|  
            
           | 
           
            
           | 
         
         
          |  
            
           | 
         
         
           
            
             
              
                 
                   
                     
                       
                         
                           
                             
                                  
  
    
      
        Ștefan
        Benedict,  New York:
          
          
        La
        5 februarie 2002 a încetat din viață la New York,  cu două săptămani
        înaintea împlinirii vîrstei de 91 de ani, sculptorul Constantin
        Antonovici, unul din cei mai însemnați  discipoli ai lui
        Constantin Brâncuși.  | 
      
        | 
       
      
          | 
        
           Născut in județul Neamț,
          lîngă Iași, la 18 februarie 1911, într-o familie de țărani
          săraci, Constantin Bucătaru Antonovici a urmat o carieră strălucită de
          sculptor, încununată de obținerea unui certificat de recomandare,
          singurul pe care Brancuși l-a acordat vreunui sculptor. Deși artiști
          mai celebri, ca Isamu Noguchi, Henry Moore, Jean Arp sau Modigliani au
          creat opere la Paris și au avut o strînsă colaborare cu Brâncuși,
          nimeni dintre ei nu i-a pătruns mai profund mintea și inima
          maestrului, precum a făcut-o Constantin Antonovici, prin talentul și
          pasiunea acestuia pentru sculptură.  | 
       
      
        | 
             
          Constantin
          Antonovici a absolvit în 1939 Academia de Arte Frumoase din Iași.
          În
          1940, la Zagreb, a fost pentru șase luni studentul celebrului sculptor
          croat Ivan Mestrovici, pînă la arestarea acestuia de către fasciștii
          italieni. Deși a avut de înfruntat vicisitudinile celui de-al doilea
          război mondial, fiind deținut într-un penitenciar din Germania și
          tratat bestial pentru refuzul său de a lupta alături de naziști
          împotriva trupelor sovietice, Constantin Antonovici a reușit sa
          supraviețuiască miraculous. Din 1942 pînă în 1945 el a studiat la
          secția de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub
          îndrumarea Profesorului Fritz Behn. Între 1945  și 1947, Constantin
          Antonovici studiază în Tirol tehnica sculpturii în lemn, călătorește
          prin Italia și ajunge la Paris pentru a-și împlini visul de a-l
          cunoaste pe marele Brâncuși, cu care lucrează timp de patru ani,
          pînă în 1951. 
          
           
          Fiind
          cu 35 de ani mai tînăr, Constantin Antonovici reușește să capteze
          atenția și să cucerească respectul lui Brâncuși, prin hărnicie, talent
          și perseverență. Maestrul era recunoscut ca renunțînd repede la
          sculptori și artisti celebri, lucru nepetrecut în cazul lui
          Antonovici. Acesta l-a impresionat pe Brâncuși nu numai prin
          varietatea materialelor folosite (lemn, bronz, aluminiu, marmură,
          piatră, ghips, plastic), dar mai ales prin luciditatea lui artistică,
          prin capacitatea lui de a stiliza și simplifica la maximum, mergînd
          pînă la trăsăturile esențiale definirii unei forme. Motivul central al
          operei lui Antonovici și în același timp obsesia lui a fost bufnița,
          prin capacitatea ei de a vedea noaptea, precum sculptorul înaintea
          creației unei opere noi.
          
           
          Ajuns
          în Statele Unite acum jumătate de secol, în 1953, Constantin
          Antonovici a activat cu mult success într-un studio aflat la subsolul
          catedralei newyorkeze St. John The Divine, sculptînd, pentru a se întreține,
          lucrări pe teme religioase legate de catedrală precum
          capacul de marmură de pe cripta episcopului William Manning, o cruce de
          piatră de doi metri înălțime aflată pe fațada de vest a catedralei de
          pe Amsterdam Avenue, la circa 30 de metri deasupra nivelului străzii,
          la intersecția cu strada a 112-a, o cruce de bronz din interiorul
          catedralei din spatele amvonului etc. Atît în studioul său cît și
          în
          propriul apartament, Constantin Antonovici a lăsat circa 150 și
          respective circa 100 de sculpturi, cu care a participat și deseori a
          cîștigat diverse competiții de sculptură în anii 50, 60 și
          70, fiind menționat în reviste de specialitate. 
          
          
            | 
       
      
          | 
        
           Constantin
          Antonovici a participat la expoziții în Canada, unde a locuit un an,
          între 1951 și 1952, Austria, Franța, Italia, România și Statele Unite.
          În aceste țări, Antonovici are lucrări prezente în 24 de colecții
          particulare. El a fost membru al National Society of Literature and
          The Arts, International Platform Association si National Sculptural
          Society și a fost medaliat al Academiei din Brazilia. Dintre busturile
          clasice executate de Constantin Antonovici trebuiesc menționate bustul
          lui Dwight Eisenhower, în prezent aflat la Casa Albă, donat de
          Antonovici în timpul administrației lui Richard Nixon, care l-a onorat
          cu o primire personală. De asemeni trebuiesc mentionate busturile
          clasice ale lui Voltaire, Ludwig van Beethoven, Charles de Gaulle,
          episcopul William Manning, Ciprian Porumbescu, generalul Nicolae Rădescu,
          Iuliu Maniu etc. În afara colecției de bufnițe, Constantin Antonovici
          are o colecție de torsouri, păsări, precum și o serie de
          busturi cum ar fi : Brâncuși, Homer, Moise, Mefistofel, Dali,
          Paulette, Ileana, Carmen, Louise, Nadia, Hippies etc. Dintre criticii
          de artă care au scris elogios despre talentul lui Constantin Antonovici, trebuiesc
          menționați Alain Bosquet, Georges
          Boudaille, Michelle Seurier, Fritz Spitzer, Donelson F. Hoops, Ralph
          Fabri și mulți alții, printre care și criticii de artă din România.
          
           
           | 
       
      
        | 
           Prin trecerea în
          neființă a sculptorului Constantin Antonovici, cultura română și cea
          universală pierde un reprezentant de seamă al sculpturii moderne și un
          continuator al liniei estetice inițiate de Constantin Brâncuși.  | 
        
            
  | 
       
     
  
 
                               
                             
                         
                       
                     
                   | 
                 
               
             
           | 
         
       
     |