Iuda
de
Dan Popa
Doamne,
cum ai putut fi așa? Știi bine că ți-am slujit toată viața ca un câine
credincios. Când m-ai rugat să adun toată mulțimea aceea la intrarea în
Iuerusalim, ți-am împlinit dorința, deși recunoaște că nu a fost deloc ușor
Abia intrasem în cetate și luasem legătura cu oamenii tăi, că soldații m-au și arestat. Noroc cu Zavedei, care
avea o cunoștință printre pretori romani, altfel în închisoare îmi
putrezeau visele! Îngerii tăi, celebrii tăi îngeri, nimic n-au făcut și Tu
știi bine asta, Doamne! Cu siguranță îți amintești cum ai venit special ca
să-mi mulțumești, deși știi că nu asta așteptam
Nu
vreau acum să mă leg de povețele Tale, care oricum nu mi-au adus decât
certuri cu ai mei. Ai mei care Te-ar fi iubit dacă nu ai fi plecat trântind ușa
în noaptea aceea în care îți spuseseră că nu Credința e totul pe lume, cât
mai ales Modul în care crezi!
Dar,
uite, recunosc că nu m-am așteptat la așa ceva din partea Ta, Doamne! Mi-ai
spus că totul e de fapt o făcătură. Că trebuie să te dau pe mâna soldaților
romani ca apoi oamenii Tăi să te salveze. Că însuși Tatăl cel ceresc îmi
cere prin Tine asta
Cum ai putut minți chiar așa, Doamne
Iar eu te-am
crezut, și mi-am dus la îndeplinire rolul. Chiar și atunci, în seara aceea,
la Cină, când le-ai spus tuturor că te voi trăda, nu am spus nimic doar
fiindcă Tu mi-ai cerut să fac așa. Cu toate că tare multe aș fi avut să îți
spun
Oricum, acum nu mai are rost!
Îți
scriu acum doar ca să știi că am să mă sinucid. Că de fapt, nu cred că
mai pot avea încredere în Tine, iar sinuciderea mi se pare cea mai bună ieșire
din situația asta! M-ai dezamăgit cumplit și acesta e singurul mod în care
cred că Te mai pot face să simți asta
Știi desigur că atunci când părintele
Vartolomeu a ars în piață cărțile ce cuprindeau cuvintele Tale, am fost
singurul dintre toți care m-am aruncat în foc ca să-ți salvez Cartea. Sigur,
n-am mai putut face nimic, dar voiam să îți arăt că eram singurul căruia
chiar îi păsa de Tine! Cu toate că, văzându-te cum privești focul, mi s-a
părut pentru prima oară că s-ar putea să mă înșel în privința Ta.
Restul nu au fost decât confirmări
Am
să îți las cei 32 de arginți. Nu am nevoie de banii Tăi
De fapt, au rămas
doar 30, căci doi i-am dat unui sărac.
Cunoști unde e locul Căpățânii
am să îi îngrop acolo
poți trimite
pe oricine să ți-i aducă.
M-ai
mințit și nu am cum să Te pedepsesc decât sinucigându-mă! În rest, rămâi
cu bine, Doamne! Și fie ca măcar Tu să
ai puterea să mai crezi în minciunile oamenilor, dacă ei nu mai au tăria de
a crede în adevărurile Tale
