“Loviluţia”din Decembrie 1989

                              Un interviu cu Grigore Cartianu de Paul Doru Mugur

PDM:  În prezent esti considerat ca principalul expert în perioada extrem de complicată a evenimentelor din Decembrie 1989.  În primul rind te-aş ruga să ne spui câteva cuvinte despre cărtile tale publicate până acum care tratează această perioadă: “Sfârşitul Ceauşeştilor”, „Crimele Revoluţiei" şi, respectiv, „Teroriştii printre noi”. Ce subiect tratează fiecare, ce impact a avut în mass media abordarea ta, numărul aproximativ de exemplare vândute, etc. Deasemenea, te invit să ne spui câteva cuvinte despre dezvoltarea viitoare a acestei serii de autor.

 GC : Seria "Misterele Revoluţiei" va avea în total cinci volume. Am publicat deja “Sfârşitul Ceauşeştilor”, „Crimele Revoluţiei" şi „Teroriştii printre noi”, trudesc la ultimele două volume, ale căror titluri de lucru sunt "Marile minciuni ale Revoluţiei" şi "Blestemul Ceauşeştilor", fără a fi luat o opţiune definitivă în acest sens. Am editat şi o ediţie de lux, enciclopedică, numită "Cartea Revoluţiei", care conţine integral primele două volume şi parţial pe cel de-al treilea, plus aproape 400 de imagini - fotografii, infografii, facsimile etc. şi, colac peste pupăză, am scris şi scenariul unui film, "Moartea Ceauşeştilor. Trei zile până la Crăciun", regizat de maestrul Radu Gabrea şi distribuit în România, pe DVD, în 20.000 de exemplare.

Serialul TV despre prăbuşirea dictaturii comuniste şi despre Revoluţia Română (serial pe care l-am susţinut timp de trei luni în paginile ziarului "Adevărul", l-am dezvoltat pe canalul B1 TV şi l-am finalizat prin cele trei volume de până acum) a produs o emoţie naţională. Românii au aflat, şocaţi, că au fost cobaii unui experiment sângeros. Şi că mulţi dintre asasinii din decembrie 1989 se află încă în libertate, ocupând chiar funcţii importante în stat.

“Sfârşitul Ceauşeştilor” a fost marea vedetă a Târgului de Carte Bookfest 2010, cu 2.130 de exemplare vândute (de 2,3 ori mai mult decât următoarea clasată în top). Autorul s-a aflat la dispoziţia publicului timp de cinci zile (9-13 iunie 2010), de dimineaţa până seara, acordând peste 2.000 de autografe. „Sfârşitul Ceauşeştilor” a fost desemnată drept cel mai râvnit volum la mai multe târguri de carte din România. A fost publicat deja în Italia şi în Brazilia şi se află în curs de traducere / editare / publicare în multe alte ţări ale lumii.

Despre tiraje: “Sfârşitul Ceauşeştilor” a fost vândut până acum în circa 140.000 de exemplare, „Crimele Revoluţiei" vine din spate cu aproape 100.000 de exemplare, iar „Teroriştii printre noi” s-a tipărit în 40.000 de exemplare şi va fi retipărit în curând, întrucât tirajul a fost mult sub cererea publicului. Menţionez că în România, o piaţă editorială extrem de dificilă, o carte de 10.000 de exemplare este considerată bestseller. Ce se mai poate spune atunci despre 140.000 de exemplare vândute dintr-un singur titlu sau peste 250.000 dintr-o - până acum - trilogie?

Două vorbe despre conţinutul cărţilor. „Sfârşitul Ceauşeştilor” este povestea dramatică, ridicolă şi grotescă a sfârşitului celor două personaje care se credeau nemuritoare: Nicolae şi Elena Ceauşescu. Volumul reconstituie în detaliu perioada 22-25 decembrie 1989, care a luat sfârşit prin judecarea şi execuţia, în ziua de Crăciun, a celor doi conducători contestaţi prin revoltă populară şi detronaţi prin lovitură de stat. „Crimele Revoluţiei" demontează uriaşa diversiune pusă la cale de URSS şi soldată cu moartea a 957 de români şi cu rănirea altor 5.000, după capturarea lui Ceauşescu - de şase ori mai multe victime decât cele produse de represiunea dictatorului înainte de 22 decembrie. „Teroriştii printre noi” analizează revoluţia judeţ cu judeţ, oraş cu oraş, şi demonstrează că "teroriştii lui Ceauşescu" au fost, de fapt, teroriştii lui Iliescu şi ai farului său călăuzitor, Uniunea Sovietică.

PDM : Ce este pentru tine realul? Cum defineşti tu realitatea?  Care consideri ca este calea cea mai directă de acces la real? Filosofia, ştiinţa, religia, arta, mistică, viaţa de zi cu zi?

 GC : Aş răspunde pornind chiar de la cărţile mele. Ele sunt non-ficţiune, adică realism pur. Nu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez, ci realismul tragic al lui Grigore Cartianu. Totul e documentare, selecţie, analiză, filtru logic. Totul e cât se poate de real, căci nu-mi permit să mă joc de-a dezvăluirile când e vorba de o secvenţă importantă a istoriei noastre recente. Istoria e realitate, nu e ficţiune, de aceea şi cărţile mele sunt cât se poate de riguroase. Asta nu le face mai puţin spectaculoase, căci realitatea pe care o descriu eu depăşeşte orice imaginaţie.

Realul se află în strânsă legătură cu realismul. Nu poţi pretinde că te scalzi în apele realităţii dacă nu eşti extrem de realist, adică să evaluezi corect situaţia, să ştii s-o pui în ecuaţie şi să fii onest cu tine însuţi. Abordarea profesionistă a realului presupune o infinită doză de bună-credinţă. Altfel, totul devine relativ, iar graniţa dintre real şi imaginar se estompează.

PDM : Care crezi că este  tipul de media cel mai potrivit pentru a capta realitatea: literatură/jurnalism/televizune/radio/film, etc?  Îţi pun această întrebare pentru că eşti nu numai jurnalist şi autorul a mai multor cărţi de mare succes, ci şi realizator de emisiuni TV.

 GC : După 23 de ani de muncă în redacţii, dintre care pe câteva le-am condus, pot spune cu mâna pe inimă că jurnalismul se apropie cel mai mult de realitate. Jurnalismul în toate formele sale de exprimare - presă tipărită, media virtuală, televiziune, radio, agenţie de presă etc. Regina presei realiste rămâne însă presa scrisă. Televiziunea e mai rapidă, dar mai superficială. Filmul este însoţit de tentaţia de a aluneca spre ficţiune, la fel şi literatura. Dar peste 50 de ani, oamenii vor citi despre Revoluţia română din cărţile lui Cartianu, nu din articolele de ziar ale lui Cartianu! Și vor urmări imagini din filmul făcut de Gabrea după scenariul lui Cartianu, nu secvenţe răzleţe de pe Youtube desprinse din emisiunile TV! Iată deci că, la scară istorică, literatura non-ficţională şi filmul documentar sunt cele care construiesc matricea realităţii.

PDM :  Cărţile tale au pe de o parte la bază o documentare extreme de minuţioasă, pe de altă parte tu ai organizat acest material brut într-o formă nu numai originală ci şi foarte agreabilă pentru cititor. Ne poţi spune câteva cuvinte despre procesul de selecţie/editare care a dus la crearea cărţilor publicate până acum? Prezintă-ne te rog  puţin atelierul tău de creaţie. În aceeaşi ordine de idei, între un roman de ficţiune în stil realist gen să spunem “Moromeţii” lui Marin Preda şi un reportaj foarte bine documentat gen  cartea lui Truman Capote “Cu sânge rece” care crezi că surprinde cel mai bine realitatea?

 GC : Profit de întrebare şi reproduc un citat al criticului literar Gheorghe Grigurcu: „Meritul autorului este acela de a fi reuşit să pună în valoare izvoare credibile într-o sinteză obiectivă. Cred că nu greşesc asociind volumul «Sfârşitul Ceauşeştilor», scris de Grigore Cartianu, cu lucrarea «Cu sânge rece» a lui Truman Capote“. Iată, aşadar, o primă apropiere de Truman Capote! Îl iubesc enorm pe Marin Preda, îi iubesc "Moromeţii", dar eu nu fac ceea ce a reuşit el atât de magistral, iar el n-a făcut ceea ce fac eu. S-ar putea ca într-o bună zi, cu armele gazetarului pasionat de istorie, să plonjez în roman. Abia atunci se vor putea face paralele cu "Moromeţii" sau cu "Delirul" lui Preda...

PDM : Care este relaţia dintre realitatea individuală şi cea consensuală/socială? De exemplu, în timpul comunismului exista realitatea contrafacută din ziare si de la televizor si realitatea ta personala care era foarte diferită. Ne poţi povesti puţin despre ce a însemnat pentru tine experienţa comunismului în România lui Ceauşescu?

 GC : Bunică-mea m-a învăţat să citesc pe la cinci ani, pe "Scînteia". Citea şi zicea: "«Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în judeţul Covasna. Oamenii muncii l-au primit cu flori şi cu urale...» Vai de capul lui! Nenorocitul ăsta n-o să moară în patul lui". Vorbea tare, în bătătură, stând cu fundul pe scara de lemn a casei bătrâneşti şi eu ziceam: "Taci, babă, că ne aude cineva şi ne bagă-n puşcărie!". Eram un "căcat cu ochi", cum îmi zicea bunică-mea, dar ştiam că nu e bine să-l vorbeşti de rău pe Ceauşescu. Aveam un unchi care făcuse puşcărie politică şi ni se transmisese aşa, ca un fior, ideea că anumite gânduri trebuie ferecate, altfel poate fi periculos.

La gimnaziu, la mine, în Gorj, făceam parte din corul şcolii, chiar dacă aveam o voce de ziceai că rage măgarul. i cântam pe la serbări tot felul de prostioare, de genul "Pentru partid, pentru popor, pentru iubitul conducător". Eram copii, nu realizam penibilul.

PDM: Există o mulţime de teorii privind evenimentele din Decembrie 1989. Cărţile tale încearcă sa afle ce se ascunde în spatele realităţii oficiale. Te invit să ne prezinţi această realitate din spatele realităţii oficiale la care ai ajuns după mai mulţi ani de investigări si reflectii. Ce au reprezentat evenimentele din Decembrie 1989? Se poate vorbi despre o revoluţie? Despre un complot organizat? Poate despre ambele?

 GC : Eu îi spun "loviluţie", adică un amestec de lovitură de stat cu revoluţie. Decisivă a fost lovitura de stat dată de generalii Iulian Vlad (comandantul Securităţii) şi Victor Atanasie Stănculescu (numit de Ceauşescu ministru al Apărării chiar în dimineaţa de 22 decembrie 1989, după moartea lui Milea). Principala concluzie a cărţilor mele este aceea că nişte indivizi cinici, stâlpi ai comunismului încă din stalinism, ne-au chemat la Revoluţie ca să ne împuşte. Aveau nevoi de morţi, de cadavre, să sperie lumea şi să arate ce răi sunt "teroriştii lui Ceauşescu". Dar teroriştii erau chiar ei, Iliescu-Brucan-Militaru şi tovarăşii lor - complotişti anti-Ceauşescu, dar apărători ai comunismului! Ca să înăbuşe strigătul tunător al mulţimii din Piaţa Palatului, în seara de 22 decembrie, au recurs la diversiunea teroristă.

PDM : Crezi că vom afla vreodată adevărul în legătură cu evenimentele din 1989 din România? Crezi că decriptarea acestor evenimente va ajuta generaţiile viitoare să evite astfel de coşmaruri/măceluri în care mor mii de inocenţi?  “Those who do not learn history are doomed to repeat it” (“cei care nu învaţă istorie sunt condamnaţi să o repete”. George Santayana

GC: Adevărul îl veţi afla citind cărţile mele, nu trebuie să aşteptaţi trecerea cometei! :) Sigur că adevărul absolut îl ştie doar bunul Dumnezeu, dar avem obligaţia de a săpa şi noi în căutarea lui (a adevărului!).

Ecouri ale volumelor semnate de Grigore Cartianu

 “Cartea lui Grigore Cartianu, «Sfârşitul Ceauşeştilor», este scrisă cu neîntreruptă lealitate faţă de adevăr.“ (Nicolae Stroescu Stînişoară, publicist, fost ziarist la Radio Europa Liberă)

 “Primul gazetar de după 1989 care reuşeşte să producă o carte de investigaţie istorică este Grigore Cartianu. «Sfârşitul Ceauşeştilor» este nu doar un succes comercial, ci şi un model profesional. E o documentare pe teren cum n-a mai făcut niciun alt gazetar în aceşti ani. O investigaţie care, precum Columb, descoperă America, şi, precum Columbo, îi cercetează crimele high-life.” (Ioan Buduca, scriitor şi gazetar)

 “«Sfârşitul Ceauşeştilor» pune lucrurile la punct, dincolo de toate clişeele care au circulat după 1989, timp de două decenii. Sper ca împreună să reuşim să transmitem o imagine justă a ceea ce am trăit atunci, pentru generaţiile viitoare. Cred că ar ieşi un film memorabil din această carte." (Cristian Mungiu, regizor, câştigător al Palme d’Or – Cannes, 2007)

„Grigore Cartianu este unul dintre puţinii care şi-au pus ceva în cap şi care au şi dus la bun sfârşit, ceea ce nu este caracteristic românilor. Cartea sa are un tempo sacadat, care dă senzaţia de scriitură asemănătoare cu aceea din «Procesul» lui Kafka.” (Stelian Tănase, publicist)

„În ansamblu, această carte reprezintă ce am trăit. Cartianu a descris magistral acele momente, la fel ca un jurnalist care s-ar fi aflat în mijlocul evenimentelor şi şi-ar fi scris impresiile pe genunchi." (Gen. Victor Atanasie Stănculescu, participant la evenimente)

„Grigore Cartianu a avut şi curajul, şi priceperea de a fi dus la capăt  o treabă dificilă, de care mulţi s-au împiedicat: adevărul despre Revoluţia română din decembrie 1989. Poate fi sigur că şi-a făcut şi admiratori, dar şi duşmani.” (Mihail Montanu, revoluţionar)

„«Sfârşitul Ceauşeştilor» e un volum halucinant despre ultimele zile ale cuplului dictatorial. Paginile lui Grigore Cartianu adună progresiv o tensiune înnebunitoare, amplificată de sălbăticia contextului dezlănţuit al istoriei, în mijocul căruia trăiesc protagoniştii, cu nervii şi toată fiinţa încordate la maximum, până la limita rezistenţei fizice şi psihice. Meritul lui Cartianu e că nu literaturizează, ci selectează cu mare discernământ acele secvenţe dense de realitate care conţin suficient dramatism încât se constituie în veritabile nuclee epice, din care se pot dezvolta mari desfăşurări cinematografice.” (Ion Zubaşcu, publicist şi scriitor)

„Important nu este doar să ştii adevărul, ci să-l şi cauţi. Iar Grigore Cartianu l-a căutat cu tenacitate şi răbdare. Văzând rezultatul muncii sale, mi-l imaginez pe autor în mijlocul deşertului, săpând cu mâinile în nisip după un strop de apă, care până la urmă iese la iveală din străfundurile pământului şi se transformă într-un râu, potolindu-i setea. Şi nu doar setea sa, ci a tuturor celor cărora le era sete." (Iarina Demian, actriţă şi regizor)

„Printr-un efort colosal şi printr-o bună-credinţă rar întâlnită în zilele noastre, Grigore Cartianu reuşeşte să ne restituie un moment important al istoriei noastre. El apelează la tehnica istoriei orale, ceea ce face demersul său şi mai plăcut lecturii, şi mai credibil.”(Gheorghe Gorun, istoric)

„Cartea lui Grigore Cartianu face lumină în cel mai tulbure, controversat şi măsluit eveniment al ultimilor 25 de ani. Scriitura este alertă, plăcută, aproape cinematografică. Este ruşinos că mai sunt oameni care contestă şi astăzi adevărul. Adevărul trebuie spus chiar dacă este dureros. Sunt interesat de această carte pentru a face un film.” (Radu Gabrea, regizor)