36.9 vs 180
de
Codruţ Alexoaia
20.02.2002
De ce sa mă întorc draga mea? A te
intoarce înseamnă a face 180 de grade. 180 mi se pare prea mult. Şi
către ce să mă întorc. Trecut? Asta e ca şi cum nu aş
fi de acord cu prezentul. În prezent sunt 36.9 grade. Dacă vreau 180 ar
insemna că nu mă mulţumesc cu 36.9. Ei bine, da, nu sunt
mulţumit, dar totuşi, asta nu înseamnă că vreau mai mult
decât acum. Nu. Vreau mai mult. Să bată vântul. Se anunţă
vreme proastă. Cateodată vremea poate fi proastă. Şi rece.
Şi tu poţi fi rece si proastă. Rece şi moartă.
Moartă şi proastă. Şi rece. De ce rece? Pentru că la
36.9 grade ale tale eşti cam rece. Vântul bate, pietrele rămân.
Ştii cum e să ai pietre la rinichi? Să simţi cum, atunci
când urinezi, un corp străin de tine, şi totusi al tău,
umblă aiurea prin tine? Caută o ieşire. El nu vrea să se
întoarcă. Poate doar să rămână, dar a început drumul
descendent şi trebuie să-l ducă până la capăt.
Odată şi odată. Mai interesant e când ai pietre în gură.
Unii ar spune că nu poţi vorbi, dar nu, atunci vorbeşti mai
bine. Fiecare piatră iţi iese din gură şi caută
să lovească partenerul de discuţie. Asta e bine, măcar
aşa îl faci atent. Să vadă că vrei sa-i spui ceva.
180 sau 36.9? Trecutul? Trecutul e prezentul pe care
eu îl iau ca o hârtie igienică sau ca un şerveţel mentolat. Nu
accept prezentul - nu accept trecutul. De ce să vreau să mă
intorc? Deloc! E interesant, dacă te-ai putea intoarce în viitor…să
faci 180 de grade şi să fii în viitor…Atunci ţi-ar fi cam cald.
La 180 de grade făcute, trebuie să ai febră. Când ai febră,
ai halucinaţii, auzi tot felul de lucruri, simţi…ce simţi?
Gheaţa care te acoperă în cadă? Trebuie să fie cineva care
să încerce măcar să te trateze? Să te răcească.
Să te aducă inapoi la 36.9. Şi atunci ce rost a mai avut să
te ridici? De unde să te ridici? Ce contează? Să faci acele 180
de grade. Ai să-i spui că nu, nu vrei să te intorci la 36.9,
vrei 180, ţi se pare mai interesant, mai indecent, mai indolent,
intelectual, indecis, ingenuu, inconsecvent, incaş, incasabil, incendiar,
incestuos, inchiziţionar, incidental, incoercibil…
Ştiţi câte cuvinte care incep cu “IN” sunt?
Număraţi.
Pagina 478 – 505 DEX editia a II-a, 1996. Editura…Nu
mai contează.
Edităm momente, edităm cuvinte, rămân
scrise, sau spuse, sau văzute (dacă sunt cuvinte-piatră), sau
simţite. Ar fi excelent să edităm un dicţionar de cuvinte
explicative pentru.
Exemplu.
Trecut: Stare complexă a timpului
alcătuită din amintiri desfăşurate imaginativ cu
legături de sânge cu persoana in cauză. Conţine: Vitamine
complex aşezate, E-sunet, E-sentiment, E-conservanţi,
E-nelămuriri, E-convingeri, E-Complexe. Poate conţine şi urme de
alte sentimente indecise. Cu Conservanti (şi ce dacă mai scrie
odată, asta inseamnă că ţi se atrage atenţia, nu?). A
nu se agita, a se păstra la rece la temperaturi intre 36.9 - 36.9. Termen
de valabilitate : nelimitat, până la proba contrarie.
Sau alt exemplu.
Exemplu.
Maree: Indecizia mării. Nu ştie ce să
facă. Nu e deşteaptă. Luna. Copii pe ziduri. Apa se agită,
înaintează degeaba. Se ia dupa Lună. De ce? Ca să se
întoarcă la loc din momentul în care nu o mai vede, nu e logic? Să
aibă de unde să vină. Poate fi asta o vină.
?
Nu. Poate. Dar atunci? Să fie vinovată?
Poate fi. Dar asta era definiţia.
D E F I N I Ţ I
A !
Dar care e definiţia definiţiei?
Definiţia e interesantă prin doar simpla ei cauză. Cauza care
poate determina un efect. Efectul e credinţa că o definiţie
iţi spune totul sau măcar ceva, cauza e…că nu ştii
dacă vrei neaparat să afli un răspuns. Broaştele
ţestoase de Galapagos nu au fost întrebate de nimeni dacă vor să
se nască din ou. De ce din ou, şi nu direct din broasca mamă? Ar
fi fost mai uşor. Broasca merge molcom prin apă, sau înoată
pentru cei care ţin neaparat la forma decisă, formală,
constructivă, indirectă a cuvântului, naşte puiul, care se
plimbă (sau înoată) alături de mama lui până moare. Puiul
sau mama. Aşa, trebuia ca bătrâna mamă să se lupte cu
marea, cu rechinii, cu balenele, cu soarele, cu algele infestate, cu nisipul,
cu mareea, cu Luna, din nou cu nisipul, să sape gropi, să strice
peisajul pentru scopul ei, care poate nu interesează pe nimeni decât.
Iguane, căţei, cai, oameni, copaci, râme
şi alte sentimente inerente. Ei bun, şi atunci? Lasă oul şi
pleacă. De ce pleacă, vă spun eu. De ruşine. A venit
mareea, cu Luna şi se uită la ea. Timiditatea o obligă să
se întoarcă. Şi ea se intoarce. Şi ea are sânge rece. Mai rece
de 36.9? Şi ea. Şi eu. Mareea. Luna. Şi ouăle crapă.
Nu sunt singurele. Mai crapă şi coaja copacilor de la secetă.
Mai crapă şi un pahar de cristal când îl scapi pe jos, ca un cap de
copil de 3 luni. Şi vezi cum ies din interior tot felul de membre şi
de cre şi de ma şi de ţe şi de cara şi para şi
mara şi para. îmi plac perele. Mai ales dacă sunt puţin crude.
Adică nu prea coapte. Asta inseamnă puţin crude. Cât de
puţin, asta e treaba lor si a mea. Şi a micilor broscuţe
ţestoase care se luptă să iasă din groapă. Adică
de ce? Ca să iasă! Asta inseamnă ca nu apreciază la
adevărata valoare decizia mamei de a-i ingropa inainte de a se naşte.
De ce?
De ce, ce?
De ce nesocotesc dorinţa mamei să
nu-i vadă vii?
?
?
?
Mareea e de vină. Ea ii cheamă şi pe
unii şi pe alţii. Mareea se întoarce intotdeauna, mamele după ce
depun ouăle, se întorc in mare. Puii se intorc şi ei in mormânt, vor
să iasă, intră in mare, trăiesc fericiţi până le
intră in cap ideea că ar trebui şi ei să facă
aceaşi greşeală cu a mamei. Să se intoarcă. Să
lupte pentru nimic. Nu ar trebui să se întoarcă, la fel cum nici eu
nu trebuia să mă întorc, şi cum nu am să mă mai
întorc, şi de ce? De aia, că nu mai am unde, când, cum, de ce,
motive, interese, pluralităţi, indecizii, inconveniente,
intransigenţe, inerenţe, incendii, incredibilităţi,
in-su-por-ta-bi-li-tă-ţi.
Definiţie.
Insuportabil.
Când nu mai suporţi ceea ce era inainte
suportabil. O piatră la rinichi, un pai in ochi, un cuvânt pe carapacea
unei broaşte, vremea rea si proastă şi rece, o femeie care
minte, copii dezmăţaţi care îţi urlă la ureche, mirosul
florilor de câmp, copii care mor, mor, de ce mor? De ce mor. Copiii mor? Din
cauza vremii proaste, ce ţi-e şi cu vremea asta proastă. Azi e
bună, mâine e proastă. De ce? De ce să mă mulţumesc cu
36.9?
De ce?
Pentru că mi se pare cam ridicată temperatura
de 180. Apa fierbe la 100. Eu la cât ajung să fierb?
36.9?
Nu, la temperatura medie a Lunii. La 180 am lucruri
indecise, inconsecvente, iritante. Iritante? Da, nu mai văd bine, prefer
să văd bine.
De ce?
De ce, ce?
De ce nesocotesc dorinţa mamei să nu-i
vadă vii?
Ei?
Da, ram, tam-tam, taram-tam-tam. Nu stiu. Perele sunt
bune. Mă repet. De ce?
Te întorci. Trecutul nu e aşa de simplu pentru
a-l putea lăsa în trecut. E prezent. Dacă eşti aici,
înseamnă că nu eşti mort, că eşti viitorul trecutului
in prezent. Existenţa?
Existenţa. Punct şi de la capăt punct
Definiţie:
Existenţa – Materialitatea ideii. Omul este
material. Omul are idei. Materia este idee. Logic?
P.S. Niciodată - Întotdeauna, bine, şi mai
bine, rău, indecis, să fii, idee, cerebral, contencios, lipsă,
margine, idee, e bine - e rău, vremea e proastă, eu nu sunt prost -
sunt prost, tam-tam, tu eşti indecis, inconsecvent, incredibil, infect.
Punct
Crezi?