Book.com 

      

 

NET Şi BRUT: sensuri noi

 

de Dan-Silviu Boerescu

 

Mult timp, net-ul şi brut-ul au fost doar termeni fiscali, legaţi de plăţi, salarii şi contracte. De ceva vreme, net-ul este legat de comunitatea on-line, desprinsă nu din filme ca Matrix, ci din viaţa de zi cu zi. “Reţeaua” a pătruns triumfal în existenţa noastră şi, o dată integrat ei, nu îi mai poţi scăpa. Cu scriitorii, cel puţin cu cei autohtoni, această metamorfoză (de la stilou la mouse sau de la dactilo la taste) nu şi-a atins ultimele consecinţe. Se naşte însă o nouă generaţie de e-writers, chiar şi la noi. Dacă net-ul este mediul lor natural de manifestare, ce ar putea reprezenta, în context, brut-ul?

 

De fapt, dilema vizează capacitatea de rezistenţă a hîrtiei şi a tiparului clasic în faţa asediului concertat al formatului electronic. Se mai adaugă şi dezamăgirea tot mai accentuată faţă de mediocritatea vieţii literare de stil vechi, încremenită în convenţional şi interes meschin. Astfel, foarte mulţi tineri şi foarte tineri autori declară tranşant că nu-i mai interesează literatura pe suport tradiţional, dedicîndu-se strict civilizaţiei e-book. Pe lîngă revistele literare electronice de sine stătătoare, au apărut site-uri specializate şi periodic se lansează noi cărţi electronice, majoritatea neavînd deloc ambiţia de a se înscrie şi în circuitul clasic, extrem de greoi şi datorită sistemului de difuzare, care, adesea, face ca-şi-imposibil contactul dintre autor şi cititor.

În schimb, o carte pe net beneficiază de difuzare instantanee, către întreaga comunitate on-line, atît pentru receptorii specializaţi, cît şi pentru alţii, întîmplători sau atraşi de feluritele link-uri presărate în text. Drumul de la scriere la redactare se scurtează considerabil, iar receptorul are la dispoziţie chiar textul brut, uneori lăsat neterminat cu bună ştiinţă. Lectorul din faţa monitorului poate interveni cu sugestii şi, uneori, poate modifica dramatic destinul “cărţii”, ceea ce în beletristica de altădată era practic imposibil. Democraţia de pe net impune ca oricine să poată avea acces la “laboratorul de creaţie” şi nu doar în calitate de spectator pasiv. S-ar putea ca viitorul lecturii/scrierii să fie influenţat în mod decisiv de un soi de Napster al literaturii, care să pună în circulaţie liberă orice text al oricărui autor. Se cîştigă în comunicare, se pierde în specificitatea operei literare. Se poate ajunge chiar la o nouă formă de ciberfolclor, disponibil şi prelucrabil în librăriile virtuale. Orgoliul creatorului va da înapoi în faţa presiunii cititorului conectat la textul brut. Recunosc că sînt cutremurat în faţa acestei posibilităţi şi mă întorc, cît mai pot, la colile mele format A4, pe care scriu cu pixul rînduri-rînduri, înjurînd cu tandreţe internetul, serverul, cablul, fibra optică şi toate celelalte accesorii hipertehnologice care nu-mi mai dau voie să trimit iubitei bileţele, ci numai, impersonale, e-mail-uri…