Regatul
lui Teodosie
(fragment)
de Răzvan Rădulescu
Libertate
şi neatīrnare, fraţilor!
Am
tocmit totul după cum ne-a fost vorba. Acadelele
stau īn lăzile lor, mentosanele le-am pus īntre
cīlţi, ca să nu păţim vreo nenorocire,
iar grisinele or să călătorească
īn cutii de carton, īn mănunchiuri de cīte
douăzeci. Sper că īnţelegeţi
ce vreau să spun cu acadele, mentosane şi
grisine, şi n-o să vă supăraţi
că nu le numesc arbalete, fumigene şi
săgeţi. Se ştie că īn regim
conspirativ este bine să te păzeşti
să spui lucrurilor pe nume, fie şi numai
ca minimă precauţie pentru cazul īn care
epistola cade īn mīini duşmane. La fel traseul
pe care īl va urma marfa am să-l spun codificat,
drept care n-am să spun că lăzile
vor pleca din Bucureşti şi vor ocoli,
pe la Filiaşi, tot Lacul Rece, ci am să
spun altfel, īncifrat, anume că dulciurile
vor aluneca din gură pe gīt īn jos şi
vor ajunge īn Intestin pe la Ficat, ocolind Sucul
Gastric. Să sperăm că, dacă
dulciurile vor fi īnghiţite mīine īn zori,
răspoimīine seară cel mai tīrziu vor fi
absorbite de Jejun. Īn omul care le va īnsoţi
să aveţi cea mai mare īncredere. Generalul
Căciulata este militar de carieră, om
integru de la noi din sud, un adevărat simbatriot.
S-a dovedit de mare ajutor cīnd am făcut rost
de acadele, pentru că furnizorii mei obişnuiţi
rămăseseră cu stocul pe rezervă
şi nu voiau cu nici un chip să mai dea
din ele. De aceea vă zic, cinstiţi-l pe
omul care vi le-aduce ca pe-un frate de-al nostru
şi credeţi-l pe cuvīnt cīnd spune că
e gata să-şi dea viaţa pentru cauză.
Despre sfaturile voastre, am lămuriri să
vă dau, dar nu complete, aşa că mai
bine aştept pīnă o să vă mai
scriu din nou, iar aceasta se va īntīmpla de īndată
ce voi purta o discuţie cu T.T.P.M. Gavril.
Nu m-am hotărīt īncă dacă să-i
spun cu ce ne ocupăm şi nici de Frăţietate
nu am de gīnd să-i spun. Mai vedem. Pīnă
nu vorbesc cu el, nu pot să bag mīna īn foc
pentru nimic, dar inima mea īmi spune că Pisicīinele
nu o să rămīnă rece la dorinţele
noastre.
Multă
sănătate şi, bineīnţeles, frăţietate.
Capitolul
6. Banchetul
Īn ciuda pregătirilor fastuoase pe care Pisicīinele
şi Teodosie le făcuseră pentru primirea
Somnului Protector (īntreagă reşedinţă
fusese īnecată īn apă, pernele de pe divane
şi şervetele din bucătărie se
răsuceau lent īn curenţii albaştri,
iar covoarele se ridicaseră de la podea zece
sau chiar douăzeci de centimetri şi fīlfīiau
cu īncetinitorul) acesta din urmă, fie din
exces de prudenţă, fie pentru că
voia să petreacă īntr-un mod mai puţin
obişnuit, venise īn propriul său acvariu
de voiaj şi ceruse ca banchetul să se
desfăşoare la umbra nucului.
Pisicīinele se conformase protocolar şi adusese,
ajutat de Teodosie, o masă lungă.
De scaune nu e nevoie făcu Somnul Protector
un semn de refuz cu mīna de după sticla acvariului
său īncăpător. Īntr-adevăr,
prin apa nu foarte limpede a acvariului apă
de lac, īşi imagină Teodosie se putea
vedea o măsuţă cu picioarele curbate
pe care stăteau trei farfurii aşezate
una peste alta, una mai adīncă, de supă,
alta plată, pentru felul principal, şi
ultima, mai mică, pentru desert; Acvariul Somnului
īnchidea īn el, de asemenea, o masă simplă
de serviciu, nisip şi mīl de lac acesta din
urmă se ridica īn vīrtejuri la fund, ori de
cīte ori Somnul se fīţīia īn jilţul său,
două ghivece cu plante filiforme de apă
dulce şi un dispozitiv complicat, format īn
principal dintr-un tub cu articulaţii, o pīlnie
şi multe manşoane de cauciuc, care-i servea
peştelui să se facă auzit atunci
cīnd catadicsea să vorbească. De-a lungul
geamului acvariului, prinse pe aţe, se puteau
trage nişte draperii bogate ale căror
falduri se īnghesuiau acum spre colţuri. Īntreaga
construcţie de sticlă, cu tot ce conţinea,
se sprijinea pe un soclu de metal din care ieşeau,
īntr-o parte şi-n alta, cīte două mīnere
solide şi iscusit decorate. De aceste mīnere
acvariul putea fi ridicat şi cărat de
colo-colo. Pentru această īndeletnicire, nu
tocmai plăcută (căci acvariul, cu
Somn īn el, trebuie să fi cīntărit destul
de greu), peştele cel gras era īnsoţit,
pe līngă alţi şase peşti cu
demnităţi mai mici, de patru peşti
cărători, īnchişi şi ei īn acvariile
lor. Evident, acvariile care asigurau mediul natural
celor care īl transportau pe Somnul Protector erau
mai puţin somptuoase şi fără
nici un fel de facilităţi: nu exista nici
masă, nici scaun, nici frapieră (de altfel,
peştii cărători nu puseră nimic
īn gură pe toată durata ulterioară
banchetului). Acvariile lor semănau mai degrabă
cu nişte armuri de sticlă, prin care mīinile
şi picioarele ieşeau la aer, strangulate
la īncheieturi de garnituri din cauciuc şi
inele bulonate. Construcţia acvariilor le interzicea
practic nefericiţilor peşti să se
aşeze, şi cīnd Pisicīinele le făcu
semn să ia loc, cei patru cărători
bīţīiră nervos din picioare şi emiseră
pe gură nişte comentarii materializate
īn şiraguri de bule ce se adunară la suprafaţa
apei.
Ce bei? īl īntrebă Pisicīinele pe Somnul Protector.
Ce bem? se īntoarse Somnul spre cei şase sfetnici
care, instalaţi īn scaunele lor subacvatice,
desfăceau cīte un şervet şi-l īntindeau
tacticos pe genunchi. Nu bem nimic? Foarte bine.
Eu am să iau vin.
Beau şi eu vin, spuse Teodosie, cum stătea
aşezat de cealaltă parte a mesei, chiar
īn faţa Somnului Protector.
Pisicīinele īi turnă īn pahar vin cam de două
degete, īşi umplu propria sa cupă cu vīrf
şi răsturnă conţinutul celei
de-a treia peste marginea de sus a acvariului, īn
apa care-l conţinea pe Somn. Vinul se desfăcu
īn fire grase şi coborī unduind ca o meduză
spre peşte. Acesta deschise gura şi īnglobă
o parte din lichid.
Noroc, spuse el, şi dacă vă arde
de toasturi, ţineţi voi.
Aş vrea să ţin eu un toast, se auzi
prin pīlnie glasul unuia din sfetnici. Deşi
n-am vin, zise el, ridicīndu-se afabil de pe scaun,
vreau să-i urez măritului Teodosie mulţi
ani de domnie şi să īl asigur că
deşi poate că īn trecut noi, peştii,
am uneltit īmpotriva lui, acum īntreg Lacul Rece
īi este devotat pīnă la moarte, sau cel puţin
aşa cred eu.
Somnul se īntunecase la faţă şi bătea
cu degetele īn tăblia mesei.
Ai terminat? īşi chestionă el sfetnicul.
De īndată, mărite Somn Protector. Aş
vrea să adaug doar că, ieri, īn urma plecării
măritului Pisicīine, am semnat un tratat cu
furnicile vinete īn legătură cu exploatarea
minelor de sare. Şi cu furnicile verzi, la
Filiaşi, am avut o īntīlnire fructuoasă
O clipă, īl īntrerupse Pisicīinele pe sfetnic,
să ne īntoarcem puţin la Petrila. Cīnd
De ce să ne īntoarcem la Petrila? mieună
Somnul Protector īn direcţia Pisicīinelui,
apoi se īntoarse spre sfetnic şi īl fulgeră
cu privirea. Sīntem aici ca să petrecem, nu
ca să vorbim politică. Mai ales că
am constatat că asta ne otrăveşte
vieţile.
De acord, nu discutăm politică, zise Pisicīinele.
Vreau doar să aflu ce e cu minele de sare.
Īţi explic eu, zise binevoitor Somnul. Stai
jos, se adresă el sfetnicului. Şi aruncă
tubul acustic. Acum. Aruncă tubul. Şi
voi, aruncaţi toţi tuburile. Vă rog
să nu mi-o luaţi īn nume de rău,
continuă el, īntorcīndu-se spre Teodosie şi
Pisicīine, dar am ajuns să nu-mi mai suport
consilierii cīnd deschid gura. Sīnt foarte duplicitari.
Īi īntrebi ceva şi ei īncep să o scalde,
că mărite Somn Protector, tu eşti
stăpīnul nostru, şi tot aşa. Nu pot
să aud niciodată o părere sinceră
de la supuşii mei. De-aia īi las fără
pīlnii, pentru că atunci trebuie să-mi
răspundă clar: să dea din cap da
nu.
Īntr-adevăr, peştii-consilieri aruncaseră
afară tuburile prevăzute cu pīlnie acestea
căzuseră cu pocnet īn iarbă şi
acum priveau nespus de trist spre stăpīnul
lor.
Ia spuneţi, bandă de ticăloşi,
răcni Somnul la ei, ceea ce provocă īncreţirea
apei la suprafaţa acvariului. Vrea să
mai ţină vreunul din voi un toast?
Peştii dădură din cap că nu.
Repet īntrebarea: vrea să mai ţină
vreunul vreun toast?
Tulburaţi, sfetnicii se consultară īntre
ei din priviri apoi, cu īndoială, făcură
semn din cap că da.
Nu vă jucaţi cu mine, răcni Somnul
şi cei şase īncepură să tremure
ca varga mişcīnd capul īn toate direcţiile.
Somnul īi privi pătrunzător apoi se lăsă
īn fotoliu şi īncepu să rīdă. Bun,
am lămurit-o şi pe asta. Aş lua o
bucată de şunculiţă, dacă
eşti aşa de draguţ, Gavril. Aş
vrea să īndepărtezi pătrunjelul de
deasupra, īmi stă īn gīt. Aş vrea să
mă serveşti tu, Teodosie.
Teodosie tresări. Vinul īl ameţise uşor
şi īl cufundase īntr-o dulce plictiseală.
Se ridică de la locul lui, luă o felie
de şuncă pe care o scutură de verdeaţă
şi o aruncă īn acvariul Somnului Protector.
Acesta o privi cum se cufundă lin, īl fulgeră
alternativ cu privirea pe Teodosie, vădit nemulţumit
de felul īn care acesta īi aruncase bucata de carne,
apoi, cīnd şunca ajunse īn dreptul nasului
său, o hăpăi īnchizīnd ochii.
Zi cu Petrila, reveni Pisicīinele.
Cu Petrila, răspunse Somnul Protector cu gura
plină, lucrurile stau aşa: imediat după
discuţia noastră de ieri m-am gīndit să
mă folosesc īntr-un fel de privilegiile pe
care eşti dispus să le acorzi furnicilor
īn viitor şi am pus īn aplicare o investiţie
costisitoare. Aceea de a dărui supuşilor
mei o staţiune de ape sărate īn golful
Balenei, cu amenajări, cu tot dichisul.
Te mişti repede, zise Pisicīinele muşcīndu-şi
buza inferioară.
De ce nu? Costurile investiţiei sīnt mari.
Dacă făceam īnţelegerea după
ce semnai tu tratatul, furnicile şi-ar fi ridicat
pretenţiile. Nu mă poţi condamna
pentru agerimea de care dau dovadă īn afaceri.
Totul e să fii pe fază.
De ce-i spune Golful Balenei? vru Teodosie să
ştie, īn vreme ce īn mintea lui luau formă
cetacee lucioase care se zbenguiau īn golf şi
eliminau apa cu presiune prin vīrful capului.
A, pentru că lacul e atīt de sărat īn
zona aia, īncīt numai o balenă ar putea trăi
acolo.
A, da? se miră Pisicīinele. Eu am crezut tot
timpul că pentru că are forma unei balene
cīnd te uiţi la hartă.
Aş, de unde, rīse Somnul. Te uiţi prea
mult la hărţi. Ce-i aia forma unei balene?
Care-i forma unei balene? Aş mai vrea nişte
şuncă şi, dacă se poate, brīnză.
Şi eu am forma unei balene dacă mă
desenezi pe hartă. Nu, e apa sărată
din cauza Rīului Sărat. Care rīu, fii atent
aicea Teodosie, o să rīdeţi, nu e sărat,
de fapt, decīt după ce trece prin minele de
sare. Acest fapt le face pe furnici să creadă
că au drepturi asupra apei din Golful Balenei.
Susţin că sarea este a lor. Nişte
vin, te rog.
Pisicīinele se ridică şi turnă vin
īn acvariul peştelui. Cu acest prilej, īi observă
pe cei şase consilieri care se fīţīiau
īn scaune şi indicau cu degetele spre guri.
Vă e foame? īntrebă Pisicīinele Gavril.
Peştii dădură de multe ori din cap.
Teodosie luă cīteva platouri cu gustări
de pe masă şi, cu ajutorul unei furculiţe,
deşertă mīncarea īn acvarii, avīnd grijă
să facă o īmpărţire cīt mai
cinstită. Consilierii se puseră pe mīncat,
cu mare sīrg, īn timp ce din ochi le curgeau lacrimi
de recunoştinţă.
Ei, continuă Somnul. Se punea acum cīţiva
ani problema desalinizării rīului. Eu m-am
opus. O parte a autorităţilor de la Petrila
este pentru īnchiderea minelor de sare. Asta, vă
daţi seama, ar duce automat la transformarea
Rīului Sărat īntr-un rīu cu apă dulce.
Şi din ce trăiesc dacă īnchid minele?
Chiar că asta este treaba lor. Mie nu mi se
pare că asta e discuţia. Problema e una
de principii: curentul Golfului duce sarea de-a
latul lacului pīnă aproape de malul acesta.
E adevărat că nu foarte multă dar
orişicīt. Spune-mi, strict legal, a cui e sarea
pe care o duce Curentul Golfului? A furnicilor?
Pentru că să nu te miri dacă mīine-poimīine
or s-o revendice şi pe asta.
Pisicīinele se destinse şi īncepu să rīdă.
Faci ce faci şi pīnă la urmă tot
nu-ţi convine tratatul cu furnicile. Se vede
din fiecare vorbă pe care o spui.
Păi nu? zise peştele cu gura plină.
Aha.
Aha zici tu, dar mie nu-mi convine deloc. Adică,
dacă īnchid minele e una: mie mi se cam fīlfīie,
s-a terminat cu staţiunea mea de odihnă,
asta e, n-o să-mi pun eu capăt zilelor
pentru asta. Īnsă probabil că va īncepe
exodul şomerilor către Filiaşi. Implicaţiile
navetismului sīnt groaznice. Gīndeşte-te la
traficul de furnici dimineaţa şi seara
pe lac. Ţi-e clar că peste lac o să facă
zilnic naveta.
Şi atunci?
Şi atunci, delegaţia mea a negociat cu
acea parte a conducerii care nu doreşte īnchiderea
minelor. Simplu. N-ai să crezi, dar se găsesc
destule furnici vinete care să dispreţuiască
furnicile verzi de la est şi să dorească
ruperea provinciei. Personal, nu le īnţeleg,
pentru mine, toate furnicile sīnt la fel, blonde
sau brune, īmi e totuna, le găsesc deopotrivă
de scīrboase şi deopotrivă le detest,
cu muşchii lor ca nişte bile şi cu
antenele alea care se mişcă tot timpul,
bīrc, te umplu de scīrbă.
Te rog, făcu Pisicīinele semn cu mīna, sīntem
la masă.
Pardon, zise Somnul, nu m-am putut abţine.
Am vrut numai să-ţi faci o idee ca să
īnţelegi ce simt eu la gīndul că bărci
īntregi cu astfel de făpturi ar naviga īn sus
şi-n jos pe lacul meu. Şi să revin.
Am trimis o echipă de negociatori. Şi
ei au negociat şi am īncheiat un tratat care
stipulează că minele rămīn deschise
şi cred că īntr-un an-doi Golful Balenei
va deveni un paradis al staţiunilor subacvatice.
Īnţeleg, zise Pisicīinele. Adică īnţeleg
īn parte. Spui că ai negociat. Sīnt convins
că furnicile care ţi-au susţinut
cauza au primit anumite bonificaţii din partea
ta.
Natural, īncuviinţă Somnul Protector lăsīndu-se
pe spate şi scoţīnd din buzunarul caftanului
o scobitoare.
Aş fi curios să ştiu ce.
A, o nimica toată. Am promis că voi organiza,
pentru adversarii lor politici, mici aventuri, ori
de cīte ori vor īncerca să traverseze lacul.
Şi vei organiza?
Nu mă īntreba, habar nu am amănunte tehnice
de felul acesta. Eu am semnat un acord de principiu.
Este posibil să auzi sau să citeşti
prin ziare că cutare sau cutare ambarcaţiune
cu destinaţia Filiaşi a luat brusc apă
şi că echipajul a fost silit să abandoneze
barca şi aşa mai departe, dar īţi
repet, nu voi avea cunoştinţă de
nici un caz concret.
Şi ce altceva ai mai promis?
Am mai promis sprijin efectiv pentru ca guvernul
favorabil mie să rămīnă şi să
conducă furnicile vinete ani lungi şi
fericiţi de acum īnainte.
Pisicīinele era cum nu se poate mai amuzat. Somnul
Protector īncepu şi el să zīmbească.
Ştii ce mă miră? īntrebă Pisicīinele.
Mă miră că nu-ţi pui niciodată
problema că un accident nefericit ţi se
poate īntīmpla şi ţie şi atunci toate
sforile pe care le tragi, toate aranjamentele tale
şi toate potrivelile sar īn aer. Multă
vreme m-am īntrebat dacă eşti un politician
sau un intrigant şi cred că acum īncep
să mă dumiresc.
Gavril, poţi să crezi ce vrei despre mine.
Te asigur īnsă că, īn spatele oricărei
mişcări pe care o fac, stă īn spate
binele regatului. Somnul īşi pusese solemn
mīna dreaptă pe piept. Se poate ca ceea ce
fac eu să pară o mare porcărie, dar
eu, īn forul meu interior, ştiu că sīnt
animat de cele mai bune intenţii, şi de
acest adevăr vă veţi convinge şi
voi odată şi odată. Poate că
atunci cīnd voi vă veţi convinge, eu nu
voi mai fi, adăugă Somnul Protector după
o pauză lacrimogenă.
Acum ce să zic, se dădu bătut Pisicīinele.
Īn faţa unor asemenea declaraţii nu pot
decīt să ridic paharul şi să beau
īn sănătatea ta. Teodosie, să bem
īn sănătatea Somnului Protector şi
a Lacului Rece, pe care, chiar dacă nu-l conduce
cu īnţelepciune, īl conduce mīnat de cele mai
bune intenţii.
Spunīnd acestea, Gavril goli cupa şi o puse pe
masă. Teodosie bău şi el şi
simţi că i se face somn. Pisicīinele se
aplecă spre urechea lui şi-i spuse cu
voce scăzută:
Ştiu că te plictiseşti, dar īţi
promit că imediat după petrecere, te duc
la cofetărie la Lămīiţa şi-ţi
cumpăr două mascote, o amandină şi
o baclava.
Ce, mai există Lămīiţa? īntrebă
Somnul ca să alimenteze conversaţia.
Sigur că da, īncuviinţă Pisicīinele.
Mda, credeam că au desfiinţat-o. Mai ştii,
mergeam la restaurantul ăla de vizavi, tot
pe bulevard, cum īi zicea
Cireşica.
Cireşica, mīncam fripuri, beam pīnă ne
făceam mangă şi pe urmă ne duceam
la Lămīiţa, unde era bordel.
Teodosie, du-te să te culci, dormi două
ore şi pe urmă mergem la cofetărie.
Lasă-l, Gavril, nu-l trimite, să ştie
şi el, că aşa se spunea, că
era bordel.
N-aveai de unde să ştii, ea numai un zvon,
şi de fiecare dată cīnd voiai să
verifici, se dovedea că erai beat mangă,
cum spui chiar tu, īl puse la punct Pisicīinele.
Tocmai ăsta e farmecul, zise Somnul, a cărui
limbă īncepuse să se īmpleticească.
Ăsta e farmecul. Să auzi un zvon şi
să nu-l verifici şi să te porţi
ca şi cum ar fi adevărat. Numai aşa
poţi să ţii ordine. Īţi spun
numai ţie, aşa, ca să ştii (vocea
Somnului deveni confidenţială), dacă
īmi permiteam să ignor sau să pun la īndoială
un singur zvon din cīte mi-au trecut pe la urechi,
acum eram de mult un schelet lucios pe fundul lacului.
Este sau nu este, adunătură de uneltitori?
răcni pe nepregătite Somnul, īntorcīndu-se
spre sfetnicii săi. Aceştia scăpară
furculiţele din mīini şi īncepură
din nou să tremure; īn timp ce doi dintre ei
īşi mişcau capetele afirmativ, ceilalţi
patru le scuturau a negaţie.
Lasă-i īn pace, zise cu lehamite Pisicīinele.
Mai bine să bem.
Să bem, nu zic, dar să ne şi veselim
şi să ne amintim cu plăcere de tinereţe,
spuse Somnul cu ochii tulburi, apoi continuă
să i se adreseze numai lui Teodosie. Să
ştii, iubitul meu copil, că la cofetăria
Lămīiţa era bordel la etaj şi se
intra prin cofetărie; dar nu te lăsau
să intri aşa, netam-nesam, căci era
doar pentru clienţii casei, cei cu dare de
mīnă, care intrau inocent, se plimbau prin
faţa vitrinelor cu cataife, amandine, nuga,
ecleruri, violete, negrese cu frişcă,
diplomaturi, rejansuri, şualacreme, amandine
am mai zis şi cu aerul că le ardea
de cumpărat, o īntrebau pe vīnzătoarea
grasă, cum o chema, Gavril? Geta?, cu mustaţă
şi basma, o-ntrebau dacă nu cumva, pe
līngă toate bunătăţile expuse
īn frigorificele vitrine, n-ar avea şi ciocolată
de casă cu cireşe. Sau cu vişine,
am uitat, că sīnt bătrīn şi beat
ca un porc (mai toarnă vin, Gavril). Şi
atunci vīnzătoarea făcea un gest ocult
cu mīna şi clientul dispărea prin perdeluţa
spre laborator. Şi acolo, pe mese din oţel,
cu cocă foietaj, frişcă şi zahăr
īmprăştiat pe ele, tinere fete, maxim
īn clasa a opta sau a noua, īmbrăcate sumar,
suceau făcăleţe şi atingeau
cu burta masa.
Eşti un porc libidinos, īi atrase Pisicīinele
Gavril atenţia, fără prea mare convingere,
ba chiar zīmbind unor umbre ale trecutului ce i
se īnvīrteau prin minte.
Somnul rīnji şi el şi īnchise ochii.
Sīnt bătrīn, dar īncă īn puteri, articulă
el cu greu şi mai ceru un pahar de vin. Aş
fi putut să am eu grijă de Teodosie. Tu
nici nu ştii, băiete, ce-ai ratat, asta
dacă nu punem la socoteală că, locuind
cu mine, ţi-ar fi crescut la ceafă o frumoasă
pereche de branhii şi ai fi respirat lejer,
ca noi, sub apă.
Sau am fi locuit aici īn casa asta şi ţi-ar
fi crescut ţie o pereche de plămīni, replică
neaşteptat Teodosie.
Somnul tresări, neplăcut surprins.
Īl vezi, Gavril, ce obrăznicătură.
Şi mai şi rīzi. Rīzi şi īncurajează-l
să-mi vorbească pe tonul ăsta. Dacă-l
creşteam eu cum ştiam eu, ar fi fost acum
un băieţel respectuos, fără
deprinderi urīte, ar fi fost ascultător, Gavril.
Şi ar fi condus regatul cu īnţelepciune.
Mai īntīi ca regent şi eu, bunul lui tutore,
l-aş fi călăuzit cu sfaturi apoi
ca rege īn plinătatea vīrstei şi tot
eu, umil sfetnic, i-aş fi şoptit la ureche
părerile mele bazate pe experienţă.
Ar fi īnvăţat să mă preţuiască,
Gavril, şi uite, la vīrsta asta ar fi condus
regatul fără grijă. Dar aşa,
ce situaţie īncīlcită! Tronul lui īl
vrea Otto; autoritatea lui este cum īi zice cīnd
se sparge un vas dar nu de tot fisurată,
furnicile visează la statul autonom şi
īţi jur, Gavril, că īl vor avea, prin
forţa lucrurilor le vor avea şi eu am
să-mi dau toată silinţa, īnainte
să apuci tu să semnezi vreun tratat lărgit,
eu nu sīnt un bou să mă pun cu forţa
lucrurilor iar eu eu urlă Somnul fără
veste, izbind īn masă şi deranjīnd alinierea
pe verticală a farfuriilor, īn loc să
am o bătrīneţe tihnită, trebuie să-mi
muncesc mintea, să semnez īnţelegeri secrete,
să obţin prin subterfugii şi chinezării
tactice ceea ce meritam de drept. Īn ochii cu pleoape
solzoase ai Somnului tremurară două lacrimi,
ca īn desenele animate japoneze. Te-am trădat,
Gavril, mi-am trădat suveranul, dar spre binele
lui. De tine nu-mi pasă. Ştii cīt īmi
pasă? Uite-atīta. Mă bucur īn definitiv
că te-ai ocupat tu de educaţia lui, ca
să vadă toată lumea īn ce hal a ajuns
regatul: dezordine, destrămare, ziare de scandal,
ai pierdut firele din mīnă, nici nu ţi-a
păsat de ele, cu ce te-ai īndeletnicit tu toţi
anii ăştia? Ai pescuit, ai curăţat
pădurile de pe domeniile regale asta o putea
face orice servitor dar tu n-ai servitori, l-ai
īnvăţat şi pe Teodosie să trăiască
cu venituri modeste, ca o slugă, ţi-ai
pierdut timpul ca să-i īmpaci pe Kaliopi şi
pe Samoil, doi bătrīni senili pe care eu i-aş
fi suprimat cīt ai zice peşte. Cīnd am să
am eu puterea ce-o să mai rīd atunci, pentru
că poate īţi īnchipui că momentul
acela e foarte īndepărtat, iar eu īţi
spun că e foarte apropiat cīnd am să
am eu puterea, nenorociţii ăştia
bătrīni o să atīrne cīt se poate de repede
īn două spīnzurători drăguţe,
şi pe tine, care ai pierdut timpul, am să
te zvīrl īn temniţele de la Filiaşi
ştii, mă duc cel puţin o dată
pe săptămīnă şi, cīnd am timp,
şi de cīte două ori pe săptămīnă
pīnă la malul de est al lacului ca să
văd cum zidurile groase şi pline de muşchi
ale pīrnăii se oglindesc īn apa lacului meu
al meu şi īn curīnd am să văd
şi faţa ta, din dosul unor zăbrele,
reflectīndu-se īn apă, şi pe Teodosie
īl las să aleagă dacă vrea să
fie predat lui Otto, care mi-l cere insistent
au! ce insistent mi-l cere sau rămīne rege
şi mă ascultă pe mine, īn definitiv
ce cer? Cer mult? Cīţi ani mai am de trăit?
Īnţelege-mă, Gavril, anii ăştia
din urmă vreau să conduc regatul, din
umbră, nu vreau să fie Bucureştiul
plin de statui cu Somnul Protector, nu vreau ca
numele meu să fie trecut īn manualele de istorie,
asta este o consolare pentru vanitoşi, eu vreau
doar să conduc, să cresc apele lacului
şi tot Bucureştiul să īnoate sub
apă şi să mă plimb bine-mersi
pe fundul unui lac mare pīnă la Valea Căpercilor,
care se va numi Malul Lintiţei, aşa m-am
gīndit să-i spun, şi īn nord pīnă
sub poalele cetăţii Ottoberg şi īn
est pīnă la Marea Noastră, căci aceasta
ne este dorinţa, noi, din voia noastră
mare Somn Protector peste Lacul Rece şi Sărat
şi Īntins de peste Capitală şi de
peste Livezile cu Meri, care meri, sub apă,
vor da la iveală fructe putrede.
Somnul īşi īnghiţi saliva de la colţul
gurii şi-şi roti privirile peste asistenţă:
trei din cei şase consilieri se priveau neliniştiţi,
alţi doi īnmărmuriseră şi păreau
să nu mai respire; ultimul deschidea spasmodic
gura şi elimina, la intervale regulate, cīte
o bulă de aer. Gavril rămăsese cu
faţa īn pumni cīt timp perorase Somnul şi
acum īşi revenea īncet din uluială. Lui
Teodosie i se făcuse frică şi evita
să se uite īn ochii peştelui. Se agăţase
de jiletca Pisicīinelui şi o strīngea din răsputeri.
Pisicīinele se aplecă spre el şi-i şopti
la ureche:
Lasă-l īn pace, vorbeşte aiurea. Apoi
adăugă: nu e aşa băiat rău
cum pare. Dar dacă bea peste măsură
spune prostii. Ştii, se adresă el Somnului
Protector, care, cu ochii pironiţi īn gol,
rămăsese pradă īnsufleţirii
sale, pentru vorbele astea aş putea să
te arunc eu īn temniţă, nu mīine, cīnd
poate ai să ai tu puterea, ci acum, cīnd o
am eu. Sau pot, legal, să-ţi scot dopul
de la bazin şi să te las să te sufoci
lent. Ştii asta?
Somnul clefăi cu indiferenţă de beţiv
şi, manevrīnd o pīrghie aflată sub măsuţă,
făcu draperiile ce-i decorau acvariul pe dinăuntru
să se desfăşoare pe sīrme şi
să acopere complet geamurile. La scurt timp,
din dosul draperiilor se auzi un sforăit masiv.
Chiar
dacă aş avea eu vreme să vă
scriu mai mult de două vorbe, n-aţi avea
voi vreme să le citiţi. Şi, de fapt,
nici eu n-am vreme să aştern pe hīrtie
toate lucrurile care mi s-au īntīmplat de o zi īncoace.
Dar cu atīt mai mult hotărīrea mea e straşnică:
activitatea conspirativă nu mă mai atrage.
Nici vīrsta pe care o am nu mai īmi īngăduie
o viaţă atīt de palpitantă, mereu
sub ameninţare. Visez la o bătrīneţe
tihnită şi cred că o merit după
o viaţă de luptă īn slujba cauzei.
Iertaţi-mă că vă scriu pe un
ton care poate să vi se pară dur, dar
nu ştiu cum să fac mai bine faţă
insistenţelor din scrisorile voastre. Īn plus, să nu credeţi că mă
retrag şi vă las de izbelişte descoperiţi.
T.P.P.M. Pisicīinele mi-a povestit toată īntrevederea
lui cu Somnul şi concluziile la care au ajuns
şi, deşi fruntea lui era īncreţită
de īndoială īn timp ce-mi povestea, eu cred
sincer că nu există motive de īngrijorare.
Somnul Protector a obţinut de la Teodosie ce
şi-a dorit dintotdeuna, anume prim-ministeriatul,
şi acum se retrage din joc. Fără
el, Otto este legat de mīini şi de picioare
şi la fel de primejdios ca un păianjen
cu picioarele īn ghips. Pisicīinele va sărbători
printr-un banchet cīt de curīnd īnţelegerea
pecetluită cu Somnul Protector, aşadar
nu mai avem a ne teme de nimic. Aşa stīnd lucrurile,
mi-am spus că nu e cazul să-l mai informez
despre activitatea noastră: fie şi numai
cuvīntul conspiraţie pe timp de pace şi
bună īnţelegere īngrijorează. Aşa
că vă sfătuiesc şi pe voi, acum
că s-au liniştit lucrurile, să strīngeţi
tabăra, să ştergeţi urmele şi
să vă reluaţi mineritul ca şi
cum nimic nu s-ar fi īntīmplat. N-aş merge
pīnă acolo īncīt să vă sfătuiesc
să faceţi publică activitatea noastră
de pīnă acum. E mai bine să nu se ştie
nimic, de vreme ce tot am rămas nedescoperiţi
pīnă acum. Arbaletele, săgeţile,
platoşele, fumigenele şi stiletele ascundeţi-le
la loc ferit, iar securile īngropaţi-le īn
sensul propriu şi cel figurat al cuvīntului.
Să aveţi grijă de voi, iubiţii
mei fraţi, şi tu, Ianis, şi tu, Iorgos,
şi tu, Telemah, şi spuneţi-i şi
lui Empedocle să fie cu grijă şi
să vegheze la sinuşii aceia capricioşi
cu care l-a īnzestrat bunul Dumnezeu şi să-şi
pună efedrină īn nas cu măsură,
căci dă dependenţă. Poate că
nu vă voi mai scrie, o vreme, īnsă de
la voi aştept oricīnd carte cu veşti bune
despre voi şi familiile voastre.
Pentru
ultima oară, poate, cu lacrimi īn ochii mei
bătrīni, scriu aicea jos:
Sănătate
şi frăţietate.
Capitolul
7. Unde Teodosie află ce viitor sumbru īl aşteaptă
A adormit? īntrebă Teodosie, arătīnd mai
mult cu bărbia spre acvariul cu draperii trase
din care se auzea sforăitul Somnului Protector.
Aşa face de cīnd īl ştiu, confirmă
Pisicīinele, nu fără oarecare tandreţe.
Se dă īn spectacol, plictiseşte pe toată
lumea, spune gugumănii, după care se culcă
cu nesimţire.
E adevărat ce-a spus că vrea să mă
dea lui Otto?
Cine ştie? Pot fi nişte aiureli de beţiv.
Sau poate fi adevărat. Nici eu nu ştiu
ce să mai cred.
Să-i īntrebăm pe ei, sugeră Teodosie,
indicīndu-i cu degetul pe cei şase consilieri.
Pisicīinele socoti că nu e o idee rea şi
culese din iarbă cele şase pīlnii acustice
pe care sfetnicii le aruncaseră la porunca
mai-marelui lor.
Peştii īnşurubară grăbiţi
dispozitivele şi primul sunet care se auzi
fu un răpăit accelerat bătăile
inimilor lor.
Să ne cruţi, mărite Pisicīine.
Să nu ne scoţi dopul!
Să nu porunceşti să plutim īn ciorbă.
Să te īnduri de noi, căci sīntem năpăstuiţi.
Să arăţi blīndeţe, aşa
cum se cuvine unui īnţelept.
Să vorbim mai īncet, ca să nu-l trezim
pe zbir, īi amendă ultimul sfetnic pe ceilalţi,
făcīnd cu mīinile semne de time-out.
Voi păreţi băieţi buni, le zise
Pisicīinele. Să staţi liniştiţi
şi să uitaţi tot ce aţi auzit
aici. Cīnd o să se trezească, nu o să
mai ştie nimic. Dacă vă īntreabă
ceva, să răspundeţi vag, mă
rog, vă pricepeţi voi mai bine la asta,
n-o să vă īnvăţ eu.
Peştii surīseră ruşinaţi, şi
cel mai īnalt īn rang dintre ei luă cuvīntul:
Vedeţi, zise el, ne-am făcut un renume
prost. Am spus-o īn taină de mai multe ori
şi o repet şi acuma (poate īnvăţătura
asta o să-i fie de folos măritului Teodosie),
e de ajuns să forţezi pe cineva să
mintă şi acela să accepte, pentru
ca, după aceea, compromisul iniţial să
se amplifice, să reverbereze, ca cercurile
pe suprafaţa apei cīnd arunci piatra, să
se facă tot mai mari şi tot mai mari.
Nu īnţeleg, spuse Teodosie, care, remarcīnd
că spusele peştelui conţin un sfat
care-l priveşte pe el, ascultase cu mare atenţie.
Vrea să spună, lămuri Pisicīinele,
că Somnul Protector īi conduce rău. Īi
obligă să mintă. Nu vrea să
audă decīt ce vrea el să audă. Dacă
nu hīrşt (Pisicīinele făcu un semn cu
degetul la baza gītului).
Hīrşt, aşa e, se animă peştele-consilier.
Vedeţi, chiar asta voiam să spun, numai
că nu mă pricep să vorbesc simplu,
am pierdut obiceiul, şi mă complic, enunţīnd
lucruri īnvăluite īn două şi īn trei
īnţelesuri, căci uit de unde am pornit
şi unde am ajuns, sau unde vreau să ajung
şi fără să-mi dau seama, vorbele
mele vorbesc fără mine şi o apucă
pe malul īn pantă al temenelelor alunecoase,
căci puţini au darul de a-şi păstra
vorbirea intactă, īnţeleaptă şi
la obiect ca īnălţimea ta, serenissime
Pisicīine, o, adevărat stăpīn al nostru.
Pisicīinele īl īntrerupse, atrăgīndu-i atenţia
că vorbele lui, īn acel moment, chiar asta
fac: o apucă pe malul īn pantă al temenelelor
alunecoase. Peştele īşi luă seama
şi tăcu, umilit şi obidit, iar lui
Teodosie i se făcu milă de el. Cum īnsă
nu ştia ce putea face ca să-l consoleze
pe amărītul locatar al acvariului, īl īntrebă
dacă nu cumva mai doreşte mīncare.
Bucuros, īncuviinţă acesta.
Şi noi am dori, spuseră ceilalţi
peşti īntr-un glas. Apoi, īn timp ce īnghiţeau
friptura şi-i lăudau gustul desenīnd cu
mīinile prin aer spirale de entuziasm, se plīnseră
cu glas scăzut şi gura plină de prostul
tratament de care aveau parte sub administraţia
Somnului Protector, acompaniaţi de sforăitul
egal al acestuia.
O scīrbă, stimate Pisicīine şi mărite
Teodosie.
Un satrap.
Un satrap, un satrap, un satrap.
Ne ţine flămīnzi şi ne īnjoseşte.
Ne spionează toate mişcările.
E bănuitor ca nimeni altul.
Bănuitor? Puţin spus. Ceva să nu-i
convină şi hīrşt.
Vrea să audă numai laude.
Dar să nu vă īnchipuiţi că e
simplu să-l lauzi. Dacă-l lauzi, devine
bănuitor. Şi atunci hīrşt.
Cīnd īi intră īn cap ceva, nu-i iese.
Ca de exemplu asta cu staţiunea de ape sărate.
Ce peşte de lac vrea la ape sărate, vă
īntreb eu.
Bună īntrebare. Care staţiune? Vrea un
loc īn care să ne extermine.
Cine nu se poartă corespunzător este trimis
īn concediu la ape sărate.
Nici unii din solii care au negociat īnţelegerea
cu Petrila nu s-a mai īntors de acolo.
Eu, personal, mă bucur că nu m-am numărat
printre ei.
Şi eu.
Şi eu.
Şi eu.
Şi eu.
Şi eu. Deşi, dacă te numeşte
ambasador, n-ai cum să refuzi.
Nu, pentru că e supărăcios din cale-afară,
şi atunci hīrşt.
Ştiţi, mărite gazde, care-i paradoxul?
Paradoxul vi-l spun eu.
Poftim, spune-l tu.
Vi-l spun eu. E că dacă e mulţumit
de serviciile tale te numeşte negociator, sau
ambasador. Şi toţi negociatorii lui, după
ce se īntorc şi-i predau īnţelegerea semnată,
dispar fără urmă. Fără
urmă.
Probabil că are impresia că-i ascund ceva
şi atunci īi ia la īntrebări mai cu amănuntul.
Nimeni nu rezistă la īntrebările mai cu
amănuntul.
Are nişte slujbaşi speciali pentru asta.
Īhī, īi vedeţi pe băieţii ăia
rezemaţi de pomi, cărătorii, băieţi
musculoşi şi fără creier? Bestii,
asta sīnt.
Sīnt surzi şi muţi, īnălţimile
vostre, staţi liniştiţi, altfel ar
fi nevoit să-i ia şi pe ei la īntrebări.
Pisicīinele se uită īndoit īnspre cei patru peşti
cu armuri de sticlă. Aceştia priveau neclintiţi
spre frunzele nucului.
Ideea e că cine intră īn mīinile lor,
iese cu minţile zburate din cap.
După care e trimis la sanatoriu la ape sărate
să se refacă.
Şi de-acolo nu se mai īntoarce. Oricum, mie
mi-a tremurat inima cīnd aţi venit ieri la
noi, dumneavoastră şi īnălţimea
sa, Teodosie, de frică să nu vă oprească
acolo prizonieri.
Şi mie.
Şi mie.
Mie nu, că nu eram de faţă, am fost
bolnav.
Şi eu.
Aha, mai daţi-vă voi bolnavi o dată
şi o să vedeţi ce-o să păţiţi.
Păi chiar am fost.
Atunci īţi urez multă sănătate.
Dacă te īmbolnăveşti de două
ori la intervale scurte, devii suspect
Şi atunci hīrşt.
Doamne fereşte. Ridic această cupă
pentru sănătatea tuturor celor de faţă.
Noroc.
Noroc.
Noroc.
Sănătate.
Noroc.
Să trăiţi şi voi, le ură
Pisicīinele, sorbind puţin vin. Aş vrea
să-mi spuneţi ce e adevărat cu Otto
şi ce nu.
Īn acel moment, Somnul Protector tuşi de două
ori şi īncetă să mai sforăie.
Sfetnicii lăsară grăbiţi furculiţele
din mīini şi se repeziră să deşurubeze
tuburile acustice, cu intenţia clară de
a le arunca la loc īn iarbă. Īnsă Somnul
Protector īşi reluă sforăitul după
draperii.
Cu Otto e mai grav decīt se aşteaptă luminăţia
ta.
Desigur, noi nu nu ştim nimic clar.
Nimic clar.
Numai din zvonuri, dar sīnt zvonuri pe care nu ne
putem permite să le ignorăm. Īnsă
se zvoneşte că o delegaţie de-a noastră
la care noi n-am luat parte
căci dacă luam, nu mai eram, a semnat
un pact cu Otto.
Asupra conţinutului există două versiuni.
Spune tu.
Una din posibilităţi e ca Otto să
controleze mai īntīi ţinutul Furnicilor Vinete.
Nu e nici o dificultate, atīta timp cīt la Petrila
se află noul şef al stabilimentului de
băi, numit după asasinarea celuilalt,
şi care este omul Somnului Protector. Īn urma
acestei mişcări
De-abia īn urma acestei mişcări
Poftim: de-abia īn urma acestei mişcări,
Rīul Sărat va fi sub control şi golful
Balenei va deveni sărat ca marea.
Īn schimb, Otto vrea capul măritului Teodosie.
Nu īl vom lăsa.
Īl vom apăra cu piepturile noastre.
Ar fi bine să putem, dar uitaţi-vă
la noi.
Aşa e, facem pe noi de frică.
Ne e scīrbă de noi.
Lăsaţi, nu vă cere nimeni, īi consolă
Pisicīinele. Care e a doua posibilitate?
E un zvon mai puţin credibil decīt primul.
Chiar foarte puţin credibil.
Īl enunţăm aşa, pentru că nu
putem să-l ignorăm.
Se pare că īnţelegerea e ca Somnul Protector
să permită flotei lui Otto să navigheze
pe Lacul Rece
Putem să-i spunem Lacul Sărat?
Pisicīinele scăpă furculiţa din mīnă.
Īn mintea lui se făcu lumină şi toate
zvonurile care-i zumzăiau prin cap se aşezară
cuminţi īn faţa lui (unele aveau forma
unor ouă, altele se cerneau ca făina,
cele mai multe erau zgrunţuroase ca zahărul).
Pisicīinele īncepu să pună ordine īn gīnduri:
sparse ouăle, turnă puţin cīte puţin
făina, lăsă zahărul deoparte
pentru a-l īncorpora mai tīrziu, şi pentru
el, din acest moment, glasurile consilierilor se
estompară iar conţinutul celor spuse de
ei deveni neclar.
căci transportoarele lui Otto nu pot duce
atīta.
Şi trupe şi arme e prea mult.
Dar tu īţi dai seama despre ce arme este vorba
dacă un şlep nu poate să plutească
normal?
Grele.
Grele? Nu grele foarte grele.
Īn schimbul promisiunii că Lacul se va extinde
peste sud, visul de aur al Somnului.
Nu s-ar mai trezi.
Ha, cum ar fi să-l găsim cīnd tragem perdeaua
plutind cu burta īn sus?
Aoleo, nici īn visele mele cele mai īndrăzneţe
nu m-am gīndit la asta.
Īn mintea preocupată a Pisicīinelui, planurile
urzite de Somnul Protector căpătaseră
deja consistenţa vīrtoasă a aluatului
de cozonac. Luă zahărul şi-l dizolvă
mental la foc mic, apoi īl turnă īncet īn cocă.
Glasurile īndepărtate ale peştilor consilieri
īl deranjau acum, căci īi īntrerupeau concentrarea.
separat, a īncheiat un pact cu Filiaşiul.
Fără ştirea lui Otto.
Evident că fără ştirea lui Otto.
De ce evident? Era important de precizat.
Īn fine īn care le promite furnicilor să
īnceapă lucrările la canal dacă acestea
īl ţin, fără ştirea lui Otto,
pe īnălţimea sa Teodosie īntemniţat
īn turn.
Mai spune o dată, zise brusc Pisicīinele, ridicīnd
ochii spre consilieri.
Să-l arunce īn Turnul Filiaşiului.
Vă rog puţină linişte. Pisicīinele
īnchise ochii (este de presupus că īn spatele
pleoapelor sale, cozonacul de intrigi se desăvīrşea).
Sfetnicii tăcuseră mīlc şi acum īl
priveau pe Pisicīine cu răsuflarea tăiată.
Teodosie uitase de negrul viitor pe care peştii
i-l descriseseră şi aştepta şi
el rezultatul gīndirii Pisicīinelui. Acesta clipi
de cīteva ori, apoi se īntoarse spre Teodosie cu
o faţă nespus de īngrijorată.
Nu mai căsca gura īl īmpunse el cu degetul
īn coaste. Stai aşa şi uiţi de tine.
Du-te, strīnge-ţi lucrurile, fă-ţi
o valiză, vin şi eu īn casă imediat.
Cum Teodosie īl privea cu mirare, Pisicīinele se crezu
īndreptăţit să adauge:
E grav, serios că e grav. E mai rău decīt
mi-am īnchipuit. Trebuie să dispari cīt de
repede se poate. Mergem la Kaliopi, sau la Minotaur,
sau stăm ascunşi īn Bucureşti, vedem
noi. Nu ne putem permite să pierdem timpul.
Şi Gavril, parcă pentru a dezminţi
cele spuse, īşi mai turnă vin şi
continuă gīnditor.
Ce prost am fost
Īn felul lui, Somnul are dreptate:
datoria mea era să veghez la bunul mers al
treburilor īn regat şi să am grijă
de tine. Şi eu ce-am făcut? M-am bizuit
pe toţi şi pe veştile care-mi veneau
de la ei, īntotdeauna bune şi liniştitoare.
Şi m-am culcat pe-o ureche şi m-am ocupat
de agricultură şi-am pescuit şi am
lăsat mintea să-mi ruginească. Zvonuri
nu sīnt zvonuri decīt luate separat. La un loc,
alcătuiesc adevărul: toate īnţelegerile
Somnului există. Şi cu guvernul de la
Petrila, şi cu Otto, şi cu Filiaşiul.
A stat acolo, īn īntunecimea lacului, şi a
gīndit un plan. E un plan fără cusur.
Tu eşti prea mic ca să īnţelegi.
Ţine minte doar atīt: orice mişcare face
cineva acum, fie el Otto, sau furnicile vinete,
sau furnicile verzi, sau tu, sau eu, e īn avantajul
Somnului. Orice se īntīmplă, Somnul Protector
cīştigă. Teoretic.
De ce? īntrebă Teodosie nedumerit.
Pentru că toate īnţelegerile care s-au
făcut prin regat trec prin el şi tu eşti
marfa de schimb. Fă-ţi bagajul, plecăm
la Bucureşti.
La Lămīiţa?
Nu ne arde nouă de Lămīiţa, spuse
Pisicīinele posac şi cu minţile aiurea.
Deşi, se lumină el, să ştii
că nu-i o idee rea. Īn orice caz, e mai bine
decīt nimic. De acolo am putea să ne pierdem
urma.
Gavril căzu la loc pe gīnduri. Apoi īşi
goli cupa, o puse pe masă cu aerul că
vrea să o īnşurubeze acolo şi arătă
cu degetul spre acvariul din care se auzea sforăitul
gros:
Somnul Protector ne-a trădat.
Teodosie, care ajunsese deja la scările cu care
se deschidea terasa, se īntoarse din drum şi
arătă şi el spre acvariu:
Hai să-i scoatem dopul.
Ar fi o idee, şi am termina acum cu toate necazurile,
răspunse Pisicīinele.
Cei şase consilieri deveniră extrem de atenţi.
Gavril se ridică de pe scaun şi se deplasă
cu paşi măsuraţi spre bazinul īn
care Somnul Protector īşi făcea siesta.
Īn dreapta bazinului, īn josul lui, se afla un fel
de cep etanşat şi el cu cauciuc, iar pe
cep se găsea īnşurubat un capac. Pisicīinele
se aplecă şi īncepu să-l deşurubeze.
Acesta, bine uns, probabil, nu scīrţīi.
Īn liniştea care se lăsase, nu se auzea
decīt fīşīitul liniştitor al frunzelor
de nuc, sau o muzică īn surdină, plină
de tensiune (dacă această carte ar fi
fost film).
Deşurubează capacul, mărite Pisicīine,
nu mai sta, şopti primul sfetnic.
Gavril tresări, īl privi pe consilier şi
se ridică, lăsīnd dopul la locul lui.
Ne cunoaştem de cīnd eram copii. Nu pot să-i
fac asta. Dacă este să īnvingem, o să
īnvingem luptīnd cinstit. Să nu profiţi
niciodată de somnul duşmanului tău.
Şi dacă vom pierde, iubite Teodosie, o
să ne mīngīiem cu gīndul că am pierdut
din greşelile şi nebăgările
noastre de seamă şi că acestea sīnt
singurele noastre neajunsuri. Du-te, Teodosie, şi
strīnge-ţi lucrurile. Şi uită-te
bine la locurile aceastea, căci nu se ştie
cīnd o să le mai vedem.
Teodosie urcă īn fugă treptele terasei,
iar cei şase consilieri aclamară cu destulă
īndoială discursul eroic al Pisicīinelui.
Pe cuvīntul meu că n-a vorbit rău luminăţia
ta.
A vorbit bine, dar ca pentru alte timpuri. Mai curīnd
cīştigi īntrebuinţīnd vicleşugul.
Īnălţimea sa este Pisicīinele vremurilor
ce vor să vină.
Măcar de-ar fi aşa, dar n-o să fie.
Adică de ce n-o să fie?
Pentru că īţi spun eu că n-o să
fie.
Ascultaţi-mă puţin, zise Pisicīinele
ocolind masa şi apropiindu-se de acvariile
consilierilor. Nu sīnt īndreptăţit să
vă cer ceva, şi cu atīt mai puţin
să vă dau sfaturi. Aş dori totuşi
să nu vă lăsaţi omorīţi
pe capete de somn. Şi nu mă refer la voi,
īn particular, ci la toţi peştii din lac
care s-au săturat de domnia lui. Organizaţi-vă,
luptaţi, dacă sīnteţi īn stare. Peştii
care vor să se revolte să ştie că
au sprijin īn mine. Aşa să le spuneţi.
Da?
Peştii căzură pe gīnduri.
Pisicīinele Gavril aşteptă un răspuns
din partea lor, apoi, văzīnd că acesta
īntīrzie, īl apucă pe Teodosie pe după umeri,
īi ridică de jos valiza Ce-ai pus īn ea,
pietre? privi casa cu acoperişul lucitor
din ardezie, nucul, grădina şi apusul
de soare şi, trecīnd pe līngă cei patru
cărăuşi indiferenţi, o apucă
pe alee. Teodosie īl urmă, călcīnd pe
dale, atent ca fiecare pas al lui să corespundă
cīte unui pătrat. Să atingă, fie
şi numai cu vīrful piciorului, interstiţiile
din care răsăriseră mănunchiuri
de iarbă i s-ar fi părut o nenorocire.
Pisicīinele īl aşteptă să iasă
īn drum, apoi trase poarta īn urma lui.
Domnului
Director al Stabilimentului de Băi
Stimate
domnule Director, declar că am luat la cunoştinţă
cele conţinute īn ordinul de deplasare pe care
aţi avut bunăvoinţa să mi-l
īnmīnaţi şi, oricīt de mīhnit aş
fi să părăsesc Petrila, mă supun
voinţei poporului meu. Aşa cum ştiţi,
misiunea īn care sīnt īncepīnd de astăzi implicat
presupune riscuri şi īndatoriri majore, prin
natura ei şi prin numărul mare de agenţi
pe care i-aţi distribuit īn subordinea mea.
Vă rog, deci,
să-mi aprobaţi următoarele
cereri, pe care, separat de corpul prezentei, le-am
īnscris īntr-o listă pe care am depus-o cu
număr la registratură: 1. o sumă
de bani, atīţia cīţi veţi socoti
de cuviinţă, pentru cheltuielile curente
de călătorie şi avīnd īn vedere că
viaţa la Bucureşti este mai scumpă;
2. accesul la magazia de efecte a unităţii
pentru a mă echipa corespunzător misiunii
ce mi-a fost īncredinţată, anume: una
bucată parpalac café au lait cu revere late
după care să mă pot la limită
piti, una bucată pălărie culoare
idem cu boruri largi, un costum mărime 52 din
serj verde nu are importanţă croiala,
una pereche mīnuşi că să nu las amprente,
una pereche pantofi maro moi; 3. un paşaport
fals de negustor sub care să-mi ascund identitatea,
căci, aşa cum aţi fost informat,
furnicile vinete care intră īn capitală
cu interes de afaceri sīnt mult mai bine văzut
decīt celelalte, care cīteodată nu sīnt primite
dincolo de Zid, iar dacă sīnt, au probleme şi nu sīnt nici măcar servite īn localurile
publice, cum ar fi barurile sau restaurantele, dar
această situaţie se va schimba să
sperăm; 4. un pistol marca Egreta cu īncărcător
dublu (2X9) pentru cazul īn care va trebui să-mi
apăr viaţa. La aceste cereri legate strict
de desfăşurarea misiunii aş dori
să adaug īncă una, care mă priveşte
personal. Această misiune nefiind, repet, scutită
de riscuri, aş dori ca īn cazul īn care neprăvăzutul
se īntīmplă şi eu cad la datorie, familia
mea formată din soţie, mamă paralizată
şi paisprezece copii să treacă pe
subzistenţă din fondurile statului. Cum condiţiile eventualei
mele morţi nu pot fi dezvăluite, căzīnd
sub incidenţa secretului de stat conform decretului
26/64, paragraful 2, vă rog să comunicaţi
familiei că am căzut la datorie.
Trăiască
Provincia Semiautonomă a Furnicilor.
Capitolul
8. Lupta de la Lamīiţa
Cei şase consilieri deveniseră, o dată
cu lăsarea completă a serii, mai zgomotoşi.
Īi convinseseră prin semne, după eforturi
susţinute ca să le atragă atenţia,
pe cei patru peşti cărători să
se apropie de masă şi să le mai toarne
vin şi mīncare īn acvarii, şi acum, după
ce goliseră cīteva din garafele şi platourile
de pe masă, discutau cu totală nepăsare,
la lumina lampioanelor care spīnzurau pe fire de-a
latul curţii, despre eliminarea prin asasinat
a Somnului Protector. Īn minţile lor inflamate
de discursul Pisicīinelui, īnfiinţaseră
o organizaţie secretă, asupra numelui
căruia nu reuşiseră să se pună
de acord Caraşii roşii fusese una
din propuneri cu un statut īn treizeci şi
patru de puncte (separarea puterilor īn lac, libertăţi
cetăţeneşti, independenţă
de opinie, desfiinţarea poliţiei secrete
etc.) şi un marş revoluţionar ale
cărui versuri le inventaseră pe rīnd,
fiecare adăugīnd cīte o idee sau cīte un īndemn,
le cizelaseră, le făcuseră să
rimeze aproximativ. Anumite fragmente ale cīntecului
se sprijineau pe nişte minuni prozodice, de
un efect strălucitor, obţinut din ingambamente
delicate şi prin schimbări de ritm care
creau gol īn stomac. Cīnd marşul fu aproape
gata, cei şase făcură semn cărăuşilor
să īi alimenteze cu vin, iar primul consilier
se ridică īn picioare şi īncepu să
cīnte, la īnceput ezitant, apoi cu din ce īn ce
mai multă trăire:
Marşul sfetnicilor revoluţionari (tango)
Pe sub ierburi de lac unduioase
Printre lintiţi, mătase şi mīl
Sīntem noi, peşti viteji, sīntem şase
Consilieri, peşti viteji, şi din mīl
Luptăm pentru iarba cu frunze lucioase
Cu frunze subţiri de tarhon,
Luptăm, ay!, ca iarba cu frunze lucioase
Cu frunze subţiri ca cele cu care se asezonează
borşul
de peşte şi se numesc tarhon,
Să devină roşie ca steagul
De la nuestra revolución.
Jurăm! de-ar fi să pierim la ape sărate,
Jurăm! de-ar fi să plutim cu burţile-n
sus,
Jurăm! de-om fi garnisiţi cu legume tocate
Cu piper, oregano, mărar, hibiscus,
Jurăm:
chiar dacă soarta ne face tuslama,
Mărite Somn Protector, te vom asasina.
Sub lacul ceţos ca oglinda
Prin pietre, cochilii şi mīl
Sīntem noi, curaţi ca oglinda.
Prin sīngele alb ca iaurtul
Pe care īl vom vărsa,
Prin sīngele-albastru ca apa
Sau ca acea băutură dubioasă la gust
care
se extrage din fructul de curaēão
Vom ţine īn priză avīntul
De nossa revoluēão.
Jurăm! Chiar de-ar fi să murim la Filiaşi
Jurăm! Chiar de-ar fi să pierim asfixiaţi
Jurăm! Cu boia, ciulama, ardei graşi, papanaşi
Dacă o fi să fim asezonaţi
Jurăm:
chiar dacă soarta ne face tuslama,
Mărite Somn Protector, te vom asasina.
La neruşinatul refren se asociară şi
ceilalţi peşti, ridicīndu-se solemn īn
capul oaselor şi zbierīnd din răsputeri
īn tuburile acustice. Cīnd terminară de cīntat,
se prăbuşiră la loc īn scaune, īşi
făcură semne fraterne prin geamuri, se
īmbărbătară, mai chicotiră un
pic, apoi traseră prudent cu ochiul spre acvariul
Somnului Protector. Acesta dăduse perdeluţele
la o parte şi īi privea cu răceală.
Ştiţi, zise el, īmpingīnd absent mai īntr-o
parte nişte fărīmituri de pīine care pluteau
la şase centimetri deasupra mesei lui, īntotdeauna
am regretat că n-am talentul de vorbitor al
bunului Pisicīine. Mi-am zis: de ce n-ai şi
tu darul ăsta de a-i īnsufleţi pe ceilalţi
cu vorbe nobile, care să sădească
īn ei sentimente de dreptate şi cinste, care
să-i unească sub un stindard, să-i
adune laolaltă pentru o cauză, să-i
facă să se sacrifice pentru un oţel.
Am zis oţel? Pentru un ţel. Să
ştiţi că am regretat, poate nu s-a
văzut pe mine, dar īn sufletul meu am regretat.
Asta e: cīnd nu eşti īnzestrat cu astfel de
talente, īncerci să supravieţuieşti
cum poţi. Īţi dezvolţi creierul,
gīndeşti mai temeinic, uneori gīndeşti
mai multe mutări īnainte, şase, şapte,
cīte trebuie, anticipezi mutările celuilalt,
īţi alegi bine oamenii de care te īnconjuri,
eşti atent la cine sīnt sfetnicii tăi.
Rezultatul este de cele mai multe ori acelaşi,
dacă nu şi mai bun. Oricum, şi īntr-un
caz, şi-n celălalt, masele se pun īn mişcare:
cīnd vorbeşte Pisicīinele, pentru că un
fior īi străbate pe toţi, şi inimile
lor bat īn acelaşi ritm; īn cazul meu, pentru
că aşa trebuie, pentru că evenimentele
sīnt de aşa natură. Să luăm
numai un exemplu. Am să fac un singur semn
şi oştile lui Otto vor porni spre malul
de Nord al Lacului Rece. Un alt semn, şi o
vor apuca īnspre furnicile vinete. Le vor cruţa,
dacă spun eu aşa. Le vor face una cu pămīntul,
dacă degetul mijlociu al mīinii mele drepte
se va ridica īn sus. Dacă ridic īnsă mīna
stīngă, munca la Canalul Filiaşi Marea
Noastră īncepe de mīine. Detaşamente nenumărate
de furnici-brigadieri vor īnfige cu cīntec lopata
īn pămīntul moale din portul Filiaşi.
Las mīinile-n jos dintr-o dată şi toate
oştirile, toate măcelurile, toţi
brigadierii, toţi, pīnă la unul se opresc.
Īngheaţă. Īncetează orice activitate.
Şi asta fără nici un discurs. Fără
onoare, cinste, īnsufleţire şi alte farafastlīcuri,
bune pentru fleoarţe lăcrămoase care
cīntă să-mi spargă urechile şi
votează sub ochii mei statute la organizaţii
secrete care au ca scop? Somnul Protector īşi
īnălţă glasul şi privi ţintă
spre consilierii săi să mă suprime
pe mine.
Dacă Teodosie ar fi fost de faţă, ar
fi putut constata şi reţine pentru viitor,
observīnd culoarea pe care o căpătase
apa din acvariile sfetnicilor, că excrementele
de peşte sīnt verzi.
Īnsă Teodosie era departe şi urca, mīnă
īn mīnă cu Pisicīinele, cele două trepte
dinspre stradă ale cofetăriei Lămīiţa.
Deşi bulevardul, atīt īnspre rond, cīt şi
īn jos spre Cişmigiu, era luminat corect, becurile
īn dreptul cofetăriei erau fie arse, fie, pur
şi simplu, deşurubate din fasungurile
lor. De cealaltă parte a străzii care
intersecta bulevardul, Liceul Lazăr se căsca
īn beznă, cu toate luminile stinse, īn afara
unui bec de neon īn formă de pară ce făcea
să sticlească roşiatic bucăţile
de mică din pavaj. Īn diagonală cu liceul,
la restaurantul Cireşica, din firma scrisă
cu litere groase de plastic, nu erau aprinse decīt
literele C, R şi A. Cra, cra făceau
ciorile care se foiau īn stol şi se desenau
īntunecos pe cerul de deasupra casei Universitarilor.
Teodosie apăsa clanţa rece şi īmpingea
uşor uşa cu geam a cofetăriei. Dinăuntru
venea un miros dulceag de vanilie, glazură
de ciocolată şi soluţie subţire
de clor. Teodosie se gīndea la cei şase consilieri
ai Somnului Protector şi la felul īn care spusele
lor īi schimbaseră atīt de brusc viaţa.
Primul Consilier īşi luă inima īn dinţi
şi, īn pauza care se lăsă după
ce Somnul puse punct amarului discurs, īşi
drese glasul pentru a furniza oarecari explicaţii.
Īnsă Somnul le făcu tuturor sfetnicilor
semn să arunce tuburile acustice şi aceştia
se conformară īn viteză. Din intenţiile
primului consilier nu rămaseră la vedere
decīt nişte bule de aer ce se ridicară
spre suprafaţa acvariului şi dispărură
destul de repede.
Să vă spun eu ce e cu nobleţea, īşi
instrui Somnul supuşii, īn timp ce tuburile
cădeau īn iarbă. Nobleţea este īn
strīnsă legătură cu prostia. Acea
persoană proastă care v-a īnsufleţit
şi a sădit īn voi revolta (pentru care
veţi plăti imediat), a avut şansa
să desfacă dopul şi să scape
de mine pentru totdeauna. Acuma, sincer, nu pot
să jur că l-aş fi lăsat pīnă
la capăt, dar mărturisesc că am fost
curios să văd cum va proceda. Era la un
pas de asasinatul politic, de asasinatul īnsufleţit
de cele mai bune intenţii, şi a ratat.
Că să vezi, că copilăria petrecută
īmpreună, că e mai cinstit să-ţi
īnfrunţi duşmanul dīndu-i şanse egale
Mizerii. Şi-au strīns catrafusele şi au
fugit. Or, vă rog să mă credeţi,
fuga are īnotătoare scurte, cum spune un vechi
proverb de la noi, şi vă pot asigura,
scumpi ascultători, că Lămīiţa
este punctul terminus al modestei lor escapade.
Pisicīinele intra prudent īn cofetărie, cercetīnd
minuţios clienţii aşezaţi la
mese: doi şcolari cu mucii atīrnīnd pīnă
aproape de piepţii cămăşilor
pepit duceau mecanic spre guri linguriţele
cu cremă, le lingeau şi apoi īşi
sorbeau cu voluptate nasurile; o gravidă gīfīia
uşor la a doua masă de līngă fereastră
se lăsase pe spate ca să īşi odihnească
burta şi mīnca flanc cu ciocolată; la
masa imediat următoare, cum privea Pisicīinele
spre perdeaua care separa spaţiul public al
cofetăriei de laborator, o furnică cu
mīnuşi şi pălărie cu boruri
largi citea Monitorul de Petrila. Aştepta
probabil să i se răcească cafeaua,
dar lectura o captivase şi uitase de cafea,
căci din ceaşca stacojie cu buline negre
nu ieşea nici un abur. Dintre mesele rīnduite
de cealaltă parte a vitrinelor cu prăjituri,
doar două erau ocupate: şase furnici verzi
lipiseră cele două mese, fumau chiar sub
o plăcuţă pe care scria fumatul
interzis şi discutau cu voce joasă. Cīnd
īi văzuseră intrīnd pe Teodosie şi
pe Pisicīine, tăcuseră şi īşi
pironiseră, ca la comandă, ochii īn farfurii.
Pisicīinele găsea amuzant faptul că toate
cele şase furnici comandaseră ecler cu
vanilie.
Alergi cīt de repede poţi şi dai semnalul
de acţiune, īl povăţui Somnul Protector
pe unul din cei patru cărători. Să
deplaseze agenţii la Lămīiţa şi
să-i prindă acoolo. Să aibă
grijă să nu dea de bănuit, nu de
alta, dar furnicile nu mi s-au părut niciodată
sclipitoare. Să aştepte frumos īn cofetărie
la o masă, să comande cīte un ecler cu
vanilie şi, cīnd Pisicīinele se aşteaptă
cel mai puţin, să-l salte pe Teodosie
şi să dispară. Reaminteşte-le
cum ne-am īnţeles: pe Teodosie īl vreau viu,
iar Pisicīinele, dacă se opune, n-are decīt
să crape. Nu mă prea interesează.
Cărăuşul dădu din cap că
a memorat ordinul şi dispăru alergīnd
pe poartă. Somnul Protector se īntoarse spre
consilieri şi le examină figurile turtite:
Ce, credeaţi că n-aude? Aude. Aud foarte
bine toţi patru. Ceea ce vă va fi īnvăţătură
de minte. Īntotdeauna să te ghidezi după
următoarea lege: toate zvonurile sīnt demne
de crezare. La aceasta, există un corolar:
nu toate zvonurile sīnt demne de crezare. Eu după
asta m-am ghidat īn viaţă.
Somnul Protector trase de la brīu un ceas, privi acele
şi constată muţumit:
Avem timp destul. Oare ce-or face acum fugarii noştri?
Pisicīinele avansa cīţiva paşi īn incinta
cofetăriei, cu gīndul să-l prindă
discret de mīnecă pe Teodosie care se postase
īn faţa vitrinelor cu dulciuri şi captase
deja zīmbetul amabil al vīnzătoarei şi
să-l tragă afară. Īn spatele lui,
uşa de la intrare se auzea deschizīndu-se.
Pisicīinele se īntorcea şi vedea īndreptīndu-se
spre ei un grup de patru furnici, toate cu mīinile
drepte adīnc īnfipte īn buzunarele de la piept ale
parpalacelor, se răzgīndea şi, īn loc
să-l tragă pe Teodosie, īl īmpingea zīmbind
către vīnzătoare; Teodosie comanda două
baclavale, o amandină şi un suc, Pisicīinele
cerceta īngrijorat īn toate părţile după
o masă la care să se poată retrage,
cele patru furnici se aşezau la rīnd după
Teodosie şi īşi extrăgeau īncet mīinile
din buzunarele de la piept, Pisicīinele cobora mīna
spre prăselele săbiuţei ascunse īn
pantalonii săi largi, apoi īl vedea pe Teodosie
părăsind coada, īn mīini cu trei farfurii
şi cu o sticlă de suc strīnsă īntre
braţ şi piept; īn mīinile furnicilor luceau
maroniu patru portofele de piele identice, patru
ecleruri de vanilie, cereau furnicile, şi Pisicīinele
īl conduse pe Teodosie la ultima masă de līngă
geam, avīnd grijă să ocupe locul cel mai
apropiat de draperie.
Somnul Protector căscă masiv.
Aşteptarea fără preocupare mă
ucide, zise el. Băieţi, nu mai rezemaţi
copacul şi turnaţi aicea nişte vin.
Nu-i urīt aşezată reşedinţa,
constată Somnul, privind de jur īmprejur, atīt
cīt īi permitea lumina scăzută de afară,
lumina limitată a lampioanelor şi lumina
pe care o filtra sticla verzuie şi apa deja
tulbure a acvariului. Īn curīnd (sper ca acea zi
să nu fie extrem de īndepărtată)
acesta o să fie noul fund al lacului, şi
atunci poate că am să mă stabilesc
aici. Ce ziceţi?
Consilierii scuturară toţi aprobator din
capete, deşi Somnul nu-i īnvrednici cu privirea.
Părea preocupat de o idee:
Niciodată nu e simplu să gīndeşti
o campanie militară. Totuşi, oricīt de
complicat te-ai gīndi, īntotdeauna se găseşte
cineva care să se gīndească la ce te-ai
gīndit şi tu şi să-ţi dejoace
planurile. De aceea, cel mai bun lucru este să
te gīndeşti la mai multe campanii militare
deodată. Sigur că este mai greu, dar cīteodată
poţi avea norocul ca lucrurile să se simplifice
de la sine, aşa cum se reduc termenii identici
ai unei fracţii: hīrşt, tai de aici, hīrşt,
tai de acolo.
Pisicīinele, care pīndea concentrat mişcările
celor două grupuri de furnici verzi din celălalt
capăt al cofetăriei, nu avea cum să
nu observe semnul din cap pe care cele zece făpturi
īl făceau īn acelaşi timp şi la care
furnica cu pălărie, parpalac maroniu,
ziar şi cafea de la masa vecină lui Teodosie
a părut să răspundă. Īn urma
semnului, grupurile s-au ridicat scīrţīindu-şi
scaunele pe gresia cofetăriei, iar furnica
izolată a īmpăturit ziarul şi s-a
īntors spre Pisicīine, cu ceaşca de cafea īn
mīnă, chipurile ca să īntrebe ceva. Cu
această ocazie, a avut neplăcuta surpriză
să vadă, sub ochii ei bulbucaţi,
luciul săbiuţei Pisicīinelui, iar cīnd
lama i-a pătruns pīrīind pe sub rădăcina
nasului şi s-a īnţepenit īn osul occipital,
furnica n-a spus decīt ah, a scăpat ceaşca
cu fafurioară cu tot pe jos şi a strīns
cu foşnet pumnul īn care ţinea ziarul.
Cei şase sfetnici căzuseră īn genunchi
şi, bolborosind cu băşici, implorau
mila Somnului Protector. Acesta făcu īnsă
cărăuşilor semn să scoată
dopurile acvariilor īn care trădătorii
tremurau ca varga. Cīnd apa īncepu să se scurgă
īn iarbă şi formă şase pīrīiaşe
ce se uniră şi se īndreptară spre
tulpina nucului, sfetnicii renunţară la
zbīnţuieli şi se trīntiră pe fundul
acvariilor, cu boturile īn mīl, ca să-şi
prelungească pīnă la ultima picătură
(īn cazul peştilor, aceasta nu este o figură
de stil) viaţa.
Somnul Protector īşi mai trase o dată ornicul
de la brīu şi mormăi satisfăcut.
La ora asta, bunul meu prieten din copilărie
zace mort pe dalele reci ale unei sordide cofetării
bucureştene. Ce soartă. Şi din ochi
i se desprinse, pentru a o lua īn sus, o lacrimă.
Pisicīinele se descotorosea de furnica inertă
care i se prăbuşise īn braţe cine
i-ar fi văzut, ar fi zis că sīnt doi vechi
prieteni după o greu suportată despărţire
şi făcea acest lucru răsucindu-se
din ce īn ce mai repede şi răcnind īnspăimīntător.
Din capul furnicii izvora intermitent sīngele albicios
şi, cum se rotea Pisicīinele, sīngele se dispunea
pe geamuri, pe vitrina frigorifică, pe pereţii
cofetăriei, pe mutrele uluite ale celorlalte
furnici, care īnlemniseră. Apoi furnicile cu
parpalace īl vedeau pe Pisicīine cum eliberează
corpul furnicii cu mīnuşi şi ziar (pălăria
īi căzuse de mult sub masă), vedea cum
corpul mort zboară prin aer, tot mai mare,
măturīnd īn rotire cu picioarele paharul cu
linguriţe de aluminiu aşezat de vīnzătoare
pe vitrină. Teodosie vedea acelaşi lucru,
īnsă invers, cum corpul tot mai mic īn depărtare
al furnicii cu mīnuşi loveşte īn rotire
grupul celor zece şi scoate doi din luptă.
Cling, făceau linguriţele cīnd atingeau
dalele reci ale cofetăriei.
Cei doi şcolari īşi terminau degrabă
cremele şi se lăsau la pămīnt, apoi
se tīrau afară pe coate, īn timp ce gravida
se ridica ameninţător de la masă
şi-şi sălta impudic bluza de pe burtă.
Surpriză, căci din locul burţii desfăşura
o ditai bilă cu mīner şi lanţ, pe
care o rotea prin aer şi izbea cu sete īn furnica
ce se afla cel mai aproape.
Teodosie īncremenise de uimire cu o secundă īnainte
să introducă linguriţa īn gură.
Scandalul īi surprinsese şi-i paralizase gestul
entre la coupe
et les lèvres. Vedea două furnici
sărind asupra falsei gravide şi pe acesta
īnlăturīnd-o pe prima furnică cu braţul
īnarmat. Bila cu ţepi se īnfigea acum cu bufnet
īn parpalacul de culoarea oului de raţă
al celeilalte, īn timp ce furnica răpusă,
cum stătea cu spatele pe masă, scotea
cu icnete de muribund din buzunar un pistol automat
şi trăgea īn burta care nu adăpostea
nici un bebeluş, unul, două, trei, patru
focuri īnfundate şi isterice.
Pisicīinele Gavril răcnea din răsputeri
(acest strigăt va fi consemnat īn cronicile
ulterioare ale regatului ca strigătul de lupt-al
Pisicīinelui) şi dădea fuga spre furnica
īnarmată, retezīnd, īn saltul lui, din zbor,
cu sabia, alte două mīini ce īncercau furtiv
să scoată revolverul. Furnicile oloage
īşi priveau braţele amputate cum se zbat
pe dalele cofetăriei, şi apoi, cīnd realizau
că membrele acelea fuseseră ale lor, urlau
de durere şi regret. Cīnd ajungea līngă
gravida moartă, Pisicīinele īl apuca de chică
pe agentul prăbuşit peste ea şi,
făcīnd săbiuţa să lucească
īn palida lumină de neon, o cobora fulgerător,
obţinīnd instantaneu dintr-o furnică
două, aşa cum odinioară Perseu făcuse
cu Meduza. Furnicile oloage cădeau una peste
alta, căci durerea le lua minţile, se
īmbrīnceau de-a valma şi-ajungeau cu capul
īn vitrină, printre negrese, flancuri, savarine.
Iar plexiglasul, deşi greu casabil, o dată
spart se-mparte-n cioburi lungi şi foarte dure,
mai tăioase ca lama. Cele două furnici
cu membrele-amputate muriră-nfipte-n cioburi.
Oricīt īşi dădeau ei silinţa să
se afunde īn mīl, nivelul apei scăzuse drastic
īn toate cele şase acvarii şi-i lăsase
pe consilieri cu şalele dezvelite. Somnul,
care nu găsea acest spectacol delectabil, trăsese
draperia dinspre partea consilierilor şi se
pregătea să guste din friptură. Cine
doarme la masă, găseşte resturi,
īşi spuse el cu mare nemulţumire şi
cu un mare surīs imediat după aceea. Īn spate,
poarta se dădu la o parte şi cărăuşul
trimis īn solie se opri, alergīnd pe loc, cu mīinile
īndoite regulamentar la piept, līngă acvariul
Somnului Protector.
Cum stăm? īl īntrebă Somnul cu gura plină.
Au īnceput, Mărite Somn Protector. Cīnd eu
porneam īncoace, şase furnici se aflau deja
īn Lămīiţa, iar alţi patru agenţi
erau pe drum. Mi s-a spus să vă comunic
că aceasta este o măsură de prevedere
suplimentară, īn cazul īn care vreunul din
oamenii Măritului Pisicīine s-ar afla deghizat
prin preajmă şi i-ar sări īn apărare.
Foarte bine, drăguţ din partea lor. Prevederea
nu strică niciodată. Te-ai achitat cu
bine de solie, īi spuse Somnul cu gura plină,
apoi se īntoarse spre ceilalţi cărăuşi.
Scoateţi-i şi lui dopul.
Probabil pentru faptul că făcea parte
dimpreună cu ceilalţi trei cărăuşi
dintr-un detaşament de elită, condamnatul
nu numai că nu protestă, dar, īn plus,
īi dădu Somnului onorul, īn timp ce apa scădea
īn jurul lui.
Stăm bine, īi informă Somnul Protector
pe cei şase consilieri, care īncepuseră
deja să deschidă spasmodic gurile īn bazinele
goale. Probabil că Teodosie e prins la ora
asta, iar Gavril, dacă are ghinion, e mort.
Viitorul īmi aparţine.
Teodosie vedea cu groază cum două furnici
se apropie de el. Pisicīinele, rămas īn spatele
lor, se repezea acum să le ajungă, dar
piciorul i se īncurca īn buclele perucii blonde
ce transformase un ostaş īn suavă gravidă,
şi Gavril se īntindea, cīt era de lung, pe
dalele de gresie. Peste el, ca peste un sac, alte
trei furnici săreau să-l imobilizeze.
Una dintre ele sări prost, căci vīrful
ascuţit al sabiei i se īnfipse-n burtă.
Cu un gest larg, atīt cīt īi īngăduia strīnsoarea,
Gavril īşi trăgea sabia lateral, īmprăştiind
maţele insectei īn īncăpere, apoi, ignorīnd
pumnii care-l ameţeau şi cădeau ca
lapoviţa, peste ceafă şi peste urechi,
īşi arunca, la noroc, arma prin īncăpere,
şi īi striga lui Teodosie să lase prăjitura
şi să fugă:
Lasă prăjitura şi fugi. Geta! Ge-ta!
Ge! Ta!, mai răcnea Pisicīinele spre vīnzătoare,
care stătuse pitită după vitrină.
Geta ieşi de-acolo, īl apucă pe Teodosie
de o mīnă (īn cealaltă Teodosie ţinea
īncă linguriţa) şi se strecură
cu el prin faldurile draperiei, făcīndu-l pe
copil să dispară chiar de sub nasurile
celor două furnici. Furnicile dădură
draperia la o parte (una scosese revolverul din
buzunar, decisă să bage īn cofetăreasă
nouă gloanţe), dar, spre marea lor surpriză,
īn spatele draperiei nu se afla nici o uşă,
nici un fel de zid de cărămizi şi
nici nimic care ar fi putut indica vreo trecere.
Zidul, zugrăvit cu var cretos pīnă la
un punct şi, de acolo īn jos, pictat īn ulei
verde, se continua onest pe sub draperie, fără
īntreruperi, după cum stătea mărturie
īnsăşi linia de pensulă ce departaja
cele două suprafeţe de var şi de
ulei ale peretelui.
Vīj, vīj, făcea săbiuţa Pisicīinelui
īn rotire şi se apropia dezordonat de omoplaţii
celor două furnici, cu lama lucind ca paletele
de inox ale unui ventilator. Furnicile se aruncară
la pămīnt, lama trecu pe deasupra lor şi
se lovi de perete, după care căzu, zăngănind.
Plină de nervi, furnica īnarmată cu pistol
se adună de pe jos şi trase un număr
de focuri īn direcţia Pisicīinelui.
Teodosie auzi īmpuşcăturile undeva departe
īn spatele lui şi strīnse din pleoape.
Să stai liniştit, spuse cofetăreasa
Geta. Probabil că l-au scos din luptă,
dar nu cred să-l omoare. Dacă te-au scăpat
pe tine, e musai să nu se īntoarcă cu
mīna goală, aşa că o să-l ia
prizonier. Să n-ai nici o grijă, īncă
nu este totul pierdut.
Pentru că cele spuse de Geta aveau o oarecare
noimă, Teodosie se lăsa dus de mīnă
pe o scară īngustă din lemn şi gīndurile
lui privitoare la soarta Pisicīinelui se mai estompară.
Se simţea īn primul rīnd obosit punea bocănind
un picior īnaintea altuia şi, fără
să ştie dacă era din cauza zilei
pline de surprize neplăcute, sau a durerii
pentru pierderea fie ea şi temporară
a viteazului său prieten, Teodosie īncepu
să plīngă. Prin lacrimile care, prinse
īntre pleoape, adăugau ochilor lui nişte
dioptrii destul de mari, Teodosie văzu apărīnd
deasupra ultimelor trepte un hol īnalt, luminat
mediocru, iar dincolo de el, printr-o uşă
īnaltă cu clanţa foarte sus o īncăpere
lungă lungă şi īngustă, ca un
foişor īnchis, cu geamurile bine astupate de
obloane. De-a lungul foişorului se īnşirau
multe scaune, fiecare aparţinīnd altei garnituri
de mobilier. Luminile din tavan aveau culoare roşiatică,
dar, din cauza lacrimilor, Teodosie nu vedea decīt
polarizările unor stele cu patru colţuri
şi nu putea spune dacă era vorba de becuri
de douăzeci şi cinci de waţi, sau
de lumīnări īnfipte īn candelabre, sau de becuri
de veghe īnvăluite īn plase, ca cele de pe
peroanele gărilor. Pe scaune stăteau aşezaţi
cīţiva liceeni (judecīnd după vestoanele
bleumarin cu matricole cusute de mīntuială,
sau mai degrabă elevi ai ultimei clase de gimnaziu
căci pe matricole scria Şcoala Generală
201) care răsfoiau atent nişte albume
cu poze şi scoteau din cīnd īn cīnd mormăieli
aprobatoare şi mărunte exclamaţii.
Astfel, prin faţa lui Ghindăoanu, care se
scobea veşnic īn nas şi se scobea chiar
şi acum, īn timp ce se uita la poze, prin faţa
lui Funeru, cel cu pistrui şi cu faţă
de şoarece, prin faţa lui Fierăscu,
cel neīntrecut īn apărarea penalty-urilor la
miuţele din curtea şcolii, a lui Crăciunică,
mic dar vīnjos să nu care cumva să te
baţi cu el , prin faţa lui Tătaru,
care ne-a arătat pe sub bancă prima revistă
cu femei goale din viaţa noastră şi
prin faţa mea, care-mi ondulam īn clasa a opta
părul cu drotul, ca să semăn cu Oscar
Wilde, şi prin faţa tuturor colegilor
mei de şcoală generală īmpreună
cu care credeam nestrămutat că la etajul
de deasupra al cofetăriei Lămīiţa
era bordel, că era de ajuns să ceri vīnzătoarei
ciocolată cu vişine pentru ca ea să
te introducă īntr-o lume de plăceri nelegiuite
dincolo de perdeluţă, prin faţa noastră,
a băieţilor din clasa a opta A, a şcolii
generale 201, Teodosie trecu, regal, īn pantaloni
scurţi şi frecīndu-se la ochi, īmpins
cu delicateţe din spate de cofetăreasa
Geta.
L-am urmărit cu privirea pīnă cīnd a cotit
la capătul culoarului, apoi ne-am dat coate
şi ne-am īnfundat la loc nasurile īn albume.
Īn pozele acelea, colegele noastre de clasă
surīdeau cu toţi dinţii (nu aveau pe ele
decīt biluţele cu elastic pentru prins părul
īn cozi), īn poziţii asemănătoare
celor din revista lui Tătaru, aşa cum
nu le-am mai văzut de atunci, şi nici
atunci, niciodată.
Somnul Protector dădu cu două degete perdeluţa
la o parte şi, constatīnd că agonia din
mīl a consilierilor īncetase (īn realitate, trei
dintre ei mai tresăreau un pic, īnsă la
intervale foarte mari de timp), se ridică din
jilţ, īşi scutură caftanul de firimituri,
luă notă cu regret de existenţa unei
pete grase de sos pe reverul caftanului şi
socoti că banchetul s-a īncheiat.
Băieţi, eu zic că gata.
Cărăuşii se deplasară spre el,
cu intenţia de a ridica acvariul.
Vă descurcaţi trei? Vă rog să
nu mă zdruncinaţi, am mīncat mult. Īn
plus, sīnt foarte trist. Dacă mergeţi
hurducat, īmi alungaţi melancolia. Cel mai
bun prieten al meu nu mai e.
Cărăuşii se distribuiră la mīnerele
acvariului unul īn faţă, doi īn spate
şi, călcīnd ca pe ouă ca să
nu zdruncine pasagerul, porniră spre poarta
reşedinţei.