Zooerotikon
de Ilie Badea
21 Baby
shrimps ($3,80)
Chemarea
raiului roşu
Pantaloni
cu şapte craci
Iubire īmplinită
Stridii
nepermise
Mai
puţin singuri
21 Baby shrimps ($3,80)
Am
de īmpartăşit o viziune digestivă care mi s-a dezvăluit īn
clipa īn care strīngeam de pe masă rămăşitele prīnzului chinezesc.
Īntāi
a fost ca o lumină galbenă care mi s-a insinuat din creştet
pe umeri şi s-a răspīndit īn tot eul meu visceral ,
desfăcāndu-se ca o fereastră īn interorul stomacului şi al
frunţii.
Am văzut apa sărată şi neodihnită a oceanului, am intuit freamătul
continuu al vietii submarine, am alunecat īn lumea Lor, īn tăcuta
,legănitoarea lume a Shrimpilor.
Tot ce a trebuit pentru a
īntelege au fost ochii īnroşiţi ai doamnei Shrimp şi cupa cu
rachiu de alge din mīna domnului Shrimp, care adormise cu fruntea pe o sticlă de coca cola, jumătate īnfundata īn nisip.
Am ştiut că aşteptau tăcuţi īntoarcerea celor 21
de beby shrimp, fiecare ştiind că zadarnic şi fiecare
īncurajānd-ul pe celălalt .
Ce
trist şi totusi ce delicios şi-au īndeplinit menirea, iar eu, de asemenea , drept
shrimp-cronicar şi consumator ...
... Aceasta este povestea pe care a scris-o Ilie după ce
a īnghiţit cu mare poftă, sărmanii , bieţii ,
amărāţii, neconsolaţii şi apoi īn tigaie decedaţii pui
de shrimpi, cumpăraţi pe 4 $ de la un restaurant chinezesc din colţul străzii noastre...
Va
sărutăm şi o să vă mai trimitem şi alte
poveşti pe care să le citiţi şi lui Pluto şi Tuţu
ca să dea din coadă mult.
Chemarea raiului roşu
Doar pentru că mă chiamă Vasile,
să nu am noroc să vad raiul de soare şi iarbă? Să nu
am curajul să ies din pămīntul obişnuinţei şi
bălegarului ăsta familiar, să descopăr, să pipăi,
să mă tīrăsc pe pămīntul roşu al
făgăduinţei?
Rumegīnd ultimele mizerii din galeriile noastre
subterane, am visat atīt de intens la blīnda lumină care- ţi mīngīie corpul gol, la răcoarea
īnmiresmată uscīnd transpiraţia după atīta ,tīrīş şi
caznă. Şi să renunţ la raiul roşu, doar pentru
că cei care l-au cunoscut nu s-au īntors să
mărturisească?
Din
frīnturi de conversaţii, din şoapte ciuntite, am īnţeles că
departe sus, dupa tīrīş īndelungat, dacă dai la o parte bolovani
şi pămīnt reavăn, lumina te aşteaptă, fire de
iarbă te gīdilă şi te ademenesc şi doar dacă nu te
opreşti acolo şi te ţii după lumină ajungi la baia de
soare care-ţi va răsplăti lunga trudă, rănile şi
bezna
..
Fiind
singur şi fără obligaţii, a pornit Vasile, şi s-a
tīrīt Vasile şi a īnvins Vasile obstacole mai presus de puterile lui, īn
suflet cu dorinţa raiului prevestit.
După īndelungată trudă a ajuns pe iarba mīngīietoare, a
urmărit lumina şi după ultimile fire de iarba pe care le-a
īndepărtat i s-au arătat aievea şi cerul blīnd şi terenul
de tenis, roşu, roşu la nebunie. Nu le-a īnteles alcătuirea
şi rostul, dar a pornit ameţit de atīta
frumuseţe,ondulindu-şi inelele şi descolăcindu-şi
trupul gol de vierme, tot mai departe de iarba ocrotitoare, tot mai aproape de
centru, lăsīnd urme umede, copleşit
de beatitudine şi fericire pe
măsura aşteptării de o viaţă.
Tīrziu,
sau poate niciodată a intuit
pericolul. Din Vasile a rămas doar urma jilavă uscată cu
repeziciune de soarele atīt de dorit, şi exclamaţia de dezgust a
domnişoarei Margareta care tocmai īnvăţa tenisul.
La
drept vorbind, ce enervante şi dezgustătoare sunt şi Rīmele
astea care se tīrăsc fără rost pe teren de poţi să
aluneci atīt de rău pe corpul lor gelatinos!
Pantaloni cu şapte craci
Frenkell
era un păianjen timid şi complexat din motive uşor de
īnteles. Īntr-o dimineaţă, sperīnd să descopere secretele
curţii Arsenalului, a traversat strada Uranus doar un pic, cīnd starea de
euforie i-a fost īntreruptă brusc de clănţănitul
tramvaiului 2 care l-a aplatizat de-un picior.
Misterele curţii Arsenalului au rămas
mistere,toţi ceilalţi de vīrsta lui aleargă veseli prin tufele
de urzici, doar el timid şi stīngaci se īnroşeşte grozav cīnd
maică-sa pune la uscat pantalonii lui cu doar şapte craci.
Nefiind lipsit de iniţiativă, a tīrīt o
intreagă cutie de chibrituri pe linia tramvaiului criminal, aşteptīnd
īn tensiune marele incendiu şi explozia răzbunării.
Doiul a trecut nepăsător, strivind
chibriturile ca şi piciorul lui fără măcar un fīs.
Chibriturile ude l-au īnşelat şi i-au
adus şi batjocura celorlalţi care, deşi neīncrezători ,
speraseră totuşi la o pocnitură asurzitoare sau măcar la un
pic de scīntei violete.
Toate de mai sus s-au estompat odată cu
venirea noului chiriaş al doamnei Hurmuz, cu sacii lui cu pămīnt de
sculptură şi cu iubita lui de după amiază, īn special cu
iubita lui de după amiază, de care Frenkell s-a īndragostit definitiv
şi fără speranţă.
Acum, cīnd
dragostea i-a vindecat
timiditatea, toţi il aşteptau tăcuţi şi
concentraţi să le povestească
īntimplările uluitoare din atelierul sculptorului.
Pe zidul năpădit de iederă, sub
soarele blīnd de toamnă, cu picioarele sub el Frenkell le povestea īnfiorat despre lungi călătorii
prin desuurile mirosind tulburător a sapun din pachet, de cum cu inima bubuindui in piept o pornea temator
pe sofaua jerpelită tot mai
aproape de pielea atit de netedă si de bronzată a zeiţei de
după amiază.
Īntimplările
misterioase ce se desfăşurau pe sofaua incomodă īi umpleau pe toti ascultătorii de o
tulburare necunoscută. Luptele dintre sculptor şi iubita lui Frenkell deşi neīnţelese, īi
făceau să presimtă voluptăţi viitoare şi să
se despartă vinovaţi şi
cu ochii īn
pămīnt, dar nerăbdători să se
reīntīlnească cu vraja senzuală a povestirilor lui Frenkell.
Călătoriile lui temătoare şi
fierbinţi pe coapsele bronzate sau printre sinii leneşi şi albi
ai iubitei, plimbarea de un curaj nebun dar atīt de voluptos pe buzele
īntredeschise, aproape supt de respiratia parfumată s-au terminat la fel
de brusc, ca şi īntrunirile de pe zid.
Ultima amintire a lui Frenkell a fost vocea
sculptorului īndemnīndu-şi iubita să-i facă loc pe sofa . Prins
īntre sīnii fierbinţi, dăruit fără rezerve sau
precauţii, cu toate cele şapte picioare ale lui cu perişorii lor
delicaţi cu tot s-a lăsat strivit de zeita atotputernica intr-o
ultima si definitive īmbrăţişare. La parastas prietenii lui au
mīncat şi au băut tăcuţi, legaţi tainic prin
povestirile doar de ei ştiute, dar nu s-u atins de hainele de bogdaproste,
īn special de pantalonii cu şapte craci, nefolositori ca şi īntreaga
lui poveste de dragoste.
Iubire īmplinită
Se refugiasera sub o stīncă inmuiată de alge negre,
īmbrăţişaţi, răspīndiţi īmpreună pe nisipul
īn continuă mişcare.
Transfiguraţi, se iubeau fără timp,
legănaţi de apele īntunecate ale Atlanticului de nord.
Cu antenele īmpletite, cleşte-n cleşte,
visau la viaţa lor īndelungată īmpreună,
īmbrăţişări fără număr, vacanţă
continuă undeva la tropice, iubire pīnă la totala unire, pīnă la
contopirea unuia cu celălalt.
Visurile li s-au īndeplinit
cīnd, īn farfuria din faţa mea, la Red lobster restaurant, s-au
īmbraţişat pentru todeauna pe patul de salată verde şi
īnveliţi de sosul cu smīntīnă
şi mirodenii.
Le-am
apreciat gustul fericirii postume, īmpreunīndu-i cu pioşenie īn stomac, apoi am strīns cu gentileţe micii
lor cleşti şi antene cīt mai aproape unii de ceilalţi drept
omagiu şi recunoaştere
a iubirii lor submarine.
Lăsīnd să-mi cadă o lacrimă interioară pe
savoarea trecerii lor īn eternitate am luat mīna iubitei şi am
renunţat la orice vise tropicale.
Să le fie valurile uşoare!
Stridii nepermise
Īn toiul nopţii te-am īntrebat ce este mai
serios decīt iubirea, şi am fost cel mai singur om din lume.
Dimineaţa m-am īntrebat oare ce perne
sfīşii cu mirosul părului tău, ce aşternut
īncălzeşte lumina coapselor tale şi am īmbrăcat hainele
aspre ale durerii, ale durerii de dragoste.
Pe drum, īmfăsurat īn ele, m-au īntrebat
cine-ţi respiră şoaptele, pe cine hrăneşti cu iarba
mīinilor şi mi s-a facut foame, cea mai flămīndă foame din lume,
de tine, mi s-a fcăut foame de tine.
Ca sa te am şi să mă satur am intrat
la Grand Central Oyster bar şi am comandat un million de stridii albastre, īncă vii, pulpoase
şi fremătătoare ca tine.
Otrava lor subtilă s-a scurs odată cu
lacrimile, a topit pardoseala şi in strigătele răzbunării
lor, m-a prăbuşit cu tot restaurantul īn noaptea
satisfăcută a uitării.
De sus mi s-a strigat că este de prost gust să mănīnci stridii īn lunile
cu durere de dragoste.
Mai puţin singuri
Mingīiat de soarele de dupa amiază, cu
părul uşor īnvolburat o urmărea pe furiş, şi, de fapt,
o aştepta.
O aştepta de mult, ca pe cea ce trebuia sa
vina să-l scoata din mizeria vietii lui de vagabond tīnăr, şi o
astepta de cīnd ī-şi parcase maşina şi intrase īn market pentru
cumpărături. Se aşezase nepăsător la forfota din jur,
doar să fie sigur ca-l va remarca şi că īi prezintă
profilul cel mai avantajos.
Sub acelaşi soare blīnd, ea se īndreptă
şovaitoare spre maşină, īncărcată de
cumpărături, şovăitoare pentru că il văzuse şi īl
urmărea cu coada ochiului. Fluturi dulci de premoniţie īi clipeau īn
tīmple:
- Ah! Ce frumos e, ce inteligent şi trist
şi cum priveşte-n gol! Pare că a suferit mult şi pare atit
de singur
-Dacă mă observă mă duc din
īntīmplare spre ea..
-Dacă mă observă-i zīmbesc, ah!, ce
tare-aş vrea să vină cu mine, să fie numai al meu..
-Aş ajuta-o cumva, măcar să-i
ţin uşa,?
. mai bine o privesc indiferent, poate-mi face un semn?
-Să-i fac un semn?! , dar cu atītea
pachete
..Mai bine-i zīmbesc doar, poate-nţelege.
-Dacă mă ia , Doamne, drept iī
bucătărie mă reped, nu
nu, nu-i diplomat mai bine aştept să mă invite ea.
-Dacă vine cu mine, şi cred că vine,
īntīi intrăm la duş şi după aia īl ciufulesc eu toată
ziua
.
-A, mă place, e-n regulă dar să
nu-ncepă şi ea cu duşul
..măcar să mīncăm īntīi
ceva!
-Uite-l ,vine, cu siguranţă vine!
-Ma ia ,ura ,ma ia, mama, ce-am să-i mai
miros pantofiiiii!
Ajunşi unul līngă altul, a privit-o adīnc
īn ochi, ea zīmbind l-a invitat firesc līngă ea pe banca din
faţă şi aşa au plecat fericiţi īmpreună, o femeie
mai puţin singură si un cīine vagabond mai puţin.
