ninsese şi se făcuse prea târziu sau era prea devreme

sau nu de-ajuns

şi ai fi venit dar aveam nevoie de un oraş străin

cu stâlpi de telegraf cu garduri

de care sa ne şinem să nu ne ia vântul

dacă ne-am fi şinut unul de altul

n-am fi căzut în picioare

privesc toate obiectele fixe din jur

şi ele se îndepartează de mine ca atunci când alunec pe gheaşă

şi cad şi-mi zdrelesc genunchii

ah, febra asta dintre anotimpuri

ah, febra asta

din care nu-mi amintesc nici un cuvânt

Dezîndrăgostirea

...iubesc pe câte unul de mi se-albesc ficaşii

şi inima otravă-mi pompează înspre ochi

toşi îngerii îmi pleacă şi-aştept să vină alşii

dar nu mă pot ajunge, că-s plină de deochi

mi-s palmele cenuşă de-absenşa cărnii tale

iar lacrimile ochii-mi nu ştiu a părăsi

şi masca mea de muză nu face trei parale

peste necunoscutul unde nu pot păşi

te caut şi mă caut şi nimeni nu m-aşteaptă

dincolo de broboada ce mi-i acoperamânt

un strigăt aspru pleacă, însă ajunge şoaptă

tu nu mai ştii să legeni, eu nu mai ştiu să cânt

oare cum se numeşte pe limba ta iubirea

şi-n graiul tău cum oare e scris cuvântul dor

traducerea e goală, cum dezîndrăgostirea

nu linişte aduce, ci moarte florilor.

***

Ceva din mine

trebuie mereu să plece

de aceea rădăcinile-mi sunt

mereu tinere

dureroase mereu.

Voi nu ştiţi

Voi nu ştiţi cum e să stai

în aceeaşi inimă cu un câine

să-i auzi teama bolborosind

la fiecare trecător

şi să-i suporţi dorul constant

dependenţa enervantă de iubire

iraţionala teamă de libertate

să înveţi să-i tolerezi

fierbinţeala de martie

neliniştea anxietatea

ignoranţa

să te obişnuieşti să lingi

oase şi răni

de când mi s-a cuibărit animalul în inimă

mă trezesc în fiecare noapte

şi urlu la lună