|
In
Memoriam: Nicolae Țațomir
de
Bogdan Suceavă
Descoperise
un mod de viață nu doar compatibil cu poezia, ci înlăuntrul ei.
Pentru el, fiecare ceas putea fi al poeziei. Dar, în special,
ceasul nopții. Vorbea despre insomnie ca despre un mediu advers: în
realitate avea o legătură secretă cu poemul și învățase să
îi activeze resursele cele mai secrete: cum altfel ar fi putut
scrie atâtea poeme despre catedrale sau despre burguri cenușii ?
Adevărul e că Iașiul fusese pentru o vreme locul cel mai potrivit
pentru a trăi poezia. În Copou, timpul oferă prin tradiție
dispense regale.
Ne-am întâlnit
ultima oară în toamna lui 1995, cu mai bine de un an înainte ca
poetul să se stingă. Era la aproape două decenii după ce ne întâlnisem
prima oară. Am vorbit din nou despre cărți. Era îngrijorat de puținătatea
cititorilor de poezie, dar nu resemnat. Era mai obosit decât altădată,
era altfel, dar când dialogul se întorcea la literatură, ochii i
se luminau și nu-și arătau vârsta. Nuanțe atât de elegante de
umor: putea să fie ironic cu grație, artă astăzi pierdută.
Stalactite în alabastru, scurtul volum de memorii publicat la
finele anilor 80, dă seama despre istoriile pe care ni le
amintea uneori. Despre umbrele tutelare în preajma cărora își
scrisese poemele: George Călinescu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu,
Otilia Cazimir. Mă bucur că toate acele istorii au rămas
consemnate. Memoriile lui Orfeu trecut prin Blaga. Am învățat de
la el cum poem într-un vers, geamăn unui haiku, poate fi strălucitor.
Cum, bolnavă de cotidian, scoica își șlefuiește în tainice
cochilii o perlă secretă. De ce poemul e invariant la ambientul
vremii și de ce avem nevoie de poem.
|
|
|
|
Din
volumul Lebede albe, Ed.Junimea, Iași, 1987: |
Un
poet clasic
Entelechie
Confesiune
Cineva
căuta
Cărăbușul
de aur
Dedicația
din album
Geniala
bicicletă
Pe
umărul dulce al fetei
Trup
Descifrarea
cărții de lut
Istoria
literaturii mele
Muzeul
figurilor de ceară
Un
poet clasic
Mea culpa
Aedul
armoniei de clasic echilibru
Știa
ce-nseamnă-un browning de ucigas calibru
Trecea
din crâșmă-n crâșmă cu târfele la braț
Bând
al amorului ersatz ;
Duhnea
de la o posta a fustă și-a rachiu,
Dormind
sub pod, pe bănci de cișmigiu,
Într-un
hamac oniric cu mirosul amar
Al
unui vechi coșmar...
În
care se făcea
Că
stoarce vin de aur din strugurii de stea,
Că-și
cumpănește demnul echilibru
Chiar
de-i zvârlit ca parte secanto peste Tibru
Și
că miroase dulce-a busuioc
Pe
strada puritană intra în orice joc
Și
ca o capră-n cleampăn tocând de anul nou
Suna
din maxilare a lemn cu sec ecou.
Și
totuși, totuși, totuși
Vagabondând,
poetul cânta sublimii lotuși;
Printre
pahare sparte
El
răsturna lumina din vis și bea din moarte
Și
deslușea serafic în pașii târfei cum
Trec
endecasilabii pe-acelaș tainic drum...
Entelechie
Nu eu,
ci poezia mă scrie vers cu vers.
Confesiune
Întâiul
vers ce-l ascult
Fulger
ivit din senin !
Restu-i
astralul destin:
Nici un
luceafăr mai mult,
Nici un
neant mai puțin !
Cineva
căuta
Cineva căuta
Tainele,
nemuritoarele taine
Ascunse
după draperii.
Zidurile
de piatră
Mai
repede, mai lesne-s de stăpuns
Șoptea
cineva
Îndurerat
privindu-și umbra
Împiedicată-n
faldurile grele.
Cărăbușul
de aur
Umbra
mea cât un continent
Acoperea
întregul destin
Al
cărăbușului de aur.
Meditînd,
îmi auzeam vocea :
« Ce scurtă viață are cărăbușul de aur ! »
Deasupra
umerilor umbrei mele
O
umbră cât terra
îmi
acoperea întregul destin.
Asemeni
mie ea medita, auzindu-i-se vocea
Ce scurtă viață are umbra
Căreia,
meditând, îi aud vocea :
« Ce
scurtă viață are cărăbușul de aur »
Deasupra
imensei umbre,
O
umbră cât galaxia
Medita,
auzindu-i-se vocea
Din
nemărginire... Medita,
Medita
asupra vieții cărăbușului de aur.
Dedicația
din album
Presată,
floarea clipei mimează veșnicia.
Geniala
bicicletă
La un
colț de vreme strâmbă
Unde-un
orb cânta din drâmbă,
Geniala
bicicletă
Se
ciocni c-o siluetă
Au rămas
pe trotuare
Ca-n
istorii literare
Numai
oase și fractură
Din
sensibila făptură,
Numai
avangărzi și artă
Din
ghidon și roata spartă.
Pe
umărul dulce al fetei
Din
malu-nalt de lut al veșniciei
Am
luat o lopată de clipe...
Pe
jghiaburi, spațiul curge ca o apă.
Frâmântând,
mi-am modelat forma.
Am
intrat în cuptorul vieții.
Meșterii
pregăteau șmalțul și vopselele...
Învățând
de la ei, m-am strecurat printre ei.
Paleta
sufletului meu gemea de culori.
M-am
înfrumusetat cu solitudine
Pe
fondul ei cenușiu
Am
pictat macii efemerului,
Albăstrelele
infinitului...
Iată-mă
anacronic purtat
Pe umărul
dulce al fetei,
Legănat
de cântecul ei.
Trup
Cârpit
cu vis la sacul transcedental un petic.
Descifrarea
cărții de lut
În
lutul mort, deodată, argilele tresar.
Istoria
literaturii mele
Volute,
albatroși, spirale, stele
Istoria
literaturii mele.
Selenograme.
Ego. Tinerețe.
Rigoare
temperată de tandrețe.
Thanatograme.
Humanùm st errare.
Tandrețe
temperată de rigoare.
Muzeul
figurilor de ceară
Destinul
ni-l întipărim în timp
Ca-n
lutul moale-un chip violaceu
Preludiu
pentru masca mortuară
Privită
din transcedental olimp
Planeta
e-un muzeu
Cu
miliarde de figuri de ceară.
prezentare de Bogdan Suceavă
|
