Realitatea dezarticulată

de Robert David

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când se face ora talk-show-urilor, încep să „zap”-ez de pe un canal pe altul în căutarea unui subiect care să mă facă să urmăresc dezbaterea. Multe nopţi m-am chinuit să evit reclamele halucinante, aceleaşi pe toate canalele, să mă strecor printre scârboşeniile de spoturi plătite cu sute şi mii de dolari, să mă ascund din calea invaziei de produse care te înhaţă dacă nu eşti bine prins de mânerele fotoliului. Nopţi în şir m-am ferit de certurile formatorilor de opinii, sărind dintr-o barcă într-alta, până ce m-am scufundat finalmente răpus de somn între pernele care miros a… detergent obişnuit. Iar a doua zi am luat-o de la capăt, fără să mă pot rupe din vraja zap-ării, fără să mă pot stăpâni, de parcă acolo, pe sticlă, la talk-show, aş fi putut afla ceva important pentru mine.

Zilele s-au scurs, ştirile s-au suprapus, scandalurile s-au înteţit, s-au înmulţit, s-au eviscerat, s-au decorticat, iar eu am ajuns să nu mă mai intereseze ce se dă seara la talk-show. O fi bine pentru mine, o fi rău pentru talk-show? Greu de spus…

Uneori mă gândesc la realizatorul de talk-show ca la directorul de ziar. Pentru mine sunt fiinţe mediocre, vânători de senzaţional, nişte roboţei care s-au desprins de magia meseriei pe care o practică şi au intrat în rutina celui care aprobă, încuviinţează sau contrazice. Fără să se mai implice. Emisiunile lor sunt bărci de hârtie pe fluviul informaţiei disparate. Sunt corăbii cu pânze navigând pe râuri de cerneală electrică. Cu toţii afişează numere de telefon, arată o scârbă faţă de timpul care îi presează, nu au timp mai deloc să ia în discuţie opinia telespectatorului. Pentru că nu e important ce crede telespectatorul, ci este important ce va crede el mâine.

E important să vină ştirea. Naşterea ei este fără dureri, se caută, se vânează şi se dezvăluie. Rapid, sacadat, fără să fie judecată. Din concertul de ştiri se propagă sunetul informaţiei, ca şi cum pe această melodie vor dansa neuronii de telespectator într-o beţie fără margini. Realitatea se dezarticulează sistematic, concentrat, cu simplu scop de a te face să uiţi ce a fost ieri şi să dai atenţie la ce e azi. Astfel, scandalurile devin marfa cea mai căutată, cea mai bine vândută, pentru că te fac să trăieşti clipa şi să nu-ţi pui întrebări fără răspuns.

Din polul plus, televiziunea se vede ca o maşină de imbecilizat masele. Doar uneori, foarte rar, apar pe sticlă figuri care te fac să crezi că merită să plăteşti un abonament pentru societatea naţională de televiziune, dar şi un abonament pentru firma de cablu. Deşi, după cum stau actualmente lucrurile, mai normal e să fii tu cel plătit pentru că te uiţi la emisiunile lor.

Realitatea dezarticulată te face să îţi pui întrebările pe care trebuie să ţi le pui. Orice altă abordare a stării de fapt este pură „scenarită”… O boală care se tratează prin „zap”-ing, de obicei seara, la talk-show…