noi, care urmărim
experimentul, trebuie să fim invizibili, pentru ca subiecții
să nu afle de prezența noastră.
MNEMOTETA: Sînteți invizibili. Nici unul
dintre subiecți nu vă va vedea. Dar voi între voi vă veți
vedea!
SHAGOG: Mulțumim, draga noastră
Mnemoteta! Voi povesti personal Adîncimilor Sale Necuprinse
cum te străduiești în folosul nostru, al tuturora!
Toți se înclină.
MADROG: Chiar astăzi vom povesti!
MNEMOTETA (cu lehamite): Da, da!
Bineînțeles! Numai să nu uitați! (rîde)
SHAGOG: Nu vom uita!
MADROG: Niciodată nu vom uita!
MNEMOTETA (amuzată): Sînteți
convinși?
SHAGOG (nesigur): Păi... Vreau să
spun... Așa avem intenția!
MADROG: Cel puțin asta e intenția noastră!
MNEMOTETA: Vă cred.
SHAGOG: Oh, dragă Mnemoteta!
MADROG: Dragă...
Madrog vrea să continue, însă
Mnemoteta face un semn. Shagog și Madrog încremenesc.
MNEMOTETA (către spectatori): Ce
idioți! Păi de ăștia nu prea merită să vă fie frică!
(către Pragog) Ceva
nu-i în ordine, experimentatorule!
PRAGOG (speriat): Ce nu-i în
ordine?... Eu... Am respectat indicațiile și parametrii de
lucru!
MNEMOTETA: A, pe tine nu te acuză nimeni,
Pragog. Tu ți-ai făcut treaba!
PRAGOG (mirat): Atunci?
MNEMOTETA: Scopul experimentului, Pragog!
Despre el e vorba!
PRAGOG: Doar se știe! Adîncimile Sale
Necuprinse (se înclină) vor să afle data și împrejurările
Marelui Eveniment!
MNEMOTETA (severă): Pragog! Tu ar
trebui să fi nițel mai bănuitor! Mă mir că nu te-ai gîndit!
Fiecare experiment are întotdeauna cel puțin două
scopuri. Ai uitat? Un experiment care îl exclude pe
experimentator e imposibil de realizat!... Nu te neliniștește
faptul că documentul nu precizează care este rolul tău în
raport cu subiecții, Pragog?
PRAGOG: Știu și eu?!... În document
scrie că scopul...
MNEMOTETA: În document poate să scrie
orice!
PRAGOG: Nu înțeleg!
MNEMOTETA (șireată): Ha! Ha! (către
spectatori) Adîncimile Sale (se înclină) știu
ele ce știu!... Cum s-ar zice: și-a ales bine omul!... (către
Pragog) Să nu zici că nu ai fost avertizat!
PRAGOG: Tot nu înțeleg... Cum adică: să
nu zic că nu am fost avertizat?
MNEMOTETA: Am văzut și eu planurile
experimentului, Pragog. Și nu sînt atît de naivă încît
să accept justificările unora ca Shagog și Madrog. Păi,
dintre toți slujitorii Adîncurilor, tu ești singurul care
contează... (către spectatori) Asta, în ce privește
experimentul... (către Pragog) Nu întîmplător ești
mai marele peste Laboratoarele Adîncimilor Sale... Și nu
întîmplător acest experiment va avea loc tocmai acum...
În veacul acesta...
PRAGOG: Ce vrei să spui?
MNEMOTETA: Vreau să spun că... (pauză)
Dar să lăsăm... (către spectatori) În definitiv,
nu-i decît o bănuială a mea... Iar o să se spună despre
mine că sînt suspicioasă... că văd numai lucruri care
nu sînt... (către Pragog) Ei, ce mai aștepți?
Eliberează subiecții!
Nedumerit, Pragog arată spre Shagog și
Madrog.
PRAGOG: Cu ei ce facem?
MNEMOTETA (către spectatori): Iar
era să uit!... (către Pragog) Mulțumesc... că
mi-ai amintit!... (către spectatori) Ați înțeles
și dumneavoastră că fără ei nu se poate... (rîde)
Așa scrie în document... Sînt de neînlocuit... (cu
subînțeles) Sau nu?...
Mnemoteta ridică mîna. Shagog și
Madrog își revin.
MNEMOTETA: Ei, putem începe, stimabililor?
SHAGOG (dezmeticindu-se): Poftim?...
A, desigur... Firește că putem începe, înțeleaptă
Mnemoteta!... Ce să începem?
MADROG (buimac): Da, da! Putem începe!...
Ce să începem?...
PRAGOG: Experimentul!
MNEMOTETA (către spectatori): Ce
v-am spus?!... Halal arhonți! (către Shagog și Madrog)
Experimentul, tonților!
SHAGOG și MADROG: A, da... Experimentul!
MNEMOTETA: Gata, Pragog, dă-i drumul!
PRAGOG (către slujbașii
laboratoarelor): Gata! Eliberați subiecții! Să înfrunte
pericolele. Să simtă cum spaima le umple sufletele! Să se
teamă unii de alții! Să descopere copacul! Să-l stăpînească!
Să-și găsească salvarea sau să piară!
Slujbașii eliberează subiecții.
Zgomote. Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog se retrag.
Scena 5
Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog.
Subiecții experimentului.
NOTA BENE: ACȚIUNEA ESTE DESCRISĂ
LITERAR, CU SCOPUL DE A SUGERA ATMOSFERA SCENEI ȘI DE A
FIXA REPERE MINIMALE PENTRU JOCUL ACTORILOR. TEXTUL ESTE
ORIENTATIV, REZOLVAREA SITUAȚIILOR RĂMÎNÎND LA
LATITUDINEA REGIZORULUI.
Subiecții sînt treziți unul cîte
unul. Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog îi urmăresc răbdători,
pregătiți să intervină, ori de cîte ori vreun pericol
le amenință viața. Subiecții pornesc în căutarea
hranei. Noaptea dorm sub cerul fals care maschează tavanul
Poligonului de încercare. Ziua, soarele artificial le încălzește
pielea. Ei nu găsesc un adăpost sigur și o sursă de hrană
îmbelșugată și permanentă. Totul e de azi pe mîine,
iar sudoarea le istovește trupul. Disperarea și
incertitudinea îi face aidoma tuturor muritorilor: răi și
plini de pofte.
Primul sălbatic care găsește copacul
bogat în roade îl cîntărește cu ochii și, dintr-o
privire, înțelege că e ceea ce căută: un adăpost
ideal, cu crengile lui groase și înfrunzite sub care se
poate odihni fără teama de-a suferi de foame și de arșița
zilei. Dar copacul e greu de urcat. Are scoarța netedă,
lipsită de asperități. Totuși, cu o piatră ar putea
doborî fructele și să se apere de oricine ar îndrăzni să
rîvnească la siguranța și confortul oferite de
maiestosul arbore.
Mănîncă pe săturate și se odihnește
pe pămîntul aspru. Doarme și se trezește. Mănîncă -
pietre se găsesc destule primprejur! Se întinde și
adoarme. Cînd se trezește a doua oară și căută o piatră
cu care să doboare frunctele gustoase, îl zărește pe cel
de-al doilea subiect. Ghicește imediat că aceluia îi e
foame și că rîvnește să-i ia locul. Nici unul dintre ei
nu se gîndește că poame sînt suficiente, că amîndoi ar
putea să împartă locul de sub copac și că împreună ar
avea spor în a se apăra de vrășmașii ce pîndesc
pretutindeni pe întinsul savanei.
Sînt gata să se omoare. Se atacă unul
pe celălat, se luptă, își zgîrie chipurile și-și rănesc
trupurile. Biruitor e al doilea subiect. Învins, primul
subiect e nevoit să fugă în pustietate și să-și caute
un adăpost nou.
Cel de-al doilea subiect se dovedește a
fi mai înțelept decît primul. El pricepe că, rămînînd
pe pămînt, adăpostit numai de umbra copacului, nu are sorți
de izbîndă împotriva unei eventuale agresiuni. Adună
deci atîtea pietre cîte încap într-o piele de animal
mort și, cu un efort supraomenesc, izbutește să
escaladeze copacul. Aici e apărat de lăcomia și ura
semenilor săi care nu au cum să-l atingă decît aruncînd
asupră-i puhoaie de bolovani colțuroși. În privința
asta e liniștit. Pietrele pe care le-a urcat cu el în
copac îi ajung cît să reziste unui asediu, iar ca să-și
astîmpere foamea nu trebuie decît să întindă mîna și
să îndese în gură conținutul.
Fericirea acestui al doilea subiect e de
scurtă durată. Din depărtări, se ivește cel de-al
treilea subiect al experimentului. Ochii noului-sosit sînt
împăienjăniți de foame. Mîinile lui sînt noduroase și
puternice - sînt mîinile unuia care știa să apuce ce i
se cuvine și să dea la o parte ce îi stătea în cale!
Bătălia care urmează e de scurtă
durată. Pietrele zboară de sus în jos și de jos în sus,
înecînd aerul. Urletele combatanților se aud pînă
departe, făcînd să tremure bolțile Laboratorului. E de
neînțeles cum izbutesc două creaturi atît de mici să
provoace atîta larmă. Și soarta vrea ca o piatră, azvîrlită
cu iscusință de cel de-al treilea subiect, să izbească
țeasta celui urcat în
copac. Și acesta se prăbușește cu un icnet pe pămîntul
înfierbîntat de razele soarelui mort ce strălucește pe
bolta Laboratorului.
Rămas singur stăpînitor peste
neasemuitul copac, cel de-al treilea sălbatic chibzuiește
îndelung la ce are de făcut. E lihnit de foame. În depărtări
se aud iarăși răgetele leilor. Se gîndește că, odată
aburcat în coronament, devine el însuși vulnerabil, expus
pietrelor și mîniei celor ce hălăduiesc în cîmpie. Și
nici nu are de gînd să împărtășească soarta
predecesorului său. Observă și el că pe jos sînt mulți
bolovani și se gîndește că a descoperit soluția
salvatoare. Adună grijuliu toate acele pietroaie și
pietricele. Pe cele pe care le poate urca în copac, le urcă.
Restul le cară, opintindu-se, la rîul care curge prin
apropiere și le aruncă în vîltorile în care mișună
crocodilii. Cînd isprăvăște, locul e gol, curățat de
obiectele contondente care ar fi putut sluji ca armă
agresorilor neștiuți. Noaptea îl află dormind mulțumit
și sătul, în culcușul fostului locatar.
Dar dimineața care se ivește nu e una
a păcii. Cel de-al patrulea subiect începe să dea tîrcoale
locului și, după fruntea bombată și lucioasă, se poate
deduce că acest ultim pretendent la titlul de proprietar al
palmierului nu seamănă deloc cu ceilalți subiecți ai
experimentului. El a observat în tăcere desfășurarea
evenimentelor și s-a mulțumit deocamdată să păstreze
distanța, fără a se amesteca în conflictele de pînă
atunci. Iar acum stă retras, cugetînd asupra modului cum
trebuie abordată problema cuceririi. Locatarul de sus îl
spionează neliniștit din frunzișul care îl ascunde
vederii. În vremea asta, primii doi sălbatici, se ițesc
pe după tufele din apropiere, curioși și înfometați. Toți
- inclusiv Mnemoteta, Pragog și cei doi arhonți ai Adîncimilor
Sale - se întreabă cum va acționa omul cu fruntea lucioasă.
Și-și ridică brațele, cînd văd că acesta se îndepărtează
de palmier, cu pași lenți și uitîndu-se mereu peste umăr,
ca o felină care chibzuiește cum să-și înhațe prada,
dar care nu a găsit încă mijlocul cel mai sigur pentru a-și
atinge scopul.
Numai că ultimului venit nu-i trece
prin minte să renunțe cu una, cu două. El a învățat
lecția celor dintîi proprietari ai palmierului; a priceput
că acțiunea imediată, chiar și
încununată de succes, nu constituie garanția unui
viitor lipsit de griji. Și apoi, o victorie totală și
definitivă trebuie pregătită pe-ndelete, trebuiesc cîntărite
toate aspectele pe care le presupune un atac decisiv și
necruțător asupra copacului.
Al patrulea subiect se oprește pe malul
fluviului și cercetează, bănuitor și prudent, împrejurimile.
Nu se înțelege ce caută. În cele din urmă, se apleacă
și culege de jos un bolovan de silex. Altă piatră, cu
marginile încă neșlefuite de ape, îi servește drept cuțit
pentru cioplitul silexului și unealtă de tăiat și
decojit mînerul de bambus. Zgomotele izbiturilor ce mărturisesc
despre inteligența acestui ultim subiect al experimentului
răsună în perimetrul uriașului Laborator.
Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog
admiră frumosul și înfricoșătorul topor.
Se dovedește curînd că acest subiect
este nu numai surprinzător de îndemănatic, dar și un
strateg excepțional. Un războinic adevărat. În loc să
atace frontal copacul, se învîrtește în jurul lui, strigînd
într-una și silindu-l pe cel de sus să-și epuizeze
pietrele puține de care mai dispune. Se alege, e drept, cu
vînătăi și umflături. Dar sînt lovituri ușoare care
nu au alt efect decît pe acela de a-l îndîrji și mai
tare. Și cînd, în sfîrșit, locatarul palmierului își
epuizează muniția - acesta e hotărît să reziste
asediului, crezînd că adversarul său se pregătește să
să cațere pînă la el - se apropie de baza copacului și
începe să lovească ritmic la rădăcină cu toporul
confecționat din silex.
Muncește fără întrerupere pînă
spre dimineață. Cînd primele raze de lumină pogoară
deasupra acestui simulacru de lume, palmierul se prăbușește
cu un troznet care scutură nițel suporții Laboratorului.
Cel de-al treilea subiect abia izbutește să se salveze cu
fuga, șchiopătînd și alăturîndu-se celorlalți doi
care urmăresc, invidioși și îngroziți, deznodămîntul
imprevizibil.
Acum, că a rămas unicul proprietar al
copacului și că dispune de o armă îndeajuns de trainică
spre a-și doborî adversarii, cel de-al patrulea sălbatic
se înfruptă în voie din fructele copacului. Și după ce
se satură, se lungește pe pămînt și adoarme iepurește,
strîngînd în mîini prețioasa unealtă cu care a doborît
palmierul.
Subiectul al patrulea trăiește mîncînd
și dormind. Dar nopțile îi sînt presărate cu coșmaruri.
Cu greu reușește să mai închidă ochii. De cum adoarme,
visează că ceilalți subiecți ai Experimentului îi fură
toporul. Se trezește numaidecît, transpirat și scuturat
de frisoane. Văduvit de seva dătătoare de viață,
copacul însuși se uscă, din cauza soarelui care arde
nemilos în tării.
Curînd, fructele devin amare. Spectrul
foamei îi amenință acum, deopotrivă pe învinși și învingător.
Și iată că, stăpînindu-și frica pe care le-o inspiră
toporul celui de-al patrulea subiect al experimentului, învinșii
își părăsesc adăposturile incerte și se apropie, șovăitori,
de învingător. Acesta e deja slăbit de foame și de
nesomn. Nu mai e în stare să se apere. Și se înfruptară
cîteșitrei din resturile putrezite, fără să se
sinchisească de strigătele disperate ale omului cu fruntea
lucioasă. Oricum, vor muri cu toții de inaniție. E
limpede că nu vor supraviețui vieții de cîmpie, că vor
fi sfîșiați de ale căror urlete se aud din ce în ce mai
puternic în tăcerea nopții.
Scena 6
Aceeași.
SUBIECTUL 1: Sînt istovit și gol ca un
animal hăituit.
SUBIECTUL 2: Sînt înfometat ca un
lup flămînd de carne și sînge.
SUBIECTUL 3: Sînt însetat și amețit de
mînie.
SUBIECTUL 4: Sînt îngrozit și urăsc tot
ce-mi seamănă și tot ce cuvîntă.
SUBIECTUL 1: Fructele zemoase au putrezit.
SUBIECTUL 2: Coroana care ne adăpostea de
dușmani și de fiare s-a prăbușit la pămînt.
SUBIECTUL 3: Frunzele care ne apărau de
soarele nemilos s-au uscat.
SUBIECTUL 4: În trunchiul putred al
copacului rod viermii și cariile.
SUBIECTUL 1: Vom muri de inaniție.
SUBIECTUL 2: Vom fi sfîșiați de lei.
SUBIECTUL 3: Vom fi mușcați de vipere.
SUBIECTUL 4: Vom fi dizolvați de razele și
căldura soarelui ucigător.
SUBIECTUL 1: Pentru noi nu mai există scăpare.
SUBIECTUL 2: Nu mai există scăpare.
SUBIECTUL 3: Nu mai există scăpare.
SUBIECTUL 4: Nu mai există scăpare.
Pauză scurtă.
Următoarele patru replici se rostesc
cursiv, cu intonații egale, fiecare actor continuînd
practic replica precedentă.
SUBIECTUL 1: Sîntem ca niște obiecte
aruncate
SUBIECTUL 2: Uitate undeva într-o cameră
SUBIECTUL 3: Cu ferestrele niciodată
deschise și-n care
SUBIECTUL 4: Totdeauna lucrurile se sparg.
Pauză scurtă.
SUBIECTUL 1: În definitiv, nu înțelegem
cum s-a ajuns aici.
SUBIECTUL 2: Cum de a fost posibil.
SUBIECTUL 3: La urma urmei, nu putem înțelege
chiar totul.
SUBIECTUL 4: În general, nu înțelegem o
mulțime de alte lucruri.
SUBIECTUL 1: Totuși, este cît se poate de
evident că undeva s-a strecurat o greșeală.
SUBIECTUL 2: Și că cineva este vinovat
pentru toate aceste nenorociri.
SUBIECTUL 3: În concluzie, acel
"cineva" trebuie identificat, judecat și tras la
răspundere.
SUBIECTUL 4: Trebuie pedepsit în mod
exemplar.
SUBIECTUL 1: De altfel, avem datoria morală
să găsim vinovatul.
SUBIECTUL 2: Avem obligația să-l
pedepsim.
SUBIECTUL 3: Avem puterea să-l supunem
justiției noastre imanente.
SUBIECTUL 4: Avem instrumentele pentru ca
această justiție să fie eficientă și imparțială.
SUBIECTUL 1: Aceste instrumente au fost
create.
SUBIECTUL 2: Forța, banii, relațiile,
cunoașterea.
SUBIECTUL 3: Se poate admite că ele au
existat dintotdeauna.
SUBIECTUL 4: Se poate admite că ele vor
exista întotdeauna.
SUBIECTUL 1: Totuși, ar fi dezonorant ca
vinovatul să scape nepedepsit.
SUBIECTUL 2: Umilitor, mai ales.
SUBIECTUL 3: Jignitor, din punctul nostru
de vedere.
SUBIECTUL 4: Păgubitor, pentru generațiile
viitoare.
SUBIECTUL 1: Avem deci posibilitatea să îndreptăm
răul
SUBIECTUL 2: Și oricum, răul trebuie întotdeauna
reparat.
SUBIECTUL 3: A repara un rău înseamnă
a-l pedepsi pe cel care l-a comis.
SUBIECTUL 4: Este evident că din
perspectiva justiției noastre imanente orice rău poate fi
reparat.
SUBIECTUL 1: Rezultă automat că odată
pedepsit vinovatul, nu vom mai muri de foame.
SUBIECTUL 2: Vom avea iarăși un adăpost
sigur.
SUBIECTUL 3: Razele soarelui nu ne vor mai
arde pielea.
SUBIECTUL 4: Logic, rațional,
demonstrativ, copacul va crește la loc.
SUBIECTUL 1: Vedeți, totul a devenit o
problemă de drept.
SUBIECTUL 2: O chestiune juridică, în
ultimă instanță.
SUBIECTUL 3: De îndată ce vom pronunța
sentința toate fi-vor ca înainte.
SUBIECTUL 4: Toate în aceeași măsură
egale și subînțelese.
SUBIECTUL 1: Reale, obiective, inseparabile
și perfect credibile.
SUBIECTUL 2: Stabile și imuabile.
SUBIECTUL 3: Conforme cu voința și
asentimentul privitorilor.
SUBIECTUL 4: Beneficiarilor.
SUBIECTUL 1: Realizatorilor.
SUBIECTUL 2: Terților.
SUBIECTUL 3: Potențialilor.
SUBIECTUL 4: Și bineînțeles, actualilor.
SUBIECTUL 1: În concluzie, reparația
SUBIECTUL 2: A devenit
SUBIECTUL 3: Comensurabilă
SUBIECTUL 4: Prin justiție.
Pauză scurtă.
SUBIECTUL 1: În mod categoric dreptatea se
compune din fericiri adecvate.
SUBIECTUL 2: Din multe, nenumărate
fericiri categorice.
SUBIECTUL 3: Printre care și fericirea de
a găsi soluția potrivită.
SUBIECTUL 4: Adică fericirea de rezolva
odată pentru totdeauna problema.
Pauză scurtă.
Dialogului devine din ce în ce mai
alert.
SUBIECTUL 1: Ai doborît copacul. Prin
urmare, ești vinovat.
SUBIECTUL 2: Ai inventat toporul. Prin
urmare, vinovăția îți aparține în întregime.
SUBIECTUL 3: Faptul că ești vinovat este
indiscutabil.
SUBIECTUL 4: De altfel, vinovăția mea
este cea mai puțin probabilă. Am făcut ceea ce ați făcut
cu toții.
SUBIECTUL 1: Nu există temei pentru asta.
Dacă vinovăția ta e cea mai puțin probabilă, a mea este
încă mult mai puțin probabilă decît a ta.
SUBIECTUL 2: Ba se poate spune că nici nu
există.
SUBIECTUL 3: Orice probabilitate poate sau
nu să existe.
SUBIECTUL 4: De altminteri, am acționat în
virtutea drepturilor mele fundamentale. Iar tu te-ai apărat
de la bun început.
SUBIECTUL 1: Ai atacat de la bun început.
SUBIECTUL 2: Ba tu ai atacat de la bun început.
SUBIECTUL 3: Se poate dovedi oricînd că
și tu ai atacat de la bun început.
SUBIECTUL 4: Voi ați ripostat din capul
locului.
SUBIECTUL 1: Prin urmare, sînt absolvit de
orice vină.
SUBIECTUL 2: În virtutea celor anterior
demonstrate, mă consider nevinovat.
SUBIECTUL 3: La drept vorbind, a mă
condamna pe mine, înseamnă a comite o eroare judiciară.
SUBIECTUL 4: Nu voi admite să fiu judecat
și condamnat pe nedrept.
SUBIECTUL 1: Cel înfricoșat și flămînd
e întotdeauna îndreptățit să lovească.
SUBIECTUL 2: Cel supus frigului și arșiței
e întotdeauna îndreptățit să-și afle adăpost prin
orice mijloace.
SUBIECTUL 3: Cel care ridică mîna e întotdeauna
îndreptățit să o facă.
SUBIECTUL 4: Cel care a găsit un mijloc, e
îndreptățit să-l folosească.
SUBIECTUL 1: Eu am fost primul. N-am făcut
decît să-mi apăr proprietatea.
SUBIECTUL 2: Nu era proprietatea ta. Era
pur și simplu.
SUBIECTUL 3: Este limpede. A atacat primul.
SUBIECTUL 4: Ba a ripostat primul.
SUBIECTUL 1: Cu excepția mea, toți ați
atacat primii.
SUBIECTUL 4: Cu excepția mea, toți ați
ripostat primii.
SUBIECTUL 2: El era sus. Eu eram jos.
SUBIECTUL 3: El era sătul. Eu eram flămînd.
SUBIECTUL 1: Cu toții eram jos.
SUBIECTUL 2: Ba cu toții eram sus.
SUBIECTUL 3: Dimpotrivă, cu toții eram sătui.
SUBIECTUL 4: Ba eu zic că tuturora ne era
foame.
SUBIECTUL 1: Am acționat în legitimă apărare.
SUBIECTUL 2: Nu. Eu am acționat în
legitimă apărare.
SUBIECTUL 3: Pot dovedi că eu am acționat
în legitimă apărare.
SUBIECTUL 4: Ba eu am acționat în legitimă
apărare.
SUBIECTUL 1: Minți...
SUBIECTUL 2: Tu minți...
SUBIECTUL 3: Ba tu...
SUBIECTUL 4: Nu permit...
SUBIECTUL 1: Ce tupeu...
SUBIECTUL 2: Tocmai el vorbește...
SUBIECTUL 3: Blestematul...
SUBIECTUL 4: Cum își permite...
Dialogul a devinit ininteligibil. Subiecții
se ceartă. Se amenință. Își făgăduiesc răzbunări veșnice.
Își arată pumnii. Arhonții rîd. Singurul care nu rîde
este Pragog.
SHAGOG: Foc. Pucioasă. Să curgă peste
ei!
MADROG: Să-i înece!
MNEMOTETA: Să fie uitați!
SHAGOG, MADROG, MNEMOTETA: Am spus. Să
fie!
Cutremur. Pămîntul se cască. Fum.
Lumini de foc și lavă omoară toată suflarea savanei. Rămîne
pămîntul sterp și cadavrele arse. Pragog privește în
gol.
ACTUL 3
Scena 7
Pragog, Mnemoteta, Shagog și Madrog.
SHAGOG (admirativ): Nemaipoment! Ce
experiment reușit!
MADROG (admirativ): Cel mai izbutit
dintre toate experimentele trecute, prezente și viitoare!
SHAGOG și MADROG (într-un glas):
Extraordinar! Sublim! Remarcabil din toate punctele de
vedere!
MNEMOTETA (către spectatori, cu ironie):
Firește!... Adincimile Sale fi-vor mulțumite, de bună
seamă! Acum aveți tot ceea ce este de trebuință pentru a
calcula ziua Marelui Eveniment!
SHAGOG (suspicios): Ei, ce-ai a
zice, Pragog? Te văd cam abătut... Pe unde-ți zboară gîndurile,
experimentatorule?...
MADROG: Chiar așa, Pragog... Pe unde-ți
zboară gîndurile?...
PRAGOG (dus pe gînduri): Ce să
zic?... Treaba mea e să execut, nu să pun întrebări.
SHAGOG: Ai, șiretule Pragog, cum te pitești
tu după vorbe? Se vede că ai fost cîndva om... (înțelegător)
Fie precum spui, vicleanule Pragog!
MADROG (înțelegător): Să
admitem...
MNEMOTETA (autoritară): Ei, voi de
colo!... Ia mai lăsați-l în pace?... Nu vedeți că n-are
chef de vorbă?!
SHAGOG (umil): Iertare, buna noastră
Mnemoteta!... Nu dorim să te supărăm!
MADROG (umil): Iertare, bună
Mnemoteta!
MNEMOTETA: Ar fi timpul să raportați Adîncimilor
Sale încheierea experimentului!
SHAGOG: Să mergem!
MADROG: Să mergem!
Shagog și Madrog ies. Pragog vrea să-i
urmeze, dar Mnemoteta îl oprește.
MNEMOTETA: Lasă-i să plece.
PRAGOG: Dar... N-ar trebui să-i însoțesc?...
MNEMOTETA: Oh, pe partea asta poți să fi
liniștit!... Nu intră ei la Adîncimile Sale Necuprinse (se
înclină) fără Pragog, Experimentatorul Șef al
Laboratoarelor!... Or să facă pe ei de frică!
PRAGOG (nehotărît): Sînt totuși
arhonți și psihoteți trecuți în Anale... N-au de ce a
se teme!
MNEMOTETA: Ei nu, dar tu da!
PRAGOG (intrigat): Poftim?
MNEMOTETA: Doar te-am avertizat!
PRAGOG: Să-mi fie iertată necuvința...
Eu unul n-am înțeles nimic!...
MNEMOTETA: Am citit pe chipul tău groaza,
Pragog!
PRAGOG: Scîrba, Mnemoteta! Doar scîrba!
MNEMOTETA (resemnată): Fie cum zici
tu, Pragog. Dar să ști că nu poți s-o păcălești pe
Mnemoteta! Experimentul... În sfîrșit... Nu vreau să
insist... Te asigur că voi fi cît se poate de discretă,
experimentatorule! Deși... Între noi fie vorba... Habar nu
am la ce-ți va mai folosi discreția mea!
PRAGOG: Ți-ai făcut un obicei din a mă
încurca în parabole, Mnemoteta?
MNEMOTETA (rîzînd): Mintea ta e încurcată,
Pragog!... (complice, către spectatori) Nu mă
mir... Este clar că nu vrea să accepte evidența!...
PRAGOG: Ce tot vorbești, Mnemoteta?
MNEMOTETA: Ei, vorbesc și eu... Să mă
aflu în treabă... Dar... Să admitem... Probabil că Adîncimile
Sale Necuprinse vor fi încîntate de rezultatele
experimentului!... (hotărîtă) Ei, mergem?
PRAGOG: Mergem!
Pragog pornește hotărît spre ieșire.
Mnemoteta îl urmează. Deodată, se oprește.
MNEMOTETA (către spectatori): Chiar
credeți că Pragog nu a înțeles avertismentul?... Deh, eu
zic că se preface... Joacă teatru... De altfel, ce mă
interesează?!... Dumneavoastră ați înțeles? (pauză)
Ne lămurim noi imediat!
Scena 8
Shagog și Madrog împreună cu Stăpînul
Adîncurilor. Shagog și Madrog așteaptă prosternați la
picioarele tronului pe care stă Adîncimile Sale. Un păzitor.
PĂZITORUL: Mnemoteta, arhontele memoriei,
împreună cu Pragog, experimentatorul șef al Nemăsuratelor
Sale Adîncimi. Ei cer permisiunea să intre.
ADÎNCIMILE SALE: Să intre.
Păzitorul iese. Intră Mnemoteta urmată
de Pragog. De cum ajunge înaintea tronului, Pragog se lasă
încet pe genunchi. Mnemnoteta se înclină și face un pas
în spate.
ADÎNCIMILE SALE: V-ați înfățișat la
Secretariatul Adîncurilor și ați cerut să fiți primiți
de urgență! Ce vreți? Ridicați-vă și vorbiți!
Shagog, Madrog și Pragog se ridică.
Shagog și Madrog îi fac semn lui Pragog să vorbească.
PRAGOG: Sînt Pragog, experimentatorul șef
al Adîncimilor Voastre!
ADÎNCIMILE SALE: Știu cine ești. Știu
ce ești. Zi ce ai de zis!
PRAGOG: Din ordinul Adincimilor Voastre de
Nepătruns am efectuat un experiment. Un experiment nemaivăzut.
Mi l-au cerut Shagog și Madrog, arhonți și psihoteți
trecuți în anale, aici de față!
ADÎNCIMILE SALE: Și ce-i cu asta? Văd și
eu că sînt aici, de față. Ce, e singurul experiment pe
care ți l-au cerut Shagog și Madrog?
PRAGOG (disperat, căutînd-o pe
Mnemoteta cu privirea): Nu e singurul, Adîncimile
Voastre! Dar e singurul care m-a îngrozit!
ADÎNCIMILE SALE: Ce? Cum? Au poate cineva
ori ceva să-l mai îngrozească pe Pragog,
Experimentatorul-șef al Laboratoarelor Noastre? Bagă de
seamă ce grăiești, experimentatorule, căci răbdarea Mea
are limite!
Pragog cade în genunchi.
PRAGOG: Iertare, Adîncimile Voastre,
iertare! Nu doresc a tulbura pe Stăpînul meu! Dar umila
Voastră slugă e atît de înspăimîntată, că și-a înfrînt
pornirile inimii și a consimțit să-i însoțească pe
Shagog și Madrog, preacredincioșii slujitori ai Adîncimilor
Voastre!
ADÎNCIMILE SALE: Ai consimțit spui?... Păi
eu credeam că ați venit împreună ca să-mi dați
raportul privind rezultatele experimentului și că
afurisita de Mnemoteta te-a convins să-i însoțești pe
blegii ăștia!
PRAGOG (stînd în continuare în
genunchi): Eu însumi am hotărît să vin, Adîncimea
Voastră Nesfîrșită!
ADÎNCIMILE SALE: Carevasăzică așa... Și
ce motiv ai avea?... Ce, ei n-au gură să vorbească?
PRAGOG: Nu-i judecați cu asprime, Adîncime
Nesfîrșită!... Venirea mea aici n-are nici o legătură
cu îndatoririle Adîncimilor lor mai mici!
ADÎNCIMILE SALE: Să deduc că vrei să-mi
vorbești între patru ochi, experimentatorule?
PRAGOG: Acum mi-e totuna, Adîncimea Voastră!...
Nu-mi mai pasă de nimic și de nimeni... Dacă n-ar fi fost
blestematul de experiment poate că aș fi ezitat... Aș fi
chibzuit... Dar așa...
ADÎNCIMILE SALE: E interesant!... Ridică-te!...
(către Mnemoteta) Am bănuit eu... Presupun că ai
și tu un amestec în toată povestea asta... Pe ăștia doi
(arată spre Shagog și Madrog)... Ia-i de aici! Îngheață-i,
împietrește-i, fă-i muți și surzi!... Îi eliberezi cînd
îți zic eu... Deocamdată vreau să discut cu Pragog, mai
marele peste Laboratoarele Adîncimilor Noastre!
MNEMOTETA: Cum poruncești, Stăpîne!
Pragog se ridică.
Shagog și Madrog se uită speriați la Mnemoteta care se
apropie, îi prinde de braț și îi trage după ea într-un
colț al scenei.
MNEMOTETA: Haideți, stimabililor, că nu vă
mănîncă nimeni! Sînteți pe mîini bune!
SHAGOG: Îndurare Stăpîne!
MADROG: Îndurare! Fie-că milă de
slujitorii Adîncimilor Voastre Necuprinse!
Mnemoteta ridică mîna. Shagog și
Madrog încremenesc. Schimb de lumini: Mnemoteta, Shagog și
Madrog în semi-întuneric, iar Adîncimile Sale și Pragog
în lumină.
ADÎNCIMILE SALE: Vorbește,
experimentatorule!
PRAGOG (nehotărît): De fapt...
Slujitorul Vostru a venit ca să vă adreseze o rugăminte,
da, mult iubite Stăpîn, o rugăminte, una singură!
ADÎNCIMILE SALE. Și-n ce-ar consta rugămintea,
experimentatorule?
PRAGOG: Să grăbiți odată Marele
Eveniment! Sau, dacă nu se poate, să mă trimiteți
departe de tot și de toate, să nu mai am niciodată de-a
face cu acele creaturi! Căci mi-e rușine de moarte. Puneți-mă
să experimentez pe animale, pe șerpi și tapiri, pe slugi
necredincioase, dar nu pe oameni!
ADÎNCIMILE SALE: Aproape că mă așteptam
la una ca asta din partea ta, experimentatorule. Știu ce ți-au
cerut Shagog și Madrog, valeții mei. Printre altele,
experimentul te viza și pe tine, Pragog, nu numai pe acei
amărîți care s-au omorît între ei pentru un copac! Da,
experimentul ți-a amintit de esența ta cea veche, cea
omenească. Iar Mie mi-a amintit că nu trebuie să am încredere
în oameni, foști sau actuali. Lui Shagog și Madrog li s-a
spus că vor obține datele necesare pentru a calcua data
Marelui Eveniment, dar experimentul a demonstrat justețea
cauzei noastre și anume că acele blestemate creaturi își
merită soarta. Oare nu cumva rușinea te face, fără s-o
recunoști, solidar cu acei subiecți peste care arhonții
Mei au azvîrlit puhoaie de foc și pucioasă, Pragog?
PRAGOG: Oh, nu, Adîncimile Voastre, nici
vorbă! Ar însemna să locuiesc din nou printre ei, să le
țin isonul, suportîndu-le lăcomia și răutatea... (îngrozit)
Pentru nimic în lume!
ADÎNCIMILE SALE. Pragog, prietene, ai
priceput, în sfîrșit, cum stau lucrurile. Ai văzut de ce
sînt în stare. Ai înțeles că aici e vorba de un fel de
antagonism care, abordat din anumite unghiuri, e
ireconciliabil. Și cînd te gîndești că, din punctul lor
de vedere, noi sîntem vinovați de toate relele care
mustesc în adîncul ființei lor! Comparabil cu prăpăstiile
din sufletele urmașilor lui Adam, Adincimile pe care le stăpînesc
Eu sînt ca o apă care de-abia îmi ajunge deasupra
genunchilor! Oricare dintre slujitorii Mei e un biet inocent
pe lîngă cel mai cuminte dintre ei!
PRAGOG (smerit): Am avut ocazia să
mă conving, Neasemuite Adîncimi!
ADÎNCIMILE SALE. Ei, acum am să-ți arăt
partea tainică a experimentului, scopul lui ascuns. Căci
Eu am avut un asemenea scop ascuns de la bun început, iar
Shagog și Madrog n-au acționat de capul lor, au respectat
o poruncă a Mea. Și chiar dacă n-au deslușit pînă la
capăt taina pitită îndărătul poruncii, nu înseamnă că
nu s-au conformat ei, tainei adică... Uită-te numai...
Nici Eu nu mai știu de cîte milenii tot încerc să pun
capăt acestui circ dezgustător! Nu că m-aș simți învins,
nici vorbă, în privința încep să cred că lucrurile nu
se vor sfîrși niciodată, în ciuda experimentului
comandat de Shagog și Madrog. Ah, blestemată fie ziua și
ceasul cînd L-am ispitit pe om cu pomul cunoașterii! Căci
am făurit astfel o creatură care depășește tot ce poate
izvodi Adîncul cel mai de necuprins. De fiecare dată cînd
zici că e prins în capană, că e încolțit fără scăpare,
el găsește soluția, ți se strecoară printre degete
precum argintul viu! Am crezut că timpurile din urmă sînt
numai ale Mele, că îmi aparțin pe de-a-ntregul, și, vai,
cum M-am înșelat! Îl prinzi pe unul și iată că al
doilea ți-a și scăpat, aproape fără să pricepi cum și
în ce fel. Ne-au dat la o parte, ne-au lăsat de izbeliște
cum spun chiar ei... În secolul de pe urmă, noi am dispărut
cu totul, am ieșit din mintea, din sufletele lor... Am
ajuns ceea ce s-ar chema, o cantitate neglijabilă...
Puterea pe care o aveam asupra lor a dispărut, s-a evaporat
că o fantasmă... Și vai, cît par de neajutorați! Dacă
nu i-ai cunoaște, mai că te-ai lăsa cuprins de
compasiune!... Mnemoteta a încercat să te avertizeze, ea
este singura care mi-a înțeles gîndurile de la bun început...
Iar Eu am înțeles că pe el, pe nimicul acela cu două mîini
și două picioare, pe fragilitatea aceea a cărui existență
contrazice toată slava lumii acesteia, nu o poate supune
decît tot unul din neamul lui, că numai ei între ei se
pot învinge, nicidecum cineva din afară. Și aceasta-i
taina pe care voiam să ți-o împărtășesc, Pragog!
Asta-i taina experimentului comandat, în numele Meu, de
Shagog și Madrog, arhonți și psiohoteți trecuți în
Anale. Tu ai fost cîndva om, tu poți înțelege - dacă nu
cumva ai și înțeles deja - acest groaznic, teribil adevăr!
Pragog face un pas în spate. Lumina se
stinge brusc. Se reaprinde. Pragog stă pe jilțul Adîncimilor
Sale. Substituție. Shagog și Madrog înaintează. Se
prosternează amîndoi înaintea lui Pragog. Numai Mnemoteta
rămîne nemișcată, încremenită.
SHAGOG ȘI MADROG: Nemăsuratele Voastre Adîncimi!
Pragog se privește pe sine. Cînd înțelege
se ridică de pe jilț și pășește.
PRAGOG: Mnemoteta! Adu-ți aminte de ei!
- CORTINA -
|