Cucu

de Paul Doru Mugur

“Cucu, ce mai faci? Sunt eu, Surya, nu ne-am mai văzut de o groază de timp. Sunt în New York până miercuri şi vreau NEAPĂRAT, să te văd, să mai povestim, am o MULŢIME de noutăţi. Tot acolo stai, în Brooklyn? Trec eu pe la tine, sunt motorizată.”

Acest email l-a surprins puţin. Surya! Ultima oară când o întâlnise, era complet debusolată, tocmai descoperise că prietenul ei cu care-şi cumpărase ditamai căsoiul o înşela cu o tipă întâlnită pe internet. De vreo şase ani, nu mai ştia nimic de ea.

Îi răspunse cu o politeţe entuziastă că se bucură că are din nou veşti de la ea, că desigur, se pot vedea imediat, că e o idee excelentă să treacă ea prin Williamsburg pentru că el şi-a scrântit nasol de tot glezna la ski şi câteva zile nu se poate deplasa prea departe de casă. Nu o invită la ei pretextând dezordinea făcută de copiii care tocmai ieşiseră din vacanţa de iarnă. De fapt, soacră-sa locuia cu ei şi avea grijă de copii şi nu prea avea chef să tragă cu urechea la discuţiile lor într-o limbă din care oricum nu înţelegea aproape nimic.

Urmau să se întâlnească în jur de ora două.  Se face două, două jumate, trei. La trei şi un sfert îl sună că e complet pierdută, că luase existul greşit şi că prostia de GPS s-a blocat. Mike îi spune să se liniştească, intră pe googlemaps şi îi explică pas cu pas ce străzi să ia. Surya pare complet dezorientată. De vreo două ori îi spune să o ia la dreapta şi ea o ia la stânga, intră din nou pe autostradă în sens invers decât ar fi trebuit. În fine, după jumătate de oră, în faţa casei parchează un Mercedes SUV argintat ultimul model.

Nu se schimbase prea mult. Câteva şuviţe vopsite blond încadrau aceeaşi mutrişoară simpatică pusă parcă mereu pe şotii. Buzele erau o idee mai senzuale. “Am s-o întreb dacă sunt siliconate” îşi notă el în gând. Era încălţată în nişte cizme înalte cu bordură cu blăniţă albă, avea un tailor Chanel care-i stătea foarte bine. La gât avea o eşarfă roz.

“Dumnezeule, arăţi neschimbată, adică vreau să spun superb! Cu eşarfa asta la gât eşti ca un tort de Crăciun! Crăciun fericit cu întârziere!”

 “Mike, Mike, scurt şi la obiect, fără menajamente, drept la ţintă, întotdeauna mi-a plăcut asta la tine! Nici tu nu te-ai schimbat aproape deloc. Ai făcut puţină burtică, asta e semn bun, înseamnă că-ţi merg bine vânzările, Nicol şi copiii ce mai fac? ”

“Sunt în vizită la Cloisters. Te-aş invita la noi dar acum după sărbători e un deranj monstru, în plus e şi soacră-mea la noi şi nu e politicos să vorbim în engleză de faţă cu ea. Ştiu eu un loc simpatic şi putem merge acolo să povestim.”

În maşină era o dezordine groaznică. Bancheta din spate era complet ocupată de trei cutii de carton din care ieşeau cărţi amestecate cu haine şi pantofi. Luă de pe bancheta de lângă şofer o pereche de pantofi de lac negru pe care o puse peste mormanul din spate şi se aşeză cu grijă să nu se lovească la picior.

Surya îl lăsă în faţa restaurantului şi parcă maşina în apropiere. Pe stradă nu era nimeni dar Surya se apropie de el cu bărbia ridicată balansându-şi copasele de parcă ar fi păşit pe vreun covor roşu din Hollywood şi nu pe o stradă lăturalnică din Brooklyn. Ce era al ei, era al ei.

“Locul ăsta este faimos. Nu ştiu dacă ai văzut vreun episod din Sopranos dar atmosfera din restaurant este foarte asemănătoare cu cea din serial. Tot timpul se plimbă pe aici nişte tipi cu feţe dubioase care nu ştii ce învârtesc şi care vorbesc într-un dialect Sicilian din care nu înţelegi un cuvânt.”

Se aşezară la o masă dintr-un colţ şi Mike se aşeză pe canapea lîngă Surya. Spaţiul era destul de îngust şi genunchii aproape că li se atingeau. Fata care îi servi avea sub decolteu o pereche de mănuşi de box care, literalmente, stăteau gata să-i ţâşnească de sub sutien şi, judecând după expresia de pe faţă părea foarte satisfăcută de asta.

“Ce doriţi să serviţi?”

Doresc să te servesc pe tine caldă şi aburindă imediat după duş, cu pielea moale şi mirosind a iasomie pe un pat cu arcuri noi, îşi zise Mike în gând, zâmbind interior. “Tu ce vrei să serveşti, Surya? Un pahar de chianti pentru mine, vă rog.”

“Aveţi cumva Coca-Cola sau Pepsi la sticlă, nu vărsat sau la dozator metalic?”

“Nu, nu avem. Doriţi cumva un suc de portocale cu gheaţă?”

“Da, mulţumesc, dar fără gheaţă, te rog. ”

După ce fata plecă Surya se aplecă către Mike şi-i spuse confidenţial. “Nu-mi plac dozatoarele metalice şi nici răcoritoarele vărsate pentru că vin prin nişte ţevi pe care nu le spală niciodată şi poţi să te îmbolnăveşti.”

Pe pereţi erau poze alb negru cu pin-upuri din anii 60` cu sânii ţuguiaţi şi chiloţi cu talia înaltă zâmbind languros cu ochii întredeschişi a la Marlyn. Surya scoase din geantă şi scoase un carnet cu coperţi negre şi un pix lunguieţ şi aurit. “OK, deci locului ăsta îi spune Luigi`s şi cât e ceasul acum? Patru jumate. Perfect. ”Cu un scris caligrafic scrise in carnet “2 ianuarie. Ora 4 jumate. Luigi`s. My friend, Mike.”

Mike o privi surprins.

“Ce faci acolo, ţii un jurnal? ”

“Lasă că-ţi explic eu mai încolo. Scriu ca să nu uit. Eu trăiesc atîtea chestii într-o zi cît alţii într-o viaţă. Am impresia că am trăit deja zece mii de ani. ”

De masă se apropie un tip scund şi foarte solid cu un pullover alb mulat pe gât.

 “Totul e în regulă, pot să vă recomand ceva special? Să mă prezint, sunt Luigi, patronul localului.”

Surya îşi dădu ochii peste cap, flutură din gene şi-i zâmbi cât de dulce se pricepea ea să zâmbească. “Oh, Luigi, sunt foarte plăcut impresionată de restaurantul tău. Are o asemenea atmosferă. Nu te-ar interesa să-ţi deschizi un restaurant şi în Londra? Eu locuiesc în Londra. Avem o sumedenie de restaurante acolo dar toţi patronii sunt englezi şi îţi imaginezi că mâncarea este ABSOLUT oribilă. Sunt sigură că nu ai avea concurenţă. Apoi stilul acesta puţin retro ar prinde foarte bine la noi.”

“Sunteţi foarte drăguţă, doamnă, dar sincer sunt foarte mulţumit cu ce am. Aici am clienţii mei care mă cunosc de zeci de ani de zile. Aici e casa mea. Nevasta şi copiii mei. Merg în fiecare an în Sicilia sa-mi vizitez familia, ştiţi noi, italienii, avem familii foarte numeroase de care suntem extrem de legaţi, dar după două săptămâni mi se face dor de New York. Ăsta e oraşul meu, am trăit toată viaţa aici, iubesc din tot sufletul New York-ul şi nu l-aş părăsi pentru nimic în lume.”

Surya părea în al optulea cer. “Luigi, eşti un om absolut deosebit, în ziua de azi, foarte rar întâlneşti oameni ca tine, uite, când plec am să las ospătăriţei adresa mea din Londra. Vino la Londra oricând, eşti invitatul meu, avem o casă mare pe un domeniu de şaizeci de acri şi te asigur că o să-ţi placă şi Londra. ”

“Doamnă, sunteţi o femeie absolute remarcabilă, mi-am dat seama de cum aţi intrat, de aceea mi-am permis să vin să mă prezint. Am şi eu ditamai casa în Long Island şi, când o să aveţi timp, vă invit să ne vizitaţi. Am muncit şi eu din greu şi dacă-mi veţi vedea casa în mod sigur veţi fi de accord cu mine că a meritat efortul. Deci cu ce vă putem servi astăzi? ”

“Luigi, tu ce ne recomanzi?”

“Doamnă, toată mâncarea noastră este foarte proaspătă şi vă spun cu mâna pe inimă că puteţi mânca absolut orice şi o să vă placă. ”

Surya îi zâmbi galeş.

“OK, am să iau atunci o pizza. Nu am mai mâncat de mult o pizza bună. ”

Luigi se aplecă peste masă şi o privi pe Surya lung în ochi apoi îi spuse cu o şoaptă apăsată.

“Doamnă, fără falsă modestie vă spun, noi facem cea mai bună pizza din New York, dar ce spun eu New York, cea mai bună pizza din lume, bineînţeles cu excepţia pizzei făcute de unchiu-meu Alfredo, acasă în Sicilia dar asta nu se pune! Aţi făcut cea mai bună alegere, vă felicit, şi, dacă doriţi, puteţi să compuneţi pizza din absolut ce ingrediente vă plac şi bucătarul nostru o să v-o prepare la comandă imediat!”

Surya îşi alese pizza cea mai condimentată din meniu şi îl rugă pe Luigi să o condimenteze dublu. Mike îşi comandă şi el o salată de fructe de mare.

“Pur si simplu, A-D-O-R New Yorkul, întâlneşti aici oameni atât e pasionanţi, atât de intenşi. Ia spune, acum pe bune, ţie cum îţi mai merge cu picturile? Mai vinzi ceva, mai pictezi? Ştii frate-miu, a fost nevoit să se lase. Cu criza asta nu vindea absolut nimic, are doi copii, trebuia să-şi asume responsabilitatea creşterii lor, nu trebuie să-ţi explic ce greu se cresc copii.”

Mike tuşi înainte să vorbească.

“Deocamdată am avut noroc, ce să zic. Am reuşit să combin designul cu pictura. Designul îmi asigură un salariu stabil, nu cine ştie ce, dar din asta pot să le dau de mâncare copiilor şi să-mi plătesc facturile. Apoi mai vând din când în câte o lucrare. Am câţiva colecţionari care mă plac. Nicol munceşte şi ea într-o galerie, chiria apartamentului, mulţumesc lui Dumnezeu este fixată, nu ne plângem, ducem o viaţă modestă ca majoritatea artiştilor din New York. Dar spune-mi mai bine tu despre tine, ce s-a mai întâmplat cu tine? Ultima oară când ne-am întâlnit erai foarte ofticată că te înşela amicul tău, ce aţi mai făcut după aia? ”

“Păi ce să fac, m-am împăcat cu el dar relaţia nu a ţinut decât câteva luni. El încerca să mă convingă că a avut doar o aventură pasageră, că numai pe mine mă iubeşte, până la urmă m-am despărţit de el. Imediat după aia l-am întâlnit pe Charles, bărbatul vieţii mele cu care m-a măritat în luna martie anul trecut.”

“Senzaţional, felicitări, păi stai puţin, vrei să spui că te-a curtat timp de şase ani de zile?! ”

Cu o voce calmă Surya îi spuse:

“Charles este ca şi mine foarte foarte FOARTE credincios. L-am cunoscut la biserică, eu ţin foarte mult la fete şi nu vroiam să-l oblig să le adopte dacă nu le place. Charles ţine enorm la mine. Uite, m-a lăsat să vin la New York şi să merg la ski, mi-a cumpărat un bilet clasa întâia şi nu este absolut dar absolut deloc gelos. De fapt, de ce să mint, nu am venit numai la ski, ca întotdeauna îmbin utilul cu plăcutul, am venit să mă intererez şi pentru şcoli pentru fiică-mea mai mare. Yale mi s-a părut că se găseşte într-o zonă groaznică, mi-a plăcut în schimb foarte mult Harvardul, ştii orăşelul ăla cochet, Cambridge, până la urmă cred că o să o dăm acolo? ”

Mike o întrerupse.

“Stai puţin, stai puţin, hai să recapitulăm, deci te-a curtat timp de şase ani dar măcar presupun că aţi avut sex, nu? ”

Surya îi zâmbi şăgalnic.

“Dragul meu Mike, când doi oameni se iubesc, sexul nu reprezintă un obstacol. Mike este ca şi mine extrem de credincios şi a fost alegerea noastră să nu avem sex înainte de căsătorie. Nu sexul este totul în viaţă.”

Mike o privi cu serioziate.

“Ce vârstă ai tu, Surya?

“Patruzeci.”

“Ce vârstă are Charles?”

“E cu doi ani mai în vârstă decât mine.”

Mike se aplecă spre ea şi genunchii lor se atinseră. Surya nu-şi retrase genuchiul.

“Surya, tu vrei să-mi spui că omul ăsta nu s-a culcat cu tine şi te-a aşteptat şase ani de zile până să aveţi sex? Ce naiba a făcut tot timpul ăsta ca să nu o ia razna? Uită-te puţin cum arăţi! Cum de s-a abţinut atîta? S-a masturbat zilnic? S-a dus la curve?”

Surya îl mângâie afectuos pe tâmplă cu un aer dojenitor.

“Dragul meu, s-o fi mastrurbat şi el, nu zic nu, dar ce pot să-ţi spun este el că de mers la curve nu a mers pentru că şi-ar fi pângărit sufletul, Charles are un suflet atât de curat ca un copil.”

Mike oftă.

“Pot să văd şi eu nu nişte poze? ”

Surya zâmbi satisfăcută.

“Sigur că da, am sute de poze. Hai să-ţi arăt pozele de la nuntă. ” Surya îşi scoase telefonul celular şi îi arătă o poză de familie lângă un vlăjgan de vreo doi metri cu faţă bucălată şi bonoamă. Surya părea o pitică pe lângă el. Apoi familia ei indiană, mama în sari violet, sora şi fratele Suryei, cele două fetiţe ale Suryei, apoi familia lui, părinţii bătrâni şi distinşi, fratele alături de o femeie blondă şi trei copii roşcovani. “Ea este Nataşa, este rusoaică, este cumnată-mea, soţia lui John, fratele lui Charles. Nu ţi-am spus dar familia lui Charles este extrem de bogată, ei sunt proprietarii mai multor fabrici de confecţii şi a mai multor magazine. Noi acum locuim într-o casă cu douăzeci de camere pe o proprietate de şaizeci de acri. Dar de ce îţi spun eu ţie toate astea, ştii că pe mine nu m-au interesat niciodată deloc banii, la ce bun să ai bani, domenii, elicoptere, maşini luxoase, dacă nu eşti fericit? Ce fac toţi oamenii ăştia cu banii lor. Eu coordonez o companie de binefacere, dau bani la copii săraci, dau de mâncare la oropsiţi Londrei, asta e satisfacţia mea, acum vreau să-l conving pe Charles să construiască un spital pentru săraci”.

Mike îi zâmbi şi o mângâie uşor pe păr. Sub masă, genunchii lor continuau să se atingă.

“Surya, trezeşte-te, uită-te puţin la tine comparativ cu el, eşti o femeie fabulous de frumoasă, el este un bărbat absolut obişnuit, uită-te la cuplul vostru, vă potriviţi ca nuca în perete… Ce naiba, nu ţi-a mai spus asta nimeni până acum?”

Surya îi zîmbi foarte măgulită.

“Mike, bineînţeles că mi-a spus, nu sunt oarbă dar trebuie să înţelegi că nu frumuseţea fizică este totul. Tatăl fetelor mele era un bărbat răpitor de frumos. Unde este el acum, spune-mi? A fugit cu secretara când fata mea cea mai mare avea patru ani. I-a făcut şi ăleia doi băieţi şi a lăsat-o şi pe ea. Nu l-am mai văzut de paisprezece ani. Mă trezesc că o contactează acum un an pe facebook pe fiică-mea că cică ar fi bine ca băieţii ei să-şi întâlnească surorile vitrege, au fost pe la noi dar nu avem nimic în comun, nu am mai contactat-o niciodată, am auzit câteva luni că s-ar fi mutat în Amsterdam, ce naiba pot avea eu în comun cu o femeie care pleacă de nebună în Amsterdam? “

Între timp, sosiră pizza şi salata şi Surya îl invită pe Mike să o ajute.

“E o porţie enormă. Mi-e imposibil să termin singură toată pizza asta. Poftim jumătate.”

După ce luă trei înghiţituri din pizza, Surya îşi schimbă brusc expresia şi-i spuse brusc lui Mike.

“Mike, trebuie să-ţi spun ceva foarte foarte important. Este un mare secret, nu am mai spus asta decât lui bărbatu-miu, la doi preoţi şi celor trei prietene ale mele. Am deplină încredere în tine de aceea îţi spun.

Mike o privi atent şi îi spuse.

“Surya, ştii că te poţi baza pe mine oricând. ”

“Mor. Sunt pe moarte. Mike, eu voi muri într-un an. ”

Mike o privi perplex şi îşi retrase genunchiul de sub masă care se încălzise datorită contactului prelungit cu genunchiul ei.

“Cine dumnezeului ţi-a spus asta? De ce anume suferi? Ce fel de boală ai? Cum poţi fi atât de sigură? ”

Mike îşi puse palma peste mâna ei.

“Mike, sunt absolut sigură. Ştiu asta sută la sută. Mor. Asta e. M-am împăcat cu situaţia. Sunt foarte fericită, de ce aş fi tristă? Tatăl nostru care ne-a creat mă cheamă înapoi la el. Crede-mă, sunt foarte, foarte fericită!”

“Dar totuşi despre ce este vorba? Ai fost la vreun doctor? De unde această certitudine absolută? ”

“Nu m-am dus la nici un doctor dar ca să-i fac pe plac lui Charles care, desigur, suferă ca un câine, uite aici ce îmi scrie. ” Surya îi arătă lui Mike un mesaj pe celular în care Charles îi spunea că regretă enorm că nu s-au căsătorit imediat cum s-au cunoscut, regretă enorm că nu au putut avea copii împreună şi că ea l-a avortat pe viitorul lor fiu… ”

Perplexitatea lui Mike era acum absolută.

“Stai puţin, când ai avut timp să şi avortezi doar abia te-ai căsătorit acum câteva luni? ”

Surya oftă cu tristeţe.

“La cununie eram deja însărcinată în şase săptămâni şi am avortat spontan în timpul voiajului de nuntă din jurul lumii două săptămâni după aia. Ei, asta e, nu a fost să fie. Am fost peste tot, Los Angeles, Bora Bora, Hawaii, Shanghai…Un voiaj de vis…”

Mike se abţinu să o întrebe cum de era însărcinată în a şasea săptămână la cununie când relaţia lor fusese atât de castă timp de şase ani.

“Ok, Surya să revenim puţin la ce mi-ai spus anterior. Totuşi de unde ştii că o să mori într-un an. Ce ai exact? ”

“Am să-ţi spun totul de la început. Acum trei luni, nevasta pastorului din biserica la care merg de zece ani mi-a spus că a avut un vis. Mi-a spus că m-a vazut întinsă într-un coşciug alb acoperită cu flori roşii înconjurată de toată familia care plîngea în hohote. Eu nu am luat-o în serios pentru că mă simţeam perfect sănătoasă. Apoi am început să am nişte atacuri în care brusc din senin mi se opera respiraţia. Pur şi simplu, mă fac albastră şi simt că nu mai pot să respir. Primul atac l-am avut acum trei săptămâni. Ultimul atac l-am avut ieri, în catedrala Saint John the Divine. A trebuit ca oamenii din biserică să mă întindă pe o bancă să îmi revin. O femeie mi-a adus nişte apă. Nu e nevoie de nici un doctor să-ţi spună cum te simţi. Eu mă simt foarte foarte rău. Abia dacă pot să urc trei trepe şi îmi pierd răsuflarea. Uite chiar acum am o durere ascuţită aici”, Surya îi indică locul în stânga sub coaste în dreptul splinei.

Mike puse şi el mâna şi-i spuse.

“Nu simt nimic, ţi-oi fi întins vreun muşchi, ceva.“

“Mike, eu nu glumesc.  Mor, înţelegi, mor, mor. Uite am să-ţi dau să citeşti ceva. De fapt am să-ţi citesc eu, poate nu-mi înţelegi bine scrisul.“

Surya deschise caietul cu coperţi negre.

“Alaltăieri, în ultima zi a anului, eram în catedrala Saint Patrick, ascultam muzica de orgă şi brusc am avut viziunea înmormântării mele. Mi-am dat seama cum trebuie să fie, cum va fi totul. Uite, citeşte ce scrie aici“.

Mike urmări rândurile din caiet simultan cu Surya care începu să citească pe un ton răspicat.

“Voi muri în optsprezece luni de la căsătorie deci pe 30 septembrie 2012. Atunci va veni sfârşitul lumii mele. “ Surya se opri puţin ca să-şi sufle nasul şi să-şi şteargă o lacrimă de pe obraz.

“Inmormântarea mea. Indicaţii generale. Înmormântarea mea, dacă se poate, trebuie să fie chiar mai fastuoasă decât căsătoria. Nu vreau ca lumea să poarte negru. Nu-mi place negrul. Întotdeauna am fost moartă după haine elegante şi pantofi frumoşi, de ce să fiu ipocrită? Toată lumea să fie îmbrăcată şic şi distins şi să fie încălţată cu cei mai frumoşi pantofi. Vreau o muzică foarte fină şi înceată în fundal, ceva gen Bach sau Vivaldi.

Textul de prezentare al vieţii mele să fie scurt şi la obiect şi să fie citit de către frate-miu care are o voce foarte frumoasă. Să precizeze că am fost o persoană foarte generoasă care şi-a iubit şi ajuat întotdeauna prietenii.

Fiica mea mai mare, Niyati să aibă o faţă serioasă şi concentrată şi dacă vrea poate să vină îmbrăcată în galben, culoarea ei preferată.

Fiica mai mică, Dina poate să plângă dar fără prea mult zgomot dacă se poate şi să spună la toată lumea cât de mult şi-a iubit ea mama care a fost şi va rămâne cea mai frumoasă femeie din lume.

Bărbată-meu trebuie să aibe un aspect compet devastat şi să spună tuturor că este cel mai fericit om de pe pământ pentru că a avut şansa să fie însurat cu mine optsprezece luni.

Soră-mea care a fost mereu o fiinţă ţâfnoasă căreia nimic nu i-a fost vreodată pe plac va spune ceva de genul: “Ce soră nemaipomenită am avut şi ce păcat că realizez asta abia acum când a murit. Promit să menţin toată viaţa memoria ei neîntinată.“

Taică-miu va arăta groaznic, va fi îmbrăcat în cel mai bun costum al lui (ăla bej) puţin mototolit şi va avea un aspect nedormit şi neras.

Mama va fi singura persoană care va plânge fără încetare tot timpul ceremoniei.

Părinţii lui bărbatu meu. Vor avea un aspect sobru şi îngrijit şi vor clătina continuu din cap spunând la toată lumea ce noră extraordinară am fost.

Cumnatu-miu va avea un aspect melancolic.

Cumnată-mea, rusoaica, îşi va şterge discret o lacrimă din colţul ochiului. Ea va veni îmbrăcată în roşu. Roşu merge foarte bine la blonde, în general, şi în particular ei i se potriveşte foarte bine culoarea asta.

Cei trei băieţi ai lor vor fi neobişnuit de cuminţi şi vor avea un aspect cât se poate de abătut.

Locul cermomoniei de comemorare. Acum trei luni am cumpărat pe nimica toată un teren de cricket. Ei bine, vreau ca toţi oamenii care au beneficiat vreodată de dezinteresat al firmei mele de binefacere, e vorba de mai multe mii de persoane vor invitaţi la ceremonie. Fiecare dintre invitaţi va primi un mic gift card. Ei vor sta în tribune şi vor urmări foarte solemni întreaga ceremonie. Pe ecranul imens al terenului de cricket vor fi proiectate fotografii si mici film din viaţa mea. Filmul va fi realizat de amicul meu personal, Jeremy Simmons, nu ştiu dacă i-ai văzut ultimul film care candidează acum pentru Oscar, care va fi dealtfel plătit regeşte pentru asta. Ideea filmului va fi umanismul, idea de ajutoare a aproapelui, filmul va fi un omagiu adus umanismului prin prezentarea vieţii şi activităţii umilei mele persoane care am fost toată viaţa o vajnică luptătoare pentru cauza umanistă.“

Mike o privi cu milă.

“ Dragă Surya, şi care este rolul bunului tău prieten Mike în aceast scenariu grandios? “

“Mike rolul tău este extrem de important. Sherwill Spearwell, care este cel mai cunoscut biografist britanic în viaţă îmi va scrie biografia, dar eu vreau mai mult decât o biografie, vreau un proiect artistic. Rolul tău va fi să faci designul cărţii mele autobiografice care va conţine fragmente din acest jurnal pe care îl ai în faţă. Vreau ca toată lumea care m-a întâlnit vreodată să fie foarte mândră că m-a cunoscut. Vei include în carte bineînţeles şi o reproducere după superbul portret pe care mi l-ai făcut pe vremuri. Mike, ai înţeles, tu eşti prietenul meu cel mai bun din New York şi eu am venit să-mi mi iau la revedere de la tine.“

Mike o privi cu atenţie câteva minute apoi îi spuse.

“ Fug un minut la toaletă, nu te mişca de aici.“

Când se întoarse, Mike îi spuse.

“Surya, te-am ascultat cu atenţie, treci prin momente foarte grele şi, crede-mă, te înţeleg ABSOLUT  perfect. Ştii desigur la fel de bine ca şi mine că în Biblie scrie negru pe alb că noi, bieţii muritori de rând nu putem cunoaşte ceasul morţii noastre şi, în concluzie, că este inutil să ne facem griji pentru asta. Deci, să-ţi spun şi eu un MARE secret. De şase ani de când nu ne-am mai văzut am devenit uncenicul unui şaman foarte puternic, un şaman mayaş care locuieşte cu familia în America. Ucenicul vrăjitor, ca să zic aşa. El m-a învăţat nişte tehnici mai neobişnuite, nişte tehnici pe care, cu voia ta le voi folosi acum pentru a te ajuta pe tine. “

De data asta Surya îl privi ea surprinsă.

“ Mike, n-ai înţeles poate eu nu pot fi ajutată de nimeni, însuşi Dumnezeu mă cheamă la el. Fă ce ştii, nu-mi pasă. “

Mike închise ochii, îi luă palmele între ale lui apoi începu să mormăie nişte cuvinte complet non-inteligibile,. Tot restaurantul se uita la ei ca la urs. Surya se făcuse roşie ca focul. Când termină incantaţia Mike îi luă caietul şi scrise cu litere de tipar.

“Declaraţie. Declar prin prezenta că numita Surya este sănătoasă tun şi că va petrece alături de familia ei şi ce dragi mulţi ani fericiţi. Semnează indescifrabil, GOD“

Cu o voce foarte serioasă Mike o privi în ochi şi-i spuse.

“ Surya, înţelege NU eu am scris acele cuvinte la tine în caiet. Este însăşi energia universului care a fost canalizată în mâna mea şi a scris prin mine cuvintele respective. Gata, coşmarul s-a terminat, acum eşti salvată.“

Surya îl oprivi neîncrezătoare.

“Eşti absolut sigur de asta? “

Mike se aplecă spre ea şi o sărută uşor pe buze.

“Sută la sută. Tehnicile astea nu dau niciodată greş. Sunt verificate de milenii. Ne aduceţi vă rugăm şi nouă nota,  de data asta fac eu cinste.“

Surya îi zâmbi.

“Te aştept la Londra, să ştii.“