În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură         prezentare şi comentariu de Adrian Man
Dan Condurache şi Ana Ciontea

Dumitru, un măcelar eliberat recent din puşcărie unde fusese condamnat pentru omor, îşi reîncepe cariera de ucigaş omorînd, pentru început, în urma unei încăierări în tren, un ţigan. În continuare îşi va omorî fratele, amanta, şi în cele din urmă, pe poliţistul care încearcă să-l aresteze. Pînă aici filmul lui Saşina Dragin pare a urma un scenariu preluat din rubrica de fapte diverse a unui ziar de scandal. Filmul capătă însă imediat profunzimi metafizice cînd criminalul, după mai multe încercări de a se sinucide, constată stupefiat că nu poate muri.

Un film elegant şi sobru de o violenţă viscerală filmat în culori sepia cu o cameră digitală care accentuează o temă deja claustrofobică, filmul lui Saşina Dragin este, cred eu, cel mai interesant film românesc recent.

Un film cu ceruri joase şi peisaje de iarnă în care abjecţia capătă proportii halucinante şi un mesaj neliniştitor: misterul existenţei este impenetrabil iar încercarile omului de a-şi modifica destinul sunt sortite eşecului.

Un film despre vinovăţie şi răzbunare în care puritatatea şi naivitatea au culoarea penelor de gîscă şi fustele unei ţigănci sunt singura pată de culoare.

Dumnezeul lui Saşina Dragin nu este nici Dumnezeul inflexibil şi răzbunător al Vechiului Testament şi nici cel conciliant al Evangheliilor ci este mai aproape de Dumnezeul personajelor absurde ale lui Beckett sau Camus.

Cu o logică implacabilă Saşina Dragin îşi conduce anti-eroul prin infern pînă la deznodămîntul plin de suspans în care tensiunea asasinului este transmisă spectatorilor într-o scenă magistrală.

Dupa mărturisirea autorului « Destinul lui Dumitru este să trăiască, el este condamnat să-şi urmeze drumul pînă la capăt . El a înţeles, deşi nu este inteligent şi nici nu a citit vreodată vreo carte. El simte că Dumnezeu are un plan pentru el, nu se ştie care, dar trebuie să fie pe undeva, pe aproape.

Motivul pentru care faci un film este, după mine, să faci personajul principal să aibă acest tip de revelaţie.  Omul de la sfirşitul filmului este acelaşi cu cel de la început dar, conştient sau nu, puţin importă, el a trecut de la un nivel de înţelegere la altul.  »

Să fie existenţa doar un coşmar? Răspunsul, ascuns de rîsul-plînsul ţigăncii violate care anunţă pithyatic: « Ai să mori, Dumitre! » îl veţi afla doar vizionînd acest film în care realitatea şi visul devin nume diferite ale misterului.

Pentru « În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură », Saşina Dragin a fost deja recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor al Uniunii Cineaştilor pe anul 2000-2001, cu premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Cairo din 2001 şi cu Tiger Award pe anul 2002 la Festivalul de film de la Rotterdam.

Echipa de producţie

 

Regizor:
Sinişa Dragin
Scenariul :
Sinişa Dragin. După o povestire de  Ioan Cărmăzan
Fotografie:
Alexandru Solomon
Montaj :
Cristina Ionescu
Interpretează :
Dan Condurache, Ana Ciontea, Horatiu Mălăele, Dan Astilean, Valer Delakeza, Cristina Tacoi, Carmen Ungureanu, Mirela Gorea, George Alexandru, Alexandru Bindea, Tania Popa, Antonela Zaharia

Sinişa Dragin

 

Născut la Kula (Iugoslavia) în 1960, Sinişa Dragin a urmat studii de economie apoi Academia de teatru şi film din Bucureşti. În 1990 i se propune să-şi continue studiile în Polonia sub îndrumarea lui Zanussi dar va prefera să lucreze ca asistent de regie cu Lucian Pintilie. Filmografie: Tristeţea aurului negru (doc., 1994), Ploaia (1995), Strălucitor este soarele peste Tichileşti (doc., 1995), Lunga călătorie cu trenul (1998), În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură (2001)