Ştefan Benedict,  New York:

La 5 februarie 2002 a încetat din viaţă la New York,  cu două săptămani înaintea împlinirii vîrstei de 91 de ani, sculptorul Constantin Antonovici, unul din cei mai însemnaţi  discipoli ai lui Constantin Brâncuşi.

Născut in judeţul Neamţ, lîngă Iaşi, la 18 februarie 1911, într-o familie de ţărani săraci, Constantin Bucătaru Antonovici a urmat o carieră strălucită de sculptor, încununată de obţinerea unui certificat de recomandare, singurul pe care Brancuşi l-a acordat vreunui sculptor. Deşi artişti mai celebri, ca Isamu Noguchi, Henry Moore, Jean Arp sau Modigliani au creat opere la Paris şi au avut o strînsă colaborare cu Brâncuşi, nimeni dintre ei nu i-a pătruns mai profund mintea şi inima maestrului, precum a făcut-o Constantin Antonovici, prin talentul şi pasiunea acestuia pentru sculptură.

Constantin Antonovici a absolvit în 1939 Academia de Arte Frumoase din Iaşi. În 1940, la Zagreb, a fost pentru şase luni studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, pînă la arestarea acestuia de către fasciştii italieni. Deşi a avut de înfruntat vicisitudinile celui de-al doilea război mondial, fiind deţinut într-un penitenciar din Germania şi tratat bestial pentru refuzul său de a lupta alături de nazişti împotriva trupelor sovietice, Constantin Antonovici a reuşit sa supravieţuiască miraculous. Din 1942 pînă în 1945 el a studiat la secţia de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn. Între 1945  şi 1947, Constantin Antonovici studiază în Tirol tehnica sculpturii în lemn, călătoreşte prin Italia şi ajunge la Paris pentru a-şi împlini visul de a-l cunoaste pe marele Brâncuşi, cu care lucrează timp de patru ani, pînă în 1951. 

Fiind cu 35 de ani mai tînăr, Constantin Antonovici reuşeşte să capteze atenţia şi să cucerească respectul lui Brâncuşi, prin hărnicie, talent şi perseverenţă. Maestrul era recunoscut ca renunţînd repede la sculptori şi artisti celebri, lucru nepetrecut în cazul lui Antonovici. Acesta l-a impresionat pe Brâncuşi nu numai prin varietatea materialelor folosite (lemn, bronz, aluminiu, marmură, piatră, ghips, plastic), dar mai ales prin luciditatea lui artistică, prin capacitatea lui de a stiliza şi simplifica la maximum, mergînd pînă la trăsăturile esenţiale definirii unei forme. Motivul central al operei lui Antonovici şi în acelaşi timp obsesia lui a fost bufniţa, prin capacitatea ei de a vedea noaptea, precum sculptorul înaintea creaţiei unei opere noi.

Ajuns în Statele Unite acum jumătate de secol, în 1953, Constantin Antonovici a activat cu mult success într-un studio aflat la subsolul catedralei newyorkeze St. John The Divine, sculptînd, pentru a se întreţine, lucrări pe teme religioase legate de catedrală precum capacul de marmură de pe cripta episcopului William Manning, o cruce de piatră de doi metri înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei de pe Amsterdam Avenue, la circa 30 de metri deasupra nivelului străzii, la intersecţia cu strada a 112-a, o cruce de bronz din interiorul catedralei din spatele amvonului etc. Atît în studioul său cît şi în propriul apartament, Constantin Antonovici a lăsat circa 150 şi respective circa 100 de sculpturi, cu care a participat şi deseori a cîştigat diverse competiţii de sculptură în anii ’50, ’60 şi ’70, fiind menţionat în reviste de specialitate.

Constantin Antonovici a participat la expoziţii în Canada, unde a locuit un an, între 1951 şi 1952, Austria, Franţa, Italia, România şi Statele Unite. În aceste ţări, Antonovici are lucrări prezente în 24 de colecţii particulare. El a fost membru al National Society of Literature and The Arts, International Platform Association si National Sculptural Society şi a fost medaliat al Academiei din Brazilia. Dintre busturile clasice executate de Constantin Antonovici trebuiesc menţionate bustul lui Dwight Eisenhower, în prezent aflat la Casa Albă, donat de Antonovici în timpul administraţiei lui Richard Nixon, care l-a onorat cu o primire personală. De asemeni trebuiesc mentionate busturile clasice ale lui Voltaire, Ludwig van Beethoven, Charles de Gaulle, episcopul William Manning, Ciprian Porumbescu, generalul Nicolae Rădescu, Iuliu Maniu etc. În afara colecţiei de bufniţe, Constantin Antonovici are o colecţie de torsouri, păsări, precum şi o serie de busturi cum ar fi : Brâncuşi, Homer, Moise, Mefistofel, Dali, Paulette, Ileana, Carmen, Louise, Nadia, Hippies etc. Dintre criticii de artă care au scris elogios despre talentul lui Constantin Antonovici, trebuiesc menţionaţi Alain Bosquet, Georges Boudaille, Michelle Seurier, Fritz Spitzer, Donelson F. Hoops, Ralph Fabri şi mulţi alţii, printre care şi criticii de artă din România.

Prin trecerea în nefiinţă a sculptorului Constantin Antonovici, cultura română şi cea universală pierde un reprezentant de seamă al sculpturii moderne şi un continuator al liniei estetice iniţiate de Constantin Brâncuşi.