Monoloagele vaginului
de
Eve Ensler
Introducere
(Această introducere, aşa cum e
dramatizată aici, a fost gīndită pentru trei actriţe, dar poate
fi adaptată īn funcţie de nevoile producţiei. Poate fi
interpretată de oricīte femei.)
Femeia 1
Pun pariu că sīnteţi īngrijorate.
Femeia 2
Noi am fost īngrijorate.
Femeia 3
Noi am fost īngrijorate din cauza vaginelor.
Femeia
1
Am fost īngrijorate din pricina a ceea ce
credem despre vagine şi chiar mai īngrijorate din cauza a ceea ce nu
credem. Am fost īngrijorate din cauza propriilor noastre vagine. Care aveau
nevoie de un context, de alte vagine, de o comunitate, o cultură de
vagine. Vaginul e o necunoscută īnconjurată de atīta mister mai
rău ca Triunghiul Bermudelor. Nimeni nu s-a-ntors vreodată de-acolo
să ne spună cum a fost.
Femeia 2
Īn primul rīnd, nici nu e chiar aşa
uşor să-ţi găseşti vaginul. Trec săptămīni,
luni, uneori chiar ani pīnă o femeie ajunge să se uite la el. O
femeie de afaceri, foarte bine situată, a fost īntrebată despre asta
şi a răspuns că e prea ocupată. Că n-are timp.
Să-ţi priveşti vaginul, a spus ea, asta e o zi serioasă de
muncă. Trebuie să te īntinzi, de preferat cīt eşti de
lungă, īn faţa unei oglinzi - din aia care stă singură īn
picioare. Chiar dacă ajungi īn poziţia perfectă şi īn
lumina perfectă, din cauza oglinzii şi a unghiului īn care eşti
aşezată, tot īn umbră rămīi. Te răsuceşti īn
toate direcţiile. Īţi arcuieşti capul, spatele te omoară.
Pīnă ajungi să vezi ceva, eşti extenuată. Ea n-are timp de
aşa ceva, zice. Era ocupată.
Femeia 3
Aşa că interviurile vaginului au
ajuns monoloagele vaginului. Au fost chestionate peste două sute de femei.
Femei bătrīne, femei tinere, femei măritate, femei singure, lesbiene,
profesoare de liceu, actriţe, femei de afaceri, asistente sociale,
americance de origine africană, hispanică, indience native,
caucaziene, evreice. La īnceput, n-au prea vrut să vorbească. Le era
puţin jenă. Dar odată ce le porneai, nu le mai puteai opri.
Deşi n-o recunosc, femeilor le place să vorbească despre vaginele
lor. Īşi doresc asta foarte mult, mai ales că nimeni nu le-a mai pus
vreodată asemenea īntrebări.
Femeia 1
Să īncepem de la acest cuvīnt: vagin.
Sună mai degrabă ca o boală molipsitoare, sau ca un instrument
medical. Repede, soră, adu-mi vaginul. Vaginul. Vaginul. Nu
contează de cīte ori īl spui, tot nu sună ca un cuvīnt pe care ai
vrea să-l rosteşti. E un cuvīnt complet ridicol şi nu-i deloc
sexy. Poţi să-l foloseşti īn timp ce faci sex, īncercīnd să
fii politically correct?! Dragă, n-ai vrea tu să-mi mīngīi
vaginul? Moartea pasiunii. Subită.
Femeia 2
Eram īngrijorate din cauza vaginelor
fiindcă nu ştiam cum putem să le numim şi cum nu putem
să le numim.
Femeia 3
Īn Great Neck, statul New York, īi spune
păsărică. O femeie ne-a zis că mama ei obişnuia
să-i spună: Nu purta chiloţei pe sub pijama, draga mea, trebuie
să-ţi aeriseşti păsărica.
Femeia 1
Īn Westchester īi spune fofoloancă;
Femeia 2
Īn New Jersey, găoază.
Femeia 3
Şi īi mai spune
răchituţă, boancă, fiţică, ţoancă,
Femeia 1
fofo, iepuriţă, prună,
Femeia 2
Pipilică, miţoancă,
Femeia 1
Piş, pişătoare,
aluniţă, gogoşică,
Femeia 2
Maimuţică, găurică,
bezea, muscă, furnică,
Femeia 3
Pīiniţă, vulpiţă,
butonieră, pupă,
Femeia 1
Mimi la Miami,
Femeia 2
Femeia 3
Turtă dulce īn Bronx
Femeile
1, 2 şi 3
Sīntem īngrijorate din cauza vaginelor.
*
(E īn general amuzant pentru actriţe
să adauge o introducere personală de genul:Salut, bine-aţi
venit. Văd că avem un o adunare simpatică de vagine īn seara
asta! etc)
Unele din monoloage sīnt bazate pe story-ul
unei singure femei, altele pe story-urile cītorva femei, referindu-se la
aceeaşi temă şi, s-a īntīmplat chiar ca, de cīteva ori, o idee
bună să devină una de nefolosit. Acest monolog e bazat pe
povestea unei singure femei, deşi subiectul a revenit aproape īn fiecare
interviu şi adesea s-a dovedit a fi riscant. Subiectul fiind...
PĂR
Nu poate să-ţi placă vaginul,
decīt dacă-ţi place părul. Multor oameni nu le place părul.
Primul şi singurul meu soţ
ura părul. Zicea că e īmbīcsit şi murdar. M-a făcut
să-mi bărbieresc vaginul. Era durduliu şi dezgolit, ca de
fetiţă. Asta īl excita. Cīnd făceam dragoste, īmi simţeam
vaginul ca pe o barbă. Trebuia să mă scarpin tot timpul şi
mă durea. Ca o pişcătură de ţīnţar. De parcă
ar fi luat foc. Aveam şi bubiţe roşii, dureroase. Am refuzat
să mi-l mai rad. Pe urmă, soţul meu m-a īnşelat. Cīnd ne-am
dus la consultaţia de terapie conjugală, el a zis că şi-o
trage pe unde poate, fiindcă eu refuzam să-l satisfac sexual. Nu
voiam să-mi bărbieresc vaginul. Psiholoaga avea accent german şi
gīfīia (inspiraţie adīncă)
īntre propoziţii (inspiraţie
adīncă) īn semn de īnţelegere. M-a īntrebat de ce refuzam
să-i fac pe plac soţului meu. I-am spus că mi se părea aiurea.
Mă simţeam mică fără păr acolo şi nu mă
puteam stăpīni să nu vorbesc ca un copil şi pielea īmi era
iritată şi nici măcar loţiunile calmante nu mai ajutau. Ea
mi-a spus că (inspiraţie
adīncă) căsătoria e un compromis. Eu am īntrebat-o dacă
bărbieritul vaginului o să-l oprească pe el să şi-o
mai tragă pe unde poate. Am īntrebat-o dacă a mai avut asemenea
cazuri. Ea a spus că īntrebările diluează procesul. Nu trebuia
să mă gīndesc prea mult. Dar era sigură că īncepusem cu
dreptul.
De data asta, cīnd am ajuns acasă, a
trebuit ca el să-mi
bărbierească vaginul. Drept răsplată pentru terapie. M-a
tăiat de cīteva ori şi a curs puţin sīnge īn vană. Nici
măcar n-a observat, aşa era de fericit că putea să mă
bărbierească. Pe urmă, mai tīrziu, cīnd soţul meu se
īnghesuia īn mine, īl simţeam cum mă pătrunde aspru, īn vaginul
meu dezgolit, dolofan. Eram total lipsită de apărare. Fără
pic de ciuf.
Mi-am dat seama atunci că părul e
acolo cu un scop. E ca frunza pe līngă floare, ca pajiştea pe
līngă casă. Trebuie să-ţi placă părul, ca
să-ţi placă vaginul. Nu poţi alege numai ce vrei tu.
Şi, de fapt, soţul meu a continuat să şi-o tragă pe
unde putea.
*
(Listele care urmează sīnt
īmpărţite īn trei roluri de femei, aşa cum s-a jucat textul Off
Broadway. E posibilă şi altă īmpărţire a
īntrebărilor şi răspunsurilor, după cum e nevoie.)
Femeie
Femeilor li s-au pus următoarele
īntrebări:
Femeie
Ce ar purta vaginul tău, dacă s-ar
īmbrăca?
Femeie
O jachetă de piele
Ciorapi de mătase
Blană de nurcă
Un boa roz
Femeie
Un smoking
Jeansi
Ceva care să se muleze pe corp
Femeie
Smaralde
O rochie de seară
Paiete
Femeie
Numai Armani
Un tutu
Lenjerie neagră, transparentă
O rochie de bal din tafta
Femeie
Ceva ce se poate spăla cu maşina
Femeie
Ochelari de carnaval din catifea
Pijama din catifea violetă
Angora
Un papion roşu
Femeie
Hermelină şi perle
O pălărie de leopard
Un chimono de mătase
O beretă
Chiloţi de sport
Un tatuaj
Femeie
Un mecanism care provoacă şocuri
electrice, pentru nepoftiţi
Femeie
Dantelă şi bocanci
soldăţeşti
Pene violete şi plasă şi
scoici
Bumbac
Femeie
Spielhosen
Femeie
Bikini
Femeie
Un impermeabil
Femeie
Ce-ar spune vaginul tău, dac-ar putea
vorbi? Două cuvinte.
Femeie
(Cum Ia-mă-ncetişor
provoacă cele mai puternice hohote de rīs din spectacol, propoziţia
ar putea fi spusă de toate actriţele, la unison.)
Femeie
Tu eşti?
Femeie
Dă-mi de mīncare
Vreau
Yum-yum
Oh, da
Femeie
Ia-o de la-nceput
Nu, acolo
Linge-mă
Stai acasă
Bună alegere
Femeie
Mai gīndeşte-te
Mai vreau, te rog
Īmbrăţişează-mă
Hai să ne jucăm
Femeie
Nu te opri
Mai, mai
Mă mai ţii minte?
Femeie
Hai īnăuntru
Īncă nu
Huo, mamă
Da, da
Leagănă-mă
Femeie
Intraţi pe răspunderea
dumneavoastră
Femeie
Oh, Doamne
Doamne-ţi mulţumesc
Sīnt aici
Să mergem
Hai să mergem
Găseşte-mă
Femeie
Mulţumesc
Bonjur
Prea tare
Nu te da bătut
Femeie
Unde-i Brian?
Aşa-i mai bine
Da, acolo, acolo.
*
Următorul grup intervievat era format
din femei īntre 65 şi 75 de ani. Aceste interviuri au fost cele mai usturătoare.
Poate pentru că nici una din femei nu mai fusese īntrebată
vreodată despre vaginul ei. Una dintre ele, īn vīrstă de 75 de ani,
nu-şi văzuse niciodată vaginul. Şi-l spăla īn baie sau
sub duş, dar niciodată īn mod conştient. Nu avusese
niciodată un orgasm. La 72 de ani, a īnceput să facă terapie,
aşa cum se procedează īn New York şi, convinsă de
terapeută, īntr-o după-masă, s-a dus acasă, a aprins
nişte lumīnări, a făcut o baie, a ascultat muzică şi
s-a simţit bine cu ea īnsăşi. A spus că i-a luat mai mult
de o oră, fiindcă avea artrită, dar cīnd, īntr-un sfīrşit,
şi-a găsit clitorisul, a izbucnit īn plīns. Acest monolog īi este
dedicat.
Inundaţia
Acolo jos? N-am mai fost acolo jos din 1953.
Nu, n-are nici o legătură cu Eisenhower. Nu, nu, e ca o
pivniţă acolo jos. E foarte umed, lipicios. N-ai ce căuta acolo.
Crede-mă. Te īmbolnăveşti. Te sufoci. Te umple greaţa.
Miros de umezeală şi mucegai şi toate alea. Puah! Miroase
de-ţi īntoarce nasul. Īţi intră-n haine.
Nu, n-a fost nici un accident acolo jos. N-a
sărit īn aer, n-a luat foc, nimic din toate astea. N-a fost chiar aşa
dramatic. Adică...nu contează. Nu.Nu contează. Nu pot să
vorbesc cu tine despre asta. De ce o fată aşa drăguţă
ca tine umblă să-ntrebe toate babele ce au acolo jos? Noi nu făceam
aşa ceva pe cīnd eram fete. Ce? Isuse, bine.
Era băiatul ăsta, Andy Leftkov.
Era drăguţ, păi aşa credeam. Şi īnalt, cīt mine
de-nalt şi chiar īmi plăcea de el. M-a invitat să ies cu el, cu
maşina lui...
Nu pot să-ţi spun asta. Nu pot
să fac asta - despre acolo jos. Pur şi simplu ştii că e
acolo. Ca o pivniţă. Uneori se mai aud zgomote. Auzi conductele
şi uneori se mai rătăcesc lucruri pe-acolo, animale mici şi
lucruri şi se udă şi uneori trebuie reparate ţevile.
Alteori uşile rămīn īnchise. Uiţi ce‑i acolo. Adică
face parte din casă, numai că n-o vezi şi nu te gīndeşti la
ea. Totuşi, trebuie să fie acolo, fiindcă toate casele au nevoie
de o pivniţă, altfel dormitorul ar fi la parter.
Ah, despre Andy. Andy Leftkov. Da. Andy era
foarte arătos. Era o partidă bună. Aşa le spunea pe vremea
mea. Eram īn maşina lui, un Chevrolet Belair, nou, alb. Mi-amintesc
că mă gīndeam că picioarele mele sīnt prea lungi pentru scaunul
ăla. Am picioare lungi. Se loveau de bord. Tocmai īmi priveam genunchii
cīnd m-a sărutat brusc, īn genul Ia-mă, aşa ca-n filme.
Şi m-am excitat, aşa de tare că...păi...s-a pornit o
inundaţie acolo jos. N-o puteam stăpīni. Era ca o forţă a
pasiunii, ca un fluviu al vieţii revărsīndu-se din mine, fix prin
chiloţii mei, fix pe scaunul din faţă al noului său
Chevrolet alb, Belair. Nu era pipi şi nu mirosea la drept vorbind eu
n-am simţiti nici un miros, dar el, Andy, a spus că mirosea ca
laptele bătut şi că īi pătam scaunul din faţă.
Eram ţīcnită şi īmpuţită, aşa mi-a spus. Am
vrut să-i explic că sărutul lui m-a luat pe nepregătite,
că nu eram aşa, īn mod normal. Am īncercat să şterg
inundaţia cu rochia. Era o rochie nouă, alb-trandafirie şi
arăta īngrozitor după aia. Şi el m-a condus acasă
fără nici un cuvīnt şi cīnd am coborīt şi am īnchis
uşa maşinii am īnchis pentru totdeauna şandramaua. Sīntem
īnchişi, nu mai primim clienţi. Niciodată. M-am mai īntīlnit cu
băieţi pe urmă, dar gīndul la inundaţie mă inhiba prea
tare. Nici măcar n-am mai fost pe-aproape de-atunci.
Din cīnd īn cīnd mai aveam şi vise,
vise tīmpite. Oh, trăznite rău. De ce? Burt Reynolds. Nu ştiu de
ce. N-a făcut nimic pentru mine īn realitate, dar īn vis...era īntotdeauna
Burt. Īntotdeauna cam acelaşi vis. Ieşeam. Burt şi cu mine. Īntr-un
restaurant - cum vezi prin Atlantic City, mare, cu candelabre şi toate
alea şi sute de chelneri cu vestă. Burt īmi dădea o orhidee s-o
prind la corsajul rochiei. Eu mi-o puneam pe blazer. Rīdeam. Mīncam cocktail de
creveţi. Creveţi uriaşi, fabuloşi. Mai rīdeam puţin.
Eram foarte fericiţi īmpreună. Pe urmă el mă privea drept
īn ochi şi mă trăgea spre el fix īn mijlocul restaurantului
şi tocmai cīnd era pe punctul să mă sărute, camera īncepea
să se zguduie, de sub masă zburau porumbei habar n-am ce
făceau porumbeii ăia acolo şi inundaţia se pornea brusc
de-acolo de jos.Şi curgea, şi curgea. Şi erau peşti īn ea
şi bărcuţe şi tot restaurantul se umplea de apă
şi Burt stătea īn apă pīnă la genunchi, şi era teribil
de dezamăgit de mine, că o făcusem de oaie şi de data asta,
era īngrozit, īşi privea prietenii, pe Dean Martin şi pe
ceilalţi, cum īnotau pe līngă noi īn smokinguri şi īn rochii de
seară.
Acuma nu mai am vise dintr-alea. De cīnd
mi-au scos cam tot ce are legătură cu acolo jos. Mi-au scos uterul,
trompele, toată făbricuţa. Doctorul credea că face bancuri.
Zice, vezi, dacă n-o foloseşti, o pierzi. Dar pe urmă am aflat
că era cancer. Şi tot ce era pe-acolo s-a dus. Cui īi trebuia, la
urma urma urmelor? Mult zgomot pentru nimic. Am făcut alte lucruri la
viaţa mea. Īmi plac expoziţiile de cīini. Vīnd antichităţi.
Mă-trebaţi ce-ar purta? Ce fel
de-ntrebare-i asta? Ce-ar purta?! Ar purta o pancartă uriaşă:
ĪNCHIS DIN CAUZA INUNDAŢIEI
Ce-ar spune? Ţi-am zis deja. Nu-i
aşa. Nu-i ca şi cīnd ar vorbi un om. N-a mai vorbit de foarte
multă vreme. E un loc. Un loc īn care nu mergi niciodată. E īnchis,
sub casă. E acolo jos.
Eşti fericită? M-ai făcut
să vorbesc ai scos-o din mine. Ai făcut o biată
bătrīnă să vorbească despre ce are acolo jos. Eşti
mulţumită acuma?
(Se reculege o clipă.)
Ştii, de fapt, eşti prima cu care
vorbesc despre asta şi mă simt ceva mai bine.
*
WORKSHOP DESPRE VAGIN
Vaginul meu e o scoică, o scoică
rotundă şi moale, care se deschide şi se īnchide, se īnchide
şi se deschide. Vaginul meu e o floare, o lalea excentrică, cu
centrul acut şi profund, cu miros delicat şi petale blīnde şi
robuste.
N-am ştiu asta dintotdeauna. Am
īnvăţat-o īn workshopul despre vagin. Am īnvăţat-o de la
femeia care ne ţinea workshopul despre vagin, o femeie care crede īn
vagine, care vede de-adevăratelea vagine, care le ajută pe celelalte
femei să-şi vadă propriile vagine, văzīnd vaginele altor
femei.
Īn prima şedinţă, femeia care
ţinea workshopul despre vagin ne-a cerut să ne desenăm unicul,
frumosul, fabulosul nostru vagin personal. Aşa i-a spus. Voia să
ştie cum ne vedem noi unicul, frumosul, fabulosul nostru vagin. O femeie
care era gravidă a desenat o gură mare şi roşie care urla
şi īmprăştia monede. O altă femeie, foarte slabă, a
desenat o tavă mare cu un fel de model ciudat pe ea. Eu am desenat un
punct mare şi negru cu liniuţe ondulate pe līngă el. Punctul
negru era o gaură neagră, ca cele din spaţiu, iar liniuţele
ondulate erau oameni sau lucruri sau pur şi simplu atomi care se pierdeau
acolo. Īntotdeauna mi-am imaginat că vaginul meu e un vid anatomic care
absoarbe la‑ntīmplare particule şi tot felul de obiecte din mediul
īnconjurător.
Nu mă gīndeam la vaginul meu īn termeni
practici sau biologici. Nu-l vedeam, de exemplu, ca pe o parte a trupului meu,
ca pe ceva dintre picioarele mele, ca pe o anexă a mea.
Īn workshop ni s-a cerut să ne privim
vaginul cu oglinjoare de buzunar. Pe urmă, după ce īl examinam cu
atenţie, trebuia să povestim grupului ce văzusem. Trebuie
să vă spun că pīnă īn acel moment, tot ce ştiam despre
vaginul meu era din auzite sau era pură invenţie. Nu văzusem
niciodată cu-adevărat obiectul. Nu-mi trecuse niciodată prin cap
să mă uit la el. Vaginul meu era, pentru mine, o abstracţiune.
Părea ceva atīt de prostesc şi grotesc să te uiţi la el,
acolo jos pe rogojinile noastre strălucitoare şi albastre din
workshop, cu oglinjoarele noastre de buzunar. Arătam ca primii astronomi
cu telescoapele lor primitive.
La īnceput mă cam neliniştea -
vaginul meu. Ca atunci cīnd vezi prima dată un peşte spintecat şi
descoperi īnăuntrul lui o lume complexă şi īnsīngerată, fix
sub piele. Era aşa de crud, aşa de roşu, aşa de
proaspăt. Şi ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost toate
straturile alea. Straturi peste straturi, şi deasupra, alte straturi.
Vaginul meu m-a uluit. Cīnd mi-a venit
rīndul īn workshop, n-am putut să scot un cuvīnt. Eram mută. Mă
trezisem la ceea ce femeia care ne ţinea workshopul numea admiraţie
vaginală. Nu mai voiam decīt să stau acolo, īntinsă pe
rogojină, cu picioarele desfăcute şi să-mi examinez
vaginul, pentru totdeauna.
Era mai grozav decīt Marele Canion, cu
toată vechimea şi graţia lui. Avea nevinovăţia şi
prospeţimea unei grădini englezeşti bine īngrijite. Era comic,
foarte comic. Mă făcea să rīd. Ştia să se joace de-a
v-aţi ascunselea, să se deschidă şi să se
īnchidă.
Pe urmă, femeia care ne ţinea
workshopul ne-a īntrebat cīte dintre noi avuseseră orgasm. Două femei
au ridicat nesigure mīinile. Eu n-am ridicat mīna, deşi avusesem orgasme.
N-am ridicat-o fiindcă au fost orgasme accidentale. Mi s-au īntīmplat. Se
īntīmplau īn vis şi mă trezeam fericită. Se īntīmplau adesea īn
apă, mai ales īn baie. O dată la Cape Cod. Se īntīmplau pe cal, pe
bicicletă, pe capră, la ora de gimnastică. N-am ridicat mīna
pentru că, deşi avusesem orgasme, nu ştiam cum să fac
să mi se-ntīmple unul. Nu īncercasem niciodată să declanşez
unul. Credeam că era ceva mistic, magic. Nu voiam să mă amestec.
Era rău să te implici, să cotrobăi, să manipulezi. Era
ca la Hollywood. Toată surpriza, tot misterul ar fi dispărut.
Problema era, desigur, că surpriza nu mai era acolo de vreo doi ani. Nu
mai avusesem un orgasm magico-accidental de multă vreme şi eram
īnnebunită. De aceea participam la workshopul despre vagin.
Şi iată că venise şi
momentul de care mă temusem şi pe care-l dorisem. Femeia care ne
ţinea workshopul ne-a pus să luăm oglinjoarele de buzunar
şi să vedem dacă ne putem găsi clitorisul. Eram acolo, un
grup de femei, toate īntinse pe spate, pe rogojini, găsindu-ne punctele,
locurile, scopurile şi, nu ştiu de ce, am īnceput să plīng.
Poate era pur şi simplu jenă. Poate era conştiinţa că
trebuia să renunţ la fanteziile mele, la uriaşele fantezii
care-mi consumau viaţa, anume că cineva sau ceva avea să
facă asta pentru mine fantezia că cineva avea să vină să-mi
organizeze viaţa, să-mi aleagă direcţia, să-mi ofere
orgasme. Simţeam cum mă cuprinde panica. Frica şi
conştiinţa - simultane -
că evitasem să-mi caut clitorisul, se conştientizaseră
puternic şi mă stăpīneau fiindcă eram, de fapt,
īngrozită că nu aveam
clitoris, īngrozită că eram una din alea incapabile de la
natură, frigide, moarte, īnchise, uscate, cu gust de prună, amare
oh, Doamne-Dumnezeule. Stăteam acolo cu oglinjoara mea, căutīndu-mi
punctul, īntinzīnd degetele şi nu mă puteam gīndi decīt că
atunci cīnd aveam zece ani mi-am pierdut inelul de aur cu smarald īntr-un lac.
Şi m-am scufundat iar şi iar pīnă la fundul lacului, mi-am
trecut mīinile peste pietre şi peşti şi capace de sticle de bere
şi alte scīrboşenii, dar nu şi peste inelul meu. Panica pe
care-o simţeam. Ştiam că voi fi pedepsită. N-ar fi trebuit
să-l port cīnd īnotam.
Femeia care ne ţinea workshopul a
văzut scormoneala mea aiurită, transpirată şi gīfīită.
A venit la mine. I-am zis: Mi-am pierdut clitorisul. S-a dus. N-ar fi trebuit
să-l port cīnd īnotam. Femeia care ne ţinea workshopul a rīs. M-a
mīngīiat calmă pe frunte. Mi-a spus că clitorisul nu se pierdea
aşa uşor. Eram eu, era esenţa mea. Era şi soneria casei
şi casa īnsăşi. Nu trebuia să-l găsesc. Eu eram el.
Să fiu el. Să fiu clitorisul meu. M-am aşezat pe spate şi
am īnchis ochii. Am lăsat oglida jos. M-am privit cum pluteam deasupra
mea. M-am privit cum, īncet de tot, am īnceput să mă apropii de mine
īnsămi şi să reintru īn mine. Mă simţeam ca un
astronaut revenind pe suprafaţa pămīntului. Toată revenirea asta
era foarte lentă, lentă şi blīndă. Cădeam şi
aterizam, aterizam şi cădeam. Mă īntorceam īn propriii mei
muşchi, sīnge şi celule şi pe urmă am alunecat īn vagin.
Deodată, totul a devenit uşor şi s-a potrivit. Eram caldă
şi pulsam, pregătită şi tīnără şi īn
viaţă. Şi pe urmă, fără să mă uit, cu
ochii īncă īnchişi, mi-am pus degetul pe ceea ce devenise
deodată eu. La īnceput a fost o mică pīlpīire, care m-a făcut
să mă opresc. Pe urmă pīlpīirea a devenit cutremur, erupţie,
straturile s-au īmpărţit şi s-au despărţit. Cutremurul
s-a spart ca-ntr-un străvechi orizont luminos de tăcere,
deschizīndu-se către un cīmp de muzică, de culori şi
nevinovăţie şi de dor şi m‑am simţit
īnrudită cu toate, chemīndu-le īn timp ce stăteam acolo,
zvīrcolindu-mă īncet pe rogojina mea albastră.
Vaginul meu e o scoică, o lalea şi
un destin. Sosesc, pe cīnd sīnt gata să plec. Vaginul meu, vaginul meu,
eu.
*
Iată o anecdotă amuzantă
despre vagin. E scoasă din Femeia: geografie intimă de
Nathalie Angier
Clitorisul
are un scop nobil. Este singurul organ al corpului conceput numai pentru
plăcere. Clitorisul e pur şi simplu un ghem de nervi, mai precis e
format din 8 000 de fibre nervoase. Concentrarea de fibre nervoase e mai mare
decīt oriunde altundeva īn corpul femeii sau al bărbatului, inclusiv īn
vīrfurile degetelor, buze şi limbă, şi e de două...două...DOUĂ...ori mai mare decīt īn penis. Cine are nevoie de
puşcă, dacă are o mitralieră?
*
Acest monolog are la bază un interviu
cu o femeie care a avut o relaţie bună cu un bărbat. (A se
observa că bună nu este pusă īn italice şi nu trebuie
accentuată īn context. Această replică interioară e
ironică, dar cu blīndeţe!)
PENTRU CĂ ĪI PLĂCEA SĂ-L PRIVEASCĂ
Uite cum am ajuns să-mi placă vaginul
meu. E jenant pentru că nu e politically correct. Adică, ştiu
că ar fi trebuit să se-ntīmple īn baie, cu săruri din Marea
Moartă, pe muzică de Enya, eu iubindu-mi eul meu de femeie. Ştiu
povestea. Vaginele sīnt frumoase. Ura noastră de noi īnşine este doar
reprimarea interiorizată şi ura faţă de cultura
patriarhală. Nu e reală. Uniunea Păsăricilor. Le ştiu
pe astea. Dacă am fi crescut īntr-o cultură care ne īnvaţă
că pulpele groase sīnt frumoase, am turna īn noi milkshake-uri şi
budinci cu frişcă, am sta īntinse, ne-am petrece zilele
lăţindu-ne pulpele. Dar degeaba, n-am crescut īntr-o asemenea
cultură. Īmi uram pulpele şi, mai mult decīt atīt, īmi uram vaginul.
Credeam că e incredibil de urīt. Eram una din femeile alea care s-au uitat
la el şi din acel moment a dorit din suflet să n-o fi făcut. Īmi
venea rău. Compătimeam pe oricine avea treabă acolo jos.
Ca să supravieţuiesc, mă
prefăceam că aveam altceva īntre picioare. Īmi imaginam
salteluţe cochete cu pături uşoare de bumbac, mici banchete de
catifea, covoraşe din blană de leopard sau alte lucruri
drăguţe: batistuţe de mătase, etajere īnflorate pentru
ghivece cu flori sau perniţe de scaun. M-am obişnuit cu asta
pīnă-ntr-atīt īncīt am uitat şi că aveam un vagin. De cīte ori
făceam dragoste cu un bărbat, mi-l imaginam īn interiorul unui
şal căptuşit cu blană de nurcă sau al unei vaze
chinezeşti.
Pe urmă l-am īntīlnit pe Bob. Bob e cel
mai obişnuit bărbat pe care l-am īntīlnit vreodată. Era
subţire şi īnalt şi banal şi purta haine īn tonuri kaki. Nu-i
plăceau mīncărurile aromate şi nici nu asculta Prince. Nu-l
interesa lenjeria sexy. Vara, stătea la umbră. Nu-şi manifesta
sentimentele. Nu avea probleme, nu urmărea scopuri ascunse şi nici
măcar nu era alcoolic. Nu era nici foarte simpatic, nici foarte inteligent
sau misterios. Nu era meschin şi nici prea ocupat. Nu era preocupat de
sine, nici charismatic. Nu conducea cu viteză. Nu-mi plăcea īn mod
special. Nu i-aş fi simţit lipsa, dacă n-ar fi adunat restul
care-mi căzuse pe jos la supermarket. Cīnd mi-a dat īnapoi monedele alea
şi mīna lui a atins-o din greşeală pe a mea, ceva s-a īntīmplat.
M-am culcat cu el. Şi atunci s-a produs minunea.
S-a īntīmplat că lui Bob īi
plăceau vaginele. Era un cunoscător. Īi plăcea felul īn care
puteau fi atinse, gustul lor, mirosul, dar, mai important decīt orice, cum
arătau. Trebuia să se uite la ele. Prima oară cīnd am făcut
dragoste mi-a spus că trebuia să se uite la mine.
Sīnt aici, zic.
Nu, pe tine zice. Trebuie să te
văd pe tine.
Aprinde lumina, zic, credeam că e mai ciudat şi īi e
frică de-ntuneric.
El aprinde lumina.
Pe urmă zice, o.k., sīnt gata, sīnt
gata să te văd.
Sīnt aici, şi-i fac cu mīna, sīnt fix
aici
Pe urmă a īnceput să mă
dezbrace.
Ce faci, Bob? zic eu.
Trebuie să te văd răspunde.
Nu trebuie zic. Fă-o pur şi
simplu.
Trebuie să văd cum
arăţi zice el.
De parcă n-ai mai fi văzut o
capea roşie de piele pīnă acum zic eu.
Bob īi dădea-nainte. Eu simţeam
că-mi vine să vomit şi-o să mor.
Asta e ceva al naibii de intim zic. Nu
poţi s-o faci şi gata?
Nu, zice. E vorba despre tine. Trebuie
să te privesc.
Mi-am ţinut respiraţia. El se
uită şi se uită. Respiră adīnc şi se schimbă la
faţă. Nu mai arăta ca un om obişnuit. Arăta ca un
animal flămīnd.
Eşti aşa de frumoasă, zice.
Eşti elegantă şi profundă şi inocentă şi
sălbatică.
Asta ai văzut acolo? zic.
Era ca şi cīnd mi-ar fi citit īn
palmă.
Asta am văzut, zice, şi multe,
multe altele.
A stat aşa uitīndu-se aproape o
oră, ca şi cīnd ar fi studiat o hartă sau luna, privindu-mă
īn ochi, dar era vaginul meu. Īl priveam uitīndu-se īn lumină şi era
atīt de sincer excitat, atīt de liniştit şi euforic, īncīt am īnceput
să mă umezesc şi să mă excit şi eu. Am īnceput
să mă văd aşa cum mă vedea el. Am īnceput să
mă simt frumoasă şi gustoasă ca un tablou celebru sau ca
o cascadă. Lui Bob nu-i era frică. Nu era dezgustat. Am īnceput
să mă umflu, să mă simt mīndră. A īnceput să-mi
placă vaginul meu. Şi Bob s-a pierdut acolo şi eu eram acolo cu
el, īn vaginul meu şi acolo am dispărut amīndoi.
*
Iată o notiţă mai puţin
veselă, preluată din New York Times, aprilie 1996:
Mutilarea organelor genitale feminine a fost
practicată la un număr īntre 80 şi 100 de milioane de
fetiţe şi femei tinere. Īn ţările unde aceasta e o
practică, aproximativ două milioane de tinere pe an se pot
aştepta ca un cuţit sau o lamă de ras să le secţioneze
sau să le reteze de tot clitorisul.
Efectele pe termen scurt sīnt: tetanos,
hemoragii, răni pe uretră, eczeme, necroze. Pe termen lung:
infecţie uterină cronică, dureri mai mari şi risc la
naştere, moarte prematură.
*
VAGINUL MEU SUPĂRAT
(De obicei nu spunem acest titlu cu voce
tare)
Vaginul meu e nervos. Este. E negru de
supărare. Vaginul meu e furios şi vrea să vorbească.
Să vorbească despre tot căcatul ăsta. Vrea să
vorbească cu voi. Adică, asta nu-i nici de-o treabă o
armată īntreagă de oameni care-mi torturează bietul, blīndul,
iubitorul meu vagin. Īşi petrec zilele inventīnd psihoproduse şi idei
nasoale ca să-mi submineze păsărica. Vagina motherfuckers.
Şi tot căcatul ăsta pe care
īncearcă să ni-l vīre nouă pe gīt, să ne cureţe,
să ne sufoce, să-l facă să dispară. Ei bine, vaginul
meu n-o să dispară. E nervos şi rămīne aici. Ca şi
tampoanele ce naiba mai sīnt şi alea? Un şomoiog de vată
īmpuţită, băgat fix acolo. De ce nu se poate găsi un mod
mai subtil ca să ungă tamponul ăla? Cum īl vede, vaginul meu
intră-n şoc. Zice, las-o baltă. Se īnchide. Trebuie să-l
convingi, să-i prezinţi lucrurile astea, să-l
pregăteşti. Despre asta e vorba īn preludiu. Trebuie să-mi
convingi vaginul, să-l seduci, să-i cīştigi īncrederea. Nu
poţi face asta cu un şomoiog īmpuţit de vată.
Īncetaţi să mai băgaţi
tot felul de lucruri īn mine. Īncetaţi să mai băgaţi
lucruri şi să mă mai spălaţi atīta. Vaginul meu nu are
nevoie să fie curăţat. Miroase deja foarte bine. Nu
īncercaţi să-l mai ornamentaţi. Nu-l credeţi cīnd vă
spune că miroase a petale de trandafir, cīnd ar trebui să miroase a
păsărică. Asta vă fac, īncearcă să vă
cureţe, să vă facă să mirosiţi ca un deodorant de
baie sau ca o grădină. Toate sprayurile alea vaginale, florale, de
fructe de pădure, cu miros de ploaie. Nu vreau ca păsărica mea
să miroase a fructe de pădure sau a ploaie. Curăţată
ca un peşte spălat după
ce l-ai gătit. Vreau să gust peştele. De-aia l-am comandat.
Şi mai sīnt consultaţiile alea.
Cine le-o mai fi inventat? Trebuie să fie o cale mai bună să le
facă. De ce īţi pun rochiţa aia de hīrtie care te sperie
şi-ţi zgīrie sīnii şi te roade cīnd te īntinzi pe spate de te simţi
ca un coş de gunoi plin cu hīrtii? De ce e nevoie de mīnuşi de
cauciuc? De ce lampa aia acolo sus de parc-am fi Nancy Drew īn
imponderabilitate, de ce gleznierele alea naziste, buzele alea reci de
raţă pe care le bagă īn tine? Ce-nseamnă asta? Vaginul meu
e supărat din pricina consultaţiilor. Simte asta cu cīteva
săptămīni īnainte. Nu mai vrea să iasă din casă. Pe
urmă ajungi acolo. Nu urīţi asta? Lasă-te-n jos.
Relaxează-ţi vaginul. De ce? Ca să vă puteţi
băga buzele alea meschine şi reci de raţă īnăuntrul
lui. Ei bine, nu prea cred.
De ce nu se poate găsi nişte
catifea drăguţă violetă cu care să
mă-nvelească, să mă aşeze pe un pat de bumbac pufos,
să-şi pună nişte mīnuşi prietenoase, roz sau albastre
şi să-mi ofere nişte glezniere acoperite cu blană ca
să-mi odihnesc picioarele?
Īncălziţi buzele alea de raţă. Purtaţi-vă
frumos cu vaginul meu.
Dar, nici vorbă: tot mai multe chinuri
şomoioage uscate de vată īmpuţită, buze reci de
raţă şi lenjerie tanga. Asta-i cea mai rea. Lenjeria tanga. Cine
naiba o mai fi inventat-o şi pe asta? Alunecă tot timpul, ţi se
lipeşte de vagin, se īntăreşte la fund.
Vaginul trebuie să fie liber şi
deschis, nu strīns laolaltă. De-asta nu pot să sufăr
portjartierele. Trebuie să ne mişcăm, să ne īntindem,
să vorbim. Vaginele au nevoie de confort. Asta să inventaţi.
Ceva care să le facă plăcere. Nu, bineīnţeles, n-au de gīnd
să facă aşa ceva. Nu le place să vadă o femeie
căreia ceva īi face plăcere, mai ales plăcere sexuală.
Adică, inventaţi o pereche de chiloţei drăguţi de
bumbac moale, cu un vibrator inclus.
Femeile ar avea orgasm cīt ar fi ziua de lungă, īn supermarket, īn metrou,
peste tot aţi vedea vagine fericite īn plin orgasm. Nu cred că lor le-ar plăcea asta. Toate
vaginele alea pline de energie, īn loc să īnghită atītea
căcaturi, vagine fierbinţi, fericite.
Dacă vaginul meu ar putea vorbi, ar
vorbi despre el aşa ca mine, ar vorbi despre alte vagine, ar comunica
impresii din vagin.
Ar purta diamante de la Harry Winston,
fără haine, s-ar īmbrăca numai īn diamante.
Vaginul meu m-a ajutat să nasc un
bebeluş gigantic. Credeam că o să mai facă aşa ceva.
Dar nu. Acuma, vrea să călătorească, nu prea are chef de
musafiri. Vrea să citească şi să afle tot felul de lucruri
şi vrea să iasă mai mult īn lume. Vrea sex. Īi place sexul. Vrea
să ajungă mai departe. E īnsetat de profunzimi. Vrea bunătate.
Vrea o schimbare. Vrea tăcere şi sărutări şi lichide
calde şi atingeri bine simţite. Vrea ciocolată şi īncredere
şi frumuseţe. Vrea să ţipe. Vrea să nu-i mai fie
foame. Vrea să vrea. Vrea. Vaginul meu, vaginul meu. Vrea, ei bine...vrea
tot.
*
Īn
timpul războiului din Iugoslavia au fost intervievate femei bosniace, din
tabere şi centre de refugiaţi.
Īntre
douăzeci şi şaptezeci de mii de femei au fost violate īn
plină Europă, ca tactică sistematică de război. E
şocant cīt de puţin s-a făcut pentru a opri asta. Dar, de fapt,
īn America, anul trecut au fost violate şapte sute de mii de femei şi, teoretic, īn America nu e
război.
Acest
monolog e inspirat de povestea unei femei. Era musulmană, ca multe din
femeile intervievate. Īn seara asta vorbim īn numele acelei femei şi al
femeilor extraordinare din Bosnia şi Kosovo.
VAGINUL MEU ERA SATUL MEU
Vaginul meu era cīmpia verde şi roz, pe
care curgeau rīuri, vacile care mugeau, soarele care apunea ca un iubit dulce
atingīnd-o uşor, printre firele moi de grīu blond.
Am ceva īntre picioare. Nu ştiu ce e.
Nu ştiu unde e. Nu pot să-l ating. Nu acum. Nu mai pot. De-atunci
- nu.
Vaginul meu era vorbăreţ,
nerăbdător, atītea şi-atītea cuvinte spunea, sporovăia,
īncerca mereu, nu se mai putea opri să spună, o, da, o, da.
Nu, de cīnd visez că acolo e un animal
mort, cusut īnăuntru cu o undiţă neagră. Şi mirosul
rău, de animal mort, nu se mai duce. Şi are gītul tăiat şi
sīngerează prin toate fustele mele de vară.
Vaginul meu cīntă toate cīntecele alea
de fetişcană, care sună ca talanga de la gītul caprelor, peste
cīmpia sălbatică, toamna, cīntecele vaginului, cīntecele
de-acasă ale vaginului.
Nu de cīnd soldaţii au băgat īn
mine puşca aia lungă şi groasă. Aşa de rece,
ţeava de oţel īmi anula bătăile inimii. Nu ştiam
dacă voiau să tragă sau să mi-o īnfigă īn creierul
care mi se īnvīrtea. Şase dintre ei, nişte monştri de doctori cu
măşti negre, care băgau īn mine şi sticle. Erau şi
beţe la capătul unei mături.
Vaginul meu, īnnotīnd īn apa rīului,
apă curată vărsīnd peste pietrele coapte de soare, piatră
peste piatră, peste piatră, peste piatră, peste piatră...
Nu, de cīnd am auzit cum se rupe pielea
şi face ca o lămīie cīnd o storci, nu, de cīnd mi-a căzut īn
mīnă o bucată din propriul meu vagin, o bucată dintr-o
buză, acum partea dreaptă īmi lipseşte de tot.
Vaginul meu. Un sat pe apă, viu şi
umed. Vaginul meu, oraşul meu natal.
Nu, de cīnd au făcut-o pe rīnd,
şapte zile la rīnd, mirosind a fecale şi carne afumată,
şi-au lăsat sperma lor murdară īn mine. M-am transformat īntr-un
rīu de otravă şi puroi şi toate recoltele au murit şi
peştii au murit.
Vaginul meu, un sat pe apă, viu şi
umed.
L-au cotropit. L-au măcelărit
Şi l-au ars.
Nu-l mai ating acum.
Nu primim musafiri.
Acum trăiesc īn altă parte.
Nu ştiu unde.
*
Din
sutele de femei fără adăpost intervievate īn ultimii
treisprezece ani, doar una n-a fost molestată sexual ca fetiţă
sau violată, īn tinereţe. Pentru majoritatea acestor femei,
acasă e un loc īnspăimīntător, un loc din care au fugit.
Adăposturile sociale sīnt, īn mod ironic, primele locuri īn care
majoritatea găsesc siguranţă, protecţie, confort.
Aceasta e povestea unei femei, aşa cum
a spus-o chiar ea. Ceea ce nu se spune īn poveste e că această femeie
a dat peste o altă femeie, īntr-un adăpost social şi s-au
īndrăgostit şi, aşa, ambele au reuşit să iasă din
sistemul de ajutor social.
PIPILICA CEA MICUŢĂ CARE PUTEA
Amintire: decembrie, 1965, cinci ani
Mama īmi spune cu o voce care mă
sperie, ascuţită, ameninţătoare să nu mă mai
scarpin la pipilică. Mă sperii grozav că am scărpinat-o
pīnă a dispărut. Nu mai pun mīna acolo, nici măcar cīnd fac
baie. Mă tem că īmi intră acolo apă şi-o să
mă umplu pīnă explodez. Īmi lipesc benzi de leucoplast peste
pipilică, să acopăr gaura, dar īn apă se desprind şi
cad. Īmi imaginez un opritor, un dop de vană, ca să nu mai intre tot
felul de lucruri īn mine. Dorm cu trei perechi de chiloţi de bumbac cu
inimioare pe mine, pe sub pijamaua mea elastică. Din cīnd īn cīnd aş
mai vrea să pun mīna acolo, dar n-o pun.
Amintire: şapte ani
Edgar Montane, care are zece ani, se
supără pe mine şi-mi trage una, din toată puterea, īntre
picioare. Parcă m-aş fi rupt toată īn bucăţi. Mă
tīrăsc pīnă acasă. Nu pot să fac pipi. Mama mă‑ntreabă
ce s-a-ntīmplat cu pipilica mea şi cīnd īi spun ţipă la mine
şi zice să nu mai las pe nimeni, niciodată, să mă
atingă acolo jos. Īncerc să-i explic, mamă, dar nu m-a atins,
mi-a tras un pumn.
Amintire: nouă ani
Mă joc īn pat, sar şi-mi dau
drumul şi cad cu pipilica īn stīlpul patului. Scot ţipete
ascuţite, care vin din gura pipilicii mele. Sīnt dusă la spital
şi cusută acolo jos, unde s-a rupt.
Amintire: zece ani
Sīnt acasă la tata, care dă o
petrecere sus. Toată lumea bea. Eu mă joc singură la parter
şi-mi īncerc chiloţii cei noi şi bustiera albă, de bumbac,
pe care mi le-a dat iubita lui taică-meu. Deodată, prietenul cel mai
bun al lui taică-meu, uriaşul ăla, Alfred, apare pe la spate,
īmi trage jos chiloţii cei noi şi īşi bagă penisul lui mare
şi tare īn pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Īncerc să mă
lupt cu el,dar el e deja īnăuntru. Pe urmă apare tata, cu o
puşcă şi aud un sunet asurzitor, oribil, şi e sīnge peste
mine şi Alfred, mult sīnge. Sīnt sigură că, īn sfīrşit,
pipilica mea o să cadă afară. Alfred a paralizat pentru
toată viaţa şi mama nu mă mai lasă şapte ani
să-l văd pe tata.
Amintire: treisprezece ani
Pipilica mea e un loc foarte nasol, un loc
care doare, e urīt, īnţeapă, curge şi e plină de sīnge. E
un loc al nefericirii. O zonă a cu ghinion. Īmi imaginez o autostradă
īntre picioarele mele şi pe mine
călătorind, departe, departe de-aici.
Amintire: 16 ani
Femeia asta extraordinară are 24 de
ani, e vecină cu noi şi mă uit şi mă tot uit la ea.
Īntr-o zi mă invită la ea īn maşină. Mă īntreabă
dacă-mi place să sărut băieţi şi īi spun că
nu-mi place. Pe urmă zice că vrea să-mi arate ceva şi se
apleacă şi mă sărută aşa gingaş pe buze cu
buzele ei şi īşi bagă limba īn gura mea. Uau. Mă īntreabă
dacă vreau să vin la ea acasă şi pe urmă mă
sărută iar şi-mi spune să mă destind, să simt,
să las limbile noastre să simtă. O īntreabă pe mama
dacă pot să dorm la ea peste noapte şi maică-mea e
īncīntată că o femeie aşa frumoasă şi plină de
succes e interesată de mine. Sīnt speriată şi
nerăbdătoare. Are o casă fantastică. Şi a aranjat-o pe
cinste! Sīntem īn anii 70, cu mărgele, perne pufoase, lumini de
atmosferă. Mă hotărăsc pe loc că atunci cīnd mă
fac mare o să fiu secretară, ca ea. Īşi pregăteşte o
vodcă şi mă īntreabă ce vreau să beau. Ce bea ea, spun
şi ea zice că nu crede că mama ar fi de acord să beau
vodcă. Eu zic că probabil n-ar fi de acord nici să sărut
fete şi doamna cea drăguţă īmi pregăteşte şi
mie un pahar. Pe urmă se schimbă īntr-un fel de body de satin ca
ciocolata. E aşa de frumoasă. Īntotdeauna am crezut că
pantalonii ăia scurţi sīnt urīţi. Zic:Arăţi grozav
şi ea zice Şi tu. Şi eu zic: Dar eu n-am decīt chiloţii
şi sutienul ăstea albe de bumbac Ea mă īmbracă,
īncetişor, īntr-un alt body de satin. E de culoarea
levăţicăi, ca primele zile dulci de primăvară.
Băutura mi s-a urcat la cap, sīnt relaxată şi
pregătită. Deasupra patului ei e un tablou al unei femei de culoare,
goală, cu un african uriaş. Ea mă īntinde uşor pe pat
şi numai atingerea trupurilor noastre mă face să juisez. Pe
urmă īmi face tot ce trebuie, mie - şi pipilica mea pe care o credeam
urītă...uau. Sīnt aşa fierbinte, aşa sălbatică. Ea
spune Vaginul tău, neatins de bărbaţi, miroase asa bine,
aşa proaspăt, aş vrea să rămīnă aşa pentru
totdeauna. Eu mă sălbăticesc groaznic şi pe urmă
sună telefonul şi bineīnţeles că e maică-mea. Precis
ştie, mă prinde īntotdeauna asupra faptului. Gīfīi şi īncerc
să mă port normal la telefon şi ea mă-ntreabă Ce-i cu
tine, ai fugit? şi eu zic Nu, mamă, făceam gimnastică.
Pe urmă īi spune frumoasei secretare să aibă grijă să
nu fie vreun băiat prin preajmă şi doamna īi spune
Crede-mă, nu-i nici un băiat pe‑aici. După care doamna
asta extraordinară īmi spune tot despre pipilica mea. Mă pune să
mă joc cu ea īn faţa ei şi mă īnvaţă toate
felurile īn care pot să-mi provoc plăcere. E foarte pedantă. Īmi
spune că trebuie să ştiu īntotdeauna cum să-mi provoc plăcere,
ca să nu am nevoie vreodată să depind de vreun bărbat.
Dimineaţa sīnt foarte īngrijorată că am devenit o tīrfă
fiindcă sīnt aşa de īndrăgostită de ea. Ea rīde, dar eu n-o
mai văd niciodată. Mai tīrziu īmi dau seama că ea a fost
salvarea mea bruscă, neaşteptată şi imorală. Ea mi-a
transformat pipilica necăjită şi a dus-o īntr-un fel de
paradis.
*
A ce miroase vaginul tău?
FEMEIE
A pămīnt
Gunoi ud
Dumnezeu
Apă
O dimineaţă nou-nouţă
FEMEIE
Adīnc
Turtă dulce
Sudoare
FEMEIE
Depinde
FEMEIE
A muşchi de pădure
A mine
FEMEIE
Nu miroase, aşa mi-au spus
FEMEIE
Ananas
FEMEIE
Uleiuri aromate
Paloma Picasso
FEMEIE
A ciupercă de pămīnt şi
muşchi
A scorţişoară şi
cuişoare
Trandafiri
Pădure iute de iasomie şi
muşchi
Pădure adīncă, adīncă
FEMEIE
A muşchi umed
A bomboane bune
A Pacific īn sud
FEMEIE
A ceva īntre peşte şi liliac
FEMEIE
A piersici
A lemn
Fruct copt
Ceai de căpşuni şi kiwi
FEMEIE
A paradis
Oţet şi apă
A lichior uşor şi dulce
A brīnză
FEMEIE
Ocean
Sexy
Burete
FEMEIE
A īnceput
*
Iată
o notiţă revoltătoare scoasă din cartea Tehnologia
orgasmului de Rachel Maines:
Comercializarea
vibratoarelor este interzisă īn următoarele state: Alabama, Texas,
Ohio, Georgia şi Arkansas. Dacă eşti prins asupra faptului, te
poţi alege cu o amendă de 10 000 de dolari şi cu pīnă la un
an de īnchisoare grea. Comercializarea armelor e perfect legală īn toate
aceste state. Īncă mai aşteptăm să aflăm cum se poate
comite un genocid cu vibratorul.
FEMEIE
Am spus īntotdeauna că trebuie să
facem o hartă cu oraşele care s-au īmprietenit cu vaginul. Pe lume
sīnt multe lucruri surprinzătoare. Pun pariu că n-aţi ştiut
de exemplu că oamenii din Oklahoma City iubesc vaginele. Asta e important
să se ştie. Mai ales că piesa asta nu se bucură de
publicitate acolo, fiindcă toate ziarele sīnt conduse de creştini
şi, după cum se ştie, creştinii nu au vagine. Dar s-a
īntīmplat acolo o poveste fantastică cu vagine, adică o PFV. Asemenea
poveşti se īntīmplă īn oraşe din toată lumea.
Un grup de femei
extraordinare din Oklahoma City, cu părul frumos coafat, au intrat īn
ilegalitate. Au īnceput să īmpartă fluturaşi din ăia cīt o
jumătate de foaie de caiet īn saloane de frumuseţe şi īn
supermarketuri, spunīndu-le oamenilor să vină la (şoaptă) Monoloagele Vaginului (Cu voce normală) făceau publicitate numai prin
mijloace subversive, ca de exemplu e-mailul. Īn a treia seară, femeile
veneau la spectacol īn camionete şi īşi aduceau scaune de-acasă.
FEMEIE
O fată din
Oklahoma ne-a povestit cum s-a născut fără vagin şi
şi-a dat seama de asta numai pe la 14 ani. Se juca cu prietena ei.
Īşi comparau organele genitale şi şi-a dat seama că al ei
era diferit, că ceva nu era īn ordine. A mers la ginecolog cu tatăl
ei, părintele care-i era mai apropiat şi medicul a descoperit că
īntr-adevăr nu avea nici vagin, nici uter. Tatăl ei a fost profund
īndurerat, dar a īncercat să-şi īnnăbuşe tristeţea
şi lacrimile, pentru ca fiica lui să nu se simtă
nefericită. Īn drum spre casă, īncercīnd cu nobleţe s-o
consoleze, el zice:Draga mea. Avem aici un caz interesant. Te‑ai
născut fără vagin. Dar vestea bună e că ai cea mai
frumoasă păsărică din toată America. Şi cīnd ai
să-ţi īntīlneşti soţul, el o să ştie că noi
am făcut-o special pentru el.
*
(Aceasta e introducerea la PIZDĂ)
Īn Pittsburg sīnt īnnebuniţi după
vagine. E aproape o zonă a vaginelor īn vacanţă. Cine ştie
asta? O femeie din Pittsburg era obsedată de un anume cuvīnt, un cuvīnt
peiorativ folosit pentru a descrie vaginul. Misiunea ei a fost să
reinventeze cuvīntul.
REABILITAREA CUVĪNTULUI PIZDĂ
Eu o numesc pizdă. Vreau să
reabilitez cuvīntul ăsta: pizdă. Pentru că-mi place. Pizdă.
Ascultaţi-l numai. Pizdă. P. P. Pi, pi, picior, pinacotecă,
primulă, pīine, primăvară, pisică, pichet, pişcot,
pin, ca p, ca i, pe urmă ca z, ca pielea de rechin, z-ăpadă,
z-i, z-gomot, zău! Şi pe urmă d dă, cum se potrivesc
sunetele, perfect, dănţuială, dărui, drămui, durui,
dulăi, dă-i, dă-mi, rotunde, aşa īnlănţuindu-se,
-ndă, -izdă, pulsīnd, ce moale se leagănă, cald şi
moale, iii-zzzz, electric, te curentează şi: ferm, şi:
cad, şi: hotărīte, -zdă,
zdup, zdupăi, zăngăni, zumzăi, zdreli, zurgălăi,
zimţi, zornăi, zi. Zi-i, zi, zi: pizdă. Zi. Zi-mi.
Pizdă.
*
O fetiţă de şase ani a fost
īntrebată:
Dacă vaginul tău s-ar
īmbrăca, ce-ar purta?
Pantofi roşii cu toc īnalt şi o
şapcă Mets pusă invers.
Dacă ar putea vorbi, ce-ar spune?
Ar spune cuvinte care īncep cu V şi T,
ca de exemplu vioară şi turtă-dulce.
Cu ce seamănă vaginul tău?
Cu o piersică frumoasă şi
īnchisă la culoare. Sau cu un diamant pe care l-am găsit īntr-o
comoară şi e al meu.
Ce e aşa special la vaginul tău?
Undeva, departe īnăuntrul lui, are un
creier foarte foarte deştept.
A ce miroase?
A fulgi de zăpadă.
*
Damele de lux au o relaţie bogată,
complexă, apropiată cu vaginele lor. Femeia asta, mai ales, m-a
terminat. Era damă de lux, dar făcea sex numai cu femei.
FEMEIA LA CARE-I PLĂCEA SĂ FACĂ VAGINELE
FERICITE
Dar mai tīrziu, aveam vreo zece ani şi
trebuia neapărat să fac pipi. Eram īntr-o excursie cu maşina.
Asta a durat cam o oră şi cīnd, īn sfīrşit, am ajuns să fac
pipi īntr-o benzinărie murdară, asta m-a excitat aşa de tare
īncīt am gemut. Am gemut īn timp ce făceam pipi. Nu-mi venea să cred,
eu gemīnd īntr-o benzinărie Texaco, īn mijlocul statului Louisiana. Mi-am
dat seama atunci că gemetele au legătură cu amīnarea, cu a nu
primi ceea ce doreşti atunci cīnd doreşti. Mi-am dat seama că
gemetele erau cele mai bune cīnd te luau prin surprindere, că veneau din
partea asta ascunsă, misterioasă a ta, care vorbea propriul său
limbaj. Mi-am dat seama că gemetele erau, de fapt, limbajul acela.
Am devenit o gemătoare. Asta īi neliniştea pe aproape toţi
bărbaţii. La drept vorbind, īi speria de moarte. Gemeam prea tare
şi nu se puteau concentra la ce făceau. Deveneau neatenţi. Pe
urmă se pierdeau de tot. Nu puteam face dragoste acasă la
clienţi. Pereţii erau prea subţiri. Mi-am creat o anume
reputaţie īn bloc şi oamenii mă priveau cu dispreţ cīnd ne
īntīlneam la lift. Bărbaţii credeau că eram posedată, unii
mă făceau nebună.
A īnceput să nu-mi mai placă
să gem. Am devenit tăcută şi politicoasă. Scoteam
zgomote īntr-o pernă. Am īnvăţat să-mi īnnec geamătul,
să-l reţin, ca pe un strănut. Am īnceput să am dureri de cap
şi tulburări din cauza stresului. Īmi pierdusem orice
speranţă cīnd am descoperit femeile. Am descoperit că femeilor
le plăceau gemetele mele, dar, mai mult, am descoperit cīt de
excitată eram cīnd alte femei gemeau, de faptul că eu le puteam
provoca gemetele.
Am făcut dragoste cu femei tăcute
şi am găsit locul acela īn ele şi ele au fost şocate de
gemetele lor. Am făcut dragoste cu femei care gemeau şi ele au
descoperit alte gemete, mai pătrunzătoare.
Era un fel de chirurgie, o
ştiinţă delicată, a găsirii ritmului, a locului, a
casei geamătului. Eu aşa am numit-o.
Uneori o găseam īn jeansii femeii.
Alteori mă furişam spre ea, pe nesimţite, dezactivam alarmele
care o īnconjurau şi intram.
Uneori foloseam forţa, dar nu forţa violentă, agresivă, mai
degrabă cea dominatoare, īn genul am să te duc acuma undeva, nu te
teme, īntinde-te şi simte-te bine. Alteori era ceva foarte obişnuit.
Găseam geamătul īnainte ca lucrurile să īnceapă, īn timp ce
mīncam salată sau pui, ca din īntīmplare, īl găseam pur şi simplu
acolo, cu degetele. Uite aşa e aici, foarte simplu, īn
bucătărie, īn amestec cu oţetul aromatizat. Uneori foloseam
obiecte iubesc recuzita uneori o făceam pe femeie să-şi
găsească geamătul īn faţa mea. Aşteptam, insistam,
pīnă se deschidea singură. Nu mă lăsam derutată de
gemetele minore, uşor de obţinut. Nu, o presam pīnă la
sfīrşit, pīnă cīnd obţineam geamătul adevărat,
puternic.
Există geamătul din clitoris
(sunet moale īn gură), geamătul din vagin (sunet adīnc, din gīt)
şi combinaţia: clito-vaginal.
Există pre-geamătul (o aluzie de sunet), aproape-geamătul (sunet
circular), geamătul local (sunet adīnc, bine individualizat),
geamătul elegant (sunet-rīs, sofisticat), geamătul Grace Slick (sunet
gen şlagăr rock), geamătul WASP (nici un sunet), geamătul
semireligios (ca o incantaţie musulmană), geamătul de pe vīrful
muntelui (sunet tirolez de olariola), geamătul bebeluşului (goochie
goochie goochie goo), geamătul cīinelui (gīfīit sălbatic), geamătul
de zi de naştere (sunet de petrecere sălbatică), geamătul
neinhibat al militantului sexual (sunet adīnc, agresiv, dur), geamătul
mitralierei, geamătul torturii Zen (sunet dubios īnfometat), geamătul
de divă (notă īnaltă, de operă), geamătul orgasmului
ca deget răsucit şi, īn sfīrşit, surprinzătorul geamăt
orgasmic triplu (geamăt intens, cu multe feţe şi punct
culminant).
*
Această
parte a fost jucată o vreme fără a se face vreo menţionare
a naşterii. O omisiune bizară. Dar la un moment dat, un ziarist a
īntrebat: Care-i legătura?
Autoarea
noastră, Eve Ensler, a asistat la naşterea nepoatei ei. Era
uluită de vagine īnainte de acel moment, acum are o adoraţie
profundă pentru ele. Acest monolog final e pentru Eve.
ERAM ACOLO, ĪN CAMERĂ
Eram acolo cīnd vaginul ei s-a deschis.
Eram toţi acolo, mama ei, soţul ei
şi cu mine,
Şi asistenta din Ucraina cu mīna ei
toată
Acolo īn vaginul ei pipăind şi
cotrobăind cu mīnuşa ei
De cauciuc, īn timp ce vorbea cu noi
aşa, ca-n fiecare zi
Ca şi cīnd ar fi dat drumul unui
robinet stricat .
Eram acolo īn cameră cīnd
contracţiile
Au făcut-o să se tīrască īn
patru labe,
Au făcut-o să scoată gemete
străine prin toţi porii
Şi tot acolo eram cīnd, după ore
de aşteptare, a ţipat deodată,
Sălbatic, cu braţele lovind aerul
electric.
Eram acolo cīnd vaginul ei s-a schimbat
Dintr-o gaură sexuală
ruşinoasă
Īntr-un tunel arheologic, un vas sacru,
Un canal veneţian, o fīntīnă
adīncă şi era un copilaş ţintuit acolo, īnăuntru,
Aşteptīnd să fie salvat.
Am văzut culorile vaginului ei. Se
schimbau.
Am văzut albastrul rănit, spart,
Roşul sīngeriu băşicīndu-se
Rozul gri, īntunecat,
Am văzut sīngele ca transpiraţia
de-a lungul marginilor
Am văzut lichidul alb-gălbui,
rahatul, cheagurile,
năpădind prin toate găurile,
īmpingīnd tot mai tare, mai tare
am văzut prin gaură capul copilului
şuviţe de păr negru şi
am văzut acolo, īn spate
osul o amintire tare şi rotundă,
īn timp ce asistenta din Ucraina īşi
īntorcea şi-şi īntorcea
mīna alunecoasă.
Eram acolo cīnd amīndouă, mama ei
şi cu mine,
Următoarele două monoloage (Sub Burqa şi Fusta
mea cea scurtă) sīnt opţionale şi, dacă sīnt
incluse,
ar trebui să li se găsească un loc mai pe la īnceput īn
scenariu, la discreţie.
Atīrnată peste tot trupul tău
Ca şi cīnd ai fi o statuie
neruşinată
Imaginează-ţi că ai doar o
picătură de lumină
Destul ca să ştii că
ceilalţi au parte de īntreaga zi
Imaginează-ţi că ţi-e
cald, foarte cald
Imaginează-ţi că eşti
īnvelită īn pīnză,
Că te īnneci īn ţesături, īn
īntuneric.
Imaginează-ţi că
cerşeşti īn aşternutul ăsta de pat,
Că īntinzi mīna īn pīnză,
Care trebuie să rămīnă
acoperită, opacă, nevăzută,
Dacă nu, ar putea fi zdrobită sau
tăiată
Imaginează-ţi că nimeni
nu-ţi pune rupii īn mīna ta invizibilă
Pentru că nimeni nu-ţi poate vedea
faţa,
Aşa că tu nici nu exişti.
Imaginează-ţi că nu-ţi
poţi vedea copiii
Pentru că ei sīnt ai bărbatului
tău
Singurul bărbat pe care l-ai iubit
vreodată
Chiar dacă a fost o căsătorie
aranjată
Pentru că au venit şi l-au
īmpuşcat
Tu ai īncercat să-l aperi şi te-au
călcat īn picioare
Patru bărbaţi călare pe tine
Īn faţa copiilor tăi care urlau
Imaginează-ţi că ai īnnebunit
de furie
Pentru că n-ai mai văzut soarele
de ani de zile
Şi-ţi de-abia īţi
aminteşti de fiicele tale
Ca-ntr-un vis, aşa cum īţi aminteşti
cerul.
Imaginează-ţi bolboroseala ca fel
de a vorbi
Pentru că īn īntuneric cuvintele nu se
mai adună la un loc
Şi tu n-ai plīns pentru că era
prea cald şi prea umed acolo, īnăuntru.
Imaginează-ţi bărbaţi
bărboşi
Pe care-i poţi descifra
Doar după miros
Cum te bat
Pentru că ciorapii īţi sīnt albi
Imaginează-ţi că eşti
biciuită pe stradă
Īn faţa unor oameni pe care nu-i
poţi vedea
Imaginează-ţi că nu vezi pe
de lături
Ca un animal rănit
Şi nu te poţi apăra
Sau măcar feri de loviturile care vin
din părţi.
Imaginează-ţi că rīsul ar fi
interzis
In toată ţara şi muzica
Şi singurele sunete pe care le auzi
Sīnt sunetele īnnăbuşite ale
preotului
Sau plīnsul altor femei biciuite
Prin pīnza lor, īnăuntrul
īntunericului.
Imaginează-ţi că n-ai avea
unde locui
Singurul tău acoperiş ar fi haina
ta
Pe cīnd rătăceşti pe
străzi
Şi mormīntul ăsta
Se micşorează pe zi ce trece
Īncepi să dai peste lucruri
Imaginează-ţi că te sufoci
Īn timp ce īncă respiri
Imaginează-ţi că nu mai faci
nici o diferenţă
Īntre viaţă şi moarte
Aşa că nu mai īncerci să te
sinucizi,
Ar fi inutil.
Imaginează-mă pe mine
īnăuntrul interiorului
Īntunericului din tine
Am fost prinsă acolo
m-am pierdut acolo
īn interiorul pīnzei
care e capul tău
īnăuntrul īntunericului pe care-l
īmpărţim
imaginează-ţi că mă
poţi vedea.
Am fost frumoasă odată
Aveam ochi mari, negri,
M-ai recunoaşte.
Fusta mea scurtă
Fusta mea scurtă
Nu e o invitaţie
O provocare
O indicaţie
Că o vreau
Că o dau
Că mi-o trag.
Fusta mea scurtă
Nu o cere
Nu vrea ca tu
Să mi-o smulgi
Să mi-o tragi.
Fusta mea scurtă
Nu e un temei legal
Pentru viol
Deşi s-a mai īntīmplat
Nu mai ţine
Īn tribunalele de azi.
Fusta mea scurtă, de crezi sau nu
n-are nici o legătură cu tine.
Fusta mea scurtă
Are legătură cu descoperirea
Puterii din gambele mele,
Cu toamna cea răcoroasă şi
curenţii de aer
Dintre pulpele mele
Cu a lăsa tot ce văd
Sau depăşesc sau simt
să trăiască īnăuntrul
meu.
Fusta mea scurtă nu e o dovadă
Că sīnt proastă
Sau nehotărītă
Sau că poţi face orice cu
o fetiţă aşa ca mine.
Fusta mea scurtă e īndrăzneala mea
n-am să te las să mă
īnspăimīnţi
fusta mea scurtă nu face pe grozava
asta sīnt eu
īnainte de a mă face să mă
acopăr
sau să-i dau drumul tivului.
Obişnuieşte-te cu ea.
Fusta mea scurtă e fericire.
Mă simt cu picioarele pe pămīnt.
Sīnt aici. Sīnt fierbinte.
Fusta mea scurtă e o eliberare
Un steag īntr-o armată de femei
Declar că străzile astea, orice
străzi,
Sīnt ţara vaginului meu.
Fusta mea scurtă
E o apă turqoise
Cu peşti coloraţi care īnoată
O sărbătoare de vară
Īn īntunericul īnstelat
O pasăre cīntătoare
Un tren care ajunge īntr-un oraş
străin
Fusta mea scurtă e un titirez
sălbatic
O respiraţie adīncă
Un pas de tango
Fusta mea scurtă e
Iniţierea
Aprecierea
Excitaţia.
Dar, mai ales, fusta mea scurtă
Cu tot ce am sub ea,
E a mea.
A mea.
A mea.
Versiune īn limba
romānă de Alina Nelega,
Septembrie
2001
Drepturile de copyright ale traducerii
aparţin Alinei Nelega