Digital dreams
de Paul Doru Mugur
De
trei săptămîni am același coșmar. Mă găsesc într-o clădire
întunecată prin care lumina pătrunde prin ferestre înalte
și prăfuite. Merg printr-un culoar ocru deschis. De o parte
și de alta a culoarului se găsesc cîteva uși, pe care
scrie "Salonul 1", "Salonul 5", de pe
celelalte, tăblițele lipsesc. Podeaua este acoperită de un
linoleum vernil decolorat.
Deschid
una din uși la întîmplare. Înăuntru se găsesc șase
paturi metalice. Observ că doar trei dintre ele sunt ocupate
de niște femei îmbrăcate în pijamale și halate. Una
dintre ele mi se răstește într-un dialect necunoscut:
"Ce
cauți, domnule, aici?" Închid ușa cu grijă și-mi
continui drumul pe culoar. Atunci descopăr cu groază că nu
știu cine sunt și nu știu ce caut acolo. Sunt complet
dezorientat. Nu înțeleg absolut nimic. Caut o oglindă în
care să mă privesc. Pe jos, în colțuri, observ acum, mișună
niște insecte negre. Aud o apă curgînd. Intru într-o încăpere
pe care scrie "Toaletă femei".
Apa
curge într-o chiuvetă largă și crăpată. Într-un colț o
mătură cu paiele rupte și un făraș. Nicăieri vreo oglindă.
Mă întorc. La capătul culoarului se găsesc cîteva trepte
care duc la o ușă. O deschid. Ies într-o curte. Pe jos sunt
întinși cîțiva cîini dintr-o rasă necunoscută, foarte
slabi și murdari. Unul dintre ei cască. Observ că prin aer
zboară niște insecte care scot un fel de bîzâit. Îmi
continui drumul.
Asfaltul
de pe jos este crăpat în mai multe locuri. Este foarte cald.
Privesc peste umăr. Pe clădire scrie: "Spital".
Insectele acelea care bîzâie mă urmăresc peste tot. Undeva
sună un ceas deșteptător. Mormăi ceva și mă întorc pe
partea cealaltă..
Cîteva
secunde senzația de înstrăinare persistă. Cine sunt? Da,
cine sunt? Who are you?
Ei,
cine sunt? Normal că știu cine sunt. Sunt dr. Sunshine,
specialist în transplant de organe artificiale. In a
cyberworld go to the best cyborg doctor...Cine nu-l
cunoaște pe dr. Sunshine. Doar mi-am pus reclame pînă și
prin metrouri.
Visul
ăsta a început să mă sîcîie. Întind mîna dreaptă pun
mîna pe bed top și intru pe internet. Dau un search și
descopăr că visasem un oraș din București, România, o țară
aflată în bătrîna Europă, știți continentul acela de
dincolo de ocean, în care acum vreo 80 de ani țările au
decis să se unească și să formeze Statele Unite Europene.
Iar "spital", "salon", "toaletă
femei" și
acel "ce cauți, domnule, aici" adică "sir,
what are you looking for here?" erau cuvinte din limba
vorbită în acea regiune.
Un
spital din București? România? Europa? De unde pînă unde să
visez ceva atît de baroc? Ce legătură poate exista între
doctor Sunshine și toate astea?
Poate
mă lasă nervii? Cel mai tare mă intrigau insectele. De mai
bine de cincizeci de ani pentru a evita răspîndirea bolilor
cea mai mare parte a insectelor a fost complet eradicată din
lume. Insecte...Ce idee...M-am uitat din nou pe internet și
am descoperit că insectele care mă sîcîiseră în vis se
numeau muște.
Musca
domestica: phylum arhropoda, clasa insecte, ordinul Diptere,
familia Muscidae, genul Muscă. Două aripi, șase picioare.
Adulții trăiesc
între 15 și 25 de zile. Musca domestică are între 6
și 7 mm și femela e mai mare decît masculul. Ochii sunt roșii
si pe torace au 4 dungi negre și înguste care le fac ușor
de recunoscut. Sexele pot fi ușor diferențiate pentru că
spațiul dintre ochii femelei e de două ori mai mare decît
dintre cel al masculului. Femela se împerechează de obicei o
singură dată, masculul este mult mai promiscuu și în
timpul perioadei de copulație aripile masculului se ferfenițează
pe margini datorită luptei cu femelele care le resping
avansurile. Potențialul reproductiv al muștei este enorm,
din fericire nu poate fi niciodată complet realizat. Se
presupune că o pereche de muște care începe să se împerecheze
în luna Aprilie ar putea da naștere, teoretic, în luna
August, dacă toți progenitorii le-ar trăi, la
191.010.000.000.000.000.000 de muște.
Eram
în luna mai. Dacă apăsam pe sound puteam să le aud și bîzâitul.
Am apăsat pe sound. Dormitorul s-a umplut de sunetul acela
dezgustător. Și apoi s-a întîmplat ceva absolut
extraordinar. Am văzut o muscă zburînd prin cameră. M-am
frecat la ochi. Musca era tot acolo, zbura de colo colo bîzîind.
M-am deconectat de pe situl cu insectele dar bîzîitul
continua. Nici un chip să o fac să dispară. Am observat
atunci că fereastra era deschisă. "Ce m-o fi apucat
ieri noapte, să adorm cu fereastra deschisă?" Și totuși,
o muscă în Nueva Cybork, asta e ceva. O știre senzațională!
Am observat că musca se așezase pe tavan. M-am dus în bucătărie,
am luat un pahar de șampanie și l-am pus deasupra ei. Musca
nu părea să se sinchisească. Nici o mișcare. Am plimbat
paharul pe tavan pînă la colț și, după ce musca a căzut
în pahar a rămas nemișcată. Am luat mîna de pe pahar.
Nimic. Musca nu mai mișca. M-am gîndit că poate o
asfixiasem. Poate era hiper-sensibilă. Poate făcuse stop
cardiac. Cine știe de unde venise. Am luat-o în palmă și
m-am uitat la ea cu atenție. Nu știu ce s-a întîmplat dar
brusc mi-a părut foarte rău. Nu
mi-am putut scoate din cap ideea că am comis o crimă îngrozitoare.
Am
lua musca și am pus-o cu grijă într-o cutiuță de plastic
în care-mi păstram niște lentile de contact mai vechi și
de atunci am început să mă uit la ea de trei-patru ori pe
zi. Într-o săptămînă o învățasem pe de rost. Toate
micile vene de pe aripioare, toți perișorii de pe piciorușe.
Musca mea era femelă, avea aripile intacte și ochii larg depărtați.
Fusese în mod sigur virgină. Cînd i-am povestit asta
psyborgului meu, m-a declarat imediat printre hohote de rîs,
complet sărit, dar mi-a spus că din fericire țicneala mea
avea o soluție deoarece în curînd musca se va usca, se va fărîmița
și nu va mai rămîne mare lucru din ea.
Am
intrat în panică. Musca mea să dispară. Cum se putea așa
ceva?
Am
dat telefon caselor mortuare care la început mi-au rîs în
nas apoi mi-au sugerat cu blîndețe că cel mai potrivit ar
fi să mă duc să văd urgent un psyborg. Am telefonat și
taxidermiștilor fără nici un rezultat. Salvarea a venit cînd
am descoperit situl unui bijutier bătrîn specializat în
incrustarea materialelor organice în chihlimbar.
M-am
dus la el într-o sîmbătă.
S-a
uitat la mine și mi-a spus:
"Păi
ce vrei cu asta".
"Aș
vrea să o turnați în chihlimbar, am citit pe net că sunteți
specialist în conservarea în chihlimbar a insectelor."
Bătrînul
m-a privit peste ochelari și mi-a spus cu seriozitate.
"Uite
că am trăit să o văd și pe asta. Nu vă dați seama, o să
vă coste o avere, de ce nu-i schimbați bateriile, e mult mai
ieftin să-i schimbați bateriile. Vă duceți frumos la
magazinul de alături, ăsta e un prototip nou, nu cred să vă
coste mai mult de trei centime.
"Cum
adică un prototip nou?"
"Păi
un prototip, o muscă artificială care face publicitate
pentru vacanțe la tropice, numai acolo mai găsești
caraghioslîcuri de-astea în stare naturală:
în vreun parc de distracții subvenționat de Partidul
Ecologic. Dumneavoastră nu urmăriți știrile? Muștele-reclamă
circulă acum prin tot orașul..."
Am
pus cutiuța în buzunar și am ieșit din magazin ca
teleghidat.
Nici
nu știu cum am ajuns acasă. Eram șocat. Le-am telefonat
imediat celor de la Centru:
"De
la o vreme nu știu ce se întîmplă cu mine. Visez urît am
coșmaruri cu insecte și un oraș de acum un secol din România,
you know, Europa."
"Nu
vă faceți griji, se rezolvă imediat. E vorba de softul ăsta
nou de vise. Am primit mai multe reclamații de la clienți.
Softul alege la întîmplare o perioadă și o locație din
banca de date a calculatorului central. Sunteți printre puținii
ghinioniști. Conectați-vă la rețea, porniți Norton Dream
Cleanerul și selectați opțiunea: debug my dreams. Asta vă
va rezolva problema cu coșmarurile. S-ar putea să nu mai
visați pentru o vreme dar știți, better no dreams than bad
dreams. Simulările astea analogice ne-au cam dat bătăi de
cap."
Închid
telefonul. Undeva aud niște bătăi la ușă. Mormăi ceva și
de data asta chiar mă trezesc.
"Domnu
doctor, domnu doctor, sunt eu Mariana".
"Ce
e măi, Mariana, ce e?" Deschid ușa. Infirmiera mă
privește stingherită. Pe culoarul ocru lumina pătrunde șontîc-șontîc.
Una dintre ușile saloanelor se deschide cu un scîrțîit.
"Păi
domnu doctor, nu mi-ați spus să vă trezesc pentru raportu`
de gardă."
"Da,
Mariana, mersi frumos."
"Domnu
doctor..."
"Ce
mai e..."
"Ați
adormit cu fereastra deschisă și v-au mîncat muștele..."
"Măi
Mariana, ce ne-am face noi, fără muștele astea?"
|