Vinovăţia ultimei secunde 

 

Murim în fiecare zi câte puţin,

Ne stingem trist, cu fiece minut

Secundă, picătură de venin

Ca Iuda ne trădezi prin strâmb sărut

Pe fruntea schimbătorului destin.

Şi ne ucizi – deşi nu ai fi vrut …

Şi plângi deasupră-ne un plâns senin

Şi te căieşti – deşi nu te-a durut …

În faţa ta rămân de-a pururi mut

Şi tu de-a pururi mi-eşti destin străin

Trăim în fiecare zi câte puţin,

Ne naştem noi în fiece minut …

Secundă – picătură de divin

Ne-ndrepţi spre locul încă neştiut

Şi ne desparţi încet, încet de lut …

Când liniştea amurgului ascunde

Vinovăţia ultimei secunde.

 

                                                       Adrian Alexe, 1997