Motto: "De marmeladă să nu le scrii. Marmeladă avem, slavă Domnului!"

                                                                             (un personaj)

 

 

Nuntă la parter

(piesă în nouă tablouri)

 

DAN LUNGU

 

 

                                             

Personaje:

 

 

Soldatul I (alias Personajul I)

Soldatul II (alias personajul II)

Soldatul III (alias Personajul III)

Soldatul IV (alias Personajul IV)

Soldatul V (alias Personajul V)

Soldatul VI (alias Personajul VI)

Soldatul VII

Soldatul VIII

Soldatul IX

Sergentul

O voce severă

Vocea femeii de serviciu

Difuzorul

 

 

 

 

 

Tabloul I

 

 

(Întuneric beznă. Nu se zăreşte nimic pe scenă şi nici în sală. Se aud diverse zgomote şi voci, sugerând o grădiniţă de copii. Zăngănit de linguri şi furculiţe. Ciripit de păsărele. Larmă. Chicoteli. Tropăituri. Se aprinde o lanternă. Spotul se mişcă bezmetic prin sală, apoi fixează rând pe rând feţe de spectatori, de diferite vârste.)

 

O voce severă: Alo! (pauză) Alo! ALO, ce-i gălăgia asta? Potoliţi-vă imediat…Să ştiţi că vă iau jucăriile! E-he-he, aşa nu se mai poate! (se aud câteva palme înfundate) E-he-he! Credeţi că aşa merge cu mine!? Ce, suntem la circ aici? (spotul luminos continuă să fixeze feţe de spectatori, uneori insistând pe câte o figură, ca şi cum cineva ar fi căutat) Cu cine vă treziţi ? Cu mama mare? Fac eu imediat ordine…Drept cine mă luaţi? Pinocchio? Vă arăt eu Pinocchio!…Vă scot eu gărgăunii din cap! E-he-he! Vouă vi s-a urât cu binele…(încet-încet, de la severă vocea devine isterică) Vă stric eu şandramaua! (chicotelile cresc în intensitate) Ce-aveţi de râs, ai? Vă arăt eu vouă! Ce, eu sunt păpuşa voastră? E-he-he! Vă jumulesc eu, îngeraşilor! V-a umplut veselia? Nu mai puteţi de bine? Pesemne nu mai puteţi de bine…Las că umplu eu lumea din voi! O să tăceţi voi o dată şi o dată, v-o jur! Cu mine v-aţi găsit voi să vă hliziţi? Cu mine, băi, căcăcioşilor? E-he-he…aşa nu mai merge, strângem jucăriile! Gata, strângem jucăriile! Jos labele de pe ele! Hai, unul câte unul! A-şa! A-şa! Hai şi tu, gata cu puşca aia. Hai, canaliilor, mai repede! Mişcaţi, bandiţilor! Mai repede, mai repede! (se aud  izbituri înfundate cu patul armei, târâit de lanţuri, gemete înfundate) Vă muma-n cur de căcăcioşi, mişcaţi-vă hoiturile! Dacă nu v-aş fi spus…Doar v-am spus să vă potoliţi. V-am spus sau nu v-am spus? Mişcă! V-am spus cu frumuşelul…v-am ameninţat cu pălmuţa…v-am dat na!-na! la funduleţ…Mişcă! V-am dat cu rigla la palmă…Ce mai vreţi? Câtă răbdare să am? Sunt şi eu om…Cât să mă ţină balamalele? Sunt şi eu un suflet, am şi eu nervi…Mişcă! V-am tras de perciuni…v-am ţinut cu mâinile în sus…Ce mai vreţi? V-am urechit şi v-am dat castane…Câtă răbdare să am? V-aţi hlizit continuu…În cur v-a durut! Mereu v-aţi pişcat în timpul orei, mereu v-aţi împins în pauze. Nu-i aşa? Greşesc? (se aud izbituri înfundare cu patul armei, târâit de lanţuri, gemete înfundate) Spuneţi şi voi, e frumos? Aţi copiat tema unul de la altul, mi-aţi furat radiera de pe catedră, câtă răbdare să am? Aţi circulat fără bilet, aţi spart geamul din casa scărilor, v-aţi lăsat părul lung…, câtă răbdare să am ? Aţi cântat la chitară şi aţi consumat băuturi alcoolice, aţi întârziat la serviciu, bă băieţi! E frumos? Nu-i frumos! V-aţi înghesuit în mijloacele de transport în comun, ramoliţilor! V-aţi înghesuit la pensii, la lapte şi la locuri de veci în cimitirul central…E frumos? Nu, nu-i frumos!…Acum gata, s-a isprăvit! S-a isprăvit, ÎNŢELEGEŢI ? Gata cu râsul, gata cu bârfa, gata cu consumul de alcool la serviciu…V-am dat mustrare scrisă! V-am tăiat din salariu…(izbucneşte în plâns, cu sughiţuri) Până unde? Până când? V-am avertizat de atâtea ori…Să nu…să nu umblaţi cu scuze. Nu mai accept nici o scuză. NICI UNA. Că mi-am uitat caietul acasă, că mi-e bolnavă soţia, că m-a îndemnat nu ştiu cine…că am cancer, că sunt disperat, că am o casă de copii, că mi-a colorat guma cu pixul. NICIUNA, înţelegeţi? Hai, mişcaţi! (lovitură cu patul armei, icnete) Mama voastră de năpârci! Mi-aţi mâncat sufletul. Mi-aţi distrus sănătatea…(suspină) Vă rog să mă înţelegeţi şi voi…(starea de ebrietate se accentuează). Credeţi că pe mine m-a întrebat cineva: bă, tu ai după ce bea apă? Nu, nimeni. Absolut nimeni! Vă jur! Tata…tata, D-zeu să-l ierte,…tata a muncit din greu să mă dea la şcoală…iar mama, mama e o sfântă, o sfântă în doliu…(plânge) Eu niciodată n-am colorat guma cu pixul, nici n-am mâncat lipiciul, să ştiţi! N-aveam bani de dat pe lipici ca să-l mănânc, să ştiţi! Dar nici la lipiciul altuia nu m-am dat. Hotărât nu! N-am avut lipici, n-am mâncat – şi gata! Sărac, dar cinstit. Iar gumă, n-o să vă vină a crede, până am ajuns la liceu, n-am avut decât la chiloţi.(se aud chicoteli) Râdeţi…bine că râdeţi…În clasa a zecea mi-a dat cineva prima bucată de gumă…Am băgat-o în gură şi am înghiţit-o ca pe pastilă….(plânge) Dar patria mi-am iubit-o, să ştiţi! (îşi revine brusc) Hai, gata cu hârjoana că vă urechesc! Cine nu-i gata, îl iau cu lopata. Hai, unul câte unul. Daţi-i drumul rapid, până n-o luaţi peste ceafă. Vă vin eu de hac, mucoşilor! Pe cine credeţi că fraieriţi voi? Pe mandea? Asta să i-o spuneţi lu' mutu! (pumni în stânga şi-n dreapta, icnete) O vorbă, şi vă fac ficatul pateu. Mama voastră de puşlamale! Vreau pipi, vreau caca, vreau la plimbare, vreau tabinet – gata, scârbelor! V-aţi găsit naşul. Hai, fără mofturi! Să vă ajut cu un şut în dos, domnule? Mişcă-ţi târtiţa, pieritură! Te caută moartea pe-acasă şi ţie îţi arde de democraţie. Hai că-i bună, zău! Valea, ce te mai uiţi înapoi? I-auzi ia, proteza…Ce să spun, dă-o pe perfuzii, tataie, şi gata! (ca şi cum s-ar întoarce brusc în alta parte) Dar voi ce faceţi acolo, copilaşi? Hai, spuneţi tot până nu scot cureaua. Sau preferaţi furtunul de la butelie…(mieros) Hai copilaşi, spuneţi tot, nu fiţi răuleni…doar ştiţi că vă vreau numai binele…A scuipat în ciorbă? A lipit guma pe tablou? A-ha, înţeleg! A udat pisica? E-he-he, ce pârâcioşi mici are tata…A înjurat de mamă? S-a jucat cu crema de ghete? Înţeleg, înţeleg… Şi de anafură? Mda…A băgat chibrituri în lacăt? A adus gagici în cameră? Bine, bine…Cum? A ciocnit ouă roşii în birou? A lăsat strungul în gol toată noaptea de Anul Nou? A consumat băuturi alcoolice la locul de muncă? A-ha, înţeleg…Da, vom lua măsuri. Cum? Nu crede că cei mai mari pitici din lume sunt în URSS? Cuuum? A băut Coca-cola? Mai tare, vă rog! Poartă 52? S-a culcat cu nevastă-sa? Dacă e grav? O-ho-ho! Vă arăt eu vouă, huliganilor! Vă scot eu gărgăunii din cap! (lovituri şi icnete) Mama voastră de mucoşi! Mama voastră de secături! Mama voastră de boşorogi! Cu mine nu vă merge aşa, să ştiţi! Că eu mi-am iubit şi îmi iubesc patria. (amestec de zgomote: chicoteli de copii, zăngănit de lanţuri, tusea unor bătrâni) Cum se spune? Roşul sângelui vărsat de străbuni pentru apărarea gliei, galbenul holdelor de grâu şi albastrul cerului senin…Brânză, varză, viezure…2050 de ani…Pe toate le iubesc, să ştiţi! Hai, gata cu distracţia! (ca şi cu s-ar întoarce brusc) Hopa! Dar noi ce facem aici? Mâncăm, bem şi ne veselim…şi la fata Împăratului Roş nici că ne gândim…Ǎsta-i locul vostru de muncă astăzi? Ia să vedem cu ce ne ocupăm… Beeem (miroase) lichior de caise; mâncăăăm (miroase) costiţă cu fasole…A, avem şi ness, carevasăzică. Ne simţim bine. Şi spunem bancuri cu…Cu ce spunem noi bancuri, ia să aud. Cu Ionel şi Mărioara? Nuuu…sigur că nu. Cu răţuşca cea urâtă? Nuuu, nici atâta.. Bine-bine! Să trecem mai departe.(se aud plesnituri înfundate) Ce să facem, glumim şi noi, nu? Cum se spune? Râdem, glumim / futem, plătim. Hai, unul câte unul, vă rog. Şi să ştiţi, bă, că eu îmi iubesc patria. Aici nu se pun întrebări. Aici doar răspunzi dacă eşti întrebat. Cum se spune? Spaţiul carpato-danubiano-pontic. O iubesc, bă, că are petrol, cărbune, sare şi gaze naturale. Că munţii noştri aur poartă, d-aia. Să ştiţi şi voi! Că avem toate formele de relief, c-avem codri verzi de brazi şi râuri de mătase de Octavian Goga. Şi-acum le ţin minte, bă nenorociţilor. Că unde sapă sapa locul sare din pământ norocul. Asta a cui e? Habar n-aveţi. Că avem toate anotimpurile, că avem şi munte şi mare. D-aia secăturilor! Că-i minunată din cap până-n picioare. Că Mioriţa. Că Ştefan cel Mare.(pauză) Dar pe voi în cur vă doare de ţărişoara asta. Gata, acum trecem la ora de muzică. Un cântecel să ne mai înviorăm. Să ne descreţim frunţile…Să ne înălţăm sufletul…(îşi drege vocea) Ia s-auzim…Unu!…doi!…trei!…şi! (amestec de voci de copii, adulţi şi bătrâni)

                              "Podul de piatră / s-a dărâmat

                              A venit apa / şi l-a luat…"

        (zgomot de lovituri înfundate, icnete, gemete)

                              "Vom face altul / pe râu în jos

                              Altul mai trainic / şi mai frumos…"

        (zornăit de lanţuri)

Vocea severă  : Mai cu viaţă-mai cu viaţă! Nu se aude nimic, parcă n-aţi mâncat azi…Mai cu suflet!…Voi auziţi ceva? (amestec de voci de copii, adulţi şi bătrâni)

                              "Podul de piatră / s-a dărâmat

                              A venit apa / şi l-a luat…"

 

        ( Vocile se aud din ce în ce mai stins, mai gâfâit, mai alandala. În locul lor creşte treptat în intensitate un zgomot similar celui de la început: amestec de chicoteli, tropăieli, zăngănit de linguri şi furculiţe, larmă de copii. Ciripit de păsărele. Creşte în intensitate progresiv, creşte, după care se întrerupe brusc, ca şi cum ai închide un aparat de radio.)

 

 

 

 

Tabloul II

 

 

(Scena se luminează. De jur împrejur – dispuse în careu sau în cerc – se găsesc paturi suprapuse. În dormitorul comun se mai află două dulapuri metalice, o masă şi două scaune. Decorul e destul de sumar şi de lipsit de specificitate, încât să sugereze simultan un internat pentru elevi, un dormitor pentru soldaţi, un salon de spital, un azil pentru bătrâni etc, între care se află o relativă similaritate. Pentru început, ne aflăm într-un dormitor de cazarmă. Cât mai aproape de public, se află Soldatul I – pe patul de deasupra – care coase un nasture şi Soldatul II, aşezat pe podea, lustruindu-şi bocancii. Undeva în dreapta, tot pe un pat suprapus, Soldatul III stă întins pe spate şi învârte un cerc de plastic pe deget. Soldatul V, în stânga, scrie o scrisoare pe genunchi, iar Soldatul VI împinge pe sub paturi, târându-se pe coate, o valiză de lemn. Difuzorul, montat pe perete, transmite diferite emisiuni "culturale şi educative".)

 

Difuzorul: (voce bărbătească, plină de entuziasm) Polietilena românească, numită şi polietilenă AS de la iniţialele amil-sodiului, produsă la început într-o staţie pilot la Uzina chimică Dudeşti – ICECHIM, a dovedit importante calităţi în domenii diferite de aplicare, având o rezistenţă mecanică – în special, la şoc – dintre cele mai bune din lume. De asemenea, o însuşire foarte importantă este rezistenţa le temperaturi între minus 100 şi plus 200 de grade, inclusiv la solvenţi organici specifici. Ar fi dificil să enumerăm aici toate probele în timpul cărora polietilena românească şi-a dovedit înaltele ei calităţi. Să ne oprim doar la câteva dintre ele, care de altfel au şi recomandat-o atât în ţară, cât şi în străinătate.( Se opreşte brusc şi se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere.)

Soldatul I: (tresare, ciuleşte urechile) Ai auzit?

Soldatul II: (lustruind sârguincios) De când te interesează polietilena?

Soldatul I: Altceva…altceva n-ai auzit?

Soldatul II: (preocupat) Nu.

Soldatul I: (încurcat) Bine…

Difuzorul: …întreprinderile producătoare de carbid au multă bătaie de cap cu bucşele de bronz ale agregatelor de umplere a butoaielor în care se depozitează produsul amintit. Şi aceasta doar pentru că după 40-50 de ore de funcţionare, bucşele se blochează. S-au înlocuit aceste piese cu bucşe de polietilenă AS, care au fost strunjite din bare, la un strung obişnuit. Luni de zile au fost utilizate fără a se bloca măcar o dată!

Soldatul I: (ironic) Extraordinar!

Soldatul II: (care, evident, nu aude Difuzorul) Ce?

Soldatul I: Nimic…

Soldatul II: (preocupat) E foarte important să dai cu mai multă cremă la spate decât dai în mod obişnuit în faţă…

Soldatul I: (ironic) Serios!? ( se înţeapă cu acul) Mama mă-si! (duce degetul în gură)

Soldatul II: Te-a muşcat?

Soldatul I: E a şaişpea oară când îmi cos petliţele şi căcănarului ăla tot nu-i place…Să nu-l bagi undeva?

Soldatul II: Poate te-aude…

Soldatul I: Las' să mă audă…oricum m-am săturat…nu ştiu cât mai rezist…

Soldatul II: (calm) Dacă te-aude, le mai coşi de trei ori pe-atât…

Soldatul I: (suflând în degete) Am făcu băşici, uite şi tu…Am făcut băşici de la acul de cusut, dacă îţi poţi imagina…

Soldatul II: Nu că nu-i place cum coşi petliţele… eu cred că pur şi simplu nu-i place de tine…nu-i place mutra ta!

Soldatul I: Adică oricât de bine le-aş potrivi…

Soldatul II: Exact!

Soldatul I: Dar…dar nu i-am făcut nimic…crezi că…

Soldatul II: I-ai spus vreodată că-i stă bine în uniformă?

Soldatul I: Nu.. cred că nu.

Soldatul II: Ai râs vreodată la glumele lui?

Soldatul I: Nu cred…nu-mi amintesc.

Soldatul II: Îţi spun eu sigur că nu…În plus, ai privire inteligentă.

Soldatul I: Cauzează?

Soldatul II: Ai ochii prea vii…i se pare tot timpul că râzi de el. (pauză) Asta în cazul că are nevoie de un motiv.

(Soldatul I cade pe gânduri. Soldatul II lustruieşte în continuare bocancii, îi admiră în bătaia luminii, caută cu scrupulozitate locurile greu accesibile cremei de ghete.)

Difuzorul: (aceeaşi voce bărbătească, plină de elan) Polietilena AS s-a dovedit aptă să înlocuiască şi picărele utilizate în industria textilă, la războaiele de ţesut. Aceste piese, care sunt îndeobşte confecţionate din piele, se importau. Numai înlocuirea lor cu picărele de polietilenă AS aduce o economie anuală de 30 de milioane de lei. Din acelaşi material s-au făcut ventile pentru supapele de încărcare de la compresoare, care au fost încercate la uzina "Timpuri noi" sub sarcină, la temperatura de 140 de grade. Bineînţeles, au rezistat perfect.

Soldatul I: (pierdut) Mereu aceleaşi şi aceleaşi lucruri…

Soldatul II: (preocupat) Poftim?

Soldatul I: Ce-s alea picăre?

Soldatul II: Habar n-am…or fi nişte păsări, ceva…Dar de unde-ai scos-o şi pe asta?

Soldatul I: De-acolo.(arată spre difuzor)

Soldatul II: Tu chiar asculţi dârdala?

Soldatul I: Doar mă ştii, sunt un tip politicos. Când văd că nimeni nu ascultă, mă simt dator…Măcar una din gazde să fie atentă la ce spune musafirul.

Soldatul II: Eu nu-l aud…

Soldatul I: Mi-e dor de puţină muzică…

Soldatul II: Acuş începem repetiţiile la cor…Unu!…doi!…trei!…şi! "Treceţi batalioane române Carpaţii.." (fredonează cu plăcere) . Şi mie îmi place muzica!

Soldatul I: Şi de puţină linişte…

Soldatul II: Linişte!?

Soldatul I: Măcar o jumătate de oră. O oră, o zi. O săptămână în care să nu mai aud nimic…nici un cuvinţel. Să mor şi să zac în morgă o săptămână. Să mă ţină în frigider! După aia să mă frece din nou cât or vrea. (Înfige acul în saltea şi îşi bagă degetele în urechi. Soldatul III învârte în continuare pe deget cercul de plastic.)

Difuzorul: (mai tare, cu vocea prezentatorului mai plină de patos, ca şi cum ar fi observat că Soldatul I şi-a obturat urechile) Aceeaşi polietilenă s-a dovedit a fi singurul material plastic din care s-a putut face, la Uzina Chimică - Dudeşti, un turn de reacţie care să reziste la mediul de carbonat de etilenă. Tot acolo s-a reuşit şi înlocuirea platinei de la serpentinele condensatoarelor destinate fabricării acidului fluorhidric, cu polietilena AS, care a rezistat foarte bine la un regim de lucru de 115 grade. De asemenea, de la Combinatul de cauciuc din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, datorită utilizării acestui polimer, s-au putut diminua efectele intensului fenomen de coroziune ce apare la coloanele de alchilare.( Se opreşte brusc şi se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere.)

Soldatul I: (înfuriat) Tu chiar nu auzi nimic? Eşti surd? Mai lasă naibii bocancii ăia în pace…poţi să vezi în ei cum trec norii…

Soldatul II: (bosumflat) Ce ţi-au făcut bocancii mei?

Soldatul I: Nimic…absolut nimic…aşa mi-a venit.

Soldatul II: Poate ai dreptate, poate că-s gata…Mai bine trec să-mi fac dunga la pantaloni…(pune o pătură jos, se dezbracă de pantaloni). Ce zici?

Soldatul I: Ce să zic? (pauză) Întotdeauna ai avut o dungă la pantaloni de să te tai în ea.

Soldatul II: Serios? Ai băgat tu de seamă asta? (Calcă plin de încântare. Soldatul I se reapucă de cusut petliţe.) Dar ce ar fi trebuit să aud?

Soldatul I: (gânditor) Cine are de auzit, aude; cine nu…

Soldatul II: Dacă vrei, ţi-i calc şi pe-ai tăi.

Soldatul I: Dacă nu ţi-e greu…Eu nu prea mă pricep.

Soldatul II: In civilie tot eu mi-i călcam. Şi cămăşile. (pauză) Îmi place să umblu elegant…spălat, apretat şi călcat…Noi suntem şase băieţi acasă…n-am avut soră să ne calce, iar mama a avut treburi până peste cap…

Soldatul I: (absent) Eşti printre puţinii care îşi lustruiesc bocancii şi la spate…Cei mai mulţi…dimineaţa la apel…(arată cum îşi freacă bocancii de partea din spate a pantalonilor).

Soldatul II: Pantofii lustruiţi şi pantalonii cu dungă, altfel rămâneţi burlaci. Aşa ne speria mama. (pauză) Cât de sărac ai fi, dacă hainele-s curate, călcate şi miros a busuioc, n-are de ce să-ţi fie ruşine. Aşa ne încuraja.

Soldatul I: Oh, eu am fost mereu un neglijent…

Soldatul II: Numai cine are un singur rând de haine ştie cât contează o dungă bine călcată…

Soldatul I: Dar ştii ce mi s-a întâmplat data trecută la baie?

Soldatul II:  Aud.

Soldatul I: O mizerie! M-am trezit că mi-au dispărut chiloţii şi bocancii. Am raportat dispariţia lor, fii atent, am raportat în fundul gol. Şi ştii ce mi-a spus caporalul?

Soldatul II:  Ce?

Soldatul I: Mi-a spus să rămân la urmă şi să culeg ce rămâne…Dacă am noroc, mai găsesc ceva; dacă nu, le plătesc şi gata.

Soldatul II:  Asta-i viaţa!

Soldatul I: Am avut noroc, să zic aşa…Am găsit o pereche de chiloţi cât cupola Ateneului şi o pereche de bocanci, unul cu un număr mai mare şi unul cu un număr mai mic.

Soldatul II: (preocupat de dungă) Zi mersi că nu le-ai plătit.

Soldatul I: (ironic) Serios?

Soldatul II: Sau să faci vreo trei sute de flotări.

Soldatul I: La asta nu m-am gândit.

Soldatul II: Sau să faci o lună de planton doi…

Soldatul I: Eşti plin de imaginaţie.

Soldatul II: (monoton) Sau trei zile de arest sau câteva săptămâni de gardă. De ce nu? Sau interdicţie o jumătate de an să pleci în permisie. De ce nu? Sau multe zile de muncă la gospodăria unităţii…(Pe ultima replică lumina se stinge progresiv şi vocea se pierde. Soldatul V aprinde o lumânare.)

Soldatul V: Dragii mei, aflaţi despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc şi vouă. Vă scriu într-un moment de repaus. Afară plouă, sergentul s-a îmbătat şi s-a închis în magazia de efecte cu una din bucătărese. Aici totul e bine. Nu-mi mai trimeteţi izmene, că oricum nu-i regulamentar să le purtăm decât pe astea de-aici. Aveţi grijă de Michi. Ceilalţi pândesc pe la geamuri. Eu m-am gândit că mai bine va scriu vouă câteva rânduri. Oricum o să povestească toată noaptea ce-au auzit, că de văzut nu se vede nimic, nu s-a văzut nici data trecută. Trimeteţi-mi ciorapi groşi, cât mai groşi, că am câteva cuie în bocanc, care mă cam deranjează. Aţi avut dreptate că sergentul se va purta mai bine cu mine decât cu ceilalţi, parcă aţi avut gura aurită. Sunt cuminte, mamă, să ştii. Încă mai am biscuiţi, nu-mi trimeteţi mai mult de zece pachete. Am mâncat fără lăcomie şi fără să mă vadă ceilalţi, aşa cum mi-aţi dat de grijă. Mi-au ajuns foarte bine, chiar mi-au mai rămas. Am făcut o economie de trei pachete într-o lună. Aşa că totul e bine, nu vă faceţi griji. Vă pup pe toţi. ( Se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere. Soldatul V stinge lumânarea şi se culcă.)

 

 

 

 

Tabloul III

 

 

(Acelaşi decor, aceleaşi personaje, aflate în aceeaşi postură ca şi în tabloul anterior. Soldatul I are degetele bandajate cu leucoplast. De afară pătrund în încăpere zgomotele unei instrucţii dure.)

 

Vocea severă: Drepţi!…Culcat!…Drepţi!…Culcat!…Târâş, înainteeee, marş!…Las că va arăt eu vouă, secăturilor! Explozieee nucleaaară din stânga!…Drepţi!…Culcat!…Drepţi!…Culcat!…Cu mine nu vă merge, beliţilor!…Plutooon, gaze!…Drepţi!…Culcat!…(încet-încet vocea devine tot mai lătrată) …Mascaaa pe figură!…Vă scot eu curiozitatea pe nas!…Drepţi!…Culcat!…Înainteee, marş!…(vocea se îndepărtează, iar în final se poate suprapune cu lătrăturile veritabile ale unui câine).

(Soldatul I coase de zor. Prinde vestonul de umeri, îl cercetează cu privirea. Soldatul II calcă preocupat. Din când în când verifică ascuţimea dungii. Soldatul III învârte acelaşi cerc de plastic pe arătător. Schimbă cercul de pe o mână pe alta. Apoi înlocuieşte cercul cu boneta. Se plictiseşte groaznic. Aruncă boneta în sus şi încearcă să o prindă direct pe cap. face mai multe încercări. Soldatul IV scrie o scrisoare pe genunchi. Soldatul V împinge aceeaşi valiză pe sub paturi; din când în când imită maşina miliţiei: ni-no, ni-no, ni-no…)

Difuzorul: Bună dimineaţa, stimaţi ascultători. Vorbind despre succesul polietilenei româneşti, un ascultător fidel ne scrie că este obligatoriu să amintim că din aceeaşi polietilenă s-au mai făcut conducte pentru irigare, "mosoare" de transformator, difuzoare de radioficare, plase pentru pescuit, funii şi parâme pentru nave şi multe alte obiecte care s-au comportat excelent în toate condiţiile. În sfârşit, acest polimer s-a dovedit foarte util şi în industria medicamentelor şi nu numai pentru a înlocui unele piese ale agregatelor, ci pentru a intra chiar în componenţa unor produse farmaceutice…

Soldatul III: (cântă, extrem de plictisit) Două babe crăcănate / făceau şcoala de karate…Două ba-be cră-că-na- teee / fa-ceau şcoa-la de ka-ra-teee…(schimbă ritmul) Două ba-be cră-că-na- teee / fa-ceau şcoa-la de ka-ra-teee…

Soldatul I: Mi-am bandajat degetele, mi s-a făcut rană…

Soldatul II: Ştii că avem şoareci?

Soldatul I: M-aş duce până la infirmerie…

Soldatul II: (preocupat cu călcatul) I-am auzit astă noapte…ronţ-ronţ, ronţ-ronţ, ronţ-ronţ…

Soldatul I: E a douăzeci şi treia oară când îmi cos petliţele…Mă ustură groaznic degetele.

Soldatul II: Si tot n-ai învăţat nimic.

Soldatul I: Nu ştiu ce mare scofală e de învăţat.

Soldatul III: (trece pe lângă cei doi, împingând valiza) Ni-no…ni-no…ni-no…

Soldatul II: Când se va plictisi de petliţe, se va lua de stema de la bonetă.

Soldatul I:  Crezi?

Soldatul II: (monoton) Şi când se va plictisi de stema de la bonetă, se va lua de nasturii de la veston…

Soldatul I:  Cred că totuşi exagerezi.

Soldatul II:  Şi când i se va face greaţă de nasturii de la veston, se va lua de…de dunga de la pantaloni…

Soldatul I:  Gata, încetează!

Soldatul II: Şi când se va plictisi de dunga de la pantaloni, se va agăţa de bocanci…

Soldatul I: Gata! Am spus gata!

Soldatul III: (cântă, la fel de plictisit) Două ba-be tran-spi-ra-tee / fă-ceau şcoa-la de ka-ra-tee…două ba-be co-co-şa-te / fă-ceau şcoa-la de ka-ra-teee… două ba-be des-tu-pa-te /fă-ceau şcoa-la de ka-ra-teeee…două ba-be o-pe-ra-teee / fă-ceau şcoa-laaa de ka-ra-teee…

Soldatul I: Totuşi, ce-i de făcut?

Soldatul II: Punem capcane…sau grâu otrăvit…Altfel ne trezim mâine-poimâine cu ei în pat.

Soldatul I: Lasă şoarecii…cu sergentul.

Soldatul II: Absolut nimic. Ai privirea inteligentă, şi gata!

Soldatul I: L-aş putea întreba…

Soldatul II: (întrerupându-l) Deja se vede că n-ai înţeles nimic, absolut nimic.

Soldatul I: Adică?

Soldatul II: Prima regulă: aici nu se pun întrebări, aici numai răspunzi.

Soldatul I: Şi a doua?

Soldatul II: A doua e mai importantă decât prima: să nu ajungi niciodată în situaţia de a fi întrebat ceva.

Soldatul I:  I-auzi…interesant! Şi a treia?

Soldatul II:  A treia e chiar mai importantă decât a doua: sergentul să nu-ţi ştie numele.

Soldatul I:  Să nu spui că există şi o a patra.

Soldatul II:  Ba, cum să nu. Ea e cea mai importantă dintre toate: superiorii habar să nu aibă că tu exişti. Să fii ca…cum să spun…

Soldatul I:  Ca o pată de culoare kaki, pe un fond kaki.

Soldatul II:  Exact!

Soldatul V: Ni-no…ni-no…ni-no…

Soldatul III: Două ba-beee con-sti-pa-teee / fă-ceau şcoa-laaa dee ka-ra-teee…două ba-beee re-fu-za-teee / fa-ceau şcoa-laa deee ka-ra-teee…două ba-beee vi-o-la-teee / fa-ceau şcoa-la deee ka-ra-teeee…

 

 

 

 

Tabloul IV

 

 

( Intră grăbiţi Soldatul VI, Soldatul VII şi Soldatul VIII. Comportament conspirativ. Undeva în spate, se înghesuie unii în alţii, şuşotesc. Se strâng în jurul unui pat. )

 

Soldatul VI: Ssst, să n-audă cretinoidul! (arată către Soldatul IV, care scrie în continuare la o scrisoare.)

Soldatul VII: Popândăul!

Soldatul VIII: Rozătorul!

Soldatul VI: Şi eu l-am văzut astă noapte…

Soldatul VIII: Ronţăia biscuiţi sub pătură.

Soldatul VII: Propun să-i căutăm perna de conserve ca pe găină de ou.

Soldatul VI: Hai, gata cu palavrele, la treabă!

Soldatul VIII: La treabă, la treabă…Dar cine scrie?

Soldatul VII: Cel ce întreabă, nu ştii regula?

Soldatul VIII: Eu scriu cu picioarele.

Soldatul VII: Vezi, dacă nu te-a plesnit peste mâini la timp…

Soldatul VIII: Să fii matale sănătos câte linii la palma am luat eu. Daca i-ar ieşi învăţătoarei atâtea bube, n-ar mai avea loc de-un vârf de ac.

Soldatul VI: Lăsaţi prostiile, să trecem la treabă.

Soldatul VII: Trebuia să ţi le strângă în menghină, îţi spun eu!

Soldatul VIII: Da, să mă pună să scot bile de rulment din borcanul cu acid clorhidric…

Soldatul VII: Şi după aia să te pună să-ţi lingi degetele.

Soldatul VIII: Brrr…eşti dereglat, tăticu'!

Soldatul VII: Da' nici cu mata nu mi-i ruşine!

Soldatul VIII: Aţi văzut elefantul acela kaki prin curtea unităţii?

Soldatul VII: (către Soldatul VI) Zi şi tu! De când îţi spun că-i lipseşte o doagă…(către Soldatul VII) Era sergentul cu stropitoarea, uda trandafirii tăticu', nu era nici un elefant.

Soldatul VIII:  Ba chiar erau mai mulţi elefanţi, dacă vrei să ştii!

Soldatul VII:  Eu cred c-ai intrat la duşuri tăticu', şi le-ai confundat.

Soldatul VIII: Punem pariu?

Soldatul VII: (îi vorbeşte prevenitor, ca unui bolnav psihic) Bine, bine…Vă credem, cum să nu…Vom lua toate măsurile să fie duşi înapoi la Grădina Zoologică. Dvs. vă veţi odihni un pic, veţi lua câteva pastiluţe inofensive şi veţi dormi până vă găseşte prinţul să vă dea un pupic.

Soldatul VIII: Vrei să-ţi arăt un elefant kaki?

Soldatul VII: (liniştitor, ca o mamă) Sigur, puişor…sigur…o să treacă…

Soldatul VIII: De ce nu pui pariu, ţi-e frică? 

Soldatul VII: Ai văzut tu elefant kaki, cum am văzut-o eu pe regina Angliei goală.

Soldatul VIII: Hai bă să ţi-l arăt, ca să nu mori prost! Fii atent aici! (îşi bagă mâinile în buzunarele pantalonilor şi scoate căptuşeala afară) Astea-s urechile…Să mai scot şi trompa?

Soldatul VII: (amuzat) Du-te naibii!

Soldatul VI: Dacă nu ne-apucăm de treabă, eu am plecat.

Soldatul VII: Stai bă, nu ştii de glumă?

Soldatul VI: Cine scrie?

Soldatul VIII: Ne trebuie un scris frumos, caligrafic…

Soldatul VI: Feminin…

Soldatul VIII: Da, feminin…Mai ales pe plic. Porcovanului îi place să pluseze când vede un scris feminin.

Soldatul VII: Să vezi ce figură o să facă!

Soldatul VIII: I-o tragem!

Soldatul VII: Cum vine shogunul? (îl imită, mers ţanţoş)

Soldatul VIII: (intrând în joc) Atenţiuneeee! (ia poziţie de drepţi)

Soldatul VII: (în zeflemea) Continuaţi…continuaţi…(pauză) V-am adus corespondenţa, secăturilor!

Soldatul VIII: Ah!

Soldatul VII: (scoate o scrisoare, o întoarce pe o parte şi pe alta, o miroase) Mmmm…(transpus) Miroase a organe genitale feminine, ca să nu spuneţi că vorbesc urât…(sec) Ionescu!

Soldatul VIII: Prezent, să trăiţi!

Soldatul VII: Zece flotări!

Soldatul VIII: Am înţeles, să trăiţi! (mimează batjocoritor zece flotări)

Soldatul VII: (scoate alta scrisoare, o întoarce pe o parte şi pe alta, o miroase îndelung, pare nehotărât, inspiră şi expiră de câteva ori) Ah! Asta…asta…(o mai miroase o dată) asta miroase a plăcinte cu brânză...E de la mămica…(sec) Georgescu!

Soldatul VIII: Prezent, să trăiţi!

Soldatul VII: Zece flotări!

Soldatul VIII: Am înţeles, să trăiţi! (mimează batjocoritor zece flotări)

Soldatul VII: Ia să vedem mai departe…Popescu!

Soldatul VIII: Prezent, să trăiţi!

Soldatul VII: Zece flotări!

Soldatul VIII: Permiteţi să…

Soldatul VII: Douăzeci de flotări!

Soldatul VIII: Dar…

Soldatul VII: Treizeci de flotări!

Soldatul VIII: Aş vrea să…

Soldatul VII: Licitaţia s-a încheiat! Ia să deschidem noi scrisoarea…şi să o citim tare…să mai râdă şi băieţii puţin. Iubitul meu…(mimează că citeşte)

Soldatul VIII: Care Popescu, tovarăşu', că suntem mai mulţi Popeşti în pluton?

Soldatul VI: Hai, gata cu tâmpeniile, să trecem la treabă!

Soldatul VII: Îl spargem?

Soldatul VIII: Îl spargem!

Soldatul VI: Bă, da' să nu râdeţi…să nu vă daţi de gol c-o încurcăm!

Soldatul VII: Dacă ne prinde, ne pune pielea la saramură…

Soldatul VIII: Ne face şuncă afumată.

Soldatul VII: Ciulama.

Soldatul VIII: Biftec tartar.

Soldatul VII: Mititei cu muştar…ciorbă de burtă…

Soldatul VI: Bă, voi deliraţi de foame. Terminaţi, că-mi plouă în gură. Mai bine spuneţi cine scrie.

Soldatul VII: Să-l rugăm pe popândău să ne dea o mână de ajutor. N-aţi auzit ce scris de fată mare are?

Soldatul VIII: Bă, dar tu te-ai dereglat serios. Ai grijă de bambiluşcă, bă băiete, că nu se găsesc piese de schimb.

Soldatul VII: Am glumit, nenea!

Soldatul VIII: Ce să spun, m-ai spart!

Soldatul VII: Mai ia pastile de râs, daca ţi s-a atrofiat glanda.

Soldatul VI: O scriem sau n-o scriem?

Soldatul VIII: (către Soldatul VII) Ce te uiţi ca găina la lemne, pune mâna şi scrie!

Soldatul VII: Da' ce-s câştigat la loz în plic, de ce să scriu eu?

Soldatul VIII: Cum de ce, tăticu', să te prindă pe tine primul.

Soldatul VII: Eşti dăştept!

Soldatul VIII: Fiindcă eu scriu cu talpa gâştii, d-aia tăticu'! Hai, nu fi bolnăvior la creieraş, dă cu pixul.

Soldatul VII: (pe jumătate convins) Uite-al naibii, m-au găsit pe mine de fraier…(se caută prin buzunare) Aşa-s eu, bun la suflet…Tata răniţilor. Fraierul fraierilor…Dar de trimis cine-o trimite?

Soldatul VIII: Nici n-am scris-o şi te rupi în griji cine o trimite.

Soldatul VII: Întreb şi eu, că de aia am gură.

Soldatul VI: S-a aranjat.

Soldatul VII: Ştii cum o cheamă pe bucătăreasă?…Să-i trecem numele  pe plic.

Soldatul VIII: Ţi-a dezertat creieraşul, tăticu'! Anunţă interpolul că nu-i de glumit. Nu-ţi dai seama că se prinde din prima!?

Soldatul VII: Bine că eşti tu deştept şi pentru noi.

Soldatul VIII: Şi-aşa nu vrea să se mărite cu el. Nu vrea mireasă, şi gata! Vrei să ne-ndoaie pe noi de-acu încolo?

Soldatul VII: Nici nu ştiu ce a găsit la ea…E urâtă cu spume.

Soldatul VIII:  Să nu exagerăm…De-o pedală merge.

Soldatul VI:  Îi dăm drumul?

Soldatul VII: Îi dăm…(trage un vânt)

Soldatul VIII: Sănătate! Să ne trăieşti, Măria Ta!

Soldatul VI:  Daţi-o-n fasole, sunteţi neserioşi, eu plec…

Soldatul VII:  Păi în fasole am dat-o!

Soldatul VIII: Iar dacă mă descalţ şi eu, ofilim totul în jur.

Soldatul VI: Eu am plecat!

Soldatul VIII: Mergi sănătos, voinicule! Şi de-i întâlni în cale…

Soldatul VII: Ei, unde pleci!

Soldatul VI: Cu voi nu se poate face nimic. M-am lămurit.

Soldatul VIII: Măcar stai să vezi cum îmi lipesc eu ciorapii de tavan. Nu rata ocazia! E unică! E gratuită!

Soldatul VII: (către Soldatul VI) Nu-l băga în seamă.

Soldatul VIII:  Cum îi fac harpon şi vânez balene…

Soldatul VII:  Eşti greţos…(către Soldatul VI) Hai să ne apucăm de treabă!

Soldatul VIII: Cum pun cu ei ventuze pentru răceală…cum desfund chiuvete…

Soldatul VI: (către Soldatul VIII) Încetezi sau am plecat?

Soldatul VII: Hai că scriu eu…

Soldatul VIII: Uraaa! Asta voiam!

Soldatul VII:  Mi se fâlfâie. Nu pentru tine o fac.

Soldatul VI: Cum începem?

Soldatul VIII: Cu începutul.

Soldatul VII:  Eşti dăştept!

Soldatul VI: Iar începeţi?

Soldatul VIII: Am şi terminat. Gata, la treabă! (se apleacă toţi asupra scrisorii, şuşotesc)

Soldatul VI: I-o facem!

Soldatul VII: Îl frigem?

Soldatul VIII: Îl frigem!

(ies din scenă, fluturând o scrisoare).

 

 

 

 

Tabloul V

 

 

(Acelaşi decor, aceleaşi personaje ca în Tabloul III. Soldatul I are degetele bandajate. De afară pătrund înăuntru zgomotele unei instrucţii dure.)

 

Vocea severă: Drepţi!…Culcat!…Drepţi!…Culcat!…Târâş, înainteeee, marş!…Las că va arăt eu vouă, secăturilor! Explozieee nucleaaară din stânga!…Drepţi!…Culcat!…Drepţi!…Culcat!…Cu mine nu vă merge, beliţilor!…Plutooon, gaze!…Drepţi!…Culcat!…(încet-încet vocea devine tot mai lătrată) …Mascaaa pe figură!…Vă scot eu curiozitatea pe nas!…Drepţi!…Culcat!…Înainteee, marş!…(vocea se îndepărtează, iar în final se poate suprapune cu lătrăturile veritabile ale unui câine).

Difuzorul: Bună ziua, stimaţi ascultători. De la întreprinderea de medicamente din municipiul Iaşi am primit o corespondenţă extrem de interesantă privind aplicaţiile polietilenei româneşti AS. Tovarăşa inginer Petronela Ailenei ne precizează că deoarece polietilena românească este uşor sterilizabilă (datorită temperaturii înalte de topire) şi pentru că nici nu are efecte nocive asupra organismului, Institutul pentru controlul medicamentelor o recomandă ca liant la pastilarea diferitelor produse farmaceutice. Probele făcute au arătat că, prin folosirea acestui polimer, medicamentele capătă o stabilitate mult mai mare, tehnica pastilării se simplifică, iar dizolvarea medicamentelor în organism poate fi controlată şi…

( Soldatul I aruncă un bocanc în difuzor, vocea prezentatorului se întrerupe brusc.)

Soldatul I: (mulţumit) E mult mai bine aşa.

.( Se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere.)

Soldatul I: (către Soldatul II, care calcă preocupat) Auzi!?

Soldatul II: (monoton) Tu chiar asculţi dârdala?

Soldatul I: Tu chiar n-auzi nimic?

Soldatul II: Îi freacă la instrucţie…n-aş vrea să fiu în locul lor. (Vocea severă dă comenzi. Corpuri trântindu-se de pământ. Răpăit de bocanci.)

Soldatul I: (pentru sine) Cine n-are de auzit…(către Soldatul II) Un strop de muzică…cu un strop de muzică aş fi alt om…

(În exterior trece un pluton în pas cadenţat, cântând:

"Noi facem blocuri, noi facem poduri

Si căi ferate şi fabrici noi construim

Avem o ţară, ne pregătim

Buni comunişti să devenim

Avem o ţară, ne pregătim

Buni comunişti să devenim.")

Soldatul II: Acasă am un vecin care are magnetofon. Un Mayak de toată frumuseţea. Şi o grămadă de benzi. O geantă!!

Soldatul I: Îmi place să mă afund într-un fotoliu pufos, să mănânc dulceaţă şi să ascult muzică.

Soldatul II: La el făceam bairamuri…Băieţii şi fetele de pe stradă…puneam bani, luam de băut…dansam…ne distram…El n-a pus niciodată bani, el era cu Mayakul.

Soldatul I: Să ascult discurile de la tata…

Soldatul II: Băieţi şi fete frumos îmbrăcaţi…mirosind a parfum mişto, bulgăresc…de trandafiri…Dar nici unul n-avea o dungă ca a mea la pantaloni…şi nici lustru la pantofi…

(Soldatul III rupe plictisit pagini dintr-un almanah şi face avioane. Le lansează în sală, printre spectatori. Pe ele se găsesc fotografii oficiale ale epocii, poezii "patriotice" etc. Soldatul V "conduce" valiza în continuare, imitând sirena miliţiei.)

 

Soldatul I: Să beau un ceai de fructe de pădure…

Soldatul II: Eu nu, niciodată nu m-am îmbătat ca porcul, să vomit…Nu! Absolut niciodată!

Soldatul I: Şi mama să facă tartă de piersici…să povestească despre unchi şi mătuşi, verişori şi verişoare…despre lecţiile de pian…despre plimbările cu vaporaşul pe Dunăre…

Soldatul II: Sau ca alţii…să pun mai puţini bani decât ceilalţi şi să beau mai mult…Nu! Cât am pus, atâta am băut!

Soldatul I: Să scoată mama umbrela albă de dantela şi albumul cu fotografii…

Soldatul II: Să vezi râsul lumii…Unuia îi era rău şi a ieşit afara să ia o gură de aer…Era muci, cum se spune…Atât de flenduri că (zâmbeşte) a crezut că-i în casă şi când i-a venit rău s-a repezit la fereastră şi a dat tot din el direct în casă…

Soldatul I: Să mi-l arate pe tata…cu mustăcioară, în costum de stofă englezească…şi să-mi spună că e într-o călătorie lungă-lungă…într-o ţară îndepărtată…cu multă verdeaţă…Şi eu s-o cred!…Mai ales să o cred! .( Se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere.)

Soldatul II: Am rămas a doua zi dimineaţa la spălat covorul…Am frecat cu peria de mi-au sărit ochii…Dar nu mi-a părut rău (zâmbeşte nostalgic)…aşa am cunoscut-o pe nevastă-mea…

Soldatul I: S-o cred şi să-i pun întrebări…E un om bun tata? Da, e un om bun, să-mi răspundă. Când se întoarce? Ai răbdare. Dar se întoarce? Sigur se întoarce. Sigur-sigur? Sigur-sigur…Dar de unde e ea atât de sigură? Fiindcă tata e un om bun, care se ţine de cuvânt. Şi-mi va aduce bomboane? Da, îţi va aduce bomboane. Dropsuri? Nu, praline şi fondante, să spună ea. Nu, eu vreau dropsuri, mie îmi plac dropsurile. Bine, îţi va aduce praline, fondante şi dropsuri…Şi să mă liniştesc ca prin farmec…şi să dea pagina albumului…

Soldatul II: Am invitat-o la o bere, să ne dregem…Aveam mâl în stomac, cum se spune. Am luat câte o bere şi apoi încă câte una. Am comandat şi grisine…Si acum râdem că erau mucegăite, dar le-am mâncat aşa, de ruşine unul faţă de altul.

Soldatul I: Să-l vad pe tata călare, cu cravaşă…În costum de călărie…O pajişte frumoasă în spate şi mama vaporoasă ca un înger…întristător de frumoasă. Se ţin de mână. Rochia ei nu-i decât o hoardă de fluturi îmbulziţi pe o floare frumoasă…Te iubesc mamă, să-i spun…Dacă nu mai vine tata, rămânem noi doi şi când cresc mare te măriţi cu mine. Facem o nuntă ca în poveşti. Şi ea să mă bată uşurel peste gură şi să-mi spună că nu-i frumos să vorbesc aşa …

Soldatul II: A fost frumos, a fost romantic…Era o terasă drăguţă, cu mese de tablă proaspăt vopsite în alb, că nevastă-mea a şi zis, ia uite, parcă au faţă de masă, parcă-s pregătite pentru nuntă…şi aveau mici mărişori şi proaspeţi, plus muştar de Tecuci. Eu aveam adidaşi noi şi m-a întrebat cât au costat, i-au plăcut enorm, voia să-i ia şi lui frate-su o pereche. Când i-am spus cât costă, a spus că-i prea mult, că n-are atâta, că poate la salariul următor…Eu i-am spus că-i împrumut tot ce am, că şi-aşa sunt sărac, n-am ca avere decât dunga de la pantaloni…Ei i-a plăcut şi a râs, şi uite aşa frate-su a devenit cumnată-miu.

Soldatul I: Să dea visătoare filă după filă, să-şi ascundă lacrimile…şi muzica să toarcă încet, ca o pisică muzicală. Să urc în trăsurile din fotografii, să dansez doamnele fragile, cu rochii înfoiate ca nişte curcani imaculaţi, să mergem la concert, să stăm în salon, la taifas, şi să gustăm lichioruri…Şi să rămân acolo, în fotografii, cu unchii şi mătuşile mele, cu tata şi cu mama, cu umbrela ei albă de dantelă…

Soldatul II: Am făcut nuntă la cantina de la Uzinele Textile Moldova…Am adus vinul de la ţară şi un verişor ne-a adus măsline de la Constanţa. Am avut şi ness…şi ciocolată chinezească, le-am făcut rost de la cineva care lucrează în comerţ. A fost foarte frumos, toată lumea a spus aşa. Ne-a cununat maistrul neveste-mi, de la Fabrica de Şuruburi. Un meseriaş extraordinar, sudor categoria a şaptea. Tot el ne-a sudat ramele la balcon, că imediat după nuntă am primit de la întreprindere apartament cu două camere decomandate, confort doi, şi butelie.

(Soldatul VI, Soldatul VII şi Soldatul VIII intră în fugă, privind complice.)

 

 

 

 

Tabloul VI

 

 

Soldatul VI: Atenţiuneee!

(Toţi sar ca fripţi, privesc în jur debusolaţi, iau poziţie de drepţi. Soldatul II încearcă, din această poziţie, să-şi îmbrace pantalonii. Intră sergentul cu un teanc de scrisori în mână.)

Sergentul: Ce se întâmplă aici? De ce nu funcţionează difuzorul? Dacă ne prind ăştia ne belesc..

Soldatul VII: Probabil s-a întâmplat ceva…(fuge către difuzor, îi dă pumni şi palme; difuzorul îşi revine)

Difuzorul: (patetic) "Ea azi întruchipează nobleţea pururi vie

                      A marilor românce, curajul lor vibrant

                      E mamă iubitoare, tovarăş şi soţie

                      Destoinic om politic şi reputat savant"

Sergentul: (către Soldatul VII) Aha! Aşa, bravo! Carevasăzică nu avea cine ştie ce defecte, nu?… Să anunţaţi la tehnic să-l verifice…Aşa…acum să trecem la treburile noastre…V-am adus corespondenţa, secăturilor! (Ia prima scrisoare, o întoarce pe o parte şi pe alta, o miroase) Mmmm…miroase a organe genitale feminine, ca să nu mă raportaţi că vorbesc urât, secăturilor! (aspru) Beldiman!

Soldatul I : …

Soldatul II: (atenţionându-l discret cu cotul) Tu!

Sergentul: (privindu-l ţintă) Beldiman, zece flotări!

Soldatul I: …

Soldatul II: Hai, du-te cât mai ai timp.

Sergentul: (ameninţător) Beldiman, douăzeci de flotări!

Soldatul II: Am înţeles, să trăiţi!

Sergentul: Aha, suntem şmecher! Cincizeci de flotări! (pune scrisoarea dedesubt) Mai discutăm după aceea. (ia următoarea scrisoare, o întoarce pe o parte şi pe alta, o miroase) Pfffiuuu! Asta trăsneşte, nu alta! Şi ce scris frumos! Feminin…Popescu, zece flotări!

Soldatul VII: Permiteţi să…

Sergentul: Popescu, douăzeci de flotări!

Soldatul VII: Vă rog să…

Sergentul: Treizeci de flotări!

Soldatul VII: Dacă…

Sergentul: Gata, Popescule! Gata, secăturilor! Licitaţia s-a terminat. Ia să vedem ce surpriză avem înăuntru…(deschide tacticos scrisoarea, de afară intră alţi soldaţi, citeşte pe un ton erotico-batjocoritor) "Dragul meu Marian, află despre mine că sunt bine sănătoasă…" (ridică ochii din scrisoare) Adică n-are boli venerice…"ceea ce îţi doresc şi ţie. Mi-e tare dor de tine (face gesturi obscene), nici nu pot să-ţi spun cât mi-e de dor…" Fooaaarte frumos! Ia să vedem mai departe! "Să ştii că mămica nu mă lasă să mă mărit cu tine, zice că eşti un mârlan, un beţiv şi-un căcănar. Tăticu zice că eşti un împuţit şi jumătate, mă ierţi că-ţi spun.(silabiseşte) Regret profund că deocamdată nu mă pot mărita cu tine, poate după ce mor ei. (încet-încet sergentului îi piere zâmbetul, în timp ce soldaţii realizează farsa şi chicotesc, îşi dau coate) Să ştii că fac aceeaşi mâncare bună, fără să se prindă de fundul cazanului. Mi-e dor să mă tăvăleşti în magazie…" 

Soldatul VII: (dintr-o suflare) Permiteţi să raportez, noi nu avem nici un Popescu în pluton!

Sergentul: Cuuum!?

Soldatul VII: N-avem Popescu, să trăiţi! Poate la plutonul doi.

Sergentul: Şi-abia acum spuneţi, nătărăilor? Culcat!…Drepţi!…Culcat!…Târâş, înainteee marş! Vă învăţ eu minte, secăturilor!

 

(Ies toţi soldaţii, cu excepţia Soldatului V. De afară se aud zgomotele unei instrucţii dure. În cele din urmă, vocea sergentului se pierde într-un lătrat. Lumina se micşorează. Soldatul V aprinde o lumânare. Priveşte în stânga şi în dreapta cu prudenţă. Scoate o valiză din dulapul metalic, o deschide şi extrage un biscuit. Urcă în pat şi începe să-l ronţăie. Citeşte scrisoarea.)

 

Soldatul V: Dragii mei, aflaţi despre mine ca sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc şi vouă. Am un moment de linişte şi m-am gândit să vă scriu câteva rânduri. Băieţii au fost obraznici şi acum se află în noaptea neagra la instrucţie. Peste două săptămâni se va pleca la munci agricole, o lună de scos sfeclă. Se anunţă ploi, dar mie nu-mi pasă. Sergentul mi-a spus că voi rămâne în unitate, e un om drăguţ. Uneori urlă ca scos din minţi, dar nu la mine. La ceilalţi, fiindcă sunt foarte obraznici, mamă, să ştii. Vorbesc foarte urât, nu ascultă de superiori şi chiar se bat cu perne. Cineva a aruncat şi cu perna mea, unde aveam o conservă, şi l-a lovit foarte rău pe un camarad. Sergentul a fost drăguţ, a înţeles situaţia. Câteodată mă invită la el în birou, îmi face o cafea şi stăm la palavre. E foarte sufletist, îl interesează tot ce se întâmplă în pluton. E ca un tată. O dată am luat chiar şi două guri de coniac, dar n-am abuzat mamă, te rog să mă crezi. Are foarte mare încredere în mine şi sunt mândru. Să-i daţi lăptic lui Michi şi să-i faceţi vaccinurile. Tati, tu ce mai faci? Cum merge via anul acesta? Sergentul a spus că i-a plăcut foarte mult vinul, a făcu o cumătrie pe cinste, toţi invitaţii l-au felicitat. De două săptămâni lucrez într-un birou, fac caietul de informări politice pe ultima lună. Asta fiindcă scriu frumos şi fiindcă în orice moment poate pica un control de sus. Ce noroc am cu scrisul meu frumos! Ce m-aş fi făcut mamă, dacă nu m-ai fi plesnit cu linia peste degete la timp? Dacă nu mi-ai fi rupt urechile şi nu mi-ai fi smuls perciunii? Acum cu siguranţă aş fi fost la instrucţie, mort de oboseala şi plin de noroi. Dacă toate învăţătoarele ar fi ca tine, azi toţi românii ar avea un scris foarte caligrafic, nu-i aşa? Acum cu gene ostenite suflu în lumânare şi vă pup pe toţi. ( Se aud chicoteli, râsete de copii. Devin stridente, apoi isterice. Pumni înfundaţi, icnete, gemete. Tăcere.)

 

 

 

 

Tabloul VII

 

 

(Între paturi sau în faţa lor se află o pânză pe care sunt proiectate imagini, fără sonor. In faţa pânzei, jos, se găseşte un corp acoperit cu un cearceaf. Imaginile se succed în ritmuri diferite, ritmuri consonante cu respiraţia corpului de sub cearşaf, respiraţie care joacă rol de coloană sonoră. Respiraţia poate fi înregistrată pe bandă sau poate fi interceptată printr-un microfon camuflat. Ritmul lent alternează cu cel alert, sugerând activitatea inconştientă a creierului în timpul somnului.

Imagini: manifestaţii de 23 August (mulţime, pancarte, coregrafia corpurilor, tribuna oficială etc.); tractoare arând câmpul; copaci înfloriţi; benzi rulante transportând cărbune; blocuri mizere; imagini din spaţiul domestic; cozi la alimente; rapsod popular; imagini din "Liceenii"; războaie de ţesut, forjă, laminoare; Mihai Eminescu; mineri odihnindu-se; soldaţi; mormane de conserve de peşte; vederi de pe litoral; borcane cu gem; pionieri; sticle goale şi borcane, maculatură, plante medicinale; biserici dărâmate; grisine; maşini de scris; ţigări "Carpaţi". Sloganuri: "Nici o masă fără peşte", "Consumaţi peşte oceanic" etc.

Respiraţia porneşte lent, pe nas, se accelerează, se apropie de paroxism. Înainte de a atinge punctul culminant, ritmul se moderează, revine la respiraţia egală, calmă.

Respiraţia porneşte calm, cu ritm egal, se accelerează, se apropie de paroxism şi se opreşte brusc. Tăcere.

Respiraţie egală. Ritmul se înteţeşte. Ajunge la maximum. Sfârşeşte într-un geamăt de durere. Tăcere.

Respiraţia porneşte din nou lent. Se menţine ritmul lent mai mult decât în încercările anterioare. Intensitatea creşte progresiv, sfârşind într-un strigăt. Tăcere.

Gemete mocnite, ca într-o durere surdă şi prelungită. Ţipăt scurt. Tăcere.

Gemete ritmate, ca într-un act sexual. Ţipete scurte şi repetate.

Ţipăt prelung, sfâşietor. Linişte.)

 

 

 

 

Tabloul VIII

 

 

(Aceleaşi paturi suprapuse. Atmosferă degajată. Ţinutele soldaţilor sunt lejere: unii sunt fără veston, alţii doar în chiloţi. Se joacă table, cărţi. Cineva încearcă să cânte la acordeon. Soldatul I îşi calcă, pe o pătură, pantalonii. Soldatul II coase la petliţe. Soldatul V împinge în continuare valiza pe sub paturi.)

 

Soldatul II: (către Soldatul I, ţinând vestonul de umeri) Crezi că e bine?

Soldatul I: Nu ştiu…nu mai ştiu…le-am cusut şi eu de atâtea ori încât nu mai ştiu…

Soldatul II: Oricum nu contează.

Soldatul I: Aşa e, oricum nu contează.

Soldatul II: Mai bine nici nu le-aş mai coase…oricum nu cred că-şi dă seama.

Soldatul I: (preocupat) Mda, mai bine nici nu le-ai mai coase…

Soldatul II: Dacă vrei, îi calc eu…ştii că mă pricep.

Soldatul I: Oricum nu contează.

Soldatul II: Da, oricum nu contează.

Soldatul I: Să iasă cum o ieşi…

Difuzorul: Probabil ca atunci când polietilena AS se va produce în cantităţi şi mai mari, vor apare alte…

(Soldatul I aruncă furios un bocanc în difuzor, care amuţeşte.)

Soldatul I: E mai bine aşa…(îşi freacă tâmplele) Am avut o noapte groaznică…

Soldatul II: Şi eu!

Soldatul I: Şi toţi ceilalţi…

Soldatul II: Parcă a înnebunit…

Soldatul I: Nici n-am apucat să-ţi spun…nu trebuia să faci ce-ai făcut…Te-a luat la ochi.

Soldatul II: Măcar n-a citit scrisoarea.

Soldatul I: Era de la mama.

Soldatul II: Şi la urma urmei nu-i mare scofală…cos petliţe.

Soldatul V: Ni-no, ni-no, ni-no…

Soldatul I: Săracul! "Conduce" de două zile "maşina miliţiei".

Soldatul II: De trei.

Soldatul I: De trei?

Soldatul II: Da, din aceeaşi zi din care Relu curăţă WC-urile cu periuţa de dinţi.

Soldatul I: S-a sonat sergentul.

Soldatul II: Nu, nu cred…pur şi simplu aşa e convins el că e bine. Aşa a prins şi el, aşa face şi cu alţii.

Soldatul I: E pornit rău.

Soldatul II: Pe Adi l-a trimis sa bărbierească statuile din curte cu briciul…

Soldatul I: Chiar?

Soldatul II: Dacă-ţi spun…

Soldatul I: Cine ştie ce-i mai trăsneşte prin minte.

Soldatul II: Acum două luni a pus un pufan să măsoare gardul unităţii cu băţul de chibrit.

Soldatul I: Nu-i prea distractiv.

Soldatul II: Face educaţie, adică.

Soldatul I: Cu secăturile…

Soldatul II: Cu porcii, cu nespălaţii, cu beliţii…

Sergentul: (din exterior, ameţit de băutură) De cine râdeţi voi, beliţilor? De mine? (sughite) De mine râdeţi voi? Las...las că ştiu eu…

Soldatul II: E flenduri.

Soldatul I: Cum?

Soldatul II: E turtit rău de tot.

Sergentul: Ştiu tot…Secăturilor!…(sughite) Ştiţi cine sunt eu ?..Nu ştiţi…Habar n-aveţi…Las că aflaţi voi, beliţilor!…Eu sunt…Eu sunt…Habar n-aveţi cine sunt!…Am fost prea bun cu voi…Daaa…Prea bun! Mult prea bun!…Prea bun e puţin spus…Bou de bun! (intră în scenă cu două canistre de vin).

Soldatul VI: Atenţiuneeee! (sar toţi ca fripţi, iau poziţie de drepţi)

Sergentul: Continuaţi…Continuaţi…(rânjeşte) Râdeţi!…Râdeţi, beţi şi vă veseliţi!… Şi la fata Împăratului Roş (sughite)…ştiţi voi! În seara asta…în seara asta bem…Ne distrăm…Mamă, ce ne mai distrăm!…(se plimbă printre paturi)…Hai, scoateţi paharele! (nimeni nu face nici un gest) Vă ordoooon, scoateţi paharele! (fiecare scoate câte un pahar din cele mai bizare locuri: de sub saltea, din bocanc, de sub veston, de sub bonetă) E o zi maaare…Sărbătorim…sărbătorim…Ce sărbătorim? Cine ştie ce sărbătorim? Hai copii, cine ştie ce sărbătorim? E-he-he, o să va rup eu urechiuşele…(confesiv) Vreţi să vă spun un secret? Un secret mare?…Nici eu nu ştiu ce sărbătorim…Ha, ha, ha, ha…Dar e bine că sărbătorim…E foarte bine că sărbătorim…(toarnă în pahare direct din canistră, varsă vin pe jos) Sărbătorim orice…Ce vreţi voi, aia sărbătorim…A-ha-ha-ha!…Beţi!…Nu e sângele meu, da' luaţi şi beţi…Ha, ha, ha…Vă ordoooon să beţi…Aaaa, avem şi acordeon. Foarte bine! E foarte bine că avem şi acordeon…Hai, distraţi-vă…râdeţi...simţiţi-vă bine…(îl privesc debusolaţi) Vă ordon să râdeţi! (râd "mânzeşte") Aoleu, ce-i asta?…Să ştiţi că (sughite) că mă supăr. Vă ordon, râdeţi! Gura până la urechi! (râd forţat) Aoleu, aşteptaţi gâdilaţi? (umple în continuare pahare) N-am atâtea (sughite)…atâtea degete. Ha, ha, ha, ha…(pe ton confesiv) Ştiţi ceva ? Mie nu-mi place deloc să beau singur…E…e…e groaznic să bei singur. E ca şi cum…e ca şi cum ai face chestia aia singur. (îşi revine) Ce faceţi, nu beţi? Beţi! E ordin! (sughite) Dacă-i ordin…cu plăcere, nu? Ha.ha.ha.ha…Da' nu fumează nimeni? De ce nu fumaţi? (scoate mai multe pachete de ţigări pe care le împarte) Luaţi şi beţi!…(la început soldaţii beau pe furiş, apoi capătă îndrăzneală)…Luaţi şi fumaţi!...(sughite)...Numele (sughite)…numele sergentului lăudaţi. Ha-ha-ha! E bună, nu?…Mamă, ce ne mai distrăm! (către Soldatul VII) Ne distrăm, bă? 

Soldatul VII: Ne distrăm, să trăiţi!

Sergentul: Aşa…aşa…îmi place că vă distraţi…Al naibii vă mai distraţi!…Ce-s meclele astea de (sughite)…de înmormântare? V-a murit piticul?…Hai, râdeţi!…Azi facem nuntă! Daaa…azi facem nuntă…Nuntă mare!…Mărităm fata…însurăm flăcăul…(toarnă în pahare)…aşteptăm moştenitorii…(către Soldatul VII) Tu!

Soldatul VII: Ordonaţi!

Sergentul: Tu eşti mireasa!

Soldatul VII: Am înţeles, să trăiţi!

Sergentul: (către Soldatul VIII) Tu!

Soldatul VIII: Ordonaţi!

Sergentul: Tu eşti mirele!

Soldatul VIII: Am înţeles, să trăiţi!

Sergentul: (către ceilalţi) Ce căscaţi gura, mă rog? Împodobiţi mireasa!…Veseliţi-vă!…Să vă învăţ eu cum e la nuntă?…Mâine-poimâine mă rugaţi să vă fac şi copii…Ha, ha, ha, ha…Să cânte muzica!…Unde-i acordeonul? (către Soldatul IX) Zi-i cioară!

Soldatul IX: Am înţeles, să trăiţi! (îşi potriveşte acordeonul şi începe să cânte):

"Ia-ţi mireasă ziua bună

De la tată, de la mumă

De la fraţi, de la surori

   De la grădina cu flori…"

Sergentul: Ce căscaţi gura, bă!? Chiuiţi!…Veseliţi-vă!…(chiuie) Împodobiţi mireasa!…( Smulge un cearşaf de pe pat şi pune voal miresei. Încet-încet atmosfera se dezmorţeşte, soldaţii încep să-şi intre în roluri. La început cu sfială, apoi amuzaţi.) Ia uitaţi ce mireasă frumuşică avem! ( îl ciupeşte pe Soldatul VII de obraz) Ptiu, nu fi deochi!…Ia uitaţi ce obrăjori!…Ce guriţă!…Scoateţi un parfum să stropim mireasa…Aşa! (către Soldatul IV) Pas alegător şi adu o coroniţă. Te descurci tu. (către ceilalţi) Ce staţi? Bucuraţi-vă!…Hai, să se pupe mirii!…Unu! Doi! Trei! Şi…

Toţi: (cu excepţia "cuplului") Să se pupe mirii!…Să se pupe mirii!…Să se pupe mirii!

Sergentul: Hai, braţ la braţ. (îi aranjează) Un pupic pentru eternitate!

Toţi: (cu excepţia "cuplului") Să se pupe mirii!…Să se pupe mirii!…Să se pupe mirii!

Sergentul: O clipă, vă rog! Coroniţa miresei! (îi pune pe cap o coroniţă încropită din spini) Ia uitaţi ce mireasă frumuşică avem! (îl ciupeşte de obraz) Ptiu, nu fi deochi!…Dar mirele? Unde-i mirele? Nu-l aranjăm şi pe el? Ce staţi ca lehuzele? (scoate un piepten şi îi "aranjează" capul tuns chilug; dintr-un buzunar scoate un papion şi i-l aplică direct peste veston; ceilalţi îşi toarnă singuri din canistră şi beau, se amuză, fumează, capătă tot mai mult curaj; Soldatul I stă trântit în pat, cu perna peste urechi).

Soldatul IX:  "Ia-ţi mireasă ziua bună

De la tată, de la mumă

De la fraţi, de la surori

De la grădina cu flori…"

Soldatul III: Ceva de potol n-avem?

Soldatul IX: (către Soldatul IV) Alo, tu!

Soldatul IV: Ordonaţi!

Sergentul: Scoate biscuiţii si serveşte lumea! Pas alergător.

Soldatul IV: Am înţeles, să trăiţi! (scoate valiza din dulapul metalic şi cu cheia prinsa la gât cu aţă o descuie; aduce un braţ de pachete de biscuiţi).

Soldatul III: Şi conservele! Şi conservele! ( Soldatul IV priveşte disperat către Sergent).

Sergentul: Şi conservele. Pas alergător! ( Soldatul IV aduce conservele, care vor fi tăiate şi mâncate cu mâna direct din cutie. Toţi par foarte flămânzi.)

Sergentul: (plesnindu-se cu mâna peste frunte) Vai, ce-am uitat!…N-avem orgă de lumini! (priveşte dezorientat în jur, către Soldatul X) Tu!

Soldatul X: Ordonaţi!

Sergentul: Tu eşti becul roşu!

Soldatul X: Am înţeles, să trăiţi!

Sergentul: (către Soldatul XI: şi Soldatul XII) Tu eşti becul galben şi tu becul albastru!

Soldatul XI şi Soldatul XII: (în cor) Am înţeles, să trăiţi!

Soldatul X: Roşu.

Soldatul XI: Galben.

Soldatul XII: Albastru. (vor spune continuu "roşu", "galben", "albastru").

Sergentul: Ei, da! Aşa da!…Si totuşi…parcă ceva nu e bineee…Sigur că da! Hai, sus pe paturi! Becurile să urce sus pe paturi. În colţuri. Tu într-un colţ, tu acolo şi tu acolo! (îi distribuie pe cei trei pe paturile supraetajate).

Soldatul X: Roşu.

Soldatul XI: Galben.

Soldatul XII: Albastru. (vor spune continuu "roşu", "galben", "albastru").

Sergentul: (privind mulţumit în jur) Aşa da, e o petrecere pe cinste!

( Vacarmul creşte, lumea e tot mai dezinhibată, doi se încaieră.)

Sergentul: Nunta fără bătaie e ca nunta fără lăutari.

 

( Câteva minute nu se aude decât zumzăitul "nunţii". Hohote de râs, replici răzleţe etc. Fum de ţigară. Doi soldaţi joacă fotbal cu o cutie goală de conservă. Se poate pune muzică populară sau lăutărească. Unii cântă, alţii dansează, alţii se clatină ameţiţi. Mireasa e mereu invitată la dans.)

 

Sergentul: (răcnind) Atenţiuneeee! (totul amuţeşte) Încolonaaarea! ( ordinul se execută) Cu mirii în faţă! (mişcări nesigure, groteşti) Să conducem mirii spre camera lor…Spre magaziaaa de efecte, înainteee marş!…Mâine dimineaţă o să jucăm cearşaful…

( Ies toţi din scenă, încolonaţi, pe muzica acordeonului:

"Ia-ţi mireasă ziua bună

De la tată, de la mumă

De la fraţi, de la surori

De la grădina cu flori…"

Muzica se aude din ce în ce mai încet. Linişte. Difuzorul porneşte din senin.)

Difuzorul: (voce plină de patos) "Azi facla omeniei în comunista zare / o-nalţi să lumineze un falnic viitor / cu inimi îmbătate de-al libertăţii soare / te vom urma oriunde, iubit conducător.")

(Soldatul I se ridică din pat şi arunca un bocanc în difuzor. Se întrerupe brusc.)

 

 

 

 

Tabloul IX

 

 

(Aceleaşi paturi suprapuse. Personajele sunt îmbrăcate în pijamale. Aerul este de azil de bătrâni sau de spital psihiatric. Jocul personajelor poate sublinia fie senilitatea, fie rătăcirea minţii-după opţiunea regizorului. Cel mai potrivit ar fi, poate, să se mizeze pe incertitudine, sugerându-se în manieră moderată ambele situaţii şi lăsând spectatorului decizia. Personajul I (fostul Soldat I) se plimbă prin încăpere uşor agitat, ciulind din când în când urechile, cu un baston alb în mână. Este orb. Personajul II (fostul Soldat II) calcă, pe o pătură, o pereche de pantaloni de pijama. Personajul III (fostul Soldat III) stă cocoţat în pat şi învârte un cerc de plastic pe deget; la un moment dat va face avioane de hârtie, pe care le va lansa în sală. Pe hârtii sunt scrise sloganuri scandate în decembrie '89. Personajul IV (fostul Soldat IV) stă în pat şi scrie o scrisoare; ronţăie, ferindu-se de ceilalţi, biscuiţi. Personajul V (fostul Soldat V) ţine o valiză strâns în braţe, de care nu se desparte cu nici un chip. Personajul VI şi Personajul VII (foşti Soldatul VI şi Soldatul VII) joacă table.)

 

Personajul VI: Cinci-trei, poartă-n casă.

Personajul VII: Iaca fleoşc!

Personajul IV: Mi-e foame…mi-e foame…mi-e foame…( Personajul III ascunde instinctiv biscuitul la spate).

Personajul II: Peste…(priveşte ceasul)… fix douăzeci şi trei de minute soseşte suplimentul…

Personajul I: Chiar nu auziţi nimic!? (Personajul III se opreşte brusc din mestecat şi se şterge pe la gură)

Personajul III: Cântă păsărelele?

Vocea femeii de serviciu: Ca la porci! Exact ca la porci!…Ceeee…la porci e curat…E lună pe lângă ce-i aici. (trânteşte găleata ostentativ)

Personajul V: Intr-o zi o să mor…Intr-o zi o să mor…Aşteptând suplimentul.

Personajul VI: Patru-patru, ca la teatru.

Personajul VII: Iaca fleoşc!

Personajul VI: Iaca fleoşc de fleoşcul tău.

Personajul VII: Eşti dăştept!

Vocea femeii de serviciu: Să râneşti, nu alta! Ca la porci!…Ceee, porcii e curaţi!…Nişte scârnăvii!…Porcii naibii!

Personajul I: Sunt agitat astăzi…Foarte agitat.

Personajul III: (ironic) Poate vine cutremurul.

Personajul II: În '77, la cutremur, sudam cu naşă-miu ramele la balcon. Am crezut că mă electrocutez…

Personajul V: Parcă văd, din nou napolitane mucegăite…Sau ciocolată râncedă…

Personajul II: Nevastă-mea se uita la televizor…Când, deodată, îl vede că începe să danseze pe măsuţă. Îl ia strâns în braţe, să nu cadă. Era proaspăt cumpărat, din banii de la nuntă.

Personajul V: M-am săturat de pastile…M-am săturat de pastile…

Personajul III: Aş mânca o ciorba de burtă.

Personajul VI: Ciorbă de burtă? A spus cineva ciorbă de burtă? (nu-l bagă nimeni în seamă).

Personajul VII: Şapte-trei.

Personajul VI: Cine a spus ciorbă de burtă?

Personajul VII: Joci sau nu joci? Te-ai ramolit de tot…

Personajul V: Pâine cu pateu…Parcă văd, din nou pâine cu pateu.

Personajul I: Parcă ar fi o mulţime…

Personajul II: Nevastă-mea a murit, Dumnezeu s-o ierte! (ridică pantalonii de pijama şi le priveşte dunga).

Personajul V: (către Personajul IV) Dacă le scrii, spune-le să nu trimită marmeladă. Marmeladă avem, slavă Domnului!

Personajul IV: (timid, în şoaptă) Ti-aş da un biscuite, dar nu mai am decât cinci pachete…(face o pauză, ca şi cum s-a răzgândit) Dacă ne dau azi lapte, îţi dau unul.

Personajul V: N-am voie lapte, iau antibiotice. Doar iaurt.

Personajul IV: Cu iaurt nu cred că merg…

Personajul I: Da, aud foarte clar…E o mulţime, strigă ceva…

Personajul II: S-or fi încăierat cei de sus…(arată cu degetul spre tavan). Se mai întâmplă! Şi eu la bloc aveam nişte vecini deasupraaa…Daca nu se păruiau o dată pe săptămână, nu se simţeau bine.

Vocea femeii de serviciu: Să nu-i cotonogeşti? …Nişte porci!…Ceee, porcii e curaţi!…Mizerie, mizerie şi iar mizerie!…Aşa v-a învăţat părinţii?…Să nu-i baţi până paralizează?…Să nu le crapi capul cu teul?

Personajul VI: Şase-şase, azi sunt în formă.

Personajul VII: Du-te naibii, nu mă mai joc.(Închide cu un gest brutal cutia de table)

Personajul VI: Hei, ce faci? Te-ai tâmpit?

Personajul VII: Nu mă mai joc, şi gata! (către ceilalţi) Pe naiba noroc, trişează de rupe!

Personajul VI:  Iaca fleoşc!

Personajul VII: (către Personajul III) Da' broscuţe de hârtie ştii să faci?

Personajul III: (plictisit) Nţ!

Personajul VII: Hai să te învăţ!

Personajul V: Nu ştiţi, mi-am băut pastilele la zece?…M-a văzut cineva bând pastile la ora zece?

Personajul II: Nevasta-mea a murit, Dumnezeu s-o ierte! (ridica pantalonii de pijama şi le priveşte dunga).

Personajul VI: (fredonează) Iaca fleoşc!…Iaca fleoşc!…

Vocea femeii de serviciu: Să nu le stâlceşti mutra?…Să nu-i baţi cu frânghia udă?…

Personajul VI: (jucând singur) Şase-şase, azi sunt în formă!

Personajul IV:  Taaare aş bea o cafea. (hotărât) Da, o să le scriu şi de cafea!

Personajul III: (ironic) Şi aici una, vă rog!

( Se aud vagi mişcări de stradă. Se scandează "Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!")

Personajul I: (şoptit) Au venit…Au venit. În sfârşit, au venit! (tot mai tare) Au venit….Au venit! Au venit, fraţilor! (nu-l bagă nimeni în seamă).

Vocea severă: Ordin! Nimeni nu părăseşte pavilionul! (zgomotul unei chei răsucite în uşă). Indiferent de ce se întâmplă, nimeni nu părăseşte pavilionul!

Personajul V: Iar ne-au încuiat! Iar ne-au încuiat!

Personajul VII: Da, ne-au încuiat. Cred că iar e nunta la parter…

Personajul III: Fac bani pe spinarea noastră!

Personajul VII: Să nu le speriem nuntaşii…Când te distrezi mai bine, hop un ins în pijamale…Iţi mai tihneşte? Sigur că nu!…Puteau măcar să ne avertizeze…Ce porcărie!

Personajul V: Suplimentul nostru! Unde e suplimentul nostru?

Personajul III: Acuşi urcă mirosul de sarmale, fii liniştit.

Personajul VII: Şi de curcan la tavă.

Personajul VI: De ciorbă de burtă nu?

Personajul I: (furios, bate cu bastonul în uşă) Deschideţi, ticăloşilor! Deschiiideeeţi! Deschiiideeeţi!

Personajul III: Să ne pregătim de petrecere! (începe să fredoneze, imitând accentul ţigănesc) :  "Ia-ţi mireasă ziua bună / De la tată, de la mumă / De la fraţi, de la surori / De la grădina cu flori…"

Personajul V: (isteric) Vreau marmeladă! Vreau marmeladă!

Personajul II: (confesiv, către public) Când am făcut nuntă eu cu nevastă-mea, au venit toţi colegii de serviciu. Ne-a cununat maistrul ei, un sudor a-ntâia…A fost o petrecere pe cinste! Cumnată-miu a avut adidaşi noi.

( Rumoarea creşte. Se aud tot mai clar strigătele mulţimii: Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Victorie! Victorie!)

Personajul VII: Dacă suntem cuminţi, mâine primim o felie de cozonac.

Personajul III: Şi sarmale, dacă mai rămân.

Personajul VI: Mai ţineţi minte când ne-au dat un pahar cu vin?

Personajul I: (urlă, izbind cu bastonul în uşă) Deschideţi, ticăloşilor! Deschiideeeţi! Daţi-ne drumul! (strigătele mulţimii se aud tot mai tare, la un moment dat par chiar sub geam) Daţi-ne drumul, ticăloşilor! Daţi-ne drumul! (bate disperat cu pumnii în uşă, strigătele mulţimii se îndepărtează, Personajul III lansează avioane de hârtie către spectatori; pe hârtii sunt scrise sloganurile din decembrie '89) Deschiiideeeţi! (Mulţimea se îndepărtează. Personajul I, prăbuşit în faţa uşii, plânge de neputinţă, de oboseală.) Deschideţi…Deschideţi… Deschideţi… (ceilalţi se apropie tiptil de el, îl încercuiesc şi îl privesc cu un amestec de teamă şi curiozitate, aşa cum e privit, de exemplu, un extraterestru sau cum se adună copiii în jurul unui gândac; unul dintre ei chiar vrea să-l atingă cu degetul, dar nu îndrăzneşte). Deschideţi…Deschideţi….Deschideţi….

CORTINA