Experimentul

de A O Kenada

 

 

 

 

Personajele piesei:

Pragog - Experimentatorul-Șef al Adîncimilor Sale

Shagog, Madrog - Arhonți și psihoteți trecuți în Anale

Mnemoteta - Arhontele memoriei

Păzitorul

Slujbașii Laboratoarelor

Subiect 1

Subiect 2

Subiect 3

Subiect 4

Adîncimile Sale - Stăpînul Adîncurilor

 

 

ACTUL 1

 

Scena 1

 

Pragog singur. Doarme întins pe podea. Vorbește în somn. Se aud tot felul de zgomote. Țipete. Izbituri. Trei bufnituri distincte, care se succed la intervale egale de timp, ca și cum cineva ar izbi cu putere o poartă masivă. Pragog se zvîrcolește pe podea. Bufniturile se repetă. Pragog se trezește. Sare în picioare.

 

PRAGOG (furios): Am dat poruncă să nu fiu trezit!... (semeț) Cine îndrăznește să-mi tulbure somnul? Cine-i nefericitul care bate la ușa lui Pragog, Experimentatorul-Șef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi? (se înclină)

 

Un Păzitor intră. Înaintează spre Pragog. Se înclină în fața lui.

 

PRAGOG (autoritar): Spune!

PĂZITORUL: Shagog și Madrog, psihoteți și arhonți trecuți în Anale. Ei tulbură somnul măreției voastre.

PRAGOG: Shagog și Madrog?! (mirat) La timpul acesta?! (pauză) Și mă rog frumos, cam ce poftesc dumnealor?

PĂZITORUL: N-au spus.

PRAGOG (și mai mirat): N-au spus... Cum vine asta, n-au spus?!

PĂZITORUL: N-au spus.

PRAGOG (către sală): N-au spus. (cu silă) Oare ce-or vrea? (tot cu fața spre spectatori) Ora-i cam nepotrivită pentru vizite... Ah, dar parcă eu nu știu?! Bineînțeles că știu! Precis au vreo însărcinare pentru mine! Dar ce însărcinare? Și mai ales, din partea cui?... Uf, și eu care vroiam să dorm, da, să dorm, doar atîta, să dorm de-adevăratelea!  Aici nimeni... era să zic nici un om... nu doarme de-adevăratelea!

 

Cele trei bufnituri se repetă cu intensitate sporită. Păzitorul așteaptă nemișcat, privind în gol.

 

PRAGOG (agitat): Sînt nerăbdători!... Haide, repede, dă-le drumul!...

 

Păzitorul iese.

 

PRAGOG (către sală): Ah, cum mă mai încearcă!... De ceva vreme... Așa, ca o presimțire funestă!

 

Intră Shagog și Madrog. Madrog ține sub braț un sul mare de hîrtie îngălbenită. Pragog face un pas înainte și se oprește. Se înclină. Cei doi îl privesc nemișcați.

 

PRAGOG: Ah, voi erați! Nu știam cine... Dar să lăsăm asta. S-ar zice că veniți de departe...

SHAGOG: Noi nu venim niciodată de departe!

MADROG: Am putea spune că venim de foarte aproape!

PRAGOG: Poate sînteți osteniți?!

SHAGOG: Nu sîntem osteniți.

MADROG: De altfel, noi nu obosim niciodată.

PRAGOG: Doar n-o să-mi spuneți că nu aveți așa... vreo nevoință... vreo necesitate... una fiziologică măcar... una cît de măruntă, de neînsemnată?!

SHAGOG: Noi nu avem necesități fiziologice!

MADROG: Nouă chiar ne repugnă aceste necesități fiziologice! De altminteri, noi nu avem deloc necesități!

PRAGOG: Mă rog... Cum spuneți... Totuși, aici sînteți bineveniți, oh, da, aici sînteți întotdeauna bineveniți! Poftiți, poftiți!...

 

Pragog se înclină. Vrea să continue, dar Shagog îl întrerupe.

 

SHAGOG (autoritar și ironic): Ia spune, Pragog prietene, ce făceai?

PRAGOG: Ațipisem, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (către Madrog): Ațipise.

MADROG (către Shagog): Ațipise...

PRAGOG: E interzis?

SHAGOG: Nu e interzis. Cine a spus că e interzis!?

MADROG: A spus cineva?

SHAGOG: N-a spus nimeni... Somnul este și el o necesitate fiziologică, iar necesitățile fiziologice nu trebuiesc, nu pot fi interzise. Asta în general vorbind... Nouă, îndeosebi, ne place nespus cînd ceilalți au necesități fiziologice, cînd dorm de exemplu... Știi tu, mă refer la necesitățile acelea întunecoase, neprietenoase... Ele sînt aliații noștri cei mai de nădejde, iubite Pragog!

PRAGOG: Ah, iertați-mi, rogu-vă, neștiința! Eu nu-s decît umilul Experimentator al Nemăsuratelor Sale Adîncimi!

 

Toți trei se înclină.

 

SHAGOG: Totuși, din punct de vedere estetic, necesitățile fiziologice nu sînt chiar așa de dizgrațioase precum par... Deși, după părerea unora (se uită spre Madrog care îl aprobă), ar fi necesar ca Adîncimile Sale Nemăsurate să interzică slujitorilor săi să aibă asemenea... hm... asemenea nevoi... Mă gîndesc că n-ar strica să propunem asta chiar astăzi, ce zici iubite Madrog!?

MADROG: Da, da, chiar astăzi! Zău că n-ar strica!

PRAGOG (uimit): Cum, cum? Să se interzică necesitățile...?! Lămuriți-mă, Adîncimile Voastre mai mici, lămuriți-mă și pe mine, netrebnicul!...

SHAGOG (protector): Pragog, prietene, necesitățile sînt o afacere interesantă, aș zice chiar: silențioasă și rentabilă... Dumneata ar trebui să-ți amintești foarte bine cum e, că doar ai fost cîndva și tu om... Spre deosebire de noi, care... În sfîrșit, înțelegi!... Oare nu recomandă Analele Mnemotetei, arhontele memoriei, să ne păzim de ele ca de foc?!

MADROG: Așa recomandă.

PRAGOG: Precum spuneți, Adîncimile Voastre mai mici.

SHAGOG (mulțumit): Ei, înțelegi?!

PRAGOG (către Shagog): Sufletul mi l-aș vinde numai ca să-nțeleg cum vine una ca asta, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (surîzător): Oho, Pragog, Pragog... Nu te grăbi. Din fericire, nu poți vinde de două ori aceeași marfă cumpărătorului!... Asta-i țîcneala lor (face un gest către spectatori), nu a noastră... Noi ne facem datoria, meseria vreau a spune!

PRAGOG (stăruitor): Tot nu mi-ați explicat...

SHAGOG (din ce în ce mai nesigur): Îndată, prietene, îndată... Totul e să nu te grăbești... (se poticnește) Deci...  necesitățile... Parcă despre ele vorbeam... Văd că am început să uit de la mînă pînă la gură... Vai, acum chiar am uitat de tot... (tresărind și uitîndu-se bănuitor de jur împrejur) Mnemoteta, blestemata, numai ea e de vină! Bîntuie prin preajmă, o simt... Îmi închipui cum... Rîde de noi, se distrează pe socoteala noastră!... Ticăloasa. (către Pragog) Am uitat!

PRAGOG (uitîndu-se roată): Ați uitat... Necesitățile... Despre ele vorbeați, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (cu greutate): Mda... Păi, sus toată lumea le are, nu-i așa, prietene?! (îl privește cu subînțeles pe Madrog) Dar ia spune-ne, Pragog, cum era cînd aveai și tu necesități... nevoințe minuscule, nesemnificative măcar!

MADROG: Dar și acuma mai are astfel de nevoințe... Nu ca înainte, dar oricum... Nu l-am găsit noi dormind?... Haide, Pragog, fă-ne hatîrul, spune-ne cum erai cînd aveai și tu necesități!

PRAGOG (șovăitor): Știți... eu... Nu prea înțeleg întrebarea!

SHAGOG: Cum adică, nu înțelegi întrebarea?

MADROG: Este imposibil să nu înțelegi întrebarea!

PRAGOG (încet): Nu vă contrazic.

SHAGOG (dezamăgit): O întrebare atît de simplă!...

MADROG (și mai dezamăgit): Cea mai simplă dintre toate întrebările posibile!

PRAGOG (șovăitor): Adevărul e... că nu-mi amintesc... Nu-mi amintesc deloc...

SHAGOG (privind în gol): Nu-și amintește... (către Madrog) N-am afirmat eu adineaori că bîntuie Mnemoteta?

MADROG: Ai afirmat!

PRAGOG: Precum spuneți, Adîncime însemnată!

 

Shagog și Madrog cercetează, cu privirea, împrejurimile. Pragog îi imită nedumerit. Se opresc cîteștrei și se privesc. Apare Mnemoteta, arhontele memoriei. Se apropie. Îi studiază curioasă pe cei trei. Nici unul nu o vede. Mnemoteta rîde.

 

SHAGOG (furios): Ah, blestemata! Nu ne lasă nici să ne tragem sufletele! Mereu se bagă unde nu-i fierbe oala! M-am săturat pînă peste cap!

MADROG (imitîndu-l pe Shagog): Cu toții ne-am săturat pînă peste cap! Nerușinata!

SHAGOG: Am s-o reclam Adîncimilor Sale Necuprinse!

MADROG: Chiar astăzi, iubite Shagog, chiar astăzi vom depune reclamația la Secretariatul Adîncurilor!

PRAGOG: Nu mai pricep nimic!

SHAGOG: Ți-am cerut să ne vorbești despre necesitățile oamenilor! Nimeni de pe-aici nu le cunoaște mai bine decît tine!

MADROG: Ți-am cerut să-ți amintești cum era pe vremea cînd aveai nevoi, atunci cînd le aveai!

SHAGOG: Iar tu spui că ai uitat!

MADROG: Și noi trebuie să credem că ai uitat!

PRAGOG: Parcă eu vă rugasem să-mi explicați de ce vreți să interziceți slujbașilor Adîncimilor Sale Necuprinse să aibă necesități! (către Shagog) Iar Adîncimea Voastră însemnată spune că a uitat!

SHAGOG (nervos): Ce am uitat?

MADROG (agresiv): Ce a uitat?

PRAGOG: Să-mi explicați!

SHAGOG: Ce să explic?

MADROG: Ce să explice?

PRAGOG: Ce vorbeam adineaori.

SHAGOG: Ce vorbeam adineaori?... Nu-mi amintesc!

MADROG: Nu-și amintește.

PRAGOG: Ce nu-și amintește?

SHAGOG: Spune tu!

MADROG: Spune... Repede... Repede...

PRAGOG: Uf, ce mai încurcătură!

SHAGOG: Ai încurcat totul, Pragog prietene!

MADROG: Chiar așa, chiar așa!

PRAGOG: Ați venit, cum s-ar zice, cu noaptea în cap. Doar n-ați dat buzna în Laboratoarele Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină. Shagog și Madrog îl imită) doar ca să vorbim despre fostele mele necesități și s-o blestemăm pe Mnemoteta!

SHAGOG (uluit, către Madrog): Ce vrea să spună?

MADROG (uluit, către Shagog): Ce vrea să spună?

PRAGOG: Vreau să spun că îmi sînteți datori... cu niște explicații... Că degeaba insistați... Păi, ce, mai știu eu cum era pe atunci?!... Vedeți bine că nu mai știu!...

 

Shagog vrea să intervină, însă Mnemoteta face un gest cu mîna și toți trei încremenesc.

 

MNEMOTETA (către spectatori): Eu sînt Mnemoteta, arhontele memoriei și psihotet trecut în Analele Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină). Presupun că ați auzit de mine. Că dumnealor (arată spre cei trei), tot despre mine vorbesc... În general, toată lumea vorbește despre mine... Sînt subiect de bîrfă publică... Eu știu tot ce vă amintiți dumneavoastră, tot ce credeți sau sperați că poate fi uitat, tot ce visați și tot ce memoria dumneavoastră a înregistrat ca simțit, auzit și văzut (se înclină). Prin urmare, de mine nu vă puteți ascunde. (amenințătoare) Vă sfătuiesc să nici nu încercați. Fiindcă puteți păți ca ei (arată spre cei trei)... Vedeți, sînt încremeniți... puși la rece... la păstrare... Or să umble atunci cînd le dau eu voie (rîde)... De altfel, puțin îmi pasă dacă ați auzit sau nu de mine... Fiindcă pe dumnealor (arată spre cei trei) i-ați cunoscut deja... (rîde) Ați făcut, cum se zice pe la dumneavoastră, pe sus, cunoștiință cu personajele piesei... Dumnealor (arată spre Shagog și Madrog) sînt, după cum ați reținut, Shagog și Madrog, Arhonți și psihoteți trecuți în Anale. Dumnealui (arată spre Pragog) e Pragog, Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină), mai marele peste laboratoarele acestui ținut... Fac prinsoare că v-ați dat seama care e deosebirea principală dintre ei!... (Pauză) Ei, ce ziceți? (Pauză)... Păi vedeți? Vedeți ce se întîmplă?... Uf, grea treabă!... Nu-i nimic, o să vă arăt eu în ce constă diferența!... Păi, diferența principală constă în faptul că dumnealui, Pragog adică, a avut cîndva esență omenească, a fost cîndva ca și dumneavoastră. A fost cîndva om. Acum nu mai e... Teoretic cel puțin!... Acum e ceea ce vedeți, pe această scenă... Ăștialalți doi (arată spre Shagog și Madrog) sînt, ca să vorbesc iarăși în termeni dragi nouă, tuturora, sînt localnici, băștinași din născare... Ha, ha!... În ce mă privește, eu n-am fost niciodată altceva decît arhonte... E drept, unul foarte special... Am umblat prin aceste coclauri de cînd mă știu... Da', că tot veni vorba: ce i-o fi cășunat Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină) să pună un fost om în funcția de Experimentator Șef? Asta n-am priceput-o niciodată! Mereu am vrut să-l întreb, dar mi-a fost rușine!... Cum să-l întreb una ca asta tocmai pe el, pe Adîncimile Sale Necuprinse?... (se înclină) O fi avînd el un gînd... o taină pe care nu dorește s-o dea în vileag!... Ei, Pragog mai doarme și el din cînd în cînd, mai închide și el ochii și asta e iarăși o reminiscență a esenței sale originare... Cît despre mine: eu am fost prezentă de la bun început, am urcat pe scenă odată cu intrarea dumneavoastră în sala de spectacol, dar nu m-ați văzut, am fost invizibilă... Stă în puterea memoriei de a se face nevăzută, invizibilă... Ea e mereu acolo unde sîntem noi, și, vă sfătuiesc insistent să țineți cont de acest aspect în acțiunile dumneavoastră viitoare. Nimic nu se uită, nimic nu se șterge în vecii vecilor! Și nu există rău mai mare decît amintirile care vin din mintea omului, cele pe care el le consideră îngropate, neștiute de nimeni! Inevitabil, din perspectiva aceasta, ați putea spune că noi, Shagog, Madrog și chiar eu, nu existăm, că sîntem ceea ce s-ar chema niște existențe fictive, niște scorneli ale minții dramaturgului sau o proiecție a eu-rilor fiecăruia dintre dumneavoastră. Din această perspectivă, n-ar exista decît Pragog, grație esenței sale, care a rămas pitită în sufletu-i de gheață, de care nu s-a putut încă desprinde! Numai că, dați-mi voie să repet, să vă reamintesc înțelepciunea străveche: nimic nu se pierde, totul se menține! Toate se află puse la păstrare, neșterse și cu chibzuită rînduială... Vă rog numai să nu vă lăsați înșelați de aparențe. Oh, ce frumoasă e existența, ce frumoasă e viața!... Shagog și Madrog au venit aici ca să-i ceară ceva lui Pragog, dar am intervenit eu și i-am făcut să uite. Căci eu, cum spuneam, am fost aici de la începutul începuturilor, deși pînă și dumneavoastră, a căror esență ne interesează pe noi în mod deosebit, pînă și dumneavoastră ați văzut altceva, ați văzut-o pe Mnemoteta intrînd într-un moment oarecare din desfășurarea piesei... Da, eu i-am făcut să uite așa cum și pe dumneavoastră vă fac adesea să uitați, cum și pe dumneavoastră vă ajut uneori să uitați ceea ce vreți să uitați! Nu sînt eu oare prietenul dumneavoastră cel mai bun, nu de mine vă sprijiniți și nu pe mine mă invocați cînd vreți să dați justificare faptelor dumneavoastră sau cînd, dimpotrivă, vreți să uitați ceva din cauza căruia nu puteți închide ochii?... Dar destul cu vorbăria, fiindcă văd pe chipurile dumneavoastră că am izbutit să vă plictisesc... Ceea ce urmează o să vă stîrnească interesul, v-o promit în mod solemn, e adînca iluzie care mocnește în fiecare și nu poate scăpa de ea... Eu totuși, voi fi aici, printre dumneavoastră, și cînd veți ieși din această sală, tot printre dumneavoastră voi rămîne, lîngă dumneavoastră și oriunde veți privi eu voi vedea prin ochii domniilor voastre! Cît despre piesa pe care o urmăriți: grăbiți-vă să uitați dialogul, replicile izvodite de imaginația autorului și nu ascultați decît cu o ureche ce spun personajele, căci somnul dumneavoastră e mai prețios decît orice, liniștea însăși e prețioasă și nu merită pierdută... Uf, am ostenit de tot... Plicticoasă meserie... vorbesc de a mea, că pe a dumneavoastră o cunosc eu prea bine... Nici măcar interesantă nu e... Să vedem așadar ce-i vor cere Shagog și Madrog lui Pragog, Experimentatorul șef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi (se înclină spre sală)!

 

Mnemoteta ridică mîna. Shagog, Madrog și Pragog își revin. Se privesc buimaci. Mnemoteta se retrage.

 

 

Scena 2

 

Aceeași, mai puțin Mnemoteta.

 

SHAGOG: Ce-a fost asta?

MADROG: Carevasăzică... Nu se poate... Ce-a fost asta?

PRAGOG: Nu știu. Cum adică... Despre ce vorbiți?

SHAGOG: Despre asta vorbim...

MADROG: Vezi bine că da!

PRAGOG: Să zicem că eu n-am căderea să mă intereseze.

SHAGOG: Cine are căderea?

MADROG: Are cineva?

PRAGOG (întîi către Shagog, apoi către Madrog): Adîncimile Voastre însemnate și Adîncimile Voastre mai puțin mici au venit la umilul lor slujitor Pragog, l-au căutat pe Experimentatorul șef al Necuprinselor Sale Adîncimi (se înclină)... Ei, vedeți?!

SHAGOG: Nu văd nimic. Trebuie să lămurim odată chestiunea...

MADROG: Nimic, nu văd nici eu nimic... Să lămurim deci chestiunea...

PRAGOG (nedumerit): Ce să lămuriți?

 

Mnemoteta apare din nou în cîmpul vizual al spectatorilor și se apropie de Shagog. Acesta tresare. Privește de jur împrejur, apoi îl țintuiește cu privirea pe Pragog.

 

SHAGOG (către Pragog): Cum adică?... Aici e ceva ce trebuie lămurit...

MADROG (către Pragog): Păi vezi?!... Întotdeauna e ceva ce trebuie lămurit!

PRAGOG: Așa nu ajungem nicăiri... Înțelege careva ceva din toate astea?...

 

Mnemoteta îl lovește cu palma deschisă pe Shagog.

 

SHAGOG (tresărind): Ah... parcă... Se petrece ceva cu mine... Cu noi toți... Dar iată... Încep să-mi amintesc... E tulbure... Ca un văl... Madrog, prietene...

MADROG: Shagog, prietene...

SHAGOG: Și dumneata, Pragog...

MADROG: Și dumneata, Pragog...

SHAGOG: Da, mi-amintesc... (arată spre sulul de hîrtie al lui Madrog) E tulbure... Cețos... Ah, parcă mi-amintesc... Ce-ai acolo?

MADROG (tresărind): Unde?

SHAGOG: Sub braț.

MADROG: Ah, aici, sub braț...

 

Madrog apucă sulul cu cealaltă mînă și îl ridică la nivelul ochilor.

 

SHAGOG: Ei?...

MADROG: Nu-mi amintesc să-l fi avut mai-nainte!

PRAGOG: Adîncimea Voastră mai puțin mică l-a adus cu el!

SHAGOG: Cum adică, l-a adus cu el?

MADROG: Vrei să spui că e al meu? A fost al meu de la bun început?

PRAGOG: Întocmai!

SHAGOG: Imposibil!

MADROG: Cu neputință!

PRAGOG: Iar eu vă zic: e cu putință!

 

Mnemoteta îl atinge cu palma pe Madrog.

 

MADROG (ducîndu-și mîna liberă la tîmplă): Ah, da... (surîde fericit) Bineînțeles... Eu l-am adus. E al meu... (se fîstîcește) Vreau să zic, al nostru, iubite Shagog!

PRAGOG: Nu v-am spus eu?!

SHAGOG: Să vedem ce conține!

MADROG: Să vedem!

 

Shagog îl apucă de braț pe Madrog și îl trage după el. Pragog vrea să-i urmeze, însă Shagog îl oprește.

 

SHAGOG (autoritar): Rămîi unde ești! Ai auzit doar: e al nostru! Al meu și al scumpului nostru Madrog!... Se poate?!

MADROG: Al meu și al scumpului nostru... (se bîlbîie) În sfîrșit... Spune dumneata dacă se poate!

PRAGOG (resemnat): Nu se poate!

SHAGOG: Și apoi, nici nu te privește, venerabile! Poate fi periculos!

MADROG: Ai auzit?... Aș zice chiar incredibil de periculos, venerabile!

PRAGOG: Am auzit... E periculos!... Incredibil de periculos!

 

Shagog și Madrog se retrag. Madrog desfășoară sulul. Shagog și Madrog îl studiază cu atenție. Din cînd în cînd, schimbă între ei priviri furișe. Vorbesc în șoaptă și îl arată cu degetul pe Pragog care așteaptă cu mîinile încrucișate. În spatele lor, Mnemoteta se uită curioasă la semnele înscrise pe sulul lui Madrog. Cînd înțelege face ochii mari, își acopera fața cu mîinile și se îndepărtează. Deodată izbucnește în hohote.

 

PRAGOG (agitat): Oare ce pun la cale?... Blestemații... Nu m-au căutat ei degeaba... De ce șușotesc, de ce se uită într-una spre mine?... Pe toată puterea Adîncimilor Sale (se înclină), dar aici lucru grozav se ascunde, iar eu... sînt prins în cursă, ca un șoarece înfometat, ademenit la bucățica de brînză otrăvită!...

 

Shagog și Madrog se apropie.

 

SHAGOG (mieros): Ah, iubite Pragog!... Iartă-ne!

MADROG (asemenea): Prietenul nostru drag!... Ce greșeală impardonabilă!

SHAGOG (hotărît): Sîntem vinovați, noi, Madrog și cu mine, vinovați față de dumneata... În sfîrșit... Iartă-ne, Pragog prietene!...

PRAGOG (uimit): Ce-mi aud urechile?... Să vă iert... Pe Adîncimile Voastre?!... E oare cu putință!?... Una ca asta!?

SHAGOG: E cu putință orice!

MADROG: Întotdeauna e cu putință orice! Ne ierți?

PRAGOG: Sînteți iertați... Nu înțeleg de ce!?...

SHAGOG (arătînd spre sulul din mîna lui Madrog): De-asta...

MADROG: Firește că de-asta... Ce credeai, că de-altceva?

PRAGOG: Ba nu credeam nimic. Oricum... Bănuiam eu... Chestie de principiu... Să admitem... Ce conține?...

SHAGOG: Experimentul...

MADROG: Experimentul...

PRAGOG: Ce experiment?... M-am săturat de experimente! Asta fac... era să zic: toată ziua... Asta fac tot timpul.

SHAGOG (ritos): E un experiment deosebit.

MADROG: Foarte deosebit. Este cel mai deosebit experiment!

PRAGOG: Mda, firește... Desigur... Adîncimile Voastre au întru totul dreptate...

SHAGOG: Precum zici, iubite Pragog, precum zici... Întru totul...

MADROG: Este evident... Noi avem întru totul dreptate.

PRAGOG: Și... cine a comandat acest... experiment?

SHAGOG (înclinîndu-se): Adîncimile Sale Necuprinse!

MADROG (înclinîndu-se): Însuși el, Adîncimile Sale Necuprinse!

PRAGOG (speriat): Adîncimile Sale? (se înclină)... Ah, de bună seamă că e ceva important!

SHAGOG: Nu-ți spusei?!... E mai important decît îți închipui, Pragog prietene!

MADROG: E atît de important încît nu cutezăm a ne gîndi!

PRAGOG: ...?!

SHAGOG (sentențios): Acest experiment e vital din punctul nostru de vedere!

MADROG: E vital din toate punctele de vedere!

PRAGOG: Nu vă contrazic!

SHAGOG: Bineînțeles... (secretos) E vorba de Marele Eveniment!

MADROG: Marele Eveniment!... De el e vorba!

PRAGOG (șocat): Poftim?!... Marele... Eveniment!?

SHAGOG (fericit): Ei bine, chiar despre el vorbim...

MADROG: Despre Marele, neasemuitul Eveniment... Despre ceea ce trebuie să se-ntîmple... Despre el e vorba!

PRAGOG: Păi... Iertați-mă... Nimeni... Nici chiar Adîncimile Sale Necuprinse... Înțelegeți... Nimeni... Știți prea bine... De fapt... Pretutindeni numai supoziții... Ipoteze de lucru...  Habar nu avem cînd, unde, cum și de ce...

SHAGOG: Ba dimpotrivă, iubite Pragog, dimpotrivă... Știm unde și de ce... Acolo, sus... Pentru că ei sînt ceea ce sînt... Pentru că asta e consecința directă... indirectă... vizibilă... invizibilă... Mă rog, pricepi dumneata... S-a adunat, s-a tot adunat... Și nu mai încape, nu mai e loc... Presiunea e maximă, a atins deja limita superioară... O să dea pe margini, o să explodeze, oho, ce frumusețe, ce pocitanie de frumusețe, ce nemernicie de dezastru!... Acum urmează să aflăm cînd și cum!

MADROG: Da, iubite Pragog, asta urmează să aflăm: cînd și cum!

PRAGOG: M-ați zăpăcit de tot!

SHAGOG: Ah, ce fericire!... Vom afla, în sfîrșit, cît va mai dura această așteptare insuportabilă... Oare nu te-ai săturat să aștepți... să tot aștepți, sărmane Pragog?

MADROG: Noi toți ne-am săturat să așteptăm, sărmane Pragog!

PRAGOG: Ăă... Adică da... Da... Firește... Se poate altfel?

SHAGOG: Nu se poate.

MADROG: Niciodată nu se poate altfel.

SHAGOG: Experimentul... (aproape silabisind) Că din pricina lui am rătăcit prin coclauri neumblate ca să-ți tulburăm necesitățile fiziologice... Ei, stimabile, acum să-ți vedem talentul de Experimentator-șef al Adîncimilor Sale Necuprinse!

 

Toți se înclină.

 

PRAGOG: Ce trebuie să fac?

SHAGOG (îi face semn lui Madrog care îi întinde sulul lui Pragog): Aici e trecut totul: formulele de calcul, algoritmii, premizele, parametrii de lucru, numărul subiecților... Mă rog, nu lipsește nimic!

MADROG: Chiar așa... Nu lipsește nimic... În general, nu lipsește nimic...

SHAGOG (către Pragog): Hai, uită-te... Cercetează-l cu toată atenția... De altminteri, e bine să știi că Planul a fost aprobat de Adîncimile Sale Nebănuite (toți se înclină) și că la elaborarea lui au participat cei mai de seamă arhonți și psihoteți trecuți în Anale!... (către Madrog) Și noi, firește, am avut rolul nostru!

MADROG: Da... Da... Mai ales noi am avut rolul nostru!

PRAGOG (studiind cu atenție documentul): E nevoie de timp... Asta nu se face cu una, cu două... Nu e posibil, cum s-ar zice, de azi pe mîine...

SHAGOG: O, dar nu te grăbește nimeni. Am așteptat noi mai mult de atît... Secundele, zilele și anii nenumărați... Cîteva zeci de ore în plus sau în minus nu mai contează!

MADROG: Niciodată nu mai contează... Cîteva zeci de ore în plus sau în minus...

PRAGOG: Dar în document se precizează că timpul...

SHAGOG: În document nu se precizează nimic... Și apoi, asta e treaba dumitale, Pragog!

MADROG: Numai și numai a dumitale!... În definitiv, timpul nu poate fi niciodată precizat...

SHAGOG: Hai, Pragog! Minutele curg, orele asemenea, iar noi stăm aici și ne pierdem vremea cu fleacuri!

MADROG: Vezi și dumneata că ne pierdem vremea cu fleacuri!

SHAGOG: De-asta eu susțin că e indicat să te grăbești!

MADROG: Și oricum, eu susțin că e indicat cum susține Shagog!

SHAGOG: Să-i pui la treabă pe slujbașii Laboratoarelor, căci porunca Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină) e legată cu trei peceți... Nu cumva să se strecoare pe undeva vreo greșeală... Știi dumneata Pragog ce se va întîmpla cu noi de vom da greș?

PRAGOG: Ce se va întîmpla?

SHAGOG (îngrozit): Eu și Madrog vom fi scoși din Anale!...

MADROG (îngrozit): Pe vecie fi-vom dați uitării!

PRAGOG (stupefiat): Cu-um?... Scoși din Anale?... Dar...

SHAGOG: Nici un "dar"... Cît despre dumneata... Dumneata te vei întoarce acolo... printre ei... Acolo... Vei fi iarăși ce-ai fost odată...

MADROG: Printre ei...  Vei fi întotdeauna ce-ai fost odată!

PRAGOG (înspăimîntat): Nu se poate!

SHAGOG și MADROG: Ba se poate!... Porunca Adîncimilor Sale Necuprinse!

 

Toți trei se înclină, Pragog cu întîrziere.

 

SHAGOG: Înțelegi așadar că nu-i vom ierta pe vinovați...

MADROG: Nu vom ierta pe nimeni... Vom fi fără milă...

PRAGOG: Înțeleg... Voi discuta personal cu slujbașii Laboratoarelor...

SHAGOG (mulțumit): Așa...

MADROG (și mai mulțumit): Așa...

PRAGOG: Voi supraveghea personal fiecare etapă...

SHAGOG: Așa...

MADROG: Așa...

PRAGOG: Voi avea de grijă ca parametrii și condițiile de lucru să fie respectate întocmai...

SHAGOG: Așa...

MADROG: Așa...

PRAGOG: Personal mă voi îngriji ca nimeni să nu greșească...

SHAGOG: Știam eu că ne putem bizui pe tine, experimentatorule...

MADROG: Noi nu ne-am îndoit nicicînd de agerimea minții tale, experimentatorule!

PRAGOG: Sînt onorat... Vă mulțumesc pentru încrederea ce-mi acordați mie, netrebnicul!...

 

Vrea să continue, dar Shagog i-o retează.

 

SHAGOG: Lasă, Pragog, că știm noi cît valorează formulele astea de politețe... Din partea unuia care... în sfîrșit... a fost ceea ce-ai fost... Să ne dai de știre cînd ai isprăvit de pregătit experimentul!

MADROG: Neîntîrziat... Cum ai isprăvit de pregătit experimentul!...

PRAGOG: Așa voi face!

SHAGOG: Să nu cumva să pornești experimentul în absența noastră, căci lucru mare se va întîmpla! Experimentul va avea loc numai și numai în prezența noastră!

MADROG: La urma urmei, orice asemenea experiment nu poate avea loc decît în prezența noastră!

PRAGOG: Așa voi face!

SHAGOG și MADROG: În numele Adîncimilor Sale Necuprinse așa să faci!

 

Toți trei se înclină. Shagog și Madrog ies.

 

 

Scena 3

 

Pragog singur. Studiază documentul lăsat de Shagog și Madrog.

 

PRAGOG (autoritar): Păzitorule!

 

Intră Păzitorul.

 

PRAGOG: Către toți slujbașii Laboratoarelor Adîncimilor Sale! (se înclină) Să se prezinte de urgență la mine!

PĂZITORUL (neutru): Am înțeles. Către toți slujbașii Laboratoarelor. Să se prezinte de urgență la Pragog, Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale.

 

Păzitorul iese. Apare Mnemoteta.

 

PĂZITORUL (din culise): Către toți slujbașii Laboratoarelor! Să se prezinte de urgență la Pragog, Experimentatorul Șef al Adîncimilor Sale!

PRAGOG (studiind documentul): Mă calcă pe nervi... Urlă de mă dor timpanele... Ar trebui să le dau o lecție... Dar n-am aprobarea Adîncimilor Sale Necuprinse! (se înclină)... Deși... la o adică... în fine...

 

Mnemoteta ridică mînă. Pragog încremenește.

 

MNEMOTETA (către spectatori): Ah, nu mă pot abține!... Parcă am mîncărimi în palmă!... Oho, știu ce veți gîndi: că nu-i frumos din partea mea... Că destul v-am plictisit înainte... Că iar o să ne bată țîcnita asta la cap cu poveștile ei... Și aveți dreptate... Păi știți dumneavoastră de ce nu v-am spus mai multe data trecută?... Tocmai de-aia, ca să nu vă plictisesc. De altfel, i-am spus-o și autorului: bă, scriitorule, e prea lung monologul, mai scurtează-l, că or să plece spectatorii... Noroc că dumnealui e înțelegător, e cel puțin la fel de înțelegător ca și dumneavoastră... S-a conformat imediat...  Oricum, vedeți că nu i-am întrerupt, mă refer la foarte instructiva convorbire dintre Shagog, Madrog și Pragog... I-am lăsat să isprăvească liniștiți... Acum or să intre în scenă slujbașii Laboratoarelor... Ei sînt... cum se zice... executanții... În sfîrșit, dumneavoastră știți cine sînteți?... Că doar ați venit la teatru, nu-i așa!? Ați venit să vă satisfaceți o necesitate spirituală, parcă așa se zice, acolo, pe la dumneavoastră, pe sus, nu?!... De altminteri, teatrul este o ocupație cît se poate de sănătoasă. Și mai ales, da, mai ales, cît se poate de democratică... Adică toată lumea poate veni să vadă o piesă de teatru și toată lumea se poate simți bine! Evident, cuvîntul "democratic" nu trebuie înțeles stricto sensu, nu trebuie luat în accepțiunea sa, hai să zicem, politică. Vă asigur că tot ceea ce vedeți aici nu are nici o legătură cu politica. Dar teatrul, ca orice activitate omenească, se bazează pe niște convenții. O convenție ar fi că dumneavoastră vă îmbrăcați frumos, cît mai elegant cu putință, veniți la casieria teatrului, cumpărați biletul și intrați într-o sală unde, pe scenă, se desfășoară o anumită acțiune, se spun anumite replici, asta în timp ce dumneavostră aveți absoluta certitudine că tot ce veți vedea este teatru, nimic altceva decît teatru. Urmează finalul, aplaudați sau huiduiți, după caz, și iată că plecați spre casă, fericiți că ați urmărit spectacolul, fericiți că totul e doar o convenție... Nu ni se poate întîmpla nouă!... O, dar bineînțeles, nici mie nu mi se poate întîmpla, nici lui nu i se poate întîmpla!... Nimănui nu i se poate întîmpla... Dar viața, viața de zi cu zi, se sprijină și ea pe niște convenții. De exemplu, șeful vă cere să veniți la birou îmbrăcați în costum, un anumit costum, o anumită culoare. E o convenție, nu-i așa?! Apoi, cînd practicați o anumită meserie, convenția impune să vorbiți într-un anume fel, să acționați într-un anume mod... Convențiile trebuiesc respectate și aplicate... Realitatea întreagă, adevărurile zilnice, se compun din convenții... Și atunci, care-i diferența? Observați și dumneavoastră că nu există nici o diferență!... De altfel, diferențele nu au nici un rost. Sînt așa, niște chestii... fără noimă!... Scăpați de una și dați peste alta. Așa se întîmplă... În sfîrșit, să revenim la ale noastre... Dumneavoastră sînteți convinși că aici se joacă o piesă de teatru... Mă rog, asta scrie pe afișul de la intrare... Vă asigur că aici nu se joacă nici o piesă de teatru. El (arată spre Pragog) e, chipurile, actor... Vă asigur că nu... O să vă amintiți de ce vă spun eu acum, vă garantez că da! (rîde)... Dar pînă atunci mai e... Abia atunci o să ne cunoaștem cu adevărat, cum spune un ilustru scriitor neamț: personal, și fără intermediari... O să stăm față în față, la taifas, cum le șade bine unor spirite elevate... Oho, nu vă neliniștiți, timp avea-vom berechet!... Chiar și spațiu, berechet! O groază de spațiu și o groază de timp!... Deocamdată însă ne mulțumim cu ce avem... Să ne bucurăm de spectacol... Eu vă voi da toate explicațiile care lipsesc, toate lămuririle necesare. Din punct de vedere dramatic, scenic ca să mă exprim în ton cu imperativele momentului, ăsta e rolul meu... Sau, dacă vreți, unul dintre rolurile mele... A, nu pricepeți cum funcționează convenția?!... Mă faceți să zîmbesc, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnișorilor! N-ați văzut niciodată un spectacol gen Commedia dell'arte? Desigur că ați văzut! Nouă, celor care hălăduim prin aceste meleaguri neumblate, ne place enorm Commedia dell'arte! Dar firește, motivele noastre sînt altele decît ale domniilor voastre... Motivațiile noastre sînt, metaforic vorbind, de ordin fenomenal, țin de starea noastră de agregare, de capacitatea noastră de-a exista în mintea și îndeobște, în sufletelor dumneavoastră, dragi spectatori!... Da, exact cum ați auzit: îndeobște în suflete, pe noi asta ne interesează, sufletele, acesta e domeniul în care excelăm noi... Dumnealui (arată spre Pragog), Shagog și Madrog, eu (se arată pe ea) ...  Uf... e groaznic de obositor... de cald... Măcar bine c-am lămurit lucrurile între noi... Și ca să vă avertizez: urmează esențialul, urmează să vedem, cu ochii noștri, în ce constă experimentul comandat de Adîncimile Sale Necuprinse!

 

Mnemoteta se înclină și iese. Reintră.

 

MNEMOTETA: Ah, am uitat... Chiar și mie mi se mai întîmplă... (cu subînțeles) Dar-mi-te altora... (arată spre Pragog) M-am luat cu povestitul și am uitat de el... Cît pe-aci să rămînă încremenit... era să zic: încremenit pe vecie!... (rîde) Mă-ntorc, de-ndată mă-ntorc!... Doar n-o să ratez esențialul!

 

Mnemoteta ridică mîna. Pragog își revine. Mnemoteta iese. Se aud pași. Lovituri ritmice. Voci. Foială. Intră Păzitorul.

 

PĂZITORUL: Slujbașii Laboratoarelor. Ei cer permisiunea să-l asculte pe Pragog, Experimentatorul șef al Adîncimilor Sale!

PRAGOG (cu întîrziere): Să intre!

 

Păzitorul iese. Intră slujbașii Laboratoarelor. Toți se înclină înaintea lui Pragog.

 

PRAGOG (autoritar): Ați venit!

SLUJBAȘII (mecanic): Am venit!

PRAGOG: Sînteți toți!

SLUJBAȘII: Sîntem toți!

PRAGOG: Îmi pare că sînteți nedumeriți!

SLUJBAȘII: Nu sîntem!

PRAGOG: Atunci putem începe!

SLUJBAȘII: Putem începe!

 

Pragog face un semn și slujbașii se adună roată în jurul lui.

 

PRAGOG: Prin urmare... Urmăriți-mă cu atenție... Avem poligonul de încercare... Acolo vom pune bila de foc care imită soarele... Bolta cu stele spuză care imită cerul nopții... Să se credă că e nesfîrșit... Infinit adică... Dar infinitul e iluzie... O amărîtă de iluzie... Și aici... Primul subiect... Da... Aici... Puțin mai la dreapta... Așa... Subiectul al doilea... Cam pe acolo... Trei... Patru... Mda... Est, vest, nord și sud... Patru subiecți, cu totul...  Înțelegeți... Neapărat patru... În punctele cardinale... Sălbatici... Inocenți... Cu mintea curată și sufletul nemurdărit, neînrăit în rele... Nu există așa ceva... Dar Mnemoteta o să le șteargă memoria... Am s-o invoc personal... Puritatea nu există decît în absența memoriei... O s-o chem pe Mnemoteta, de îndată ce terminăm pregătirile... Să-i facă pe toți patru așa, ca la-nceputuri... Nevinovați ca un prunc de o zi... Nici unul să nu cunoască binefacerile civilizației... Iar aici punem savana cu ierburi... Multe ierburi... Și animale de pradă... Tigri... Crocodili... Un rîu mare, care înconjoară poligonul de încercare... Șerpi... Neapărat șerpi... Lăcuste... În mijloc, copacul roditor... Plin de poame... fructe zemoase, dulci, îmbietoare... Da, da... copacul... E parametrul cel mai important al experimentului... E singura sursă de hrană... Singura, înțelegeți?... Subiecții trebuie să-l găsească... De aceea îl și așezăm aici... Ba nu, îl așezăm... Aici... Ba nu... Unde așezăm copacul?... Poftim?... A, ți-am cerut eu părerea?!... Bine, îl așezăm aici...

 

 Pragog continuă să explice slujbașilor care îl ascultă nemișcați. Vocea se aude din ce în ce mai slab.

 

PRAGOG (autoritar): Ei, ați înțeles?

SLUJBAȘII: Am înțeles.

PRAGOG: Atunci ce mai așteptați?... La treabă! Nu cumva să greșiți căci vă avertizez: nu voi avea milă față de vinovați!

 

Foială. Glasuri. Lovituri. Urlete.

 

 

 

 

 

ACTUL 2

 

Scena 4

 

Pragog, Mnemoteta, slujbașii Laboratoarelor, apoi Shagog și Madrog. În mijlocul scenei un copac cu fructe. Răgete de lei. Subiecții sînt așezați în cele patru puncte cardinale.

 

SHAGOG: Ah, mult iubite Pragog! Observ că ai terminat pregătirile... (complice, către Madrog) Harnic și de ispravă ca întotdeauna! Știam eu că nu-l vei dezamăgi pe Stăpîn!

 

Toți se înclină.

 

MADROG: Noi am știut dintotdeauna că nu-l vei dezamăgi pe Stăpîn!

SHAGOG: O, dar ce-mi văd ochii! (umil) Mnemoteta! Arhontele memoriei în persoană! (către Mnemoteta) Pragog n-a uitat să te invite! Bravo lui!... Ah, iubita noastră Mnemoteta! Ce fericit sînt că te văd!

MADROG: Ce supremă și neîntreruptă fericire!

MNEMOTETA (distantă): Lasă, lasă! (către Madrog) Fericirea prostește, onorabile! (cu silă, către sală) Lingușitori, ca de obicei!... (către Shagog) Ia spune, venerabile, parcă voiai să mă reclami Adîncimilor Sale Necuprinse!

 

Toți se înclină.

 

SHAGOG (mirat): Eu?!

MADROG (uluit): El?!

MNEMOTETA: El... Tu... Amîndoi... (face un pas spre Shagog și Madrog, care se retrag înspăimîntați) Păi, gîndesc că n-ar strica să ne cunoaștem mai îndeaproape?!

SHAGOG (retrăgîndu-se): Ce vrei să spui?... Nu pricep!

MADROG (imitîndu-l pe Shagog): Nu pricep deloc!

MNEMOTETA: Ei, știi tu... Puțină anamneză... Aducere aminte, vreau să zic... Doar așa, cît să te năvălească amintirile, toate odată, una peste alta, învălmășite, de neșters...

SHAGOG (îngrozit): Ah, nu!... Nu toate deodată!... Unele, nici măcar una cîte una!...

MADROG (îngrozit): Ce?!... Ah, mult iubita noastră Mnemoteta!... Nu toate deodată!...

MNEMOTETA (înaintînd): O, mult iubiții mei colegi!... Ba așa, toate deodată!... Știți voi, cum îmi place mie: totul sau nimic!

PRAGOG (către Mnemoteta): Eu zic...

MNEMOTETA: Tu nu zici nimic!... (ridică mîna și Pragog încremenește. Apoi către Shagog și Madrog) Vedeți?! Frumos îi șade!... Cît despre voi...

SHAGOG (cade în genunchi): Iertare, Mnemoteta!... Îndurare, Mnemoteta!

MADROG (căzînd în genunchi): Îndurare, buna noastră Mnemoteta!

SHAGOG: Fie-ți milă de noi!

MADROG: Fie-ți milă, Mnemoteta!

MNEMOTETA: Milă?! Îndurare?! De niște... netrebnici! (către spectatori) Auzi, să mă reclame Nemăsuratelor Sale Adîncimi! Ce obrăznicături!

SHAGOG: Precum spui, bună Mnenmoteta!

MADROG: Obrăznicături, bună Mnemoteta!

MNEMOTETA: Ba niște netrebnici! Asta sînteți!

SHAGOG: Ai dreptate, înțeleaptă Mnemoteta! Asta sîntem!

MADROG: Niște netrebnici!

MNEMOTETA (amuzată): Mizerabili!

SHAGOG și MADROG: Mizerabili, iubită Mnemnoteta!

MNEMOTETA (către spectatori): Ce v-am spus eu?... (către Shagog) Gata, ajunge cu circul!... În picioare!

 

Shagog și Madrog se ridică.

 

MNEMOTETA (către Madrog): Tu nu! Ți-am dat eu voi să te ridici?!

 

Madrog se așează înapoi în genunchi.

 

MADROG: Cum spui tu, Mnemoteta! Cum spui!

MNEMOTETA (rîzînd): Acum poți să te ridici!

MADROG (ridicîndu-se): Mulțumesc, buna noastră Mnemoteta!

 

Mnemoteta face un semn cu mîna și Pragog își revine.

 

MNEMOTETA: Carevasăzică, m-ați chemat și pe mine!... (către Pragog) Uite ce-i, experimentatorule, nu-i nevoie să-mi explici ce și cum! Cu mine oricum nu țin vicleșugurile! M-ai chemat ca să șterg memoria subiecților tăi! Văd că i-ai adormit pe toți!

PRAGOG: Întocmai. I-am așezat acolo unde scrie în pergament: la nord, la sud, la est și la vest.

MNEMOTETA: Asta nu mă interesează. (ridică mîna și se răsucește cu fața spre cele patru puncte cardinale) Fie cum dorești! (către Pragog) Au uitat totul! Sînt curați ca lacrima! Inocenți și naivi! Numai buni de pervertit!

PRAGOG: Acum noi, care urmărim experimentul, trebuie să fim invizibili, pentru ca subiecții să nu afle de prezența noastră.

MNEMOTETA: Sînteți invizibili. Nici unul dintre subiecți nu vă va vedea. Dar voi între voi vă veți vedea!

SHAGOG: Mulțumim, draga noastră Mnemoteta! Voi povesti personal Adîncimilor Sale Necuprinse cum te străduiești în folosul nostru, al tuturora!

 

Toți se înclină.

 

MADROG: Chiar astăzi vom povesti!

MNEMOTETA (cu lehamite): Da, da! Bineînțeles! Numai să nu uitați! (rîde)

SHAGOG: Nu vom uita!

MADROG: Niciodată nu vom uita!

MNEMOTETA (amuzată): Sînteți convinși?

SHAGOG (nesigur): Păi... Vreau să spun... Așa avem intenția!

MADROG: Cel puțin asta e intenția noastră!

MNEMOTETA: Vă cred.

SHAGOG: Oh, dragă Mnemoteta!

MADROG: Dragă...

 

Madrog vrea să continue, însă Mnemoteta face un semn. Shagog și Madrog încremenesc.

 

MNEMOTETA (către spectatori): Ce idioți! Păi de ăștia nu prea merită să vă fie frică! (către Pragog)  Ceva nu-i în ordine, experimentatorule!

PRAGOG (speriat): Ce nu-i în ordine?... Eu... Am respectat indicațiile și parametrii de lucru!

MNEMOTETA: A, pe tine nu te acuză nimeni, Pragog. Tu ți-ai făcut treaba!

PRAGOG (mirat): Atunci?

MNEMOTETA: Scopul experimentului, Pragog! Despre el e vorba!

PRAGOG: Doar se știe! Adîncimile Sale Necuprinse (se înclină) vor să afle data și împrejurările Marelui Eveniment!

MNEMOTETA (severă): Pragog! Tu ar trebui să fi nițel mai bănuitor! Mă mir că nu te-ai gîndit! Fiecare experiment are întotdeauna cel puțin două scopuri. Ai uitat? Un experiment care îl exclude pe experimentator e imposibil de realizat!... Nu te neliniștește faptul că documentul nu precizează care este rolul tău în raport cu subiecții, Pragog?

PRAGOG: Știu și eu?!... În document scrie că scopul...

MNEMOTETA: În document poate să scrie orice!

PRAGOG: Nu înțeleg!

MNEMOTETA (șireată): Ha! Ha! (către spectatori) Adîncimile Sale (se înclină) știu ele ce știu!... Cum s-ar zice: și-a ales bine omul!... (către Pragog) Să nu zici că nu ai fost avertizat!

PRAGOG: Tot nu înțeleg... Cum adică: să nu zic că nu am fost avertizat?

MNEMOTETA: Am văzut și eu planurile experimentului, Pragog. Și nu sînt atît de naivă încît să accept justificările unora ca Shagog și Madrog. Păi, dintre toți slujitorii Adîncurilor, tu ești singurul care contează... (către spectatori) Asta, în ce privește experimentul... (către Pragog) Nu întîmplător ești mai marele peste Laboratoarele Adîncimilor Sale... Și nu întîmplător acest experiment va avea loc tocmai acum... În veacul acesta... 

PRAGOG: Ce vrei să spui?

MNEMOTETA: Vreau să spun că... (pauză) Dar să lăsăm... (către spectatori) În definitiv, nu-i decît o bănuială a mea... Iar o să se spună despre mine că sînt suspicioasă... că văd numai lucruri care nu sînt... (către Pragog) Ei, ce mai aștepți? Eliberează subiecții!

 

Nedumerit, Pragog arată spre Shagog și Madrog.

 

PRAGOG: Cu ei ce facem?

MNEMOTETA (către spectatori): Iar era să uit!... (către Pragog) Mulțumesc... că mi-ai amintit!... (către spectatori) Ați înțeles și dumneavoastră că fără ei nu se poate... (rîde) Așa scrie în document... Sînt de neînlocuit... (cu subînțeles) Sau nu?...

 

Mnemoteta ridică mîna. Shagog și Madrog își revin.

 

MNEMOTETA: Ei, putem începe, stimabililor?

SHAGOG (dezmeticindu-se): Poftim?... A, desigur... Firește că putem începe, înțeleaptă Mnemoteta!... Ce să începem?

MADROG (buimac): Da, da! Putem începe!... Ce să începem?...

PRAGOG: Experimentul!

MNEMOTETA (către spectatori): Ce v-am spus?!... Halal arhonți! (către Shagog și Madrog) Experimentul, tonților!

SHAGOG și MADROG: A, da... Experimentul!

MNEMOTETA: Gata, Pragog, dă-i drumul!

PRAGOG (către slujbașii laboratoarelor): Gata! Eliberați subiecții! Să înfrunte pericolele. Să simtă cum spaima le umple sufletele! Să se teamă unii de alții! Să descopere copacul! Să-l stăpînească! Să-și găsească salvarea sau să piară!

 

Slujbașii eliberează subiecții. Zgomote. Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog se retrag.

 

 

Scena 5

 

Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog. Subiecții experimentului.

 

NOTA BENE: ACȚIUNEA ESTE DESCRISĂ LITERAR, CU SCOPUL DE A SUGERA ATMOSFERA SCENEI ȘI DE A FIXA REPERE MINIMALE PENTRU JOCUL ACTORILOR. TEXTUL ESTE ORIENTATIV, REZOLVAREA SITUAȚIILOR RĂMÎNÎND LA LATITUDINEA REGIZORULUI.

 

Subiecții sînt treziți unul cîte unul. Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog îi urmăresc răbdători, pregătiți să intervină, ori de cîte ori vreun pericol le amenință viața. Subiecții pornesc în căutarea hranei. Noaptea dorm sub cerul fals care maschează tavanul Poligonului de încercare. Ziua, soarele artificial le încălzește pielea. Ei nu găsesc un adăpost sigur și o sursă de hrană îmbelșugată și permanentă. Totul e de azi pe mîine, iar sudoarea le istovește trupul. Disperarea și incertitudinea îi face aidoma tuturor muritorilor: răi și plini de pofte.

Primul sălbatic care găsește copacul bogat în roade îl cîntărește cu ochii și, dintr-o privire, înțelege că e ceea ce căută: un adăpost ideal, cu crengile lui groase și înfrunzite sub care se poate odihni fără teama de-a suferi de foame și de arșița zilei. Dar copacul e greu de urcat. Are scoarța netedă, lipsită de asperități. Totuși, cu o piatră ar putea doborî fructele și să se apere de oricine ar îndrăzni să rîvnească la siguranța și confortul oferite de maiestosul arbore.

Mănîncă pe săturate și se odihnește pe pămîntul aspru. Doarme și se trezește. Mănîncă - pietre se găsesc destule primprejur! Se întinde și adoarme. Cînd se trezește a doua oară și căută o piatră cu care să doboare frunctele gustoase, îl zărește pe cel de-al doilea subiect. Ghicește imediat că aceluia îi e foame și că rîvnește să-i ia locul. Nici unul dintre ei nu se gîndește că poame sînt suficiente, că amîndoi ar putea să împartă locul de sub copac și că împreună ar avea spor în a se apăra de vrășmașii ce pîndesc pretutindeni pe întinsul savanei.

Sînt gata să se omoare. Se atacă unul pe celălat, se luptă, își zgîrie chipurile și-și rănesc trupurile. Biruitor e al doilea subiect. Învins, primul subiect e nevoit să fugă în pustietate și să-și caute un adăpost nou.

Cel de-al doilea subiect se dovedește a fi mai înțelept decît primul. El pricepe că, rămînînd pe pămînt, adăpostit numai de umbra copacului, nu are sorți de izbîndă împotriva unei eventuale agresiuni. Adună deci atîtea pietre cîte încap într-o piele de animal mort și, cu un efort supraomenesc, izbutește să escaladeze copacul. Aici e apărat de lăcomia și ura semenilor săi care nu au cum să-l atingă decît aruncînd asupră-i puhoaie de bolovani colțuroși. În privința asta e liniștit. Pietrele pe care le-a urcat cu el în copac îi ajung cît să reziste unui asediu, iar ca să-și astîmpere foamea nu trebuie decît să întindă mîna și să îndese în gură conținutul.

Fericirea acestui al doilea subiect e de scurtă durată. Din depărtări, se ivește cel de-al treilea subiect al experimentului. Ochii noului-sosit sînt împăienjăniți de foame. Mîinile lui sînt noduroase și puternice - sînt mîinile unuia care știa să apuce ce i se cuvine și să dea la o parte ce îi stătea în cale!

Bătălia care urmează e de scurtă durată. Pietrele zboară de sus în jos și de jos în sus, înecînd aerul. Urletele combatanților se aud pînă departe, făcînd să tremure bolțile Laboratorului. E de neînțeles cum izbutesc două creaturi atît de mici să provoace atîta larmă. Și soarta vrea ca o piatră, azvîrlită cu iscusință de cel de-al treilea subiect, să izbească țeasta celui urcat în  copac. Și acesta se prăbușește cu un icnet pe pămîntul înfierbîntat de razele soarelui mort ce strălucește pe bolta Laboratorului.

Rămas singur stăpînitor peste neasemuitul copac, cel de-al treilea sălbatic chibzuiește îndelung la ce are de făcut. E lihnit de foame. În depărtări se aud iarăși răgetele leilor. Se gîndește că, odată aburcat în coronament, devine el însuși vulnerabil, expus pietrelor și mîniei celor ce hălăduiesc în cîmpie. Și nici nu are de gînd să împărtășească soarta predecesorului său. Observă și el că pe jos sînt mulți bolovani și se gîndește că a descoperit soluția salvatoare. Adună grijuliu toate acele pietroaie și pietricele. Pe cele pe care le poate urca în copac, le urcă. Restul le cară, opintindu-se, la rîul care curge prin apropiere și le aruncă în vîltorile în care mișună crocodilii. Cînd isprăvăște, locul e gol, curățat de obiectele contondente care ar fi putut sluji ca armă agresorilor neștiuți. Noaptea îl află dormind mulțumit și sătul, în culcușul fostului locatar.

Dar dimineața care se ivește nu e una a păcii. Cel de-al patrulea subiect începe să dea tîrcoale locului și, după fruntea bombată și lucioasă, se poate deduce că acest ultim pretendent la titlul de proprietar al palmierului nu seamănă deloc cu ceilalți subiecți ai experimentului. El a observat în tăcere desfășurarea evenimentelor și s-a mulțumit deocamdată să păstreze distanța, fără a se amesteca în conflictele de pînă atunci. Iar acum stă retras, cugetînd asupra modului cum trebuie abordată problema cuceririi. Locatarul de sus îl spionează neliniștit din frunzișul care îl ascunde vederii. În vremea asta, primii doi sălbatici, se ițesc pe după tufele din apropiere, curioși și înfometați. Toți - inclusiv Mnemoteta, Pragog și cei doi arhonți ai Adîncimilor Sale - se întreabă cum va acționa omul cu fruntea lucioasă. Și-și ridică brațele, cînd văd că acesta se îndepărtează de palmier, cu pași lenți și uitîndu-se mereu peste umăr, ca o felină care chibzuiește cum să-și înhațe prada, dar care nu a găsit încă mijlocul cel mai sigur pentru a-și atinge scopul.

Numai că ultimului venit nu-i trece prin minte să renunțe cu una, cu două. El a învățat lecția celor dintîi proprietari ai palmierului; a priceput că acțiunea imediată, chiar și  încununată de succes, nu constituie garanția unui viitor lipsit de griji. Și apoi, o victorie totală și definitivă trebuie pregătită pe-ndelete, trebuiesc cîntărite toate aspectele pe care le presupune un atac decisiv și necruțător asupra copacului.

Al patrulea subiect se oprește pe malul fluviului și cercetează, bănuitor și prudent, împrejurimile. Nu se înțelege ce caută. În cele din urmă, se apleacă și culege de jos un bolovan de silex. Altă piatră, cu marginile încă neșlefuite de ape, îi servește drept cuțit pentru cioplitul silexului și unealtă de tăiat și decojit mînerul de bambus. Zgomotele izbiturilor ce mărturisesc despre inteligența acestui ultim subiect al experimentului răsună în perimetrul uriașului Laborator.

Mnemoteta, Pragog, Shagog și Madrog admiră frumosul și înfricoșătorul topor.

Se dovedește curînd că acest subiect este nu numai surprinzător de îndemănatic, dar și un strateg excepțional. Un războinic adevărat. În loc să atace frontal copacul, se învîrtește în jurul lui, strigînd într-una și silindu-l pe cel de sus să-și epuizeze pietrele puține de care mai dispune. Se alege, e drept, cu vînătăi și umflături. Dar sînt lovituri ușoare care nu au alt efect decît pe acela de a-l îndîrji și mai tare. Și cînd, în sfîrșit, locatarul palmierului își epuizează muniția - acesta e hotărît să reziste asediului, crezînd că adversarul său se pregătește să să cațere pînă la el - se apropie de baza copacului și începe să lovească ritmic la rădăcină cu toporul confecționat din silex.

Muncește fără întrerupere pînă spre dimineață. Cînd primele raze de lumină pogoară deasupra acestui simulacru de lume, palmierul se prăbușește cu un troznet care scutură nițel suporții Laboratorului. Cel de-al treilea subiect abia izbutește să se salveze cu fuga, șchiopătînd și alăturîndu-se celorlalți doi care urmăresc, invidioși și îngroziți, deznodămîntul imprevizibil.

Acum, că a rămas unicul proprietar al copacului și că dispune de o armă îndeajuns de trainică spre a-și doborî adversarii, cel de-al patrulea sălbatic se înfruptă în voie din fructele copacului. Și după ce se satură, se lungește pe pămînt și adoarme iepurește, strîngînd în mîini prețioasa unealtă cu care a doborît palmierul.

Subiectul al patrulea trăiește mîncînd și dormind. Dar nopțile îi sînt presărate cu coșmaruri. Cu greu reușește să mai închidă ochii. De cum adoarme, visează că ceilalți subiecți ai Experimentului îi fură toporul. Se trezește numaidecît, transpirat și scuturat de frisoane. Văduvit de seva dătătoare de viață, copacul însuși se uscă, din cauza soarelui care arde nemilos în tării.

Curînd, fructele devin amare. Spectrul foamei îi amenință acum, deopotrivă pe învinși și învingător. Și iată că, stăpînindu-și frica pe care le-o inspiră toporul celui de-al patrulea subiect al experimentului, învinșii își părăsesc adăposturile incerte și se apropie, șovăitori, de învingător. Acesta e deja slăbit de foame și de nesomn. Nu mai e în stare să se apere. Și se înfruptară cîteșitrei din resturile putrezite, fără să se sinchisească de strigătele disperate ale omului cu fruntea lucioasă. Oricum, vor muri cu toții de inaniție. E limpede că nu vor supraviețui vieții de cîmpie, că vor fi sfîșiați de ale căror urlete se aud din ce în ce mai puternic în tăcerea nopții.

 

 

Scena 6

 

Aceeași.

 

SUBIECTUL 1: Sînt istovit și gol ca un animal hăituit.

SUBIECTUL 2: Sînt înfometat ca un lup flămînd de carne și sînge.

SUBIECTUL 3: Sînt însetat și amețit de mînie.

SUBIECTUL 4: Sînt îngrozit și urăsc tot ce-mi seamănă și tot ce cuvîntă.

SUBIECTUL 1: Fructele zemoase au putrezit.

SUBIECTUL 2: Coroana care ne adăpostea de dușmani și de fiare s-a prăbușit la pămînt.

SUBIECTUL 3: Frunzele care ne apărau de soarele nemilos s-au uscat.

SUBIECTUL 4: În trunchiul putred al copacului rod viermii și cariile.

SUBIECTUL 1: Vom muri de inaniție.

SUBIECTUL 2: Vom fi sfîșiați de lei.

SUBIECTUL 3: Vom fi mușcați de vipere.

SUBIECTUL 4: Vom fi dizolvați de razele și căldura soarelui ucigător.

SUBIECTUL 1: Pentru noi nu mai există scăpare.

SUBIECTUL 2: Nu mai există scăpare.

SUBIECTUL 3: Nu mai există scăpare.

SUBIECTUL 4: Nu mai există scăpare.

 

Pauză scurtă.

Următoarele patru replici se rostesc cursiv, cu intonații egale, fiecare actor continuînd practic replica precedentă.

 

SUBIECTUL 1: Sîntem ca niște obiecte aruncate

SUBIECTUL 2: Uitate undeva într-o cameră

SUBIECTUL 3: Cu ferestrele niciodată deschise și-n care

SUBIECTUL 4: Totdeauna lucrurile se sparg.

 

Pauză scurtă.

 

SUBIECTUL 1: În definitiv, nu înțelegem cum s-a ajuns aici.

SUBIECTUL 2: Cum de a fost posibil.

SUBIECTUL 3: La urma urmei, nu putem înțelege chiar totul.

SUBIECTUL 4: În general, nu înțelegem o mulțime de alte lucruri.

SUBIECTUL 1: Totuși, este cît se poate de evident că undeva s-a strecurat o greșeală.

SUBIECTUL 2: Și că cineva este vinovat pentru toate aceste nenorociri.

SUBIECTUL 3: În concluzie, acel "cineva" trebuie identificat, judecat și tras la răspundere.

SUBIECTUL 4: Trebuie pedepsit în mod exemplar.

SUBIECTUL 1: De altfel, avem datoria morală să găsim vinovatul.

SUBIECTUL 2: Avem obligația să-l pedepsim.

SUBIECTUL 3: Avem puterea să-l supunem justiției noastre imanente.

SUBIECTUL 4: Avem instrumentele pentru ca această justiție să fie eficientă și imparțială.

SUBIECTUL 1: Aceste instrumente au fost create.

SUBIECTUL 2: Forța, banii, relațiile, cunoașterea.

SUBIECTUL 3: Se poate admite că ele au existat dintotdeauna.

SUBIECTUL 4: Se poate admite că ele vor exista întotdeauna.

SUBIECTUL 1: Totuși, ar fi dezonorant ca vinovatul să scape nepedepsit.

SUBIECTUL 2: Umilitor, mai ales.

SUBIECTUL 3: Jignitor, din punctul nostru de vedere.

SUBIECTUL 4: Păgubitor, pentru generațiile viitoare.

SUBIECTUL 1: Avem deci posibilitatea să îndreptăm răul

SUBIECTUL 2: Și oricum, răul trebuie întotdeauna reparat.

SUBIECTUL 3: A repara un rău înseamnă a-l pedepsi pe cel care l-a comis.

SUBIECTUL 4: Este evident că din perspectiva justiției noastre imanente orice rău poate fi reparat.

SUBIECTUL 1: Rezultă automat că odată pedepsit vinovatul, nu vom mai muri de foame.

SUBIECTUL 2: Vom avea iarăși un adăpost sigur.

SUBIECTUL 3: Razele soarelui nu ne vor mai arde pielea.

SUBIECTUL 4: Logic, rațional, demonstrativ, copacul va crește la loc.

SUBIECTUL 1: Vedeți, totul a devenit o problemă de drept.

SUBIECTUL 2: O chestiune juridică, în ultimă instanță.

SUBIECTUL 3: De îndată ce vom pronunța sentința toate fi-vor ca înainte.

SUBIECTUL 4: Toate în aceeași măsură egale și subînțelese.

SUBIECTUL 1: Reale, obiective, inseparabile și perfect credibile.

SUBIECTUL 2: Stabile și imuabile.

SUBIECTUL 3: Conforme cu voința și asentimentul privitorilor.

SUBIECTUL 4: Beneficiarilor.

SUBIECTUL 1: Realizatorilor.

SUBIECTUL 2: Terților.

SUBIECTUL 3: Potențialilor.

SUBIECTUL 4: Și bineînțeles, actualilor.

 

SUBIECTUL 1: În concluzie, reparația

SUBIECTUL 2: A devenit

SUBIECTUL 3: Comensurabilă

SUBIECTUL 4: Prin justiție.

 

Pauză scurtă.

 

SUBIECTUL 1: În mod categoric dreptatea se compune din fericiri adecvate.

SUBIECTUL 2: Din multe, nenumărate fericiri categorice.

SUBIECTUL 3: Printre care și fericirea de a găsi soluția potrivită.

SUBIECTUL 4: Adică fericirea de rezolva odată pentru totdeauna problema.

 

Pauză scurtă.

 

Dialogului devine din ce în ce mai alert.

 

SUBIECTUL 1: Ai doborît copacul. Prin urmare, ești vinovat.

SUBIECTUL 2: Ai inventat toporul. Prin urmare, vinovăția îți aparține în întregime.

SUBIECTUL 3: Faptul că ești vinovat este indiscutabil.

SUBIECTUL 4: De altfel, vinovăția mea este cea mai puțin probabilă. Am făcut ceea ce ați făcut cu toții.

SUBIECTUL 1: Nu există temei pentru asta. Dacă vinovăția ta e cea mai puțin probabilă, a mea este încă mult mai puțin probabilă decît a ta.

SUBIECTUL 2: Ba se poate spune că nici nu există.

SUBIECTUL 3: Orice probabilitate poate sau nu să existe.

SUBIECTUL 4: De altminteri, am acționat în virtutea drepturilor mele fundamentale. Iar tu te-ai apărat de la bun început.

SUBIECTUL 1: Ai atacat de la bun început.

SUBIECTUL 2: Ba tu ai atacat de la bun început.

SUBIECTUL 3: Se poate dovedi oricînd că și tu ai atacat de la bun început.

SUBIECTUL 4: Voi ați ripostat din capul locului.

SUBIECTUL 1: Prin urmare, sînt absolvit de orice vină.

SUBIECTUL 2: În virtutea celor anterior demonstrate, mă consider nevinovat.

SUBIECTUL 3: La drept vorbind, a mă condamna pe mine, înseamnă a comite o eroare judiciară.

SUBIECTUL 4: Nu voi admite să fiu judecat și condamnat pe nedrept.

SUBIECTUL 1: Cel înfricoșat și flămînd e întotdeauna îndreptățit să lovească.

SUBIECTUL 2: Cel supus frigului și arșiței e întotdeauna îndreptățit să-și afle adăpost prin orice mijloace.

SUBIECTUL 3: Cel care ridică mîna e întotdeauna îndreptățit să o facă.

SUBIECTUL 4: Cel care a găsit un mijloc, e îndreptățit să-l folosească.

SUBIECTUL 1: Eu am fost primul. N-am făcut decît să-mi apăr proprietatea.

SUBIECTUL 2: Nu era proprietatea ta. Era pur și simplu.

SUBIECTUL 3: Este limpede. A atacat primul.

SUBIECTUL 4: Ba a ripostat primul.

SUBIECTUL 1: Cu excepția mea, toți ați atacat primii.

SUBIECTUL 4: Cu excepția mea, toți ați ripostat primii.

SUBIECTUL 2: El era sus. Eu eram jos.

SUBIECTUL 3: El era sătul. Eu eram flămînd.

SUBIECTUL 1: Cu toții eram jos.

SUBIECTUL 2: Ba cu toții eram sus.

SUBIECTUL 3: Dimpotrivă, cu toții eram sătui.

SUBIECTUL 4: Ba eu zic că tuturora ne era foame.

SUBIECTUL 1: Am acționat în legitimă apărare.

SUBIECTUL 2: Nu. Eu am acționat în legitimă apărare.

SUBIECTUL 3: Pot dovedi că eu am acționat în legitimă apărare.

SUBIECTUL 4: Ba eu am acționat în legitimă apărare.

SUBIECTUL 1: Minți...

SUBIECTUL 2: Tu minți...

SUBIECTUL 3: Ba tu...

SUBIECTUL 4: Nu permit...

SUBIECTUL 1: Ce tupeu...

SUBIECTUL 2: Tocmai el vorbește...

SUBIECTUL 3: Blestematul...

SUBIECTUL 4: Cum își permite...

 

Dialogul a devinit ininteligibil. Subiecții se ceartă. Se amenință. Își făgăduiesc răzbunări veșnice. Își arată pumnii. Arhonții rîd. Singurul care nu rîde este Pragog.

 

SHAGOG: Foc. Pucioasă. Să curgă peste ei!

MADROG: Să-i înece!

MNEMOTETA: Să fie uitați!

SHAGOG, MADROG, MNEMOTETA: Am spus. Să fie!

 

Cutremur. Pămîntul se cască. Fum. Lumini de foc și lavă omoară toată suflarea savanei. Rămîne pămîntul sterp și cadavrele arse. Pragog privește în gol.

 

 

ACTUL 3

 

Scena 7

 

Pragog, Mnemoteta, Shagog și Madrog.

 

SHAGOG (admirativ): Nemaipoment! Ce experiment reușit!

MADROG (admirativ): Cel mai izbutit dintre toate experimentele trecute, prezente și viitoare!

SHAGOG și MADROG (într-un glas): Extraordinar! Sublim! Remarcabil din toate punctele de vedere!

MNEMOTETA (către spectatori, cu ironie): Firește!... Adincimile Sale fi-vor mulțumite, de bună seamă! Acum aveți tot ceea ce este de trebuință pentru a calcula ziua Marelui Eveniment!

SHAGOG (suspicios): Ei, ce-ai a zice, Pragog? Te văd cam abătut... Pe unde-ți zboară gîndurile, experimentatorule?...

MADROG: Chiar așa, Pragog... Pe unde-ți zboară gîndurile?...

PRAGOG (dus pe gînduri): Ce să zic?... Treaba mea e să execut, nu să pun întrebări.

SHAGOG: Ai, șiretule Pragog, cum te pitești tu după vorbe? Se vede că ai fost cîndva om... (înțelegător) Fie precum spui, vicleanule Pragog!

MADROG (înțelegător): Să admitem...

MNEMOTETA (autoritară): Ei, voi de colo!... Ia mai lăsați-l în pace?... Nu vedeți că n-are chef de vorbă?!

SHAGOG (umil): Iertare, buna noastră Mnemoteta!... Nu dorim să te supărăm!

MADROG (umil): Iertare, bună Mnemoteta!

MNEMOTETA: Ar fi timpul să raportați Adîncimilor Sale încheierea experimentului!

SHAGOG: Să mergem!

MADROG: Să mergem!

 

Shagog și Madrog ies. Pragog vrea să-i urmeze, dar Mnemoteta îl oprește.

 

MNEMOTETA: Lasă-i să plece.

PRAGOG: Dar... N-ar trebui să-i însoțesc?...

MNEMOTETA: Oh, pe partea asta poți să fi liniștit!... Nu intră ei la Adîncimile Sale Necuprinse (se înclină) fără Pragog, Experimentatorul Șef al Laboratoarelor!... Or să facă pe ei de frică!

PRAGOG (nehotărît): Sînt totuși arhonți și psihoteți trecuți în Anale... N-au de ce a se teme!

MNEMOTETA: Ei nu, dar tu da!

PRAGOG (intrigat): Poftim?

MNEMOTETA: Doar te-am avertizat!

PRAGOG: Să-mi fie iertată necuvința... Eu unul n-am înțeles nimic!...

MNEMOTETA: Am citit pe chipul tău groaza, Pragog!

PRAGOG: Scîrba, Mnemoteta! Doar scîrba!

MNEMOTETA (resemnată): Fie cum zici tu, Pragog. Dar să ști că nu poți s-o păcălești pe Mnemoteta! Experimentul... În sfîrșit... Nu vreau să insist... Te asigur că voi fi cît se poate de discretă, experimentatorule! Deși... Între noi fie vorba... Habar nu am la ce-ți va mai folosi discreția mea!

PRAGOG: Ți-ai făcut un obicei din a mă încurca în parabole, Mnemoteta?

MNEMOTETA (rîzînd): Mintea ta e încurcată, Pragog!... (complice, către spectatori) Nu mă mir... Este clar că nu vrea să accepte evidența!...

PRAGOG: Ce tot vorbești, Mnemoteta?

MNEMOTETA: Ei, vorbesc și eu... Să mă aflu în treabă... Dar... Să admitem... Probabil că Adîncimile Sale Necuprinse vor fi încîntate de rezultatele experimentului!... (hotărîtă) Ei, mergem?

PRAGOG: Mergem!

 

Pragog pornește hotărît spre ieșire. Mnemoteta îl urmează. Deodată, se oprește.

 

MNEMOTETA (către spectatori): Chiar credeți că Pragog nu a înțeles avertismentul?... Deh, eu zic că se preface... Joacă teatru... De altfel, ce mă interesează?!... Dumneavoastră ați înțeles? (pauză) Ne lămurim noi imediat!

 

 

Scena 8

 

Shagog și Madrog împreună cu Stăpînul Adîncurilor. Shagog și Madrog așteaptă prosternați la picioarele tronului pe care stă Adîncimile Sale. Un păzitor.

 

PĂZITORUL: Mnemoteta, arhontele memoriei, împreună cu Pragog, experimentatorul șef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi. Ei cer permisiunea să intre.

ADÎNCIMILE SALE: Să intre.

 

Păzitorul iese. Intră Mnemoteta urmată de Pragog. De cum ajunge înaintea tronului, Pragog se lasă încet pe genunchi. Mnemnoteta se înclină și face un pas în spate.

 

ADÎNCIMILE SALE: V-ați înfățișat la Secretariatul Adîncurilor și ați cerut să fiți primiți de urgență! Ce vreți? Ridicați-vă și vorbiți!

 

Shagog, Madrog și Pragog se ridică. Shagog și Madrog îi fac semn lui Pragog să vorbească.

 

PRAGOG: Sînt Pragog, experimentatorul șef al Adîncimilor Voastre!

ADÎNCIMILE SALE: Știu cine ești. Știu ce ești. Zi ce ai de zis!

PRAGOG: Din ordinul Adincimilor Voastre de Nepătruns am efectuat un experiment. Un experiment nemaivăzut. Mi l-au cerut Shagog și Madrog, arhonți și psihoteți trecuți în anale, aici de față!

ADÎNCIMILE SALE: Și ce-i cu asta? Văd și eu că sînt aici, de față. Ce, e singurul experiment pe care ți l-au cerut Shagog și Madrog?

PRAGOG (disperat, căutînd-o pe Mnemoteta cu privirea): Nu e singurul, Adîncimile Voastre! Dar e singurul care m-a îngrozit!

ADÎNCIMILE SALE: Ce? Cum? Au poate cineva ori ceva să-l mai îngrozească pe Pragog, Experimentatorul-șef al Laboratoarelor Noastre? Bagă de seamă ce grăiești, experimentatorule, căci răbdarea Mea are limite!

 

Pragog cade în genunchi.

 

PRAGOG: Iertare, Adîncimile Voastre, iertare! Nu doresc a tulbura pe Stăpînul meu! Dar umila Voastră slugă e atît de înspăimîntată, că și-a înfrînt pornirile inimii și a consimțit să-i însoțească pe Shagog și Madrog, preacredincioșii slujitori ai Adîncimilor Voastre!

ADÎNCIMILE SALE: Ai consimțit spui?... Păi eu credeam că ați venit împreună ca să-mi dați raportul privind rezultatele experimentului și că afurisita de Mnemoteta te-a convins să-i însoțești pe blegii ăștia!

PRAGOG (stînd în continuare în genunchi): Eu însumi am hotărît să vin, Adîncimea Voastră Nesfîrșită!

ADÎNCIMILE SALE: Carevasăzică așa... Și ce motiv ai avea?... Ce, ei n-au gură să vorbească?

PRAGOG: Nu-i judecați cu asprime, Adîncime Nesfîrșită!... Venirea mea aici n-are nici o legătură cu îndatoririle Adîncimilor lor mai mici!

ADÎNCIMILE SALE: Să deduc că vrei să-mi vorbești între patru ochi, experimentatorule?

PRAGOG: Acum mi-e totuna, Adîncimea Voastră!... Nu-mi mai pasă de nimic și de nimeni... Dacă n-ar fi fost blestematul de experiment poate că aș fi ezitat... Aș fi chibzuit... Dar așa...

ADÎNCIMILE SALE: E interesant!... Ridică-te!... (către Mnemoteta) Am bănuit eu... Presupun că ai și tu un amestec în toată povestea asta... Pe ăștia doi (arată spre Shagog și Madrog)... Ia-i de aici! Îngheață-i, împietrește-i, fă-i muți și surzi!... Îi eliberezi cînd îți zic eu... Deocamdată vreau să discut cu Pragog, mai marele peste Laboratoarele Adîncimilor Noastre!

MNEMOTETA: Cum poruncești, Stăpîne!

 

Pragog se ridică. Shagog și Madrog se uită speriați la Mnemoteta care se apropie, îi prinde de braț și îi trage după ea într-un colț al scenei.

 

MNEMOTETA: Haideți, stimabililor, că nu vă mănîncă nimeni! Sînteți pe mîini bune!

SHAGOG: Îndurare Stăpîne!

MADROG: Îndurare! Fie-că milă de slujitorii Adîncimilor Voastre Necuprinse!

 

Mnemoteta ridică mîna. Shagog și Madrog încremenesc. Schimb de lumini: Mnemoteta, Shagog și Madrog în semi-întuneric, iar Adîncimile Sale și Pragog în lumină.

 

ADÎNCIMILE SALE: Vorbește, experimentatorule!

PRAGOG (nehotărît): De fapt... Slujitorul Vostru a venit ca să vă adreseze o rugăminte, da, mult iubite Stăpîn, o rugăminte, una singură!

ADÎNCIMILE SALE. Și-n ce-ar consta rugămintea, experimentatorule?

PRAGOG: Să grăbiți odată Marele Eveniment! Sau, dacă nu se poate, să mă trimiteți departe de tot și de toate, să nu mai am niciodată de-a face cu acele creaturi! Căci mi-e rușine de moarte. Puneți-mă să experimentez pe animale, pe șerpi și tapiri, pe slugi necredincioase, dar nu pe oameni!

ADÎNCIMILE SALE: Aproape că mă așteptam la una ca asta din partea ta, experimentatorule. Știu ce ți-au cerut Shagog și Madrog, valeții mei. Printre altele, experimentul te viza și pe tine, Pragog, nu numai pe acei amărîți care s-au omorît între ei pentru un copac! Da, experimentul ți-a amintit de esența ta cea veche, cea omenească. Iar Mie mi-a amintit că nu trebuie să am încredere în oameni, foști sau actuali. Lui Shagog și Madrog li s-a spus că vor obține datele necesare pentru a calcua data Marelui Eveniment, dar experimentul a demonstrat justețea cauzei noastre și anume că acele blestemate creaturi își merită soarta. Oare nu cumva rușinea te face, fără s-o recunoști, solidar cu acei subiecți peste care arhonții Mei au azvîrlit puhoaie de foc și pucioasă, Pragog?

PRAGOG: Oh, nu, Adîncimile Voastre, nici vorbă! Ar însemna să locuiesc din nou printre ei, să le țin isonul, suportîndu-le lăcomia și răutatea... (îngrozit) Pentru nimic în lume!

ADÎNCIMILE SALE. Pragog, prietene, ai priceput, în sfîrșit, cum stau lucrurile. Ai văzut de ce sînt în stare. Ai înțeles că aici e vorba de un fel de antagonism care, abordat din anumite unghiuri, e ireconciliabil. Și cînd te gîndești că, din punctul lor de vedere, noi sîntem vinovați de toate relele care mustesc în adîncul ființei lor! Comparabil cu prăpăstiile din sufletele urmașilor lui Adam, Adincimile pe care le stăpînesc Eu sînt ca o apă care de-abia îmi ajunge deasupra genunchilor! Oricare dintre slujitorii Mei e un biet inocent pe lîngă cel mai cuminte dintre ei!

PRAGOG (smerit): Am avut ocazia să mă conving, Neasemuite Adîncimi!

ADÎNCIMILE SALE. Ei, acum am să-ți arăt partea tainică a experimentului, scopul lui ascuns. Căci Eu am avut un asemenea scop ascuns de la bun început, iar Shagog și Madrog n-au acționat de capul lor, au respectat o poruncă a Mea. Și chiar dacă n-au deslușit pînă la capăt taina pitită îndărătul poruncii, nu înseamnă că nu s-au conformat ei, tainei adică... Uită-te numai... Nici Eu nu mai știu de cîte milenii tot încerc să pun capăt acestui circ dezgustător! Nu că m-aș simți învins, nici vorbă, în privința încep să cred că lucrurile nu se vor sfîrși niciodată, în ciuda experimentului comandat de Shagog și Madrog. Ah, blestemată fie ziua și ceasul cînd L-am ispitit pe om cu pomul cunoașterii! Căci am făurit astfel o creatură care depășește tot ce poate izvodi Adîncul cel mai de necuprins. De fiecare dată cînd zici că e prins în capană, că e încolțit fără scăpare, el găsește soluția, ți se strecoară printre degete precum argintul viu! Am crezut că timpurile din urmă sînt numai ale Mele, că îmi aparțin pe de-a-ntregul, și, vai, cum M-am înșelat! Îl prinzi pe unul și iată că al doilea ți-a și scăpat, aproape fără să pricepi cum și în ce fel. Ne-au dat la o parte, ne-au lăsat de izbeliște cum spun chiar ei... În secolul de pe urmă, noi am dispărut cu totul, am ieșit din mintea, din sufletele lor... Am ajuns ceea ce s-ar chema, o cantitate neglijabilă... Puterea pe care o aveam asupra lor a dispărut, s-a evaporat că o fantasmă... Și vai, cît par de neajutorați! Dacă nu i-ai cunoaște, mai că te-ai lăsa cuprins de compasiune!... Mnemoteta a încercat să te avertizeze, ea este singura care mi-a înțeles gîndurile de la bun început... Iar Eu am înțeles că pe el, pe nimicul acela cu două mîini și două picioare, pe fragilitatea aceea a cărui existență contrazice toată slava lumii acesteia, nu o poate supune decît tot unul din neamul lui, că numai ei între ei se pot învinge, nicidecum cineva din afară. Și aceasta-i taina pe care voiam să ți-o împărtășesc, Pragog! Asta-i taina experimentului comandat, în numele Meu, de Shagog și Madrog, arhonți și psiohoteți trecuți în Anale. Tu ai fost cîndva om, tu poți înțelege - dacă nu cumva ai și înțeles deja - acest groaznic, teribil adevăr!

 

Pragog face un pas în spate. Lumina se stinge brusc. Se reaprinde. Pragog stă pe jilțul Adîncimilor Sale. Substituție. Shagog și Madrog înaintează. Se prosternează amîndoi înaintea lui Pragog. Numai Mnemoteta rămîne nemișcată, încremenită.

 

SHAGOG ȘI MADROG: Nemăsuratele Voastre Adîncimi!

 

Pragog se privește pe sine. Cînd înțelege se ridică de pe jilț și pășește.

 

PRAGOG: Mnemoteta! Adu-ți aminte de ei!

 

- CORTINA -

 

 
 

respiro©2000 All rights reserved.