Vân(z)ătorii de vulpi (ar)găsite
de
Golgona Anghel
De fiecare dată când vreau să ucid vulpile albastre ale dimineții, mă
ascund în vizuina așteptării, cu fața sărată și lipită
de geamurile somnului. Aș rămâne așa, cu irișii nemișcați
ca-ntr-un afiș îndreptat pe vecie spre poarta de ieșire/intrare
din/în vis.
Se vor găsi copii care să-mi deseneze mustăți și să-mi pună o
barbă a la Ben Laden și cu timpul, pe măsură ce stagiunea
se apropie de sfârșit, iar ultimele concerte de orgă se grăbesc
să se resoarbă în liniștea triforiului catedralei
patriarhale din Lisabona,
vor apărea noi concerte la Opera São Carlos din
apropiere, Dona Margarida dos Santos, proprietara imobilului
în care locuiesc și care mă obligă să întind un tricou
nou, bleu spălăcit și o pereche de pantaloni verzi uzați
pe sfoara din balconul care dă spre Largo do Limoeiro,
― zice că se potrivește cu azulejo-ul de la ferestre și așa
impresionează turiștii care merg spre castel ―, va fi
nevoită să închirieze urgent camerele de la etaj abandonate
peste noapte de un Don Che. Va umple tot cartierul Alfama cu închiriez
la un preț rezonabil două
camere cu baie și bucătărie proprii și cu
vedere la Tejo, din când în când apare în balcon un
copil îmbrăcat într-un tricou bleu spălăcit și o pereche
de pantaloni verzi uzați și ține o pisică în brațe, zice mereu că a visat urât și că îi e frică,
spuneți-i o poveste și pleacă ... va acoperi în
grabă vechile afișe, de altfel inutile la o așa oră târzie
din noapte și din viața vân(z)ătorilor de vulpi (ar)găsite
în Ria Formosa.
În
acele clipe, când propriul vis îmi acoperă fața cu anunțuri
publicitare, în
acele clipe teribile când mai păstrez încă
gustul sărat al lacrimilor sau al ploii care izbește
zgomotos geamurile somnului sau ale camerei, dar ploaia nu e sărată
iar fața mea nu e îndrepată spre geam ci spre o foaie albă
A3 ce pare a fi spatele unui afiș sau cearșaful... în acele
secunde se aude o pisică mieunând și parcă văd pe cineva
în balcon, aș vrea să mă ridic, să strig, aș bate cu mâna
în fereastră dar am o pisică în brațe și gura mi-e plină
de gânduri mâloase...
|