proza
poezie eseuri arta film
         

O dimineaţă serioasă

 

 

                                                             de Andrei Codrescu

 

 

 

 

1. muzică

2. război şi pace

3. dezţolire, nyc

4. īn unele zile

5. politică

6. cărţi

7. şotron

8. muncă

9. dilemă saturniană

10. vinerea mare 1972

11. tête-į-tête

12. ţara ta

13. trenuri

14. forme

15. īnfăţişări de la bani

16. cor

17. “pădurile” la miezul nopţii”

18. o dimineaţă serioasă

19. telegramă

20. fotografie veche

21. poliţia

22. tăcere la vīrf

23. imaginarea necesităţii

24. originea electricităţii

 

 

muzică

 

īn muzică suntem amanţi bolnavi

autoflagelīndu-ne precum vagabonzii

biciuiesc vitrinele magazinului de băuturi

precum narcomanii īşi biciuiesc braţele ca să facă

venele să se ridice. nu toată muzica

este aşa. numai muzica cu care trăiesc eu.

 

 

 

război şi pace

 

sfīrcurile tale se duc la război

īn apartamente stranii. mai tīrziu

īmpărţim prada. cadavre bogate ies

cu limba īnainte din fīntīna feţei tale.

le demontăm pīnă la mici şi roşii

pastile atomice. dinţii lor de aur

ne dau speranţe.

pe cīmpurile minate ale pielii tale

bărbaţi explodează ca broaştele cu paie

īnfipte-n cur. cineva se paraşutează din cer

cu hainele noastre.

 

 

dezţolire, nyc

 

 

greci călare pe vīrfuri de ac

cad prin asia minor

īn venele noastre via new york

şi camera se umple cu produsele

pure ale imaginaţiei mele precum o cīrpă

cu benzină. fără vreun motiv

anume podeaua-i acoperită de funingine şi micuţii

buddha ghemuiţi īn colţuri

sunt bolnavi de o mireasmă

de păr. n-ai unde să te duci

afară doar de īnauntrul tău: acolo totul

este īntrucītva dement şi liber.

 

 

īn unele zile

 

 

īn unele zile īn loc de mic dejun

am viziuni. mă văd prins īn cursă

īn dosul unei inimi fără ferestre. plīng

după ouă pīnă dau peste Ou.

 

 

politică

 

eşti īntr-un ţinut ţepos şi NU eşti pe moarte.

ghearele ierbii sunt curbate

către interior. īn plus copacii nu sfīşie

nimic altceva decīt propriile inimi. totul e īnchistat

īn carnea sīngerīndă a auto-rănirii.

īnconjuraţi fiecare de protecţia celuilalt

ne-am lăsat lăuntrul

vulnerabil.

ceea ce urăsc din toată inima sunt zidurile

şi pe aceia care, morţi pe dinăuntru,

le-au construit din propriile corpuri desfigurate.

 

cărţi

 

moartea mă acoperă cu praf fin.

iubesc cărţile uzate şi grase. ele sunt

asemenea trupurilor uzate şi grase ce ies din somn

acoperite de amprente şi strălucitoare

dīre de melc.

aş vrea să citesc īn felul īn care iubesc:

sărind din oglindă īn oglindă ca o picătură de ulei

din ce īn ce mai departe de propria-mi moarte.

dar dumnezeu ne dă cărţi grase şi trupuri grase

pentru a fi folosite īn scopuri diferite

şi n-aş putea să spun ce mă obsedează

decīt printr-o metaforă.

 

 

şotron

 

 

niciodată n-am īnţeles şotronul. toate

pătratele dintre Preaputernicul şi servitorii lui

fără de picioare mi s-au părut

dintotdeauna ocupate. dar nu īntotdeauna

de cei mai buni. crocodili corporativi

dădeau din coadă pe faianţa umedă. de fiecare dată

cīnd īmi ridicam piciorul simţeam o necondamnabilă

poftă de ciocolată. copil fiind

eram stīnjenit de un sistem de

alarmă dintre picioare. asta nu

s-a schimbat. sunt īncă alarmat

de starea lumii.

pătratele arată la fel.

 

 

muncă

 

noaptea ziua este trezită mereu

de obiecte de vis care explodează

pīnă cīnd toate zilele noastre sunt obosite

şi se prăbuşesc peste inimile noastre ca nişte

fermoare zgomotoase care se rup la mijloc.

eu dorm īn timpul zilei cu capul pe pian.

dorm şi noaptea, dea-n picioarele pe acoperiş.

dorm tot somnul ce mi s-a dat plus

somnul celor ce nu pot dormi şi somnul

animalelor măreţe ce zac rănite

şi incapabile să doarmă.

sunt mort de oboseală din cauza muncii pe care fiecare o face

fără īncetare īn jurul meu, din cauza muncii pe care mulţimile

matinale o vor face după ce vor fi vomitate

īn autobuze şi metrouri

de miile de guri de pīine prăjită şi apă de colonie,

de munca plantelor de a obţine apă

de muncile fiarelor ce caută carne

de muncile vorbirii, răspunsului, scrierii,

de munca desfăşurată īnlăuntrul meu de un milion

de celule nesăţioase care se bat de se cacă pe ele,

de munca soarelui de a se īnvīrti

şi a pămīntului de a-i da ocol.

sunt obosit īn general şi somnoros īn particular.

am o mare dorinţă de a mă muta īn altă parte.

 

 

dilemă saturniană

 

 

sunt o viziune căutīnd o ieşire din

propriu-mi cap. am cīte un cap īn fiecare dintre

ferestrele unui nesfīrşit şir de case. am cīte o mīnă

īn fiecare frigider. cartofii pai īn

lumina lunii mă fac frenetic. am

avut viziunea spunerii adevărului adică

din ce mi-e trupul făcut. de fiecare dată

am fost oprit

de pofta-mi de mīncare.

 

 

vinerea mare 1972

 

 

copacul

creşte prin fereastra

băii īn cada

īn care se scurge sīngele meu.

 

 

tête-į-tête

 

 

trupul meu, nerevărsabil deşi nu tocmai,

este plin de produse rīnjite. ficatul meu

visează la pateu. inima mea

face supa roşie. capul meu se

īndoapă cu păsări. chiar

şi unghiile arată bine īn peltea.

şmecheria este să aduci

felurile de mīncare pe rīnd

īn lumina vagă a lumīnărilor. şmecheria

este să-ţi surprinzi musafirul

cu uşurinţa cu care scobeşti īn tine īnsuţi.

 

 

ţara ta

 

 

īn ţara celor opt sute de feluri

de maşini de zburat

īmi pun mănuşile albastre.

īn alte ţări mi-am

pus pantofii cei roşii.

numai īn ţara ta

mă dezbrac de toate.

numai īn ţara ta

īmi golesc buzunarele.

 

 

 

 

trenuri

 

trenurile merg cu emoţii nu

cu sfaturi bune. southern pacific

merge cu pofte ceţoase. trans-

siberianul e īncărcat cu lăzi

pline de lacrimile ruşilor

care merg īn iad. pe căile ferate

romāneşti se merge numai pe ploaie

şi nici atunci de fiecare dată. īn trenurile franţuzeşti

nasc femei. iar şinele īnsele sunt linse zilnic

pīnă la strălucire de limbile

custozilor de la muzee.

 

 

forme

 

 

am supravieţuit

unor veri rotunde, ierni

pătrate, gene lungi şi oblice,

detenţii cubice, ţari octogonale,

sex triunghiular, bombe īn formă de

pară, mecanisme temporale trapezoidale,

coşmaruri eliptice, prăbuşiri triunghiulare, penta ...

 

 

īnfăţişări de la bani

 

ah, bani, voi rahat turtit şi incolor crescīnd

din unicitatea acestei zile ca o bunică

dintr-un păr

ce găuri cumplite īmi sfredeliţi

īn şale

 

bani atinşi de gary cooper şi de adolph hitler

oh bani īn baloane

scoteţi-vă părul din supa vieţii mele

afară cu tupeul vostru şi duşi să fiţi

 

există un tren umplut cu păsări oarbe

care dă faliment

 

sīni cad din puşculiţe sparte

īn parc sunt īnnecate contracte şi fotografia

īmi pustieşte mintea

 

gītul meu īnvineţit

īn o mie de portofele.

 

 

cor

 

 

un cor e organizat

de ceva din sīngele meu. am asistat

la nesfīrşite repetiţii. muzica

se īnvīrte īn jurul cuvīntului “AFARÔ

repetat de zece mii de ori cu

tot ce am. acest aranjament nu

va ţine pīnă nu va fi

găsită o audienţă. nu are

lumea unde să stea īn afară de

cazul īn care ar fi de acord să atīrne

cu capetele de crucea din crăcana mea.

 

 

“pădurile” la miezul nopţii”

 

 

văd un om cu un fluier īntre buze

chemīnd īntr-una poliţia. mă văd pe

mine īnsumi rīzīnd atīt de tare īncīt se

zgīlţīie ferestrele şi păsările īmpăiate cad

de pe prichici ca să devină fruct

īn “păduri”

la miezul nopţii. de asemenea văd un castron

uriaş umplut cu apă fierbinte din care

degete ies ca să mă apuce

de beregată. “potirul

e plin cu prolifica anafură”

fără īndoială dar nu mai īnţeleg nimic.

 

 

o dimineaţă serioasă

 

 

să fi serios este o

pervertire a formei naturale

o īntindere a unei mīini īnvineţite de copil

īn dosul căreia se īnalţă acul aplecat

al trupului unui vag tată.

şi albinele ochilor lui murind cu dispreţ.

sunt sub apă cu uneltele serioase

ale unei meserii misterioase.

ferestrele reduse la tăcere ale casei mele care se īndepărtează.

liniile electrice ciripind dorinţe de moarte.

vinuri seci īn palmă.

dacă ar fi să rīd şi cu curul de toate acestea

m-aş apuca de

un fel de politică  care sfīrşeşte cu

o frumoasă susţinătoare lingīnd rănile

corpului meu mitraliat.

 

 

telegramă

 

 

dragă wolfgang:

găoaza diavolului

miroase ca puiul fript

 

 

fotografie veche

 

 

oamenii aceştia, ultimii lucrători la cea mai

īntortocheată cale ferată din lume, stau ca nişte coloane

sub geniul unei stele roşii.

ceva e asmuţit īmpotrivă şi le īmpinge

casele tencuite īn afara peisajului temporar,

ceva asmuţit īmpotriva părului negru

al fiicelor lor, o desfacere

a terorilor īn ienupărişul rar

de pe bereta muntelui.

ciumage de stejar masiv sunt aşezate de-a latul şinelor.

 

 

poliţia

 

 

ei crestează blana poliţiei

cu aceşti doi ochi ai mei.

o mīnă de martori se scaldă īn vin

şi gīsculiţele ţipă.

aceasta este o scenă din “istorie”

unde adeseori se-ntīmplă ca īn gena cuiva

să fie găzduită o oroare de poliţie

asemeni unei orori de pisici.

pe care parte a bărbii mele abia crescute

ar trebui să īncep să mă agit ?

o, chiar aici. aici este un loc cu

fulgi de blană moi precum curul tău.

umezeala din peşteră īntinereşte ?

pīnă la īnviere nimeni nu ştie.

īmi place aşa.

 

 

tăcere la vīrf

 

 

tăcerea celor morţi īncercīnd să se ridice şi să se bărbierească !

tăcerea instrumentului rece

pe pielea rece !        percepţie

a ceva adus la uşa mea īn īntunericul

unei ierni stranii, o sumă a răcirilor

adunate de la morţi, un instrument

de măsurare a dragostei la cererea unei cărţi tiranice,

o formă definitivă.          acestea deci sunt fermele

īn care vitele acordului sunt crescute

de către funcţionari ai statului, grajdul

unei nopţi fără stele atīrnīnd de un răspuns corect

precum un scorpion de o lespede de marmură.

 

 

imaginarea necesităţii

 

 

vine o vreme cīnd totul are şireturi

apa pe care o bei       cuvintele pe care le rosteşti

felul de a te răsuci       de a fi

şi substanţa

e de nedefinit         coloratura unei

game care se mişcă de-a-ndărătelea īntr-o tonalitate embrionară

ceea ce nu-i chiar aşa de rău cīnd ai o tehnică

a īntīlnirii sau o filosofie profesională

cīnd eşti brutar sau amant

expert      ceea ce e groaznic cīnd trăieşti

cu o frīnghie īn jurul gītului o floare īn ştremeleac

un handicap ca al vīntului    un tipar de zbor

desenat pe un cer nepotrivit īntr-un anotimp nepotrivit

raţe aspirate din migraţie īn zăpăceală

o concentrează-te atunci !         dacă poţi

asupra ingredientului misterios         imaginează-ţi trupul

o linguriţă mestecīnd zahărul de pe fundul unei uriaşe

ceşti cu ceai şi frīnghiile de zahar care se topeşte

pe care īngerii apei fierbinţi

se caţără cu o īndemīnare sălbatică            ceea ce dă

această imaginare       īn afară de o durere de cap       e o uşurinţă

a penetrării o fluiditate de a intra īn case

stranii          o lipsă de greutate īn a lua ceea ce nu-i al tău

dar ţi se potriveşte            şi noroc.

 

 

originea electricităţii

 

 

Ceea ce văd mă uimeşte. Ceea ce iubesc mă sperie. Uneori sunt o călugăriţă biciuită īn văzul mulţimii. Uneori mă biciuiesc singur fără de martori īntr-o celulă mică aranjată īn acest scop. Cīteodată comunismul pare a fi īn marş cīteodată mărşăluiesc de unul singur prin nisipuri mişcătoare. Complexitatea situaţiei mele este intensificată şi mai mult de un mic ecran negru pe care intimităţile măreţului sunt arătate īn detalii exasperante. Acum, dacă aş putea trăi īntr-o stare de comă perpetuă aş putea să dau vina pe imaginaţia mea. Dar sunt un perfect absorbant al detaliului. Strălucirea pantofilor cuiva, dacă-i īnrămată cu grijă, se poate repeta de zece mii de ori prin cotloanele creierului meu. Capacitatea mea de mişcare prin localizarea ecoului este notorie dar numai dacă emitentul sunetului este singurul obiect pe o rază de zece mile. Nu există nici un nume pentru ceea ce sunt dar pentru ceea ce am ajutat să fie creat numele este Electricitate.

          

Traduceri de Gabriel Prăjitură

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.