TZARA,
ŢARA
TOCMAI ACEASTA O
ŞTIU ACUM DUPĂ ŞAPTE ANI:
acasă pot fi doar aici - īn zbor,
ca şi cum as fi fost pe-atunci īn aer
şi m-aş fi oprit plutind
īntre patriile mele pe linia frontierei,
īn ciuda tuturor acelor īmpuşcături
o pasăre īnsă, nu sīnt.
carul verde-mi īnfloreşte. dar eu voiam
o casă.
bucuros as fi doar un cetăţean, -
īi sīnt orfanul.
īndrăgesc ţările, meleagurile,
femeile abia
cīnd am libertatea de a-mi lua rămas bun;
doar īn amara fugă şi neocrotit -
īn slobod pot afla timpul:
timpul timpului, - provizorat
īn toţi oamenii el e azi pus pe fugă
īngrozitor de-aproape de ceruri
iar
pe pămīnt nu mai...
TZARA,
ţara
s-a numit odată
un emigrant
īn limba lui
dada īnsemnă
dada
ridicat la rangul
de program
īn loc de sinucidere
a comis el
străinarea
īn susul şi-n
josul
limbii
şi n-a găsit
nici o ieşire.
SLAB
doar ecoul
din neunde
plecarea
cronici-nnegrite
luminează
prin muzee.
dinspre Vest īnşelătoare
o lumină, pricepute
apusuri de soare
roşu / timp
liber bucuria vacanţei
şi
douăsutecincizeci
de feluri de pīine
un fulger, un nor
ca şi cum natura
ar fi
redusă şi
lumina
tu, a mea jumătate-de-ochi
frumoasă această
mamă
ţară
de unde am venit
de-aproape o mie
de ani
acolo sosim din nou
cu lespezi īn cufere
DESPRE
POST-NĂSCUŢI
a fost deseori vorba
-
pe noi deja
morţii ne renumără.
cerul a plecat
cu fum şi nori
şi unde-au stat
aştri
e o gaură-n
spaţiu.
o fisură
o cădere
ca-n vis.
o aşteptare.
atīt de luminos īnnoptate
şi dezvăţate
simţurile demolate
şi sensul.
şi-o spaimă
la trezire -
am visat
că sīntem nemţi.
N-A
FOST FAPTUL DE-FI NEAMŢ
greu de ţinut,
pe acest meleag / īn ciuda -
silirii la pămīnt.
vrednic
şi nelalocul
său.
şi-acum/ să
flendureşti īnapoi.
te ştiu, Magdalena,
tu
victima mea.
Străină/
pentru taţi / străină -
pentru poporul adoratorilor
de sfinţi
tămīie şi
mit.
sus de tot stă
bravul
protestant. jos de
tot sīnt
violoniştii
şi visătorii.
nu trece prin noi
fisura lumii:
războiul/ de
la
nord la sud?
să-ntorci lumea
pe
dosul ei: īn Germania
acum
acasă.
DACĂ
O ĪNTORN
dublă
īn avīnt şi salt
de
cealaltă parte faţa īn spatele meu
īn
privirea-nturnată
te
văd īn sfīrşit
ghemuită
īn Nu
materie
crucificată
cu
capul-n jos.
vezi
tu aşadar
cerul
īnşelarea
deasupra
ta:
şi
cazi īn ciocănit.
s-a
īntīmplat īn cele din urmă
moartea
şi
nu īn Nu doar gīndit
vama
se deschide
tunelul
şi la capăt
lumină/
străpungerea
este
o rimă: niciodată-n poem
la
acel Bătrīn
ce
te visează/ se trezeşte
şi-ncepi
apoi īntr-adevăr
albă
stinsă
tabla creierul
şi
chiar de la īnceput
din
nou
URLĂ
ĪN TINE DOAR CĪTEODATĂ ĪNCĂ
ceea
ce pe tine de el te desparte este
stătuta
piele tăbăcită doar
cīteodată
īncă baţi īn jurul tău
aerul/
īnăuntru īn marea gaură
nimic
nu-ţi răspunde cu mīini şi
picioare
īn aer / un durduit este
īnlăuntru
un ţiuit
īnsă
nimic din ceea ce poţi
recunoaşte
nu te mai lasă ca odinioară
să
saluţi din apropiere
Poezii de Dieter Schlesak traduse din germană
de Andrei Zanca
