Muzică şi poezie

- un interviu cu Nicu Alifantis -

 

 

Paul Doru Mugur: În afară de activitatea Dumneavoastră muzicală, binecunoscută publicului românesc, sunteţi şi autor al unor poeme. Aţi putea să ne istorisiţi, pentru cititorii revistei Respiro, cînd aţi început să scrieţi versuri ?

Nicu Alifantis: Nu cred că există tînăr liceean care să nu fi scris măcar cîteva versuri. Asta mi s-a întîmplat şi mie. Poate că e mult spus versuri, mie îmi place să le numesc gînduri…

Bogdan Suceavă: Ce reprezintă pentru Dumneavoastră poezia lui Nichita Stănescu ? L-aţi cunoscut îndeaproape ? în ce context a scris Nichita Stănescu, despre muzica Dumneavoastră, catrenul: "[...] cînd cîntă parcă moare o taină într-un grec/ şi tot ce e în mine zare, arată a înec,/ dar nu-n sărata mare, ci în ceva mult mai mare" ?

Nicu Alifantis: Eram adunaţi mai mulţi prieteni la Florin Zamfirescu, de ziua lui. Nichita era într-o vervă nebună şi spunea mici poezele pe care le dăruia fiecăruia dintre noi. Aşa am căpătat acea mica poezie, de care sunt foarte mîndru şi onorat totodată.

Bogdan Suceavă: Vă mărturisesc că piesele muzicale faţă de care am o nesfârşită admiraţie sunt "Emoţie de toamnă", "Ce bine că eşti" şi "Ploaie în luna lui martie". Nu îmi mai pot imagina aceste poeme fără muzica lor, naturală, firească, de o sonoritate intrinsecă poemului. Care a fost gândul Dumneavoastră, intenţia artistică, atunci când aţi dorit să compuneţi muzica pentru poeme de Nichita Stănescu ?

 

Nicu Alifantis: Nimic nu-i premeditat, elaborat, gîndit… Cred că este foarte greu să te scoli într-o dimineaţă şi să spui : azi voi compune un cîntec. Cîntecele vin funcţie de stare, acumulări, dorinţa de a comunica. Atunci cînd se găseşte numitorul comun al comunicării poetului cu cel al compozitorului se naşte cîntecul. Bun sau rău…

Bogdan Suceavă: Putem să spunem că un poem conţine uneori sugestia muzicii sale ? Cum am putea privi poemele fără rimă, uneori fără de ritm ? Ar putea exista muzica potrivită şi pentru ele ?

Nicu Alifantis: Pentru orice fel de comunicare inteligentă, există un suport care să o susţină. De obicei orice poezie are un ritm şi o muzică a ei interioară. Totul este să o gaseşti şi să mai pui şi tu cîte ceva. Nu contează rima. Ritmul şi muzicalitatea exista şi într-o proză.

Paul Doru Mugur: Unul dintre aspectele cele mai interesante pentru mine, şi care ţine de laboratorul creaţiei, este: ce metodă folosiţi pentru a vă compune cîntecele ? Există mai întîi muzica şi apoi se caută textele ? Sau dimpotrivă ?

Nicu Alifantis: La mine întotdeauna a existat întîi poezia, textul, comunicarea, cum vreţi să-i spuneţi.

Bogdan Suceavă: În fazele iniţiale ale compunerii unei piese muzicale, este avut în vedere acel aspect al orchestraţiei care ţine de crearea unei sonorităţi şi a unei atmosfere speciale ? Mă gîndesc la acele sonorităţi ale iernii, din orchestraţia de la Decembre, pe versurile lui George Bacovia. Aţi avut în vedere faptul că aranjamentul muzical pare a fi extrem de potrivit pentru un universul liric al lui George Bacovia ? 

Nicu Alifantis: Orchestraţia este de obicei faza a doua. Întîi se naşte cîntecul crud, pur. Apoi se croieşte îmbrăcămintea lui, orchestraţia, care nu trebuie să facă niciodată notă discordantă cu poezia ce este cîntată.

Bogdan Suceavă: Ce inseamnă pentru Dumneavoastră poezia
lui Lucian Blaga ? Ce anume v-a atras la întamplare simplă ?

Nicu Alifantis: O anume luminozitate, linişte şi bucurie de a privi în urmă, de a păstra amintirile ce îţi fac plăcere… Din acest motiv cîntecul este plin de rit şi are o anume veselie în el…

Bogdan Suceavă: Poezia lui Tudor Arghezi conţine, în anumite pasaje, note de umor intrinsec nuanţelor aparent arhaice ale temelor sau ale vocabularului. A existat intenţia Dumneavoastră să sugeraţi, prin muzică, o notă de umor în Inscripţie pe un inel ? Ce reprezintă pentru Dumneavoastră spaţiul poetic al lui Tudor Arghezi ?

Nicu Alifantis: Mie îmi plac atît Arghezi cît şi Bacovia tocmai pentru umorul lor. Arghezi îmi place şi din cauza arhaismului lui. Recunosc că am o anume nostalgie pentru limba veche românească. Din acest motiv, odată, demult, în tinereţe, am scris două cîntece şi pe versurile lui Văcărescu.

Paul Doru Mugur: Foarte mulţi compozitori contemporani folosesc calculatorul ca să-i ajute să compună. Dumneavoastră vă folosiţi de calculator? 

Nicu Alfiantis: Da, sunt un tip deschis la nou, îmi place să trăiesc astăzi şi mai ales să mă bucur de ceea ce tehnica actuală îmi poate oferi. Este teribil de excitant. Recunosc însă că nu sunt adeptul asupririi omului de către calculator.

Bogdan Suceavă: Ce fel de poezie vă face plăcere să citiţi ? Ce fel de cărţi aţi frecventat în ultima vreme, pentru simpla plăcere a lecturii ?

Nicu Alifantis: În ultima vreme, de zece ani încoace citesc mai mult proză. Producţia poetica a fost mai slabă. Bănuiesc că acest lucru a fost impus de societate şi de criteriile socio-politice actuale.

Bogdan Suceavă, Paul Doru Mugur: În numele cititorilor revistei Respiro, vă rugăm să primiţi mulţumirile noastre, şi nu doar pentru realizarea acestui interviu... 

                                                                           Mai 2001