proza
poezie eseuri arta film
          

Cartea junglei X

spectacol underground

 

de Gigi Căciuleanu

 

 

I.

 

EA:

 

Soldatul Glonţ şi cu soldatul Puşcă

Au fost trimişi la vânătoare de pereţi

La doborât de ziduri.

Vreţi nu vreţi

Pe ceaţă morţii toţi sunt tonţi

Iar caii verzi, înţepeniţi şi violeţi

 

Soldatul Glonţ plecă gol puşcă

Soldatul Puşcă,  ca un glonţ.

 

În frigul nopţii care-i muşcă

S-a dat de gol şi Domnu’ Puşcă...

 

Soldatul Glonţ nici n-are puşcă

Soldatul Puşcă, nici un glonţ...

 

În jurul cuplului în crâng

Duşmani,

pereţii se tot strâng

O menghină de bolovani şi cărămizi

 

Viteji, cei doi, goi, şi livizi

Striviţi de vii nici nu mai plâng

 

Zidiţi,

de piatră sunt acum

Şi uite pentru ce şi cum

Au devenit după război

 

Statuie şi eroi

 

EL:

 

Un doi

Un doi

Stâng drept

Stâng drept

Nătâng

Deştept

Nătâng

Deştept

Doi trei

Doi trei

Bocan-

Cii grei

Mă rod

Mă strang

Nărod

Mă strâmb

Mă trag

În piept

Râd strâmb

Cad drept

Un doi

Un doi

În şanţ

Cul – caţi

Din şanţ

Scu-laţi

În şanţ

Mă-nnec

Din şanţ

O frec

Trei doi

Trei doi      

Me-reu

Război

Tot eu

Tot noi

Război

Me-reu

Tot eu

Tot ei

Noi voi

Doi trei

  

   *

 

Ca să

Uiţi bei

Casă

Nu mai

Ai. Vai

Nu-i bai

Ba-i bai!

Ba râd

Ba plâng

Stâng drept

Drept stâng

Doi un

Doi un

Oi fi

Nebun

La ce-oi

Fi bun

Un doi

Un doi

Aşa-i

La noi

Hai măi

Dă-i, dă-i

Nu mai

Pot măi

Hăi, hăi

Băi, băi

Hai.....

..... hai

Bye....

 
II.

 

EA:

 

Sârmă. Ghimpi.

Grădină-ntunecată.

Nu nord. Nu sud.               

 

Nod surd

 

Apă fără rost

 

Pomi reci.

Gheaţă neagră topită

pe poteci

                        Să nu le cutreieri

 

Casa din vis

pitită

în poiana cu lemne seci

 

Sârmă cu ghimpi

umbră dungată

peste haine

peste trupul gol

peste ficaţi

 

şi creieri

 

EL:

 

Suntem colegi de moarte

                        Dragi soldaţi

Colegi de bocanci

                        Colegi de rană

Când semeni furtună

                        Doar vânt culegi

Vâjâind prin pădurea cu oase

                        Prin codrul cu funii

Printre cei tăiaţi

                        Cei spânzuraţi

                                        Între pământ şi cer

Încercând să supravieţuim numai cu

                        Drept singură hrană

                                        Viaţă, din aceea, proaspătă

Tot săpând zi şi noapte fără odihnă

                        Tranşee enorme

                                        Precum canalele de pe o planetă părăsită

 

EA:

 

Aceeaşi goliciune purtăm

                        Aceeaşi haină

Nimeni nu ne

                        Şi nici nu ne va

                                        Plânge

Suntem ostaşi

                        Ostateci, dar ostaşi

Oşteni ai armatei de umbre uniforme

Să pieri!

                Fără să speri

                                Fără să te înfurii

                                                              Fără urmă

 

Să dispari!

 

Asta-i lozinca

                        Dragi colegi

De ospăţ

               

Colegi de carne şi sânge

                                        Sudoare şi spaimă

 

 

 

III.

 

EA:   Ne-am săturat de atâta cruzime

 

EL:   Nu mai vrem să mâncăm crud

 

EA:   Vrem tocat

 

EL:   Fript.

 

EA:   Fiert.

 

EL:   Împănat.

 

EA:   La grătar.

 

EI:    NOI VREM PRĂJIT!

 

EA:   Nu prăjituri.

 

EL:        Carne.

 

EA:   Rumenită.

 

EL:   Cu sos.

 

EA:   Cu usturoi.

 

EL:   Cu sare.

 

EA:   Cu piper.

 

EL:   Cu zeamă

 

EA:   Cu zeeeeeaaaamăăăăă…

 

EL:   De aceea ne-am îmbrăcat frumos

 

EA:   Am fondat un nou partid

 

EL:   Şi ca să putem ieşi în lume

 

AMÂNDOI:   NE-AM GA-TIT !

 

 

IV.

 

EA:      Mie îmi plac papagalii

            Pentru că ştiu să vorbească

 

EL:   Mie nu-mi plac papagalii

Pentru că nu ştiu ce spun

 

EA:   Mie-mi plac fotografii

 

EL:   Mie, găinuşele, boboceii, ghirlandele şi momiţele

 

EA:   Mie, pompierii pe rotiţe

 

EL:   Mie îmi plac proverbele de hârtie

Pentru că se pot decupa

Şi se pot lipi în caieţel

 

EA:   Mie-mi plac ursuleţii care fac hâc când îi tai cu securea

 

EL:   Mie-mi plac pedele

 

EA:   Mie, bicepşii

 

EL:   Bi-pedele

 

EA.        Parmezanul – Paracliserul - Paracetamolul

 

EL:        Paraleli-bipedele

 

EA:        Quadricepşii

 

EL:        Quadru-pedele.

 

EA:   (sâc)  ...cepşii

 

EL:   (sâc, sâc)  ...pedele

 

 

V.

 

EA:

 

N-aţi remarcat

că noii născuţi

se aseamănă

toţi

între ei?

Tot aşa

ca şi bătrânii

foarte bătrâni

care ne apar

înainte de a muri

            toţi

teribil de asemănători

unii cu ceilalţi

In floarea vârstei

 diferenţele dintre noi

sunt cele mai accentuate

noi toti

devenind atunci        

cât se poate de diferiţi

unii fată de ceilalti

 

N-ar însemna oare aceasta

      că moartea

ar fi egală cu uniformizarea

 

în timp ce caracteristica principală a vietii

                                              ar fi

diferenţierea maximă

dintre noi ?

 

Cu cât suntem mai diferiţi cu atât suntem mai vii

 

 

EL:

 

Cu cât suntem mai vii cu atât suntem mai diferiţi

 

 

 

VI.

 

EL:

 

Nu mai am tălpi

 

Doar două jumătăţi

 

De burtă

 

Două opinci

 

To-ot mergând

 

Aşa

 

De unele singure

 

Prin lume

 

Fără să mai ştie

 

Că sunt

 

Ale  mele

 

EA:

 

ore de noapte

căzând în sus

zdrente de soapte

nimic de spus

 

stropi de sudoare

somn fără vis

aerul doare

pe geamul închis

 

scrumul pe masă

nămol apos

noapte întoarsă

cu susul în jos

 

nu stii ce-i poate

ochiul străpuns

orb e în noapte

omul ascuns

 

EL:

 

În vis, pomii

                cad ca oamenii

                                pas cu pas

Visul

        îşi dezleagă

                        în somn

                                limba încărcată

                                                de nămol verde

Corbii răi

                şi

                        corbii buni

                                        la fel sunt toţi:

sunt negri

                                                        şi ţipă urât

Pe drum

                oamenii

                                cad ca pomii

 

 

EA:

 

M-am rătăcit

 

În muzeul cu undiţe

 

m-am pierdut

 

printre cârlige

 

m-am speriat

 

de rufele atârnate

 

am căzut din pat

 

şi

 

m-am trezit

 

 

VII.

 

EL:   Ni s-au mototolit scaunele

EA:   Vai!

EL:   De atâta stat

De atâta aşezat-sculat

                        Sculat-aşezat

EA:   Ni s-au scurs şi ceasurile

În supă

Păcat că s-a răcit

EL:   Ni s-au evaporat dulapurile

        Iar cearşafurile

Le-am pus în ghips

EA:   Am pus botniţe

La flori

Să nu mai caşte

                        Că dorm pe ele

Cât e ziulica de lungă

Şi nu s-ar mişca din loc

Nici jumulite

EL:   De-aia am jumulit-o

Pe mama-mare

        Ca să nu mai scuipe

De la balcon

EA:   Iar noi am plecat

                        La munte

EI:    Ca să ne dăm în râşniţă

Şi în maşina

De cusut

 

EA:

 

Luna mai

                E o lună

                                Plină

Exact aşa cum e

                Şi cutiuţa mea

                                Plină

                                        Cu bomboane tari

 

 

Nu mi-au încăput toate       

Şi a trebuit să mai las

                                Şi în halat

Unde s-au topit

                s-au încleiat

                                s-au contopit

Cu catifeaua ponosită

                A buzunarului

 

 

E o capcană

 

Asta nu înseamnă

                Că trebuie să-ţi dai cu cana-n cap

Şi nici

                Să-ţi torni capul

                                În cană

 

E pur şi simplu periculos

 

Luna plină

                Se poate revărsa

                                În orişice moment

Şi atunci te poţi trezi oricând

                                Cu vestea neplăcută

 

        Luna

                Mai

Nu

        Mai

                E

                    Lună.

 

 

EL:

 

Câteodată ne strâng pantofii

Ştiţi de ce? Pentru că sunt încă vii şi

Nu au chef să facă ceea ce vreţi

Dumneavoastră

Chestia asta se învaţă la şcoală – în clasa I

Cum de n-o ştiţi? Nu-i nimic.

Probabil că Doamna sau… Domnul

În ziua lecţiei cu pricina

Au uitat să vă vorbească despre

Aceasta.

Probabil că în ziua aceea îi

Strângeau pantofii

 

EA:

 

La Tarot

 numărul 21

 reprezintă lumea:

Cercul Magic.

 

Douăzecisiunu,

 adică

  2 şi cu 1

fac 3.

 

Luaţi primii trei termeni ai unei progresii geometrice:

unu, doi, patru.

 

Dacă-i adunaţi,

 (1+2+4)

fac 7.

 

Iar pentru că avem de-a face cu  trei  termeni,

 îl  înmulţiţi

pe 7 cu 3

şi obţineţi 21.

 

Acum,

dacă ridicaţi la pătrat fiecare dintre cei trei termeni

ai progresiei geometrice: 1,2 si 4,

obţineţi respectiv:

1 la pătrat egal 1

      2 la pătrat egal 4

                              4 la pătrat egal 16

adică 1, 4, 16...

 

Dacă le adunaţi între ele obţineţi:

 1+4+16 egal 21.

 

Numărul 21

      Cercul Magic al Lumii.

 

Şi cum

pană acum

aţi tot ridicat totul la pătrat,

aţi demonstrat cu aceeaşi ocazie

cercul este pătrat.

 

VIII.

 

EL:

 

Tu, cerească pământeană,

Blândă Leană Cosânzeană,

            Balerina mea de bâlci,

Nu te-mpiedica în gâlci,

                 Nici în zgârci,

Degeaba să nu te superi

              

nu suferi,

Dacă vinde dân-

su’ nuferi

Alteia din iarmaroc.

 

                 Să nu-ţi pese chiar deloc.

 

Fătul tău Frumos

               Călare

                Nu este atât e mare

                Pe cât pare

Ba-i chiar mic când e pe jos

                                    Şi scârbos

 

             Nu-ţi fie cu supărare. 

 

 

 

IX.

 

SFATURI POPULARE

 

 

EL:   Să nu-ţi trădezi tractorul când dai cu pruncul de podea

 

EA:   Să nu scuipi

 

EL:   Să nu mănânci seminte de furnică

 

EA:   Să urinezi pe după urne, nu înăuntru

 

EL:   Să rabzi

 

EA:   Să nu faci abces pe ce nu-ti fierbe oala

 

EL:   Să nu ridichi

 

 

        ( se ridică amândoi si execută o falsă iesire... )

 

       

EA (re-intră râzând ca la operă): „Ha ha ha.!...:

EL (re-intră după EA,ca la operetă): Divină! Inger!...

EA: Demon!

EL: Jivină!

AMANDOI(cu sensul „ah, ce bine fu..!” ): Încă o dată!

EA  (visătoare):  Cu talpa-n nori

EL  (terre-à-terre, usor ironic) : ori... ruptă?..

EA  (ironic bine) : purtând aripa (”hm!...hm..”)...-n jos?!...,

EL  (serios) : De viaţă şi de moarte,

EA  (intoarsă pe dos): întorşi suntem, pe dos,

EL  (tumultuos): zvârliţi, aşa cum suntem,

EA: mereu...

EL (şi mai): din...cer... în...

EA: baltă...

( valsează: 1, 2, 3...1, 2, 3... ):

EA: Pe viaţă şi pe moarte dăm din mâini

EL: din dinţi

EA: şi din picioare

EL: fără milă.

EA: Curaj avem atuncea doar când crăpăm de silă
EL: lupi, lupilor le suntem

EA: iar oamenilor ...(se desprinde de EL, urlând din gât,  sfâsiată):  câini !

(aruncandu-se pe jos) : Eu, eu, eu, eu...

EL (sărind,  strigă din aer) : Un EGO flămând ca de balaur

EA (de pe jos): ca demon sângerez

EL (ajungând peste EA): însă ca înger (teatral)...cad!

EA (cu un firicel de voce, dar cu subinteles): fac...totul!…(mică pauză; amenintătoare):                            ca să-mi preschimb solzii de fier în aur...

EL (galant): sclipind la fel şi-n raza de soare şi în iad !

EA (îl impinge): În cuşcă...

EL (infierbântându-se, cu intentie) : În călduri...

EA (acelasi joc): Când fffiare...

EL (idem): Când fffecioare

EA: suntem şi marioneta...si (intelectuală) duhul marionetei....

EL(înfingându-i degetul în piept): La capătul ăl bun...

EA (dându-i degetul la o parte, cu usoară scârbă): ori, ăl rău...

EL (tare pe pozitie): al baionetei

EA (excitându-se):  goi...dănţuim...

EL (vorbindu-i in soaptă, rău, la ureche, febril, cu intentie): ...de frica unei regine

chioare…cea care ...cu o cumpănă... în mână.... ne măsoară ...si-n şuturi ne trimite care unde...

EA (Hitchcock): În înger omul...iar în om, dihania... se-ascunde!...

EL (cam a lehamite): Toţi un pământ şi-o apă suntem...

EA (măsurându-l din cap până in picioare):...la vechea moară!..

EL (conciliant: -”OK, OK” !!): Rând pe rând, sfori...

EA (cu dispret: -„Găinari”): ...sforari...

AMÂNDOI (dezunflându-se, cu voce albă): ...sau... cei ...ce-s ....traşi.... pe ....sfoară.....

 

 

X.

 

EL:        Forţele luminoase

 se ocupă

de cele obscure

EA:        Forţele întunericului

se ocupă

de noi

EL:   Iar noi

                ne

                        ocupăm

cum

putem

     

 

EA:

 

 

Continentele

 

                Sunt incontinente

 

                                        Sunt ca norii

 

Poate ploua oricând

 

Ţările sunt făcute

 

                        Din aburi fierbinţi

 

Frontierele sunt ştirbe

 

Iar noi – gingii inconştiente

 

                                Şi sângerânde

 

 

Astupa-ţi-vă urechile

                       

                        Oameni buni

 

 

Din colivia albă

 

s-ar putea să iasă

 

pe nepregătite

 

 

Fum negru

 

EL:

 

Te aştept

 

Deştept

 

Şi desfrunzit

 

Pe drum de seară

 

Pe cale

 

De-a mă topi

 

De atâta jale

 

Mi s-au aplecat crengile

 

Înspre câmp

 

De atâta iarnă

 

Mi s-au albit tâmplele

 

Şi creştetul

 

Şi în jur

 

Nimica nu mai creşte.

 

 

EA:

 

Mi-au zburat creierii

 

Printre ramuri de liliac

 

Mi-au zburat liliecii

 

Printre ramurile creierului

 

Şi mi-a înflorit liliacul

 

                        În curte

Şi-mi place

 

 

Şi-mi vine să-mi zbor

               

                        Creierii

 

XI.

 

 

EL:        tarabe de aer

tarabe de vânt

totul se cumpără

toate se vând

EA: de vânzare

stele soare

lună săptămâni ani

unghii plămâni

fălci hălci

mâini câini picioare

EL:   toate

pe bani

EA: se schimbă albul la negru

negru pe alb

EL:   cu putin noroc

se face o leacă de troc

EA: orisice orificiu

poate deveni

mai stii

un beneficiu

EL:   fiece binefacere

i-o afacere

EA: chiar si-o fostă

pacoste costă

EL:   două catete tâmpite

fac cât o ipotenuză lehuză

EA: se dă, da’prost, o oaie

care a fost o dată vioaie

pe o vioară chioară

EL:   o zi lungă de post

pe-o ploaie scurtă de vară

EA: un s.a.m.d.

pe un etc.

 

EL:   aşa, parcă

ar fi toate cele nebune, bune

şi-am cam  scoate-o la capăt

doar că 

de-oi

dori

şi eu într-o zi

să scap un pic

din noroi

şi să capăt

un capăt de cer

n-am să capăt, ştiu

nici măcar un  nor

de n-am vreun amor

cât de mic

 

să dau pe el până mor

 

XII.

 

EA :

Am scos

Din cartea de citire

Un măr

Ca să-l pun

Pe burta omului ascuns

 

Şi s-a trezit

 

Mărul s-a trezit

 

Bine mă, da’ unde te trezesti, boule

A strigat enervat

Părul

vecinei

 

Esti măr, şi chel

 

Drept pedeapsă îmi vei recita

Pe de rost

Şi în intregime

Amintirile din copilărie

    de Creangă

 

Mărul se făcu că plouă...

 

Nori grei

Se îngrămădiră peste cartea de citire

 

Apa căzută din cer

Spălă toate literele

Transformându-le într-un pârâu negru

Pe jos

 

Care după aia s-a scurs şi el, ca omu’

În şanţul

     vecinei

 

Foile rămase

Le-am pus să se usuce la sobă

Şi s-au ars

 

Şi uite aşa a rămas

Că n-am mai învăţat niciodată

să citesc

şi eu

ca lumea

 

EL:

 

Lumea este făcută din aisberguri

 

Oamenii, toţi, suntem

       

                        nişte aisberguri

 

Chiar şi cei titanici

 

 

Nu ne iese la iveală

                                decât ceea ce este voie

 

                                                să iasă la iveală

Nu cumva să ne iasă

                                la iveală

                                                ce nu e voie

Pe ici pe colo

                        câte un zâmbet

 

                                        o scăfârlie

                                                        o lacrimă indecentă

Însă

        Doamne fereşte

                                nu

                                        cele de mai de jos

 

Pe care le ascundem cu grijă

 

                                geloşi,

 

                                        să nu se vadă

Să nu cumva să se afle

 

Că umblăm

 

                toţi

                        cu coada între picioare

 

 

EA:

Există două feluri de mamifere

Albastre şi roşii

Ca şi culorile sângelui

De pe planşele de anatomie

Omul, bineînţeles nu face parte

Din nici una din ele

Omul – Nu. Omul e grăbit

Omul e fluture, pasăre, şarpe zburător

El le mănâncă pe toate fără discernământ

Fără să-şi dea silinţa să ştie

Că mamiferele

Se împart în două categorii.

Cele care sunt albastre

Şi cele roşii

Ca şi culorile sângelui

De pe planşele de anatomie

 

XIII.

 

EL:

 

Dacă un cimpanzeu sau chiar un iepuraş încalcă legile circulaţiei,

Trebuie imediat călcat în picioare.

Trebuie imediat călcat în picioare, imediat ce a încălcat aceste reguli.

Însă aceasta nu se poate face aşa uşor.

Trebuie mai întâi să găsiţi o porţiune cu iarbă.

Apoi, pancarta cu: “Nu călcaţi pe iarbă”.

Apoi de-abia puteţi să îmbrânciţi vinovatul acolo în pătrăţelul verde cu iarbă şi cu pancartă.

Şi să vă puteţi apuca de treabă, fără însă care cumva, să călcaţi şi dumneavoastră pe iarbă.

Fiţi foarte atenţi.

Dacă o faceţi, asta înseamnă că la rândul dumneavoastră aţi încălcat una din legile de aur ale circulaţiei şi puteţi în orice moment fi prinşi şi călcaţi în picioare de primul dobitoc venit.

 

 

XIV.

 

EA :

 

Nos corps sont faits

                d’amour et d’eau

mais nos neurones

                ne sont que haine

si nos artères

                ont de la veine

nous ne mourrons

                que s’il le faut

 

 

nous sommes mémoire

                nous sommes oubli

nos souvenirs

                sont des mensonges

nos corps arides

                avides éponges

sont forts 

des larmes

        qu’on essuie

 

 

(În timp ce EA spune textul, EL îl « traduce », în mod foarte serios si frumos, în limbajul surdo-mut)

 

 

XV.

EL:

 

 

Alcătuit din H2O e

Organismul meu biped.

        Cu dinţii-n viaţă mă reped

Şi aş iubi dar nu am voie

 

 

Aş tot sări din iarbă-n pom

Însă vecinii nu mă lasă

Viaţa e tristă dar frumoasă

                                                                Apa e apă, omul om.

 

XVI.

 

EL: Azi coborând pe scară

l-am întâlnit pe Dumnezeu

care o urca

 

Venea din vale

De la oameni

Iar eu tocmai acolo mă duceam

 

Era bătrân şi cu umbrela ruptă

Picuri de ploaie

În barbă îi luceau

 

Urca din greu, agale

Cu ochii obosiţi de oameni

Şi de lucruri

 

Iar eu nu m-am oprit.

De jos, doar m-am întors o clipă

Şi l-am zărit

 

Mergând cu ale sale.

 

 

XVII.

ANUNŢ PATRIMONIAL

 

Sunt un tigru fără pene

Nu te teme, cetăţene,

Păsări-

ca albă-n cioc

Mi-a luat si

ultimul smoc.

 

 

EA:

 

Dacă prindeţi un melc şi doriţi să-l învăţaţi să zboare

Trebuie mai întâi să-l învăţaţi să cânte

Când ştie pe de rost toate notele de la “O sole mio”,

Atunci trebuie îmbrăcat într-o rochiţă roz şi trebuie

Să reuşiţi să-l faceţi să facă tumbe momindu-l

Cu un ardei iute.

El nu va şti niciodată s-o facă

Şi asta vă va scuti să vă chinuiţi să-l mai învăţaţi

Să zboare.

 

EL :

 

M-am născut într-o mandolină

Nu vă uitaţi la mine

Că sunt peştişor

M-am născut

Într-o pălărie de paie

Ei şi ce, dacă nu sunt

Chiar pătrat pătrat

M-am născut

Şi eu cum am putut

Nu m-a ajutat nimeni

M-am născut

Singur cuc

Într-un ceas de bucătărie.

 

EA:

Maimuţele îşi au şi ele îngerii lor

Urangutanii, cimpanzeii, şi, poate chiar

Şi crocodilii sau râmele

Probabil că şi plantele

Îşi au sfinţii

Şi martirii lor

Sângerând pe ascuns din câte o frunză

Gemând încetişor din vreun ghimpe imposibil

Sau dând a jale din coroana de ţepi

A unui măcieş mai răzvrătit

Îngeri cu petale

Martiri cu aureole din solzi

Sfinţi acoperiţi de blană cu păduchi şi cu

Mustăţi din antene efemere

De fluture.

 

 

XVIII.

DIALOGURI  CONCOMITENTE

(dintr-o suflare)

 

 

EL:                                   EA:

Un bestiar pestilenţial                       Nu-s ciuperci, ci cincisute cincizesicinci de ciresi

Într-un penitenciar bestial.             Si-o uscată, sărată, saradă sireată

Discreţionar şi concentraţionar        Dintr-o biată cireadă

Un inventar de dicţionar.          De mascaradă beată

 

şi,

 

 

AMÂNDOI ( din aceeasi suflare)

 

EL:                                                   EA:

Nu-s ciuperci                                             De-oi mai zări un tântar artăgos

                   Ci                                             in artar

                    Cincisute cincizeci şi cinci de cireşi am să-ntarc un armăsar

Şi-o uscată şi sărată şaradă şireată                      iar apoi, vioi, sprintar

Dintr-o biată cireadă                                      iar la armă

De mascaradă beată.                                       am să sar.

 

 

 

 

XIX.

 

                                     SONET DE PUS PE TELEVIZOR

 

 

EL:  

Frunzele de aur grele

Din pădurea verticală

Un covor de poleială

Fac căzând printre nuiele

 

Lilieci din catifele

Zburdă la orizontală

Fluturi negri de beteală

Se aşează pe lalele

 

Grase lebede fecunde

De culoarea mandarinei

În stufoase baldachine

 

Se strecoară printre  unde

Unde umbra balerinei

Printre cactuşi se ascunde.

 

 

XX.

 

EA:

 

Nu mai pot.

 

M-am ocupat toată viaţa

cu dezintoxicarea ciupercilor

                                        otrăvite

Am scris şi-o carte

 

Mi-a fost arsă

Nu imediat

mi-au lăsat-o câteva minute

 

Nu, nu sunt rele

Forţele adunate în jurul meu

Nu sunt foarte ostile

doar,

        aşa,

                puţin

 

Doar că nu mă lasă să respir

Mă apasă

Şi zâmbesc.

 

EL:   O ipotenuză bine crescută

        Nu se va lăsa niciodată

        Ridicată la pătrat

 

EA:   Dacă-l bagi pe Arhimede

        În baie

        Ţipă

        Şi-şi măreşte volumul

 

EL:   Ăştia care nu ştiu să se poarte

        Să stea acasă

 

EA:        Arhimede este un porc

        L-am crescut noi

        La ţară

        Ne-am obişnuit cu el

        Şi n-am mai putut să-l mâncăm

 

EL:   Baba Cloanţa

        Este un fenomen ştiinţific

        Demonstrat în laborator

 

EA:        Moleculele

        Nu există

        MO-LE-CU-LA

        Este o invenţie a…

 

        Iar pe deasupra,

        Se şi cheamă foarte urât.

 

EL:         Ceaiul cu muşte

Este foarte recomandat în perioadele de alăptare

 

EA:        Muştele trebuiesc însă prinse

De tânăra mamă

 

EL:   În scufiţă de baie, neapărat

Ca să le placă de ea

 

EA:        Trebuiesc băgate în ceai

Cu ochii holbaţi

 

EL:   E momentul cel mai potrivit,

Căci atunci aripioarele

Zbârnâie

Şi aceasta îi dă ceaiului gustul acela de neuitat

 

EA:   Cel mai greu

Este

Să poţi amesteca cu linguriţa

Când muştele sunt deja înăuntru

Pentru că sunt multe

Şi dese

 

EL:   Şi nu vor

 

EA:   Nu au chef

 

EL:   Şi nu se lasă

 

 

EA:        Trebuie însă insistat

EL:   Cu toată hotărârea unei inimi dârze

 

EA:   Şi atunci

Ţelul va fi cu siguranţă atins

 

EL:   Iar perioada de alăptare va fi...

 

EL:   ...o totală reuşită

 

AMÂNDOI:        De unde şi proverbul

Cu musca în lapte

 

 

XXI.

Adam şi Eva în jungla primordială

(descoperindu-şi treptat şi reciproc dimensiunea animală)

 

EL:  Hai să muşcăm din măr împreună

EA:  Hai să muşcăm şi din prună

EL: Hai să exterminăm cireaşa

EA: Dă-mi ciupercuţa s-o bag în gură

EL: Dă-mi mărăcinele să-l morfolesc

EA: Evuţul meu

EL: Adamaşa

EA: Hai să mâncăm şi din murătură

EL: Da, dar încă n-a fost inventată

EA: Da, dar mi-ar place, ah, s-o halesc

EL: Hai mai bine salată

EA: Bine. Salată, dar hai cu hrean

EL: Ah, hrean nu mai este

EA: Eşti mitocan

EL: Nu-ţi e ruşine scârbă crudă

       Să mă hrăneşti cu ridiche udă

EA: Simt pe la spate ceva viclean

EL: Să ştii că-ţi dau în cap cu spanacul

EA: Îţi bag roşia între fălci

EL: Să-ţi ucid pitpalacul

EA: Îţi fac harcea-parcea frunza de viţă

EL: Iar eu îţi voi pune pătrunjel sub codiţă

EA: Nu mai pot. Nu mai pot. Te omor cu prazul

EL: Iar eu cu nuci îţi frec obrazul

EA: Ah, dac-aş putea te-aş băga în maică

EL: Iar eu în taică

EA: Evuloi

EL: Adamoaică

EA: Bing. Bang. Bum. Trosc.

       Hârşti. Fârşti. Pârşti. Pleosc.

EL: Şi uite aşa sub copacul ce le ştie pe toate

       Se născu glorioasa noastră umanitate!

 

XXII.

 

BIBLIOGRAFIE

 

EL: Vivisecţia interactivă a acizilor sulfuroşi

 

EA: Anatomia atomilor de gâscă în lumina încrucişării ei pe plan industrial

cu mingile de ping-pong neurovegetative ale organismului cosmic

integral din carapacea de tinichea a tractorului ordinar

 

EL: Rolul pluşului în deteriorarea relaţiilor intermatrimoniale

 

EA: Raportul secret dintre strip-tease şi fasole

 

EL: Crocodilul, acest necunoscut

 

EA: Viaţa post erotică a paralelogramelor

 

EL: Scârnăvia reminiscenţelor

 

EA: Aplicaţii practice ale subînţelesurilor din vorbirea curentă a maimuţelor-curve

 

EL: Psihanaliza mârâielilor

 

EA: Cartea viselor

 

EL: Citate din găinăriile urangutanilor

 

EA: Supozitoarele cu măscărici: Da ori Ba ?

 

EL: Procesul verbal si calea bucală

 

EA: Găina şi oul: a fi sau a nu fi

 

EL: Idila pavloviană între laba lui Ilici şi farfurioara cu şuncă

 

EA: Leadershipul şi broasca râioasă

 

EL: Perspectiva în arhitectonica înecului în masă la mormoloci

 

EA: Fuga melcilor în lumina filozofiei fosilelor conducătoare

 

EL: Operaţia estetică la ornitorinci

 

EA: Importanţa zâmbetului în îndoparea gâştelor

 

EL: Trilogia: „N-o fi război, da’ nici pace nu-i!”

 

EA: Antologia de versuri populare: „Dorule, dorule, da-mi si mie o bucatica!”

 

%

EL: Transplantarea bebelusilor de cobră in bulbul rahidian al bodyguarzilor.

 

EA: Bibilica şi bomba cu ghiocei

 

EL: Cultivarea viermilor de mătase extraşi din mercurul termometrelor

 

EA: Lacrimile artificiale în prevenirea bolilor venerice la rechinul de baltă

 

EL: Tezele din iulie

 

EA: Gargara cu muşeţel

 

EL: Atuul major al infirmierei-SERINGA.

 

EA: Gramatica non-sensului subacvatic sau Metafizica porcului gatit.

 

EL: Geometria cârpelor de praf

 

EA: Viitorul anterior aplicat la imperfectul mustelor verzi de pe rahatul cu nuci

 

EL: Impostura bufnitei, Fata de comitet si Buzduganul

 

EA: Extrase apocrife  din Variatiunile pe tema: „Mai bine o bulă de cristal decât o bulă goală”

 

EL: Girafa fără gât si cromozomii mirosului intern la cizmele de călărie

 

EA: Fiziologia fălcilor de hipopotam

 

EL: Îmblânzirea femurului

 

EA: Sexul soldatului necunoscut

 

EL: Moasa, factor determinant în dezghetarea precoce la bărbati

 

EA: Dintii de lapte la vacile crescute in garaj

 

EL: Consideraţii estetice asupra colecţiei de cărţi poştale a Ramonei Râcă

 

EA: Culegerea de poeme colective ale handicapaţilor intelectuali din satul Bumbeşti

 

EL: Microbii: transmiterea lor prin fax

 

EA: Cum să-ţi uzi grădina fără să bei bere

 

EL: Simplu: Informatica în slujba dezinformării

 

EA: Telenovela: Ne-am iubit în pivniţă

 

*

 

EL: Jungla subconştientului

 

EA: Jungla inconştientului

 

EL: Verbele neregulate

 

EA: Viaţa este o băşică

 

EL: Strănutul şarpelui

 

EA: Paralelismul existenţial între găluşca de bucătărie  şi elasticitatea timpului

 

EL: Balega, element inconturnabil al evoluţiei

 

EA: Naşterea superdetergentului sau săpunul de spălat săpun

 

EL: Tratarea cu scatoalce a ridurilor la macii de pădure

 

EA: Cum să evitaţi limbile străine fără profesor

 

EL: Diferenţa dintre clisma obiectivă şi cea subiectivă

 

EA: Metempsihoza la portocală.

 

EL: Manual practic de montare pe biluţe a aisbergului de salon

 

EA: Orgasmul căpăţânilor de usturoi

 

EL: Tratat analitic în trei volume despre lătratul scoicilor

 

EA: Ispăşirea de către artere a păcatului venal

 

EL: Sinteza cârnatului interbelic,  post belic şi pur şi simplu belic

 

EA: Biografia cu poze a lui Ion Niculescu-Bârlad zis R.R.

 

EL: Râgâitul cosmic

 

 

DE ACELASI AUTOR

 

EL: Organele suspendate ale Semipiramidei

 

EA: Poemul alegoric: “Gogoriţa şi mamutul”

 

EL: Scurt- metraj: “Iapa cu trei iezi”

 

EA: Comedia de bulevard: “Pleoştache şi Didina”

 

EL: Tragedia pesimistă în versuri: “Var-mea pe suliţă”, precum şi varianta ei optimistă pentru               copii: “V-ar mai pe suliţă”

 

EA: Opereta pornografică: “El, ielele şi ei”

 

EL: Piesa poliţistă: “Călugăriţa i-a dat mortul popii”

 

EA: Fresca istorică: “Marilyn Monroe şi bricul Mircea

 

EL: Diviziunea socială a muncii în abatorul modern

 

EA: Oratoriul monosilabic: “Hai!”

 

 

XXIII.

 

EA:

 

Ne-au atacat morile de vânt

tovarăşi

de arme şi de plâns

 

Acuma că ne-am strâns

să fim atenţi

Moriştile-s de aer

Nu se văd

că-s vânt

Şi fac prăpăd

 

Fiţi vigilenţi

Nu vă lăsaţi

Înfigeţi suliţa

soldaţi

Şi învârtiţi-o-ncet ca o adiere

ca să-nşelaţi

duşmanul

Şi să-l distrugeţi

fără nici o urmă de părere

de rău

Curaj!

 

Tot înainte!

 

Faceţi să fluture în vânt

cuvinte sfinte

Din fluturi

faceţi gloanţe

Din pământ

faceţi obuze grele

Iar din buze

mormânt peste mormânt

 

 

Din cele rele

faceţi săgeţi

ca să înşele

 

Şi râdeţi,
   râdeţi
  Don Quijoţi     
fără chiloţi
de ele,

 

De morile de vânt.

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.