proza
poezie eseuri arta film
     

 Monoloagele vaginului

 

de Eve Ensler

 

 

 

Introducere

 

 

(Această introducere, aşa cum e dramatizată aici, a fost gīndită pentru trei actriţe, dar poate fi adaptată īn funcţie de nevoile producţiei. Poate fi interpretată de oricīte femei.)

 

Femeia 1

Pun pariu că sīnteţi īngrijorate.

 

Femeia 2

Noi am fost īngrijorate.

 

Femeia 3

Noi am fost īngrijorate din cauza vaginelor.

 

Femeia 1

Am fost īngrijorate din pricina a ceea ce credem despre vagine şi chiar mai īngrijorate din cauza a ceea ce nu credem. Am fost īngrijorate din cauza propriilor noastre vagine. Care aveau nevoie de un context, de alte vagine, de o comunitate, o cultură de vagine. Vaginul e o necunoscută īnconjurată de atīta mister – mai rău ca Triunghiul Bermudelor. Nimeni nu s-a-ntors vreodată de-acolo să ne spună cum a fost.

 

Femeia 2

Īn primul rīnd, nici nu e chiar aşa uşor să-ţi găseşti vaginul. Trec săptămīni, luni, uneori chiar ani pīnă o femeie ajunge să se uite la el. O femeie de afaceri, foarte bine situată, a fost īntrebată despre asta şi a răspuns că e prea ocupată. Că n-are timp. Să-ţi priveşti vaginul, a spus ea, asta e o zi serioasă de muncă. Trebuie să te īntinzi, de preferat cīt eşti de lungă, īn faţa unei oglinzi - din aia care stă singură īn picioare. Chiar dacă ajungi īn poziţia perfectă şi īn lumina perfectă, din cauza oglinzii şi a unghiului īn care eşti aşezată, tot īn umbră rămīi. Te răsuceşti īn toate direcţiile. Īţi arcuieşti capul, spatele te omoară. Pīnă ajungi să vezi ceva, eşti extenuată. Ea n-are timp de aşa ceva, zice. Era ocupată.

 

Femeia 3

Aşa că interviurile vaginului au ajuns monoloagele vaginului. Au fost chestionate peste două sute de femei. Femei bătrīne, femei tinere, femei măritate, femei singure, lesbiene, profesoare de liceu, actriţe, femei de afaceri, asistente sociale, americance de origine africană, hispanică, indience native, caucaziene, evreice. La īnceput, n-au prea vrut să vorbească. Le era puţin jenă. Dar odată ce le porneai, nu le mai puteai opri. Deşi n-o recunosc, femeilor le place să vorbească despre vaginele lor. Īşi doresc asta foarte mult, mai ales că nimeni nu le-a mai pus vreodată asemenea īntrebări.

 

 

 

Femeia 1

Să īncepem de la acest cuvīnt: vagin. Sună mai degrabă ca o boală molipsitoare, sau ca un instrument medical. “Repede, soră, adu-mi vaginul.” “Vaginul.” “Vaginul.” Nu contează de cīte ori īl spui, tot nu sună ca un cuvīnt pe care ai vrea să-l rosteşti. E un cuvīnt complet ridicol şi nu-i deloc sexy. Poţi să-l foloseşti īn timp ce faci sex, īncercīnd să fii “politically correct”?! “Dragă, n-ai vrea tu să-mi mīngīi vaginul?” Moartea pasiunii. Subită.

 

Femeia 2

Eram īngrijorate din cauza vaginelor fiindcă nu ştiam cum putem să le numim şi cum nu putem să le numim.  

 

Femeia 3

Īn Great Neck, statul New York, īi spune păsărică. O femeie ne-a zis că mama ei obişnuia să-i spună: “Nu purta chiloţei pe sub pijama, draga mea, trebuie să-ţi aeriseşti păsărica.”

 

Femeia 1

Īn Westchester īi spune fofoloancă;

 

Femeia 2

Īn New Jersey, găoază.

 

Femeia 3

Şi īi mai spune răchituţă, boancă, fiţică, ţoancă,

 

Femeia 1

fofo, iepuriţă, prună,

 

Femeia 2

Pipilică, miţoancă,

 

Femeia 1

Piş, pişătoare, aluniţă, gogoşică,

 

Femeia 2

Maimuţică, găurică, bezea, muscă, furnică,

 

Femeia 3

Pīiniţă, vulpiţă, butonieră, pupă,

 

Femeia 1

Mimi la Miami,

 

Femeia 2

Turtiţă plesnită īn Philadelphia,

 

Femeia 3

Turtă dulce īn Bronx

 

Femeile 1, 2 şi 3

Sīntem īngrijorate din cauza vaginelor.

 

 

 

 

 

*

 

 

(E īn general amuzant pentru actriţe să adauge o introducere personală de genul:”Salut, bine-aţi venit. Văd că avem un o adunare simpatică de vagine īn seara asta!” etc)

Unele din monoloage sīnt bazate pe story-ul unei singure femei, altele pe story-urile cītorva femei, referindu-se la aceeaşi temă şi, s-a īntīmplat chiar ca, de cīteva ori, o idee bună să devină una de nefolosit. Acest monolog e bazat pe povestea unei singure femei, deşi subiectul a revenit aproape īn fiecare interviu şi adesea s-a dovedit a fi riscant. Subiectul fiind...

 

PĂR

 

Nu poate să-ţi placă vaginul, decīt dacă-ţi place părul. Multor oameni nu le place părul. Primul şi singurul meu  soţ ura părul. Zicea că e īmbīcsit şi murdar. M-a făcut să-mi bărbieresc vaginul. Era durduliu şi dezgolit, ca de fetiţă. Asta īl excita. Cīnd făceam dragoste, īmi simţeam vaginul ca pe o barbă. Trebuia să mă scarpin tot timpul şi mă durea. Ca o pişcătură de ţīnţar. De parcă ar fi luat foc. Aveam şi bubiţe roşii, dureroase. Am refuzat să mi-l mai rad. Pe urmă, soţul meu m-a īnşelat. Cīnd ne-am dus la consultaţia de terapie conjugală, el a zis că şi-o trage pe unde poate, fiindcă eu refuzam să-l satisfac sexual. Nu voiam să-mi bărbieresc vaginul. Psiholoaga avea accent german şi gīfīia (inspiraţie adīncă) īntre propoziţii (inspiraţie adīncă) īn semn de īnţelegere. M-a īntrebat de ce refuzam să-i fac pe plac soţului meu. I-am spus că mi se părea aiurea. Mă simţeam mică fără păr acolo şi nu mă puteam stăpīni să nu vorbesc ca un copil şi pielea īmi era iritată şi nici măcar loţiunile calmante nu mai ajutau. Ea mi-a spus că (inspiraţie adīncă) căsătoria e un compromis. Eu am īntrebat-o dacă bărbieritul vaginului o să-l oprească pe el să şi-o mai tragă pe unde poate. Am īntrebat-o dacă a mai avut asemenea cazuri. Ea a spus că īntrebările diluează procesul. Nu trebuia să mă gīndesc prea mult. Dar era sigură că īncepusem cu dreptul.

 

De data asta, cīnd am ajuns acasă, a trebuit ca el să-mi bărbierească vaginul. Drept răsplată pentru terapie. M-a tăiat de cīteva ori şi a curs puţin sīnge īn vană. Nici măcar n-a observat, aşa era de fericit că putea să mă bărbierească. Pe urmă, mai tīrziu, cīnd soţul meu se īnghesuia īn mine, īl simţeam cum mă pătrunde aspru, īn vaginul meu dezgolit, dolofan. Eram total lipsită de apărare. Fără pic de ciuf.

 

Mi-am dat seama atunci că părul e acolo cu un scop. E ca frunza pe līngă floare, ca pajiştea pe līngă casă. Trebuie să-ţi placă părul, ca să-ţi placă vaginul. Nu poţi alege numai ce vrei tu. Şi, de fapt, soţul meu a continuat să şi-o tragă pe unde putea.

 

 

*

 

 

(”Listele” care urmează sīnt īmpărţite īn trei roluri de femei, aşa cum s-a jucat textul Off Broadway. E posibilă şi altă īmpărţire a īntrebărilor şi răspunsurilor, după cum e nevoie.)

 

Femeie

Femeilor li s-au pus următoarele īntrebări: 

 

Femeie

Ce ar purta vaginul tău, dacă s-ar īmbrăca?

 

Femeie

Ochelari

O jachetă de piele

Ciorapi de mătase

Blană de nurcă

Un boa roz

 

Femeie

Un smoking

Jeansi

Ceva care să se muleze pe corp

 

Femeie

Smaralde

O rochie de seară

Paiete

 

Femeie

Numai Armani

Un tutu

Lenjerie neagră, transparentă

O rochie de bal din tafta

 

Femeie

Ceva ce se poate spăla cu maşina

 

Femeie

Ochelari de carnaval din catifea

Pijama din catifea violetă

Angora

Un papion roşu

 

Femeie

Hermelină şi perle

O pălărie de leopard

Un chimono de mătase

O beretă

Chiloţi de sport

Un tatuaj

 

Femeie

Un mecanism care provoacă şocuri electrice, pentru nepoftiţi

 

Femeie

Tocuri īnalte

Dantelă şi bocanci soldăţeşti

Pene violete şi plasă şi scoici

Bumbac

 

Femeie

Spielhosen

 

Femeie

Bikini

 

Femeie

Un impermeabil

 

Femeie

Ce-ar spune vaginul tău, dac-ar putea vorbi? Două cuvinte.

 

Femeie

Ia-mă-ncetişor

 

(Cum “Ia-mă-ncetişor” provoacă cele mai puternice hohote de rīs din spectacol, propoziţia ar putea fi spusă de toate actriţele, la unison.)

 

Femeie

Tu eşti?

 

Femeie

Dă-mi de mīncare

Vreau

Yum-yum

Oh, da

 

Femeie

Ia-o de la-nceput

Nu, acolo

Linge-mă

Stai acasă

Bună alegere

 

Femeie

Mai gīndeşte-te

Mai vreau, te rog

Īmbrăţişează-mă

Hai să ne jucăm

 

Femeie

Nu te opri

Mai, mai

Mă mai ţii minte?

 

Femeie

Hai īnăuntru

Īncă nu

Huo, mamă

Da, da

Leagănă-mă

 

Femeie

Intraţi pe răspunderea dumneavoastră

 

Femeie

Oh, Doamne

Doamne-ţi mulţumesc

Sīnt aici

Să mergem

Hai să mergem

Găseşte-mă

 

Femeie

Mulţumesc

Bonjur

Prea tare

Nu te da bătut

 

Femeie

Unde-i Brian?

Aşa-i mai bine

Da, acolo, acolo.

 

 

 

*

 

 

 

Următorul grup intervievat era format din femei īntre 65 şi 75 de ani. Aceste interviuri au fost cele mai usturătoare. Poate pentru că nici una din femei nu mai fusese īntrebată vreodată despre vaginul ei. Una dintre ele, īn vīrstă de 75 de ani, nu-şi văzuse niciodată vaginul. Şi-l spăla īn baie sau sub duş, dar niciodată īn mod conştient. Nu avusese niciodată un orgasm. La 72 de ani, a īnceput să facă terapie, aşa cum se procedează īn New York şi, convinsă de terapeută, īntr-o după-masă, s-a dus acasă, a aprins nişte lumīnări, a făcut o baie, a ascultat muzică şi s-a simţit bine cu ea īnsăşi. A spus că i-a luat mai mult de o oră, fiindcă avea artrită, dar cīnd, īntr-un sfīrşit, şi-a găsit clitorisul, a izbucnit īn plīns. Acest monolog īi este dedicat.

    

 

Inundaţia

 

 

Acolo jos? N-am mai fost acolo jos din 1953. Nu, n-are nici o legătură cu Eisenhower. Nu, nu, e ca o pivniţă acolo jos. E foarte umed, lipicios. N-ai ce căuta acolo. Crede-mă. Te īmbolnăveşti. Te sufoci. Te umple greaţa. Miros de umezeală şi mucegai şi toate alea. Puah! Miroase de-ţi īntoarce nasul. Īţi intră-n haine.

 

Nu, n-a fost nici un accident acolo jos. N-a sărit īn aer, n-a luat foc, nimic din toate astea. N-a fost chiar aşa dramatic. Adică...nu contează. Nu.Nu contează. Nu pot să vorbesc cu tine despre asta. De ce o fată aşa drăguţă ca tine umblă să-ntrebe toate babele ce au acolo jos? Noi nu făceam aşa ceva pe cīnd eram fete. Ce? Isuse, bine.

 

Era băiatul ăsta, Andy Leftkov. Era drăguţ, păi aşa credeam. Şi īnalt, cīt mine de-nalt şi chiar īmi plăcea de el. M-a invitat să ies cu el, cu maşina lui...

 

Nu pot să-ţi spun asta. Nu pot să fac asta - despre acolo jos. Pur şi simplu ştii că e acolo. Ca o pivniţă. Uneori se mai aud zgomote. Auzi conductele şi uneori se mai rătăcesc lucruri pe-acolo, animale mici şi lucruri şi se udă şi uneori trebuie reparate ţevile. Alteori uşile rămīn īnchise. Uiţi ce‑i acolo. Adică face parte din casă, numai că n-o vezi şi nu te gīndeşti la ea. Totuşi, trebuie să fie acolo, fiindcă toate casele au nevoie de o pivniţă, altfel dormitorul ar fi la parter.

 

Ah, despre Andy. Andy Leftkov. Da. Andy era foarte arătos. Era o partidă bună. Aşa le spunea pe vremea mea. Eram īn maşina lui, un Chevrolet Belair, nou, alb. Mi-amintesc că mă gīndeam că picioarele mele sīnt prea lungi pentru scaunul ăla. Am picioare lungi. Se loveau de bord. Tocmai īmi priveam genunchii cīnd m-a sărutat brusc, īn genul “Ia-mă, aşa ca-n filme”. Şi m-am excitat, aşa de tare că...păi...s-a pornit o inundaţie acolo jos. N-o puteam stăpīni. Era ca o forţă a pasiunii, ca un fluviu al vieţii revărsīndu-se din mine, fix prin chiloţii mei, fix pe scaunul din faţă al noului său Chevrolet alb, Belair. Nu era pipi şi nu mirosea – la drept vorbind eu n-am simţiti nici un miros, dar el, Andy, a spus că mirosea ca laptele bătut şi că īi pătam scaunul din faţă. Eram ‘ţīcnită şi īmpuţită’, aşa mi-a spus. Am vrut să-i explic că sărutul lui m-a luat pe nepregătite, că nu eram aşa, īn mod normal. Am īncercat să şterg inundaţia cu rochia. Era o rochie nouă, alb-trandafirie şi arăta īngrozitor după aia. Şi el m-a condus acasă fără nici un cuvīnt şi cīnd am coborīt şi am īnchis uşa maşinii am īnchis pentru totdeauna şandramaua. Sīntem īnchişi, nu mai primim clienţi. Niciodată. M-am mai īntīlnit cu băieţi pe urmă, dar gīndul la inundaţie mă inhiba prea tare. Nici măcar n-am mai fost pe-aproape de-atunci.

 

Din cīnd īn cīnd mai aveam şi vise, vise tīmpite. Oh, trăznite rău. De ce? Burt Reynolds. Nu ştiu de ce. N-a făcut nimic pentru mine īn realitate, dar īn vis...era īntotdeauna Burt. Īntotdeauna cam acelaşi vis. Ieşeam. Burt şi cu mine. Īntr-un restaurant - cum vezi prin Atlantic City, mare, cu candelabre şi toate alea şi sute de chelneri cu vestă. Burt īmi dădea o orhidee s-o prind la corsajul rochiei. Eu mi-o puneam pe blazer. Rīdeam. Mīncam cocktail de creveţi. Creveţi uriaşi, fabuloşi. Mai rīdeam puţin. Eram foarte fericiţi īmpreună. Pe urmă el mă privea drept īn ochi şi mă trăgea spre el fix īn mijlocul restaurantului – şi tocmai cīnd era pe punctul să mă sărute, camera īncepea să se zguduie, de sub masă zburau porumbei – habar n-am ce făceau porumbeii ăia acolo – şi inundaţia se pornea brusc de-acolo de jos.Şi curgea, şi curgea. Şi erau peşti īn ea şi bărcuţe şi tot restaurantul se umplea de apă şi Burt stătea īn apă pīnă la genunchi, şi era teribil de dezamăgit de mine, că o făcusem de oaie şi de data asta, era īngrozit, īşi privea prietenii, pe Dean Martin şi pe ceilalţi, cum īnotau pe līngă noi īn smokinguri şi īn rochii de seară. 

 

Acuma nu mai am vise dintr-alea. De cīnd mi-au scos cam tot ce are legătură cu acolo jos. Mi-au scos uterul, trompele, toată făbricuţa. Doctorul credea că face bancuri. Zice, vezi, dacă n-o foloseşti, o pierzi. Dar pe urmă am aflat că era cancer. Şi tot ce era pe-acolo s-a dus. Cui īi trebuia, la urma urma urmelor? Mult zgomot pentru nimic. Am făcut alte lucruri la viaţa mea. Īmi plac expoziţiile de cīini. Vīnd antichităţi.

 

Mă-trebaţi ce-ar purta? Ce fel de-ntrebare-i asta? Ce-ar purta?! Ar purta o pancartă uriaşă:

 

ĪNCHIS DIN CAUZA INUNDAŢIEI

 

Ce-ar spune? Ţi-am zis deja. Nu-i aşa. Nu-i ca şi cīnd ar vorbi un om. N-a mai vorbit de foarte multă vreme. E un loc. Un loc īn care nu mergi niciodată. E īnchis, sub casă. E acolo jos.

 

Eşti fericită? M-ai făcut să vorbesc – ai scos-o din mine. Ai făcut o biată bătrīnă să vorbească despre ce are acolo jos. Eşti mulţumită acuma?

 

(Se reculege o clipă.)

 

Ştii, de fapt, eşti prima cu care vorbesc despre asta şi mă simt ceva mai bine.

 

   

 

*

 

 

 

 

WORKSHOP DESPRE VAGIN

 

Vaginul meu e o scoică, o scoică rotundă şi moale, care se deschide şi se īnchide, se īnchide şi se deschide. Vaginul meu e o floare, o lalea excentrică, cu centrul acut şi profund, cu miros delicat şi petale blīnde şi robuste.

 

N-am ştiu asta dintotdeauna. Am īnvăţat-o īn workshopul despre vagin. Am īnvăţat-o de la femeia care ne ţinea workshopul despre vagin, o femeie care crede īn vagine, care vede de-adevăratelea vagine, care le ajută pe celelalte femei să-şi vadă propriile vagine, văzīnd vaginele altor femei.

 

Īn prima şedinţă, femeia care ţinea workshopul despre vagin ne-a cerut să ne desenăm “unicul, frumosul, fabulosul” nostru vagin personal. Aşa i-a spus. Voia să ştie cum ne vedem noi “unicul, frumosul, fabulosul” nostru vagin. O femeie care era gravidă a desenat o gură mare şi roşie care urla şi īmprăştia monede. O altă femeie, foarte slabă, a desenat o tavă mare cu un fel de model ciudat pe ea. Eu am desenat un punct mare şi negru cu liniuţe ondulate pe līngă el. Punctul negru era o gaură neagră, ca cele din spaţiu, iar liniuţele ondulate erau oameni sau lucruri sau pur şi simplu atomi care se pierdeau acolo. Īntotdeauna mi-am imaginat că vaginul meu e un vid anatomic care absoarbe la‑ntīmplare particule şi tot felul de obiecte din mediul īnconjurător.  

 

Nu mă gīndeam la vaginul meu īn termeni practici sau biologici. Nu-l vedeam, de exemplu, ca pe o parte a trupului meu, ca pe ceva dintre picioarele mele, ca pe o anexă a mea.

 

Īn workshop ni s-a cerut să ne privim vaginul cu oglinjoare de buzunar. Pe urmă, după ce īl examinam cu atenţie, trebuia să povestim grupului ce văzusem. Trebuie să vă spun că pīnă īn acel moment, tot ce ştiam despre vaginul meu era din auzite sau era pură invenţie. Nu văzusem niciodată cu-adevărat obiectul. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să mă uit la el. Vaginul meu era, pentru mine, o abstracţiune. Părea ceva atīt de prostesc şi grotesc să te uiţi la el, acolo jos pe rogojinile noastre strălucitoare şi albastre din workshop, cu oglinjoarele noastre de buzunar. Arătam ca primii astronomi cu telescoapele lor primitive.

 

La īnceput mă cam neliniştea - vaginul meu. Ca atunci cīnd vezi prima dată un peşte spintecat şi descoperi īnăuntrul lui o lume complexă şi īnsīngerată, fix sub piele. Era aşa de crud, aşa de roşu, aşa de proaspăt. Şi ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost toate straturile alea. Straturi peste straturi, şi deasupra, alte straturi.

 

Vaginul meu m-a uluit. Cīnd mi-a venit rīndul īn workshop, n-am putut să scot un cuvīnt. Eram mută. Mă trezisem la ceea ce femeia care ne ţinea workshopul numea “admiraţie vaginală”. Nu mai voiam decīt să stau acolo, īntinsă pe rogojină, cu picioarele desfăcute şi să-mi examinez vaginul,  pentru totdeauna.

 

Era mai grozav decīt Marele Canion, cu toată vechimea şi graţia lui. Avea nevinovăţia şi prospeţimea unei grădini englezeşti bine īngrijite. Era comic, foarte comic. Mă făcea să rīd. Ştia să se joace de-a v-aţi ascunselea, să se deschidă şi să se īnchidă.

 

Pe urmă, femeia care ne ţinea workshopul ne-a īntrebat cīte dintre noi avuseseră orgasm. Două femei au ridicat nesigure mīinile. Eu n-am ridicat mīna, deşi avusesem orgasme. N-am ridicat-o fiindcă au fost orgasme accidentale. Mi s-au īntīmplat. Se īntīmplau īn vis şi mă trezeam fericită. Se īntīmplau adesea īn apă, mai ales īn baie. O dată la Cape Cod. Se īntīmplau pe cal, pe bicicletă, pe capră, la ora de gimnastică. N-am ridicat mīna pentru că, deşi avusesem orgasme, nu ştiam cum să fac să mi se-ntīmple unul. Nu īncercasem niciodată să declanşez unul. Credeam că era ceva mistic, magic. Nu voiam să mă amestec. Era rău să te implici, să cotrobăi, să manipulezi. Era ca la Hollywood. Toată surpriza, tot misterul ar fi dispărut. Problema era, desigur, că surpriza nu mai era acolo de vreo doi ani. Nu mai avusesem un orgasm magico-accidental de multă vreme şi eram īnnebunită. De aceea participam la workshopul despre vagin.

 

Şi iată că venise şi momentul de care mă temusem şi pe care-l dorisem. Femeia care ne ţinea workshopul ne-a pus să luăm oglinjoarele de buzunar şi să vedem dacă ne putem găsi clitorisul. Eram acolo, un grup de femei, toate īntinse pe spate, pe rogojini, găsindu-ne punctele, locurile, scopurile şi, nu ştiu de ce, am īnceput să plīng. Poate era pur şi simplu jenă. Poate era conştiinţa că trebuia să renunţ la fanteziile mele, la uriaşele fantezii care-mi consumau viaţa, anume că cineva sau ceva avea să facă asta pentru mine – fantezia că cineva avea să vină să-mi organizeze viaţa, să-mi aleagă direcţia, să-mi ofere orgasme. Simţeam cum mă cuprinde panica. Frica şi conştiinţa -  simultane - că evitasem să-mi caut clitorisul, se conştientizaseră puternic şi mă stăpīneau fiindcă eram, de fapt, īngrozită că nu aveam clitoris, īngrozită că eram una din alea incapabile de la natură, frigide, moarte, īnchise, uscate, cu gust de prună, amare – oh, Doamne-Dumnezeule. Stăteam acolo cu oglinjoara mea, căutīndu-mi punctul, īntinzīnd degetele şi nu mă puteam gīndi decīt că atunci cīnd aveam zece ani mi-am pierdut inelul de aur cu smarald īntr-un lac. Şi m-am scufundat iar şi iar pīnă la fundul lacului, mi-am trecut mīinile peste pietre şi peşti şi capace de sticle de bere şi alte scīrboşenii, dar nu şi peste inelul meu. Panica pe care-o simţeam. Ştiam că voi fi pedepsită. N-ar fi trebuit să-l port cīnd īnotam.

 

Femeia care ne ţinea workshopul a văzut scormoneala mea aiurită, transpirată şi gīfīită. A venit la mine. I-am zis: “Mi-am pierdut clitorisul. S-a dus. N-ar fi trebuit să-l port cīnd īnotam.” Femeia care ne ţinea workshopul a rīs. M-a mīngīiat calmă pe frunte. Mi-a spus că clitorisul nu se pierdea aşa uşor. Eram eu, era esenţa mea. Era şi soneria casei şi casa īnsăşi. Nu trebuia să-l găsesc. Eu eram el. Să fiu el. Să fiu clitorisul meu. M-am aşezat pe spate şi am īnchis ochii. Am lăsat oglida jos. M-am privit cum pluteam deasupra mea. M-am privit cum, īncet de tot, am īnceput să mă apropii de mine īnsămi şi să reintru īn mine. Mă simţeam ca un astronaut revenind pe suprafaţa pămīntului. Toată revenirea asta era foarte lentă, lentă şi blīndă. Cădeam şi aterizam, aterizam şi cădeam. Mă īntorceam īn propriii mei muşchi, sīnge şi celule şi pe urmă am alunecat īn vagin. Deodată, totul a devenit uşor şi s-a potrivit. Eram caldă şi pulsam, pregătită şi tīnără şi īn viaţă. Şi pe urmă, fără să mă uit, cu ochii īncă īnchişi, mi-am pus degetul pe ceea ce devenise deodată eu. La īnceput a fost o mică pīlpīire, care m-a făcut să mă opresc. Pe urmă pīlpīirea a devenit cutremur, erupţie, straturile s-au īmpărţit şi s-au despărţit. Cutremurul s-a spart ca-ntr-un străvechi orizont luminos de tăcere, deschizīndu-se către un cīmp de muzică, de culori şi nevinovăţie şi de dor şi m‑am simţit īnrudită cu toate, chemīndu-le īn timp ce stăteam acolo, zvīrcolindu-mă īncet pe rogojina mea albastră.       

 

Vaginul meu e o scoică, o lalea şi un destin. Sosesc, pe cīnd sīnt gata să plec. Vaginul meu, vaginul meu, eu.

 

 

*

 

Iată o anecdotă amuzantă despre vagin. E scoasă din Femeia: geografie intimă de Nathalie Angier

Clitorisul are un scop nobil. Este singurul organ al corpului conceput numai pentru plăcere. Clitorisul e pur şi simplu un ghem de nervi, mai precis e format din 8 000 de fibre nervoase. Concentrarea de fibre nervoase e mai mare decīt oriunde altundeva īn corpul femeii sau al bărbatului, inclusiv īn vīrfurile degetelor, buze şi limbă, şi e de două...două...DOUĂ...ori mai mare decīt īn penis. Cine are nevoie de puşcă, dacă are o mitralieră?

 

*

 

Acest monolog are la bază un interviu cu o femeie care a avut o relaţie bună cu un bărbat. (A se observa c㠓bun㔠nu este pusă īn italice şi nu trebuie accentuată īn context. Această replică interioară e ironică, dar cu blīndeţe!)

 

 

PENTRU CĂ ĪI PLĂCEA SĂ-L PRIVEASCĂ

 

Uite cum am ajuns să-mi placă vaginul meu. E jenant pentru că nu e “politically correct”. Adică, ştiu că ar fi trebuit să se-ntīmple īn baie, cu săruri din Marea Moartă, pe muzică de Enya, eu iubindu-mi eul meu de femeie. Ştiu povestea. Vaginele sīnt frumoase. Ura noastră de noi īnşine este doar reprimarea interiorizată şi ura faţă de cultura patriarhală. Nu e reală. Uniunea Păsăricilor. Le ştiu pe astea. Dacă am fi crescut īntr-o cultură care ne īnvaţă că pulpele groase sīnt frumoase, am turna īn noi milkshake-uri şi budinci cu frişcă, am sta īntinse, ne-am petrece zilele lăţindu-ne pulpele. Dar degeaba, n-am crescut īntr-o asemenea cultură. Īmi uram pulpele şi, mai mult decīt atīt, īmi uram vaginul. Credeam că e incredibil de urīt. Eram una din femeile alea care s-au uitat la el şi din acel moment a dorit din suflet să n-o fi făcut. Īmi venea rău. Compătimeam pe oricine avea treabă acolo jos.

 

Ca să supravieţuiesc, mă prefăceam că aveam altceva īntre picioare. Īmi imaginam salteluţe cochete cu pături uşoare de bumbac, mici banchete de catifea, covoraşe din blană de leopard sau alte lucruri drăguţe: batistuţe de mătase, etajere īnflorate pentru ghivece cu flori sau perniţe de scaun. M-am obişnuit cu asta pīnă-ntr-atīt īncīt am uitat şi că aveam un vagin. De cīte ori făceam dragoste cu un bărbat, mi-l imaginam īn interiorul unui şal căptuşit cu blană de nurcă sau al unei vaze chinezeşti.

 

Pe urmă l-am īntīlnit pe Bob. Bob e cel mai obişnuit bărbat pe care l-am īntīlnit vreodată. Era subţire şi īnalt şi banal şi purta haine īn tonuri kaki. Nu-i plăceau mīncărurile aromate şi nici nu asculta Prince. Nu-l interesa lenjeria sexy. Vara, stătea la umbră. Nu-şi manifesta sentimentele. Nu avea probleme, nu urmărea scopuri ascunse şi nici măcar nu era alcoolic. Nu era nici foarte simpatic, nici foarte inteligent sau misterios. Nu era meschin şi nici prea ocupat. Nu era preocupat de sine, nici charismatic. Nu conducea cu viteză. Nu-mi plăcea īn mod special. Nu i-aş fi simţit lipsa, dacă n-ar fi adunat restul care-mi căzuse pe jos la supermarket. Cīnd mi-a dat īnapoi monedele alea şi mīna lui a atins-o din greşeală pe a mea, ceva s-a īntīmplat. M-am culcat cu el. Şi atunci s-a produs minunea.

 

S-a īntīmplat că lui Bob īi plăceau vaginele. Era un cunoscător. Īi plăcea felul īn care puteau fi atinse, gustul lor, mirosul, dar, mai important decīt orice, cum arătau. Trebuia să se uite la ele. Prima oară cīnd am făcut dragoste mi-a spus că trebuia să se uite la mine.

 

“Sīnt aici”, zic.

 

“Nu, pe tine” zice. “Trebuie să te văd pe tine.”

  

 “Aprinde lumina,” zic, credeam că e mai ciudat şi īi e frică de-ntuneric.

 

El aprinde lumina.

Pe urmă zice, “o.k., sīnt gata, sīnt gata să te văd.”

 

“Sīnt aici, şi-i fac cu mīna, sīnt fix aici”

 

Pe urmă a īnceput să mă dezbrace.

 

“Ce faci, Bob?” zic eu.

 

“Trebuie să te văd” răspunde.

 

“Nu trebuie” zic. “Fă-o pur şi simplu”.

 

“Trebuie să văd cum arăţi” zice el.

 

“De parcă n-ai mai fi văzut o capea roşie de piele pīnă acum” zic eu.

 

Bob īi dădea-nainte. Eu simţeam că-mi vine să vomit şi-o să mor.

 

“Asta e ceva al naibii de intim” zic. “Nu poţi s-o faci – şi gata?”

 

“Nu”, zice. “E vorba despre tine. Trebuie să te privesc.”

 

Mi-am ţinut respiraţia. El se uită şi se uită. Respiră adīnc şi se schimbă la faţă. Nu mai arăta ca un om obişnuit. Arăta ca un animal flămīnd.

 

“Eşti aşa de frumoasă”, zice. “Eşti elegantă şi profundă şi inocentă şi sălbatică.”

 

“Asta ai văzut acolo?” zic.

 

Era ca şi cīnd mi-ar fi citit īn palmă.

 

“Asta am văzut, zice, “ şi multe, multe altele.”

 

A stat aşa uitīndu-se aproape o oră, ca şi cīnd ar fi studiat o hartă sau luna, privindu-mă īn ochi, dar era vaginul meu. Īl priveam uitīndu-se īn lumină şi era atīt de sincer excitat, atīt de liniştit şi euforic, īncīt am īnceput să mă umezesc şi să mă excit şi eu. Am īnceput să mă văd aşa cum mă vedea el. Am īnceput să mă simt frumoasă şi gustoas㠖 ca un tablou celebru sau ca o cascadă. Lui Bob nu-i era frică. Nu era dezgustat. Am īnceput să mă umflu, să mă simt mīndră. A īnceput să-mi placă vaginul meu. Şi Bob s-a pierdut acolo şi eu eram acolo cu el, īn vaginul meu şi acolo am dispărut amīndoi.

 

 

*

 

Iată o notiţă mai puţin veselă, preluată din New York Times, aprilie 1996:

 

Mutilarea organelor genitale feminine a fost practicată la un număr īntre 80 şi 100 de milioane de fetiţe şi femei tinere. Īn ţările unde aceasta e o practică, aproximativ două milioane de tinere pe an se pot aştepta ca un cuţit sau o lamă de ras să le secţioneze sau să le reteze de tot clitorisul.

 

Efectele pe termen scurt sīnt: tetanos, hemoragii, răni pe uretră, eczeme, necroze. Pe termen lung: infecţie uterină cronică, dureri mai mari şi risc la naştere, moarte prematură.

 

*

 

 

 

VAGINUL MEU SUPĂRAT

 

(De obicei nu spunem acest titlu cu voce tare)

 

Vaginul meu e nervos. Este. E negru de supărare. Vaginul meu e furios şi vrea să vorbească. Să vorbească despre tot căcatul ăsta. Vrea să vorbească cu voi. Adică, asta nu-i nici de-o treab㠖 o armată īntreagă de oameni care-mi torturează bietul, blīndul, iubitorul meu vagin. Īşi petrec zilele inventīnd psihoproduse şi idei nasoale ca să-mi submineze păsărica. Vagina motherfuckers.

 

Şi tot căcatul ăsta pe care īncearcă să ni-l vīre nouă pe gīt, să ne cureţe, să ne sufoce, să-l facă să dispară. Ei bine, vaginul meu n-o să dispară. E nervos şi rămīne aici. Ca şi tampoanele – ce naiba mai sīnt şi alea? Un şomoiog de vată īmpuţită, băgat fix acolo. De ce nu se poate găsi un mod mai subtil ca să ungă tamponul ăla? Cum īl vede, vaginul meu intră-n şoc. Zice, las-o baltă. Se īnchide. Trebuie să-l convingi, să-i prezinţi lucrurile astea, să-l pregăteşti. Despre asta e vorba īn preludiu. Trebuie să-mi convingi vaginul, să-l seduci, să-i cīştigi īncrederea. Nu poţi face asta cu un şomoiog īmpuţit de vată.

 

Īncetaţi să mai băgaţi tot felul de lucruri īn mine. Īncetaţi să mai băgaţi lucruri şi să mă mai spălaţi atīta. Vaginul meu nu are nevoie să fie curăţat. Miroase deja foarte bine. Nu īncercaţi să-l mai ornamentaţi. Nu-l credeţi cīnd vă spune că miroase a petale de trandafir, cīnd ar trebui să miroase a păsărică. Asta vă fac, īncearcă să vă cureţe, să vă facă să mirosiţi ca un deodorant de baie sau ca o grădină. Toate sprayurile alea vaginale, florale, de fructe de pădure, cu miros de ploaie. Nu vreau ca păsărica mea să miroase a fructe de pădure sau a ploaie. Curăţată ca un peşte spălat după ce l-ai gătit. Vreau să gust peştele. De-aia l-am comandat.

 

Şi mai sīnt consultaţiile alea. Cine le-o mai fi inventat? Trebuie să fie o cale mai bună să le facă. De ce īţi pun rochiţa aia de hīrtie care te sperie şi-ţi zgīrie sīnii şi te roade cīnd te īntinzi pe spate de te simţi ca un coş de gunoi plin cu hīrtii? De ce e nevoie de mīnuşi de cauciuc? De ce lampa aia acolo sus de parc-am fi Nancy Drew īn imponderabilitate, de ce gleznierele alea naziste, buzele alea reci de raţă pe care le bagă īn tine? Ce-nseamnă asta? Vaginul meu e supărat din pricina consultaţiilor. Simte asta cu cīteva săptămīni īnainte. Nu mai vrea să iasă din casă. Pe urmă ajungi acolo. Nu urīţi asta? “Lasă-te-n jos. Relaxează-ţi vaginul.” De ce? Ca să vă puteţi băga buzele alea meschine şi reci de raţă īnăuntrul lui. Ei bine, nu prea cred.

 

De ce nu se poate găsi nişte catifea drăguţă violetă cu care să mă-nvelească, să mă aşeze pe un pat de bumbac pufos, să-şi pună nişte mīnuşi prietenoase, roz sau albastre şi să-mi ofere nişte glezniere acoperite cu blană ca să-mi odihnesc picioarele? Īncălziţi buzele alea de raţă. Purtaţi-vă frumos cu vaginul meu.

 

Dar, nici vorbă: tot mai multe chinuri – şomoioage uscate de vată īmpuţită, buze reci de raţă şi lenjerie tanga. Asta-i cea mai rea. Lenjeria tanga. Cine naiba o mai fi inventat-o şi pe asta? Alunecă tot timpul, ţi se lipeşte de vagin, se īntăreşte la fund.

 

Vaginul trebuie să fie liber şi deschis, nu strīns laolaltă. De-asta nu pot să sufăr portjartierele. Trebuie să ne mişcăm, să ne īntindem, să vorbim. Vaginele au nevoie de confort. Asta să inventaţi. Ceva care să le facă plăcere. Nu, bineīnţeles, n-au de gīnd să facă aşa ceva. Nu le place să vadă o femeie căreia ceva īi face plăcere, mai ales plăcere sexuală. Adică, inventaţi o pereche de chiloţei drăguţi de bumbac moale, cu un vibrator inclus. Femeile ar avea orgasm cīt ar fi ziua de lungă, īn supermarket, īn metrou, peste tot aţi vedea vagine fericite īn plin orgasm. Nu cred că lor le-ar plăcea asta. Toate vaginele alea pline de energie, īn loc să īnghită atītea căcaturi, vagine fierbinţi, fericite.

 

Dacă vaginul meu ar putea vorbi, ar vorbi despre el aşa ca mine, ar vorbi despre alte vagine, ar comunica impresii din vagin.

 

Ar purta diamante de la Harry Winston, fără haine, s-ar īmbrăca numai īn diamante.

 

Vaginul meu m-a ajutat să nasc un bebeluş gigantic. Credeam că o să mai facă aşa ceva. Dar nu. Acuma, vrea să călătorească, nu prea are chef de musafiri. Vrea să citească şi să afle tot felul de lucruri şi vrea să iasă mai mult īn lume. Vrea sex. Īi place sexul. Vrea să ajungă mai departe. E īnsetat de profunzimi. Vrea bunătate. Vrea o schimbare. Vrea tăcere şi sărutări şi lichide calde şi atingeri bine simţite. Vrea ciocolată şi īncredere şi frumuseţe. Vrea să ţipe. Vrea să nu-i mai fie foame. Vrea să vrea. Vrea. Vaginul meu, vaginul meu. Vrea, ei bine...vrea tot.

 

*

 

Īn timpul războiului din Iugoslavia au fost intervievate femei bosniace, din tabere şi centre de refugiaţi.

 

Īntre douăzeci şi şaptezeci de mii de femei au fost violate īn plină Europă, ca tactică sistematică de război. E şocant cīt de puţin s-a făcut pentru a opri asta. Dar, de fapt, īn America, anul trecut au fost violate şapte sute de mii  de femei şi, teoretic, īn America nu e război.

 

Acest monolog e inspirat de povestea unei femei. Era musulmană, ca multe din femeile intervievate. Īn seara asta vorbim īn numele acelei femei şi al femeilor extraordinare din Bosnia şi Kosovo.

 

 

VAGINUL MEU ERA SATUL MEU

 

Vaginul meu era cīmpia verde şi roz, pe care curgeau rīuri, vacile care mugeau, soarele care apunea ca un iubit dulce atingīnd-o uşor, printre firele moi de grīu blond.

 

Am ceva īntre picioare. Nu ştiu ce e. Nu ştiu unde e. Nu pot să-l ating. Nu acum. Nu mai pot. De-atunci -  nu.

 

Vaginul meu era vorbăreţ, nerăbdător, atītea şi-atītea cuvinte spunea, sporovăia, īncerca mereu, nu se mai putea opri să spună, o, da, o, da.

 

Nu, de cīnd visez că acolo e un animal mort, cusut īnăuntru cu o undiţă neagră. Şi mirosul rău, de animal mort, nu se mai duce. Şi are gītul tăiat şi sīngerează prin toate fustele mele de vară.

 

Vaginul meu cīntă toate cīntecele alea de fetişcană, care sună ca talanga de la gītul caprelor, peste cīmpia sălbatică, toamna, cīntecele vaginului, cīntecele de-acasă ale vaginului.   

 

Nu de cīnd soldaţii au băgat īn mine puşca aia lungă şi groasă. Aşa de rece, ţeava de oţel īmi anula bătăile inimii. Nu ştiam dacă voiau să tragă sau să mi-o īnfigă īn creierul care mi se īnvīrtea. Şase dintre ei, nişte monştri de doctori cu măşti negre, care băgau īn mine şi sticle. Erau şi beţe la capătul unei mături.

 

Vaginul meu, īnnotīnd īn apa rīului, apă curată vărsīnd peste pietrele coapte de soare, piatră peste piatră, peste piatră, peste piatră, peste piatră...

 

Nu, de cīnd am auzit cum se rupe pielea şi face ca o lămīie cīnd o storci, nu, de cīnd mi-a căzut īn mīnă o bucată din propriul meu vagin, o bucată dintr-o buză, acum partea dreaptă īmi lipseşte de tot.

 

Vaginul meu. Un sat pe apă, viu şi umed. Vaginul meu, oraşul meu natal.

 

Nu, de cīnd au făcut-o pe rīnd, şapte zile la rīnd, mirosind a fecale şi carne afumată, şi-au lăsat sperma lor murdară īn mine. M-am transformat īntr-un rīu de otravă şi puroi şi toate recoltele au murit şi peştii au murit.

 

Vaginul meu, un sat pe apă, viu şi umed.

L-au cotropit. L-au măcelărit

Şi l-au ars.

Nu-l mai ating acum.

Nu primim musafiri.

Acum trăiesc īn altă parte.

Nu ştiu unde.

 

 

 

*

 

 

Din sutele de femei fără adăpost intervievate īn ultimii treisprezece ani, doar una n-a fost molestată sexual ca fetiţă sau violată, īn tinereţe. Pentru majoritatea acestor femei, ‘acas㒠e un loc īnspăimīntător, un loc din care au fugit. Adăposturile sociale sīnt, īn mod ironic, primele locuri īn care majoritatea găsesc siguranţă, protecţie, confort.

 

Aceasta e povestea unei femei, aşa cum a spus-o chiar ea. Ceea ce nu se spune īn poveste e că această femeie a dat peste o altă femeie, īntr-un adăpost social şi s-au īndrăgostit şi, aşa, ambele au reuşit să iasă din sistemul de ajutor social.

 

 

 

 

 

PIPILICA CEA MICUŢĂ CARE PUTEA

 

 

Amintire: decembrie, 1965, cinci ani

 

Mama īmi spune cu o voce care mă sperie, ascuţită, ameninţătoare să nu mă mai scarpin la pipilică. Mă sperii grozav că am scărpinat-o pīnă a dispărut. Nu mai pun mīna acolo, nici măcar cīnd fac baie. Mă tem că īmi intră acolo apă şi-o să mă umplu pīnă explodez. Īmi lipesc benzi de leucoplast peste pipilică, să acopăr gaura, dar īn apă se desprind şi cad. Īmi imaginez un opritor, un dop de vană, ca să nu mai intre tot felul de lucruri īn mine. Dorm cu trei perechi de chiloţi de bumbac cu inimioare pe mine, pe sub pijamaua mea elastică. Din cīnd īn cīnd aş mai vrea să pun mīna acolo, dar n-o pun.

 

Amintire: şapte ani

 

Edgar Montane, care are zece ani, se supără pe mine şi-mi trage una, din toată puterea, īntre picioare. Parcă m-aş fi rupt toată īn bucăţi. Mă tīrăsc pīnă acasă. Nu pot să fac pipi. Mama mă‑ntreabă ce s-a-ntīmplat cu pipilica mea şi cīnd īi spun ţipă la mine şi zice să nu mai las pe nimeni, niciodată, să mă atingă acolo jos. Īncerc să-i explic, mamă, dar nu m-a atins, mi-a tras un pumn.

 

Amintire: nouă ani

 

Mă joc īn pat, sar şi-mi dau drumul şi cad cu pipilica īn stīlpul patului. Scot ţipete ascuţite, care vin din gura pipilicii mele. Sīnt dusă la spital şi cusută acolo jos, unde s-a rupt.

 

Amintire: zece ani

 

Sīnt acasă la tata, care dă o petrecere sus. Toată lumea bea. Eu mă joc singură la parter şi-mi īncerc chiloţii cei noi şi bustiera albă, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taică-meu. Deodată, prietenul cel mai bun al lui taică-meu, uriaşul ăla, Alfred, apare pe la spate, īmi trage jos chiloţii cei noi şi īşi bagă penisul lui mare şi tare īn pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Īncerc să mă lupt cu el,dar el e deja īnăuntru. Pe urmă apare tata, cu o puşcă şi aud un sunet asurzitor, oribil, şi e sīnge peste mine şi Alfred, mult sīnge. Sīnt sigură că, īn sfīrşit, pipilica mea o să cadă afară. Alfred a paralizat pentru toată viaţa şi mama nu mă mai lasă şapte ani să-l văd pe tata.

 

 

Amintire: treisprezece ani

 

Pipilica mea e un loc foarte nasol, un loc care doare, e urīt, īnţeapă, curge şi e plină de sīnge. E un loc al nefericirii. O zonă a cu ghinion. Īmi imaginez o autostradă īntre picioarele mele  şi pe mine călătorind, departe, departe de-aici.

 

Amintire: 16 ani

 

Femeia asta extraordinară are 24 de ani, e vecină cu noi şi mă uit şi mă tot uit la ea. Īntr-o zi mă invită la ea īn maşină. Mă īntreabă dacă-mi place să sărut băieţi şi īi spun că nu-mi place. Pe urmă zice că vrea să-mi arate ceva şi se apleacă şi mă sărută aşa gingaş pe buze cu buzele ei şi īşi bagă limba īn gura mea. Uau. Mă īntreabă dacă vreau să vin la ea acasă şi pe urmă mă sărută iar şi-mi spune să mă destind, să simt, să las limbile noastre să simtă. O īntreabă pe mama dacă pot să dorm la ea peste noapte şi maică-mea e īncīntată că o femeie aşa frumoasă şi plină de succes e interesată de mine. Sīnt speriată şi nerăbdătoare. Are o casă fantastică. Şi a aranjat-o pe cinste! Sīntem īn anii ’70, cu mărgele, perne pufoase, lumini de atmosferă. Mă hotărăsc pe loc că atunci cīnd mă fac mare o să fiu secretară, ca ea. Īşi pregăteşte o vodcă şi mă īntreabă ce vreau să beau. Ce bea ea, spun şi ea zice că nu crede că mama ar fi de acord să beau vodcă. Eu zic că probabil n-ar fi de acord nici să sărut fete şi doamna cea drăguţă īmi pregăteşte şi mie un pahar. Pe urmă se schimbă īntr-un fel de body de satin ca ciocolata. E aşa de frumoasă. Īntotdeauna am crezut că pantalonii ăia scurţi sīnt urīţi. Zic:”Arăţi grozav” şi ea zice “Şi tu.” Şi eu zic: “Dar eu n-am decīt chiloţii şi sutienul ăstea albe de bumbac” Ea mă īmbracă, īncetişor, īntr-un alt body de satin. E de culoarea levăţicăi, ca primele zile dulci de primăvară. Băutura mi s-a urcat la cap, sīnt relaxată şi pregătită. Deasupra patului ei e un tablou al unei femei de culoare, goală, cu un african uriaş. Ea mă īntinde uşor pe pat şi numai atingerea trupurilor noastre mă face să juisez. Pe urmă īmi face tot ce trebuie, mie - şi pipilica mea pe care o credeam urītă...uau. Sīnt aşa fierbinte, aşa sălbatică. Ea spune “Vaginul tău, neatins de bărbaţi, miroase asa bine, aşa proaspăt, aş vrea să rămīnă aşa pentru totdeauna.” Eu mă sălbăticesc groaznic şi pe urmă sună telefonul şi bineīnţeles că e maică-mea. Precis ştie, mă prinde īntotdeauna asupra faptului. Gīfīi şi īncerc să mă port normal la telefon şi ea mă-ntreab㠓Ce-i cu tine, ai fugit?” şi eu zic “Nu, mamă, făceam gimnastică”. Pe urmă īi spune frumoasei secretare să aibă grijă să nu fie vreun băiat prin preajmă şi doamna īi spune “ Crede-mă, nu-i nici un băiat pe‑aici”. După care doamna asta extraordinară īmi spune tot despre pipilica mea. Mă pune să mă joc cu ea īn faţa ei şi mă īnvaţă toate felurile īn care pot să-mi provoc plăcere. E foarte pedantă. Īmi spune că trebuie să ştiu īntotdeauna cum să-mi provoc plăcere, ca să nu am nevoie vreodată să depind de vreun bărbat. Dimineaţa sīnt foarte īngrijorată că am devenit o tīrfă fiindcă sīnt aşa de īndrăgostită de ea. Ea rīde, dar eu n-o mai văd niciodată. Mai tīrziu īmi dau seama că ea a fost salvarea mea bruscă, neaşteptată şi imorală. Ea mi-a transformat pipilica necăjită şi a dus-o īntr-un fel de paradis.     

 

 

 

*

 

FEMEIE

A ce miroase vaginul tău?

 

FEMEIE

A pămīnt

Gunoi ud

Dumnezeu

Apă

O dimineaţă nou-nouţă

 

FEMEIE

Adīnc

Turtă dulce

Sudoare

 

FEMEIE

Depinde

 

FEMEIE

A muşchi de pădure

A mine

 

FEMEIE

Nu miroase, aşa mi-au spus

 

FEMEIE

Ananas

 

FEMEIE

Uleiuri aromate

Paloma Picasso

 

FEMEIE

A ciupercă de pămīnt şi muşchi

A scorţişoară şi cuişoare

Trandafiri

Pădure iute de iasomie şi muşchi

Pădure adīncă, adīncă

 

FEMEIE

A muşchi umed

A bomboane bune

A Pacific – īn sud

 

FEMEIE

A ceva īntre peşte şi liliac

 

FEMEIE

A piersici

A lemn

Fruct copt

Ceai de căpşuni şi kiwi

 

FEMEIE

A paradis

Oţet şi apă

A lichior uşor şi dulce

A brīnză

 

FEMEIE

Ocean

Sexy

Burete

 

FEMEIE

A īnceput

 

*

 

 

 

Iată o notiţă revoltătoare scoasă din cartea “Tehnologia orgasmului” de Rachel Maines:

 

Comercializarea vibratoarelor este interzisă īn următoarele state: Alabama, Texas, Ohio, Georgia şi Arkansas. Dacă eşti prins asupra faptului, te poţi alege cu o amendă de 10 000 de dolari şi cu pīnă la un an de īnchisoare grea. Comercializarea armelor e perfect legală īn toate aceste state. Īncă mai aşteptăm să aflăm cum se poate comite un genocid cu vibratorul.

 

 

 

FEMEIE

Am spus īntotdeauna că trebuie să facem o hartă cu oraşele care s-au īmprietenit cu vaginul. Pe lume sīnt multe lucruri surprinzătoare. Pun pariu că n-aţi ştiut de exemplu că oamenii din Oklahoma City iubesc vaginele. Asta e important să se ştie. Mai ales că piesa asta nu se bucură de publicitate acolo, fiindcă toate ziarele sīnt conduse de creştini şi, după cum se ştie, creştinii nu au vagine. Dar s-a īntīmplat acolo o poveste fantastică cu vagine, adică o PFV. Asemenea poveşti se īntīmplă īn oraşe din toată lumea.

 

FEMEIE

Un grup de femei extraordinare din Oklahoma City, cu părul frumos coafat, au intrat īn ilegalitate. Au īnceput să īmpartă fluturaşi din ăia cīt o jumătate de foaie de caiet īn saloane de frumuseţe şi īn supermarketuri, spunīndu-le oamenilor să vină la (şoaptă) Monoloagele Vaginului (Cu voce normală) – făceau publicitate numai prin mijloace subversive, ca de exemplu e-mailul. Īn a treia seară, femeile veneau la spectacol īn camionete şi īşi aduceau scaune de-acasă.

 

FEMEIE

O fată din Oklahoma ne-a povestit cum s-a născut fără vagin şi şi-a dat seama de asta numai pe la 14 ani. Se juca cu prietena ei. Īşi comparau organele genitale şi şi-a dat seama că al ei era diferit, că ceva nu era īn ordine. A mers la ginecolog cu tatăl ei, părintele care-i era mai apropiat şi medicul a descoperit că īntr-adevăr nu avea nici vagin, nici uter. Tatăl ei a fost profund īndurerat, dar a īncercat să-şi īnnăbuşe tristeţea şi lacrimile, pentru ca fiica lui să nu se simtă nefericită. Īn drum spre casă, īncercīnd cu nobleţe s-o consoleze, el zice:”Draga mea. Avem aici un caz interesant. Te‑ai născut fără vagin. Dar vestea bună e că ai cea mai frumoasă păsărică din toată America. Şi cīnd ai să-ţi īntīlneşti soţul, el o să ştie că noi am făcut-o special pentru el.” 

 

 

 

*

 

(Aceasta e introducerea la PIZDĂ)

 

Īn Pittsburg sīnt īnnebuniţi după vagine. E aproape o zonă a vaginelor īn vacanţă. Cine ştie asta? O femeie din Pittsburg era obsedată de un anume cuvīnt, un cuvīnt peiorativ folosit pentru a descrie vaginul. Misiunea ei a fost să reinventeze cuvīntul.

 

 

REABILITAREA CUVĪNTULUI “PIZDÔ

 

Eu o numesc pizdă. Vreau să reabilitez cuvīntul ăsta: pizdă. Pentru că-mi place. Pizdă. Ascultaţi-l numai. Pizdă. P. P. Pi, pi, picior, pinacotecă, primulă, pīine, primăvară, pisică, pichet, pişcot, pin, ca –p, ca –i, pe urmă ca –z, ca pielea de rechin, z-ăpadă, z-i, z-gomot, zău! Şi pe urmă d – dă, cum se potrivesc sunetele, perfect, dănţuială, dărui, drămui, durui, dulăi, dă-i, dă-mi, rotunde, aşa īnlănţuindu-se, -ndă, -izdă, pulsīnd, ce moale se leagănă, cald şi moale, iii-zzzz, electric, te curenteaz㠖 şi: ferm, şi: cad,  şi: hotărīte, -zdă, zdup, zdupăi, zăngăni, zumzăi, zdreli, zurgălăi, zimţi, zornăi, zi. Zi-i, zi, zi: pizdă. Zi. Zi-mi. Pizdă.  

 

 

 

*

 

 

 

O fetiţă de şase ani a fost īntrebată:

 

Dacă vaginul tău s-ar īmbrăca, ce-ar purta?

Pantofi roşii cu toc īnalt şi o şapcă Mets pusă invers.

 

Dacă ar putea vorbi, ce-ar spune?

Ar spune cuvinte care īncep cu V şi T, ca de exemplu vioară şi turtă-dulce.

 

Cu ce seamănă vaginul tău?

Cu o piersică frumoasă şi īnchisă la culoare. Sau cu un diamant pe care l-am găsit īntr-o comoară şi e al meu.

 

Ce e aşa special la vaginul tău?

Undeva, departe īnăuntrul lui, are un creier foarte foarte deştept.

 

A ce miroase?

A fulgi de zăpadă.

 

*

 

 

Damele de lux au o relaţie bogată, complexă, apropiată cu vaginele lor. Femeia asta, mai ales, m-a terminat. Era damă de lux, dar făcea sex numai cu femei.

 

 

 

FEMEIA LA CARE-I PLĂCEA SĂ FACĂ VAGINELE FERICITE

 

Īmi plac vaginele, īmi plac femeile. Nu le văd ca pe două entităţi separate. Femeile mă plătesc să le domin, să le excit, să le fac să juiseze. N-am fost de la īnceput aşa. Nu, dimpotrivă. Am īnceput ca juristconsult, dar după ce am trecut bine de treizeci de ani, a īnceput să mă obsedeze dorinţa de a face femeile fericite. Existau atītea femei nesatisfăcute. Atītea femei care nu aveau acces la propria lor libertate sexuală. A īnceput ca un fel de misiune nobilă, pe urmă m-am implicat de-a binelea. Am devenit foarte pricepută, oarecum – genială. Am īnceput să fiu plătită pentru asta.Era ca şi cīnd mi-aş fi găsit chemarea.

 

Cīnd le dominam, purtam costume revoltătoare: dantelă şi mătase şi piele – şi foloseam recuzită: bice, cătuşe, frīnghii, vibratoare. Era incomparabil mai bine decīt legea taxelor şi impozitelor. Acolo nu există recuzită, nu se excită nimeni, şi uram uniformele alea bleumarin pe care le purtam toţi, deşi din cīnd īn cīnd mai pun pe mine aşa ceva, şi merge destul de bine. Contextul e totul. Īn legislaţia societăţilor cu răspundere limitată şi a societăţilor pe acţiuni nu există recuzită. Nici umezeală. Nici prologul misterios şi īntunecat. Nu există sfīrcuri īntărite. Nu există guri īnsetate şi, mai ales, nu există gemete. Nu de felul celor de care vorbesc, vreau să spun. Asta era cheia, acum īnţeleg, gemetele sīnt ceea ce m-a sedus pīnă la urmă şi m-au făcut dependentă de fericirea femeilor. Cīnd eram fetiţă şi vedeam femeile īn filme făcīnd dragoste, scoţīnd gemetele alea ciudate, orgasmice, rīdeam. Rīdeam nefiresc, isteric. Nu-mi venea să cred că sunetele alea revoltătoare, necontrolate veneau dintr-o femeie.

 

Īmi doream să gem. Am exersat gemutul īn faţa oglinzii, m-am īnregistrat, am gemut īn chei diferite, pe tonuri diferite, dar cīnd le-am ascultat, sunau fals. Erau false. Nu aveau nici o bază reală, sexuală, doar dorinţa mea de sexualitate.        

 

Dar mai tīrziu, aveam vreo zece ani şi trebuia neapărat să fac pipi. Eram īntr-o excursie cu maşina. Asta a durat cam o oră şi cīnd, īn sfīrşit, am ajuns să fac pipi īntr-o benzinărie murdară, asta m-a excitat aşa de tare īncīt am gemut. Am gemut īn timp ce făceam pipi. Nu-mi venea să cred, eu gemīnd īntr-o benzinărie Texaco, īn mijlocul statului Louisiana. Mi-am dat seama atunci că gemetele au legătură cu amīnarea, cu a nu primi ceea ce doreşti atunci cīnd doreşti. Mi-am dat seama că gemetele erau cele mai bune cīnd te luau prin surprindere, că veneau din partea asta ascunsă, misterioasă a ta, care vorbea propriul său limbaj. Mi-am dat seama că gemetele erau, de fapt, limbajul acela.

 

Am devenit o gemătoare. Asta īi neliniştea pe aproape toţi bărbaţii. La drept vorbind, īi speria de moarte. Gemeam prea tare şi nu se puteau concentra la ce făceau. Deveneau neatenţi. Pe urmă se pierdeau de tot. Nu puteam face dragoste acasă la clienţi. Pereţii erau prea subţiri. Mi-am creat o anume reputaţie īn bloc şi oamenii mă priveau cu dispreţ cīnd ne īntīlneam la lift. Bărbaţii credeau că eram posedată, unii mă făceau nebună.

 

A īnceput să nu-mi mai placă să gem. Am devenit tăcută şi politicoasă. Scoteam zgomote īntr-o pernă. Am īnvăţat să-mi īnnec geamătul, să-l reţin, ca pe un strănut. Am īnceput să am dureri de cap şi tulburări din cauza stresului. Īmi pierdusem orice speranţă cīnd am descoperit femeile. Am descoperit că femeilor le plăceau gemetele mele, dar, mai mult, am descoperit cīt de excitată eram cīnd alte femei gemeau, de faptul că eu le puteam provoca gemetele.

 

Am făcut dragoste cu femei tăcute şi am găsit locul acela īn ele şi ele au fost şocate de gemetele lor. Am făcut dragoste cu femei care gemeau şi ele au descoperit alte gemete, mai pătrunzătoare.

 

Era un fel de chirurgie, o ştiinţă delicată, a găsirii ritmului, a locului, a casei geamătului. Eu aşa am numit-o.

 

Uneori o găseam īn jeansii femeii. Alteori mă furişam spre ea, pe nesimţite, dezactivam alarmele care o īnconjurau şi  intram. Uneori foloseam forţa, dar nu forţa violentă, agresivă, mai degrabă cea dominatoare, īn genul “am să te duc acuma undeva, nu te teme, īntinde-te şi simte-te bine”. Alteori era ceva foarte obişnuit. Găseam geamătul īnainte ca lucrurile să īnceapă, īn timp ce mīncam salată sau pui, ca din īntīmplare, īl găseam pur şi simplu acolo, cu degetele. “Uite aşa e aici”, foarte simplu, īn bucătărie, īn amestec cu oţetul aromatizat. Uneori foloseam obiecte – iubesc recuzita – uneori o făceam pe femeie să-şi găsească geamătul īn faţa mea. Aşteptam, insistam, pīnă se deschidea singură. Nu mă lăsam derutată de gemetele minore, uşor de obţinut. Nu, o presam pīnă la sfīrşit, pīnă cīnd obţineam geamătul adevărat, puternic.     

 

Există geamătul din clitoris (sunet moale īn gură), geamătul din vagin (sunet adīnc, din gīt) şi  combinaţia: clito-vaginal. Există pre-geamătul (o aluzie de sunet), aproape-geamătul (sunet circular), geamătul local (sunet adīnc, bine individualizat), geamătul elegant (sunet-rīs, sofisticat), geamătul Grace Slick (sunet gen şlagăr rock), geamătul WASP (nici un sunet), geamătul semireligios (ca o incantaţie musulmană), geamătul de pe vīrful muntelui (sunet tirolez de olariola), geamătul bebeluşului (goochie goochie goochie goo), geamătul cīinelui (gīfīit sălbatic), geamătul de zi de naştere (sunet de petrecere sălbatică), geamătul neinhibat al militantului sexual (sunet adīnc, agresiv, dur), geamătul mitralierei, geamătul torturii Zen (sunet dubios īnfometat), geamătul de divă (notă īnaltă, de operă), geamătul orgasmului ca deget răsucit şi, īn sfīrşit, surprinzătorul geamăt orgasmic triplu (geamăt intens, cu multe feţe şi punct culminant).

 

 

 

*

 

Această parte a fost jucată o vreme fără a se face vreo menţionare a naşterii. O omisiune bizară. Dar la un moment dat, un ziarist a īntrebat: “Care-i legătura?”

 

Autoarea noastră, Eve Ensler, a asistat la naşterea nepoatei ei. Era uluită de vagine īnainte de acel moment, acum are o adoraţie profundă pentru ele. Acest monolog final e pentru Eve.

 

 

ERAM ACOLO, ĪN CAMERĂ

 

Eram acolo cīnd vaginul ei s-a deschis.

Eram toţi acolo, mama ei, soţul ei şi cu mine,

Şi asistenta din Ucraina cu mīna ei toată

Acolo īn vaginul ei pipăind şi cotrobăind cu mīnuşa ei

De cauciuc, īn timp ce vorbea cu noi aşa, ca-n fiecare zi

Ca şi cīnd ar fi dat drumul unui robinet stricat .

 

Eram acolo īn cameră cīnd contracţiile

Au făcut-o să se tīrască īn patru labe,

Au făcut-o să scoată gemete străine prin toţi porii

Şi tot acolo eram cīnd, după ore de aşteptare, a ţipat deodată,

Sălbatic, cu braţele lovind aerul electric.

 

Eram acolo cīnd vaginul ei s-a schimbat

Dintr-o gaură sexuală ruşinoasă

Īntr-un tunel arheologic, un vas sacru,

Un canal veneţian, o fīntīnă adīncă şi era un copilaş ţintuit acolo, īnăuntru,

Aşteptīnd să fie salvat.

Am văzut culorile vaginului ei. Se schimbau.

Am văzut albastrul rănit, spart,

Roşul sīngeriu băşicīndu-se

Rozul gri, īntunecat,

Am văzut sīngele ca transpiraţia de-a lungul marginilor

Am văzut lichidul alb-gălbui, rahatul, cheagurile,

năpădind prin toate găurile, īmpingīnd tot mai tare, mai tare

am văzut prin gaură capul copilului

şuviţe de păr negru şi am văzut acolo, īn spate

osul – o amintire tare şi rotundă,

īn timp ce asistenta din Ucraina īşi īntorcea şi-şi īntorcea

mīna alunecoasă.

 

Eram acolo cīnd amīndouă, mama ei şi cu mine,  

Am ţinut-o de cīte un picior şi am deschis-o larg, īmpingīnd

Cu toată puterea noastră īmpotriva puterii ei īmpingīnd

Şi soţul ei care număra ferm: “unu, doi, trei”

Şi-i spunea să se concentreze, să se concentreze.

Ne-am uitat atunci īn ea.

Nu ne-am putut dezlipi privirile din locul ăla.

 

Uităm de vagin

Altfel cum am putea explica

Lipsa noastră de uimire, lipsa mirării.

 

Eram acolo cīnd doctorul

A intrat īn ea cu lingurile alea ca Alice īn Ţara Minunilor

Şi acolo, pe cīnd vaginul ei a devenit o gură uriaşă īn operaţie

Cīntīnd din toate puterile;

Mai īntīi micul cap, apoi braţul vīnăt zvīcnind, apoi trupul īnotīnd cu repeziciune, īnotīnd

Īn braţele noastre īnlăcrimate.

 

Eram acolo mai tīrziu, cīnd m-am īntors cu faţa la vaginul ei.

Stăteam acolo şi m-am lăsat īn voia ochilor, era desfăcută, complet expusă

Mutilată, umflată şi ruptă,

Sīngerīnd īn mīinile doctorului

Care o cosea calm acolo.

 

Stăteam acolo şi deodată vaginul ei

A devenit o inimă uriaşă, pulsīnd.

 

Inima e capabilă de sacrificiu.

La fel şi vaginul.

Inima e capabilă să ierte şi să refacă tot.

Īşi poate schimba forma şi ne poate lăsa īnăuntrul ei.

Se poate mări ca să ne lase să ieşim.

La fel şi vaginul.

Poate simţi durerea noastră, se poate schimba pentru noi, poate muri pentru noi

Şi ne poate trimite sīngerīnd, sīngerīnd pentru noi īn lumea asta amară şi miraculoasă.

Eram acolo īn cameră.

Īmi amintesc.

 

 

 

 

 

 

Următoarele două monoloage (Sub Burqa şi Fusta mea cea scurtă) sīnt opţionale şi, dacă sīnt

 

incluse, ar trebui să li se găsească un loc mai pe la īnceput īn scenariu, la discreţie. 

 

(Introducere pentru Sub Burqa)

 

Anul trecut, Eve Ensler a avut ocazia să meargă īn Afganistan. Acolo ea a văzut cu ochii ei ce consecinţe ar avea misoginismul, dacă ar fi permisă manifestarea lui absolută. Sub talibani, femeile nu sīnt literalmente altceva decīt cadavre vii. Acest monolog este pentru curajoasele, blīndele şi aprigele femei din Afganistan. Fie ca să ne ridicăm cu toţii pentru salvarea lor.

 

 

Sub Burqa

 

Imaginează-ţi o bucată mare de pīnză neagră

Atīrnată peste tot trupul tău

Ca şi cīnd ai fi o statuie neruşinată

Imaginează-ţi că ai doar o picătură de lumină

Destul ca să ştii că ceilalţi au parte de īntreaga zi

Imaginează-ţi că ţi-e cald, foarte cald

Imaginează-ţi că eşti īnvelită īn pīnză,

Că te īnneci īn ţesături, īn īntuneric.

Imaginează-ţi că cerşeşti īn aşternutul ăsta de pat,

Că īntinzi mīna īn pīnză,

Care trebuie să rămīnă acoperită, opacă, nevăzută,

Dacă nu, ar putea fi zdrobită sau tăiată

Imaginează-ţi că nimeni nu-ţi pune rupii īn mīna ta invizibilă

Pentru că nimeni nu-ţi poate vedea faţa,

Aşa că tu nici nu exişti.

Imaginează-ţi că nu-ţi poţi vedea copiii

Pentru că ei sīnt ai bărbatului tău

Singurul bărbat pe care l-ai iubit vreodată

Chiar dacă a fost o căsătorie aranjată

Pentru că au venit şi l-au īmpuşcat

Tu ai īncercat să-l aperi şi te-au călcat īn picioare

Patru bărbaţi călare pe tine

Īn faţa copiilor tăi care urlau

Imaginează-ţi că ai īnnebunit de furie

Pentru că n-ai mai văzut soarele de ani de zile

Şi-ţi de-abia īţi aminteşti de fiicele tale

Ca-ntr-un vis, aşa cum īţi aminteşti cerul.

 

Imaginează-ţi bolboroseala ca fel de a vorbi

Pentru că īn īntuneric cuvintele nu se mai adună la un loc

Şi tu n-ai plīns pentru că era prea cald şi prea umed acolo, īnăuntru.

Imaginează-ţi bărbaţi bărboşi

Pe care-i poţi descifra

Doar după miros

Cum te bat

Pentru că ciorapii īţi sīnt albi

Imaginează-ţi că eşti biciuită pe stradă

Īn faţa unor oameni pe care nu-i poţi vedea

Imaginează-ţi că nu vezi pe de lături

Ca un animal rănit

Şi nu te poţi apăra

Sau măcar feri de loviturile care vin din părţi.

 

Imaginează-ţi că rīsul ar fi interzis

In toată ţara şi muzica

Şi singurele sunete pe care le auzi

Sīnt sunetele īnnăbuşite ale preotului

Sau plīnsul altor femei biciuite

Prin pīnza lor, īnăuntrul īntunericului.

 

Imaginează-ţi că n-ai avea unde locui

Singurul tău acoperiş ar fi haina ta

Pe cīnd rătăceşti pe străzi

Şi mormīntul ăsta

Se micşorează pe zi ce trece

Īncepi să dai peste lucruri

Imaginează-ţi că te sufoci

Īn timp ce īncă respiri

Imaginează-ţi că nu mai faci nici o diferenţă

Īntre viaţă şi moarte

Aşa că nu mai īncerci să te sinucizi,

Ar fi inutil.

 

Imaginează-mă pe mine īnăuntrul interiorului

Īntunericului din tine

Am fost prinsă acolo

m-am pierdut acolo

īn interiorul pīnzei

care e capul tău

īnăuntrul īntunericului pe care-l īmpărţim

imaginează-ţi că mă poţi vedea.

 

Am fost frumoasă odată

Aveam ochi mari, negri,

M-ai recunoaşte.

 

 

Fusta mea scurtă

 

Fusta mea scurtă

Nu e o invitaţie

O provocare

O indicaţie

Că o vreau

Că o dau

Că mi-o trag.

 

Fusta mea scurtă

Nu o cere

Nu vrea ca tu

Să mi-o smulgi

Să mi-o tragi.

 

Fusta mea scurtă

Nu e un temei legal

Pentru viol

Deşi s-a mai īntīmplat

Nu mai ţine

Īn tribunalele de azi.

 

Fusta mea scurtă, de crezi sau nu

n-are nici o legătură cu tine.

 

Fusta mea scurtă

Are legătură cu descoperirea

Puterii din gambele mele,

Cu toamna cea răcoroasă şi curenţii de aer

Dintre pulpele mele

Cu a lăsa tot ce văd

Sau depăşesc sau simt

să trăiască īnăuntrul meu.

 

Fusta mea scurtă nu e o dovadă

Că sīnt proastă

Sau nehotărītă

Sau că poţi face orice cu

o fetiţă aşa ca mine.

 

Fusta mea scurtă e īndrăzneala mea

n-am să te las să mă īnspăimīnţi

fusta mea scurtă nu face pe grozava

asta sīnt eu

īnainte de a mă face să mă acopăr

sau să-i dau drumul tivului.

Obişnuieşte-te cu ea.

 

Fusta mea scurtă e fericire.

Mă simt cu picioarele pe pămīnt.

Sīnt aici. Sīnt fierbinte.

 

Fusta mea scurtă e o eliberare

Un steag īntr-o armată de femei

Declar că străzile astea, orice străzi,

Sīnt ţara vaginului meu.

 

Fusta mea scurtă

E o apă turqoise

Cu peşti coloraţi care īnoată

O sărbătoare de vară

Īn īntunericul īnstelat

O pasăre cīntătoare

Un tren care ajunge īntr-un oraş străin

Fusta mea scurtă e un titirez sălbatic

O respiraţie adīncă

Un pas de tango

Fusta mea scurtă e

Iniţierea

Aprecierea

Excitaţia.

 

Dar, mai ales, fusta mea scurtă

Cu tot ce am sub ea,

E a mea.

A mea.

A mea.

 

Versiune īn limba romānă de Alina Nelega,

Septembrie 2001

 

Drepturile de copyright ale traducerii aparţin Alinei Nelega

 

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.