3.

nu-mi simt totdeauna degetele

nici chiar atunci cînd mersul lor prin aer dă senzaţia că ceva nou se poate întîmpla

nici atunci cînd reuşesc să palpez sufletul ascuns al lumii

doar cînd se prind de cele ale tale cînd pornesc într-un fel de turneu al celui mai căutat şi mai bătrîn circ din univers

în care copiii pot vedea cele mai înţelepte cele mai nebune

şi mai fericite animale din întreaga istorie de la zgomotul prim spre noi

în care nu există tristeţi eterne ci doar melancolii de-o zi şi jumătate

şi în care noi amîndoi suntem pe aceeaşi linie

pe aceeaşi unică linie

4.

cum să mă întorc spre toate vieţile mele întortocheate

cu atenţie mărită asupra a ceea ce facem fără să ne dăm seama

apropiind marginile vieţii şi îngustînd spaţiul  să-i zicem  vital

logodind limitele între care mă pot simţi cît de cît visător

intuind cu secunde înainte fiecare mişcare a morţii

fiecare voltă a ei

dipsadă eternă pe care cu greu o mai pot ţine în mîini

îndepărtîndu-mă de fiecare chip al tău ca un fel de sacrificiu inconştient

în efortul de a ajunge acasă de a încerca

aidoma ca atunci

să te prind de fiecare dată în braţe ori de cîte ori eşti alungată din cer

6.

întors de la întîlnirea cu acea fiinţă situată deasupra inocenţei încerc să-mi inventez un fel de motor care să nu-mi ceară prea multă grijă şi nici mult combustibil dar cu care să pot circula pe culoarele şi străzile în care îi poţi cunoaşte pe cei în viaţă. mi l-aş pune undeva puţin mai jos de inimă i-aş face fără probleme loc căci simt de epoci că acolo este un spaţiu liber neocupat niciodată pînă acum. aş avea totuşi ceva grijă de el l-aş spăla cînd şi cînd. i-aş acorda mai multă atenţie atunci cînd mă găseşte nebunia şi circul cu viteză mai mare. fără frică de accident. ca să ajung mereu mai repede cu tine. îmi spun de cînd mă aflu în viaţă că sunt cîteva viteze pe care vreau să le ating. l-aş lăsa să meargă lin în apropierea ta. l-aş curăţa şi uneori l-aş culca pe-o parte ca să se odihnească. scurte morţi ca să-şi revină apoi l-aş arunca din nou pe circuit aşteptînd mereu de la el imposibilul asta pînă cînd m-aş opri în sfîrşit lîngă tine. cu o curbă bruscă ridicînd praful şi uimind cele patru regnuri ale naturii

- pe cel mineral de ai spune prinzîndu-mă brusc de braţ uite primele mişcări ale conştiinţei

- pe cel vegetal de ar începe frunzele şi iarba să joace în jurul tău

- pe cel animal încît toate cele animate mari şi mici cu piele şi fără ar începe să simtă teamă şi nu frică             

poeme de Mihnea Moise