IMPERIUL DROGULUI

                                                                  piesă de teatru

                                                                             de Liviu Dunca

Personaje: Paula, Profetul, Turcu, Zoo, Gâde, Preotul, Regele, Bătrânul în pielea goală, Femeia în negru, Bărbatul cu servietă , Dealerul, Doi junkeri.

Scena. Pe jos sunt sticle, mucuri de tigări, ambalaje şi praf, mult praf. În mijloc e un cub negru prăfuit. De tavan atârnă un bec slab care pâlpâie, scote şi un zgomot ca un bruiaj.

Se aude Chill Out music încet, în fundal. Profetul e aşezat pe cub, îndoit de spate îşi ţine capul între mâini. După un timp îşi revine şi se uită spre sală nedumerit.

Profetul: Unde este? Unde este speranţa omului robot, cât va trăi el în scenariul ăsta de căcat? Merg pe stradă şi ce văd? Halate de muncitori, costume de fraieri, uniforme de ingineri, să construiască lumea nouă, noua maşină de muncă, noul robot. Pentru cine ridicaţi turnurile minciunii? Pentru cine construiţi cărămida cu cărămidă închisorile sufletului? Te-ai gândit vreodată la tine? Sau dacă te-ai gândit ai trecut vreodată de apartamentul tău? Artistul se zbate în mizerie căci tu manipulezi ciocanul, şlefuieşti cubul, îţi fuţi nevasta ca să-ţi testezi virilitatea, eşti un prost. Când te rogi la dumnezeu nu ştii de unde s-o începi, iei nişte cărţi prăfuite scrise de nebuni, reciţi poezia apoi te-ai uşurat. Te minţi singur cetăţene! Societatea funcţionează ca o bombă cu ceas, ne uităm toţi la ceasul cu numărătoarea inversă şi construim alte bombe pe care şefii le vor amplasa în casele noastre, sub patul nostru. Noi credem că aşa e bine, dacă primim un cadou de la şefu înseamnă că e sfânt. Poţi să te revolţi om amărât?? Căci eu vă spun. O nouă ordine bate la poarta închisorii, un imperiu al fericirii se naşte din subteran, omul liber va stăpâni lumea căci el posedă o nouă putere, lumea nevăzută, Imperiul. Căci ce a făcut omul liber? În underground s-a coborât, a refuzat leafa, şi noi valori au luat naştere, sufletul s-a ridicat până la Zeul subteranului. Căci el lesne ajunge în Lumi nebănuite, el foloseşte substanţa, el consumă ceea ce poporul respinge, căci uşor nu este să refuzi materia, să-ţi refuzi frigiderul tău de platină pentru care ai muncit ca un rob şi să călătoreşti spre Tărâmul Zeului, spre fericirea absolută. Şi oamenii liberi trăiesc în dedesuptul societăţii, în fiecare zi cheile substanţei deschid noi dimensiuni, de acolo ei iau informaţia. Un Rege este, un Imperiu cârmuieşte, construit pe poporul de aşa zişi loseri, ritualuri adânci cunoaşte iar drogul le vede, le înţelege, lesne ajunge în vazduh. Şi este atât de aproape, atât de mare, căci numai ţara noastră de industriaşi a mai rămas în barbarie. Şi nimeni nu ştie, nimeni nu ştie, căci nimeni nu a luat calea drogului, nimeni nu cunoaşte această dimensiune. Cetăţeanul munceşte pentru nimeni, nici măcar pentru el, Imperiul atacă cu gaze narcotice, e la poţile închisorii, omul liber călătoreşte cu acul în venă, construieşte noul sistem, nimeni nu bănuieşte. Ritualul îl trezeşte pe Zeul omului şi Tărâmul e gata să ni-l dăruiască. Împeriu al fericirii, omul liber te aşteaptă, ridică sabia împăratului, descătuşează robotul, drogul e uşor ca un fulg

Profetul termină discursul, îşi pune din nou capul în mâini. În scenă intră Paula, se aşează lângă el. El se uită la ea.

Profetul: Paula, Paula, simţi că se apropie? Totul e atât de aproape, nu simţi? Firul necredinţei se rupe.

Paula: Eu nu gândesc atât de mult ca tine, ziua de mâine n-o cunosc, doar drogul îmi bântuie gândurile şi viitorul. Imperiul ăsta, cum o fi el? E atât de aproape, atât de confuz. Nimeni nu se mai gândeşte la el, îl aşteaptă fiecare precum ne aşteptăm doza. Doar promisiunea unei vieţi narcotico-spirituale ne mai aţâţă curiozitatea. Hmm, parcă mai ieri eram vânzătoare la MC Donalds. Câte s-au schimbat....noi oamenii liberi.....foste slugi.  Acum un singur lucru ne mai lipseşte, altfel cădem în nevroză, doar speranţa asta ne face să mai suportam statutul de persona non grata....

Profetul: Dar nu simţi? Nu vezi ochii? Sunt peste tot, sunt semne, realitate e plină de semne. Imperiul e în spatele fiecărui obiect, tragi un joint.....offff intri dincolo, Tărâmul Tatălui, promisiunea Regelui.

Paula: Da....tu ai vazut ceva, nu pot să te contrazic doar de asta îţi zicem Profetu, dar preoţii spun că trebuie să fii iniţiat ca să vezi acel Tărâm fabulos. Eu nu văd nimic doar un Tărâm într-o fază primară, încă confuz. Sunt Centre de Reeducare ale Imperiului, acolo o să ajung. Îmi bag ăia pe gât noile învăţături.... Am auzit că Regele e cu oastea aproape de meleagurile noastre.....

Profetu: Da.....(se uită cu drag la Paula) Tu iubeşti?

Intră în scenă Gâde, are o mână însângerată. Se aşează pe jos, îşi leagă rana.

Profetul: Ce-ai făcut? Te-au răstignit dealerii?

Gâde: M-am răstignit eu singur, asta am făcut. Să vezi cum a fost: Stăteam în faţă la Intercontinental, făceam cheta la niste afacerişti, le băgam duma aia cu Fundaţia Toxicomanilor Anonimi şi ce să vezi, eram lângă un Lincon, se coboară uşurel geamul fumuriu şi iese un puşcoci baban. Când îl văd, prind de el, dar când îl trag se descarcă în mâna mea. Ei baga-mi-aş pula în gangsterii curului, cu cealaltă mână prind pistolul şi ciuruiesc maşina. Norocul lor că era blindată, au şters-o. Rămân numai eu, valetul şi pistolul. Îi pun valetului arma la tâmplă şi-l ameninţ: Dă banii, canalie!!! N-am bani zice. Cum n-ai bani? Ciubucu tău de slugă, ăla îl vreau. Ce să vezi, avea o gramadă de bani nenorocitul, şi-o fi tras-o la buci cu vre-un poponar miliardar. Am luat nişte tablete din Pasajul Negustorilor cu banii ăia.

Profetul: Şi cu pistolul ce-ai făcut?

Gâde: Nici nu mai ştiu, să-mi bag pula, cre că l-am pierdut, am băgat o pastilă pe drum, de-abia acu m-am trezit.

Paula: Poate ai executat pe cineva şi nu mai ţii minte....

Gâde: Asta aş fi reţinut, crede-mă, ( zâmbeşte)

Tăcere

Gâde: Să vină Zoo, tre să apară, apoi ne rupem....

Tăcere. Apare Zoo, dă noroc cu ei. Se aşează jos.

Zoo: Mă rablelor, să văd până unde vă duce imaginaţia. Gâde! Ce faci? Scoate monstrul din pungă.

Gâde împarte la fiecare câte o pastilă. O înghit, rămân câteva momente nemişcaţi apoi Profetul şi Paula se lasă pe spate iar Gâde şi Zoo îşi pun capul la genunchi.

Se stinge becul. Rămâne câteva momente stins. Se aprinde. Pe scenă este doar Profetul şi Paula întinşi pe cub cu faţa în sus.  Primul se ridică Profetul, în şezut. Se uită la Paula. Se ridică şi ea. Se privesc pasional câteva momente, apoi se sărută uşor. Pe scenă, prin faţa lor trece un bătrân în pielea goală, cu nişte cizme în picioare, împinge încet un cărucior plin cu prezervative. Cei doi se uită cu gura căscată cum bătrânul împinge încet, încet căruciorul până iese din scenă. Se stinge iarăşi becul iar peste câteva momente se aprinde. Pe cub se află Preotul. El vorbeşte.

Preotul: Dragi căutători în subconştient, zilele sunt numărate. Regele înaintează spre ţara noastră sedată de capitalism. Continuaţi să săpaţi în suflet căci în curând vom vedea adevărul. El cucereşte ţară după ţară, iar pământul va fi în curând al nostru. Zeul suprem se va arăta căci Regele cunoaşte ritualul sacru. Fericirea voastră va fi înzecită căci vom trăi împreună pe tărâmul veşnic al Tatălui. Substanţa e calea, materia e drumul spre vis.

Se stinge lumina. Începe să se audă massive attack, melodia better things. Peste câteva minute se aprind două lumini de o parte şi de alta a scenei. Sunt două globuri luminate, în vârful a două beţe, ţinute de doi Oşteni mascaţi, în alb, cu hainele până la pământ.. Rămâne aşa imaginea câteva momente. Apoi se aprinde un glob roşu, în mijlocul scenei, e ţinut deasupra capului de o mireasă în alb ce stă pe cub. Rămâne aşa imaginea asta câteva momente. Melodia se aude în continuare. La un momente dat globul roşu se ridică din mâinile miresii, se înalţă în sus. Se aprind şi alte globuri ce se înalţă deasupra scenei pănă dispar. Se sting şi globurile oştenilor. E întuneric, melodia încetează. Se aprinde becul. Profetul e pe cub, se uită în gol. După o scurtă tăcere vorbeşte.

Profetul: Of iubire cum te stingi, of moarte cum te aprinzi, of lume narcotică cum mă atragi în vraja ta! Imperiu al fericirii, haide în lumea noastră îngheţată între zidurile ignoranţei. Învaţă-mă să simt puterea ta, drog pur, lumină a adevărului. Haide bunul meu Rege, adu Procesiunea pe tărâmurile astea păgâne. Pe pământul bătătorit de slujbaşii nimicului să calce acest ritual sfânt.  Din tărâmul tău nemărginit, Zeule, să te arăţi şi Harta să ne-o încredinţezi. Nimic nu este în zadar, semne sfinte am văzut şi gândul către societatea încarcerată nu-l mai pot îndrepta. Drumul este ireversibil: Aştept Imperiul, aştept noua ordine.

Profetul rămâne căteva minute uitându-se în gol. Pe scenă apar subtil Gâde şi Zoo. Se aşează spate în spate în faţa cubului. Zoo scoate trei jointuri, le împarte celor doi. Trag din jointuri cu saţ. Se stinge lumina, peste câteva momente se aprinde. Pe scenă e doar Profetul întins cu faţa în sus pe cub. În spatele scenei este un personaj feminin înbrăcat cu haine lungi, negre, până la pământ, desculţ. Părul ei e cu ţepi, încâlcit, parcă electrizat. Ţine în mână trei cărţi. Apoi scoate un râs dement, descreierat, prelung. Profetul sare ca ars, se uită la acest personaj.

Femeia: Hei, hi hi hi, Coranul?(în aruncă pe jos) Biblia?( o aruncă pe jos) Învăţăturile lui Buddha? (o aruncă şi pe aceasta pe jos) Tu ce credinţă ai? Hi hi hi Cum ai ajuns aici? Cine te-a adus?

Profetul: Cum am ajuns eu aici?? Cum ai ajuns tu aici, e lumea mea, cine eşti,  nu te recunosc?

Femeia se suie pe cub

Femeia: Tinere, habar n-ai cât de adânc este omul, eu vin tocmai din adâncimea ta, de-acolo din fund, din fund, din fund, tocmai din fund. Ţi-am adus un mesaj. Regele vrea să vorbească cu tine, crede că tu ai potenţial, viziune, te vede un arhitect al Imperiului. Vrea să-ţi încredinţeze Tainele. Hi, hi, hi, tu chiar crezi ce spun, chiar crezi că poţi construi pe nimic un vis imposibil? Îţi dau un sfat, coboară în adâncul tău, jos, tot mai jos şi rămâi acolo pe fundul prăpastiei. Şi ce vezi la gura ei? Păsări negre acoperă cerul. Gândaci imenşi mişună pe pământul roşiatec. Omul nu mai e, maşinării hâde îşi îndreaptă ochii întunecaţi spre cerul învolburat. Te ce faci, stai în prăpastie, nu ieşi de acolo că vei pieri. Stai acolo, înghite substanţa întunericului. Fii tu, un supravieţuitor.

Profetul: Cine esti tu, femeie nebună, cine te-a trimis? Eu nu te-am chemat! De unde ai asemenea informaţii? Eşti o nebună, vii de acolo de unde mie mi-e frică să merg, întoarce-te în lumea ta, să nu mai vii, eu în Imperiul fericirii vreau să trăiesc, în pacea drogului mondial, poarta de aur a Tărâmului s-o văd apoi s-o deschid.... 

Femeia: Tărâmul? Hi, hi, hi, deschide ochii visătorule, întunericul se apropie, hi, hi hi, nu ştii? Regele a uitat de om, a uitat de carne, şi totul a căzut pradă realităţii, hi, hi, hi, Apocalipsa!!!!! Hi, hi, hi, hi hi,

Râsul dement continuă din ce în ce mai puternic apoi se opreşte brusc. Se stinge lumina. Se aprinde. Cele trei personaje sunt în aceeaşi poziţie. În scenă intră Turcu şi Paula.

Paula: Bă, rupţilor! Trezirea!

Cei trei îşi revin. Paula se aşează lângă Profet, Turcu alături.

Paula: Să vedeţi ce texte are Turcu. Intru cu el într-un local capitalist să bem o bere. Voi când a-ţi fost ultima dată în asemenea loc? Nici voi nu mai ştiţi....Totul arată ca un cuptor cu microunde, ne-am aşezat cu hainele noastre spurcate pe nişte scaune de lux, am comandat bere. Turcu, boul, vodcă. O chelneriţă, era de-a noastră, avea semnul organizaţiei tatuat pe pulpa piciorului, ne aduce alcoholul. Toţi se uitau la noi ca la nişte gunoaie. Dar ştiau că noi suntem oamenii noului sistem. Şi Turcu, ciobanu, bea vre-o cinci pahare apoi se suie pe masă şi şi urlă ca un animal îndreptând un pistol către un bogătan bătrân: Bă, animalule, zi-mi câţi parai ai dat pe ceasu ăla borât? Îţi vine să crezi? Bogătanul chiar a dus mâna la ceas să i-l dea. Haide că ne aşteaptă dealerul, încerc să-l liniştesc. Numai aşa l-am putut potoli, un om devotat cauzei, ce mai. Dacă îl vedeau partizanii îl duceau sigur la Centru de Corecţie prin Drog.

Turcu: Hai că le-ai cam înflorit....

Gâde: Înflorit îi capul tău sec, cred c-a fost mai grozav, Paula nu prea are darul detaliilor.

Pe scenă apare un bărbat în costum şi cu sevietă, uşor debusolat.

Bărbatul: Ştiţi cumva unde este Banca Naţională?

Gâde: Chiar că eşti debusolat cetăţene, vezi că aici e zona crepusculară. Să nu cazi în dizgraţia şefului.

Zoo: Credeam că Banca Naţională au detonat-o partizanii, ( se uită spre Gâde) Nu?

Bărbatul: Aţi vrea voi, loserilor!

Un moment de linişte.

Turcu: Ce ai în lada aia, neamule? Ar fi tocmai bună pentru depozitarea prafurilor, n-o vinzi? Îţi dau un joit pe ea.

Bărbatul rămâne nemişcat. Turcu se apropie de el şi îi bagă un joint în gură. Apoi îi trage o palmă prietenească de îi sare jointul din gură.

Turcu: Hai c-am glumit, tinere..... Să ştii că te-am citit din prima că eşti homo. ( îi trage cu ochiul)

Bărbatul: Ce?

Turcu: Hai, scumpule, nu fii timid, folosim unguent.

Bărbatul face trei paşi înapoi şi o ia la fugă. Cei cinci râd uşor, cu poftă. Rămân în tăcere, în poziţiile lor. La un moment dat Gâde vorbeşte:

Gâde: Voi cum întâmpinaţi Imperiul, noua ideologie, cât de curaţi sunteţi? Zii tu Zoo, cât de bine ai slujit Patria?

Zoo: Eu ce să zic, am fost omul străzii de când mă ştiu, aici, acest ghetou, e casa mea, libertatea. Mi-o poate lua cineva?

Gâde: Tu, Turcu?

Turcu: Eu am cam călcat pe becul puterii. Am şi comis infracţiuni ca să trăiesc. Trafic de droguri, furturi din casele de marcat, am şi cotonogit câţiva funcţionari. Şi nu meritau? Roboţi împuţiţi. La puşcărie era un director al unei companii americane. Era arestat pentru furt din avuţia ţării. Îţi vine să crezi? Se fură între ei! Mai poţi să rezişti?

Gâde: De asta am scăpat, de pârnaie zic, da am fost şi eu o mică slugă, demult, auzi la mine, vânzător într-un fast food. Odată am halit atât de mult încât m-am căcat  pe mine în faţa unor clienţi străini. Noroc că era şefu acolo. M-a concediat pe loc comanda. Hai s-o auzim pe Paula, povestea ei e teribilă. Auzi, nevastă de ministru! Mă uit la ea şi nu-mi vine să cred.

Paula: Da, pula calului. Mă văd în urmă ca o altă persoană. Aveam un palat, plus două pentru croşetat. Bărbatu-mio era gras şi chel. L-am luat pentru bani, pe atunci ahtiată după ei. Avea o pulă imensă da nu ştia cum s-o folosească. Era scârbos. Într-o seară a venit la noi primul ministru cu soţia ca să luăm cina împreună. Totul era impecabil, masa, costumele fine. Servitoarea aşeza matematic tacâmurile. Şi râsetele alea.... şi acum mă obsedează, parcă erau prelucrate pe calculator. Sunau atât de straniu în acel palat al lăcomiei! M-am ridicat de la masă, pluteam ca o nălucă în acel cavou sinistru, am plecat, nu m-am mai întors.

Gâde: Profetule, tu cred că ai fost cel mai înfipt.

O uşoară tăcere.

Profetul: Am fost 10 ani sluga regimului. Stăteam într-un birou plin cu hârtii cu calcule şi tabele. Aveam un şef, era o maşină, parcă era programat, puteam la un moment dat să-i premeditez tot ce va face, ce va zice. Nu improviza nimic. Se lua după manual iar manualul îl ştiam pe de rost. Într-o zi vine un electrician tânăr să repare ceva în biroul meu. Plictisit ca de obicei am intrat în vorbă cu el. Era un tip super ok. M-a servit cu un joint. Atunci am văzut prima dată Procesiunea. M-a obsedat, atât de tare încât am renunţat de tot, am ajuns aici, în ghetou, cu voi, om liber.

Zoo: Cum e Procesiunea? Atât se vorbeşte despre ea, se face în Imperiu....

Profetul: E adâncă precum o fântână săpată în sufletul unui sfânt. Va veni în curând, e aproape....

Tacere. Paula scoate din haină o pungă cu praf alb.

Paula: Uite, dac-aţi fost cuminţi va dă tata ceva bun.

Profetul: Praful lui Harap Alb.....

Prizează toţi, cad pe spate. Se stinge lumina. Se aprinde. Cubul nu mai e. În capătul scenei stă Regele, aşezat pe tron, cu masca îngerilor pe faţă. Profetul e întins pe jos, în mijocul scenei. Se ridică cu greu. Îl vede pe Rege, se îndreaptă spre el şi cade în genunchi.

Profetul: De ce m-ai ales pe mine, Rege sfânt! Sunt eu vrednic?

Regele: Tu simţi lucruri care sunt temelia Imperiului. Tu vezi partea nevăzută. Vezi semne. Ai văzut Imperiul înainte ca el să cucerească primul ţinut. Procesiunea. Tu vei fi un arhitect al imperiului. Ascultă de poruncile Regelui căci el îţi va deschide ochii, căci el poate să te ducă spre lumi nebănuite, el te va salva din mizerie iar tu te ve gasi. Regele cunoaşte ceea ce unii oameni au văzut dar nu au înţeles, ceea ce tu ai văzut dar nu ai înţeles. Aici te afli pentru a vedea dacă eşti educat în drog, dacă cunoşti Taina, dacă sufletul tău se poate deschide pentru a vedea adevărul.

Profetul: Mărite Rege, am văzut semne, am văzut uşi întredeschise, se vedea Tărâmul prin ele. Deschide-mi-le de tot, să intru ca un prunc în împărăţia Zeului. Taina e în mine, e viaţa mea narcotică, labirintul îl simt ca pe o partitură a sufletului.

Regele: Eu nu-ţi pot deschide Uşa. Substanţa, ritualul meu, te va ajuta, te va înălţa ca un fulg spre drumul perfecţiunii. Zeul se va arăta iar cheile uşilor ţi le va da. Vei vedea adevărul.

Profetul: Pot eu oare asta?

Regele: Mulţi vor trebui reeducaţi, dar tu, lesne vei pătrunde în tainele mântuirii. Imperiul este în tine.

Se stinge becul. Apoi se aprinde. Pe scenă sunt toţi cinci plus două persoane. Bărbat şi femeie. Cubul nu mai e. Toţi sunt agitaţi. Vorbesc toţi deodată. Apare dealerul îmbrăcat într-o salopetă. Toţi tac acum, îl privesc pe acel om.

Dealerul: După cum cred c-aţi aflat, preţul drogului a crescut. Păi ce sa facem? Acum e cu totul altceva. Oastea Imperială intră pe teritoriul nostru, e foarte aproape. Drogul a căpătat o nouă valoare. Acum e cel mai important şi preţul e ca atare.

Profetul: Păi ce pula să facem, n-avem bani, nu ne poţi lăsa aşa, după atâta vreme de colaborare.

Dealerul: Îmi pare rău, nu mai pot face nici un compromis, sunt ultimele mele zile, vor veni dealerii Imperiului, cum o să supravieţuiesc? Îmi trebuie şi mie provizii. Nu?....V-am lăsat...

Dealerul dă să plece dar Paula se apropie de el şi-l prinde de gât.

Paula: Stai! Nu mă cunoşti? Palatul parlamentului. Erai portar p-atunci. Hîîîî?

O uşoară pauză. Delerul face un efort de memorie.

Dealerul: Ei, fute-m-aş, doamna ministru. He, He, he. Jale. Nu zic, te-ai purtat frumos cu mine, da când te-am chemat în magazie m-ai refuzat, n-a fost prea frumos, nu?

Paula: Ei, acum îmi iau revanşa, ce zici, îi ajuţi şi pe prietenii mei...

Dealerul lasă geanta jos apoi îi pune mâna pe vulva Paulei. Cei doi îşi dau ghionturi până ajung în colţul scenei. Acolo dealerul o fute. Se aud gemetele slabe ale Paulei. Toţi narcomanii iau o sticluţă din geantă. Îşi injectează soluţia. Cad laţi pe jos. Se stinge lumina. Se aude melodia black milk, massive attack în întuneric. Şi  vocea preotului:

Regele a ajuns la hotare. Va arunca gazul narcotic şi prima Procesiune va intra pe pământul nostru. Adevărul este aproape. Tărâmul este în noi. Ritualul sacru îl va descătuşa. Va intra ordinea şi pacea în jungla drogului. Cei pregătiţi îl vor vedea  pe Zeul Suprem. Pregătiţi-vă, căci vegetaţia sacră va creşte în suflet.

Pe peretele din spatele scenei se proiectează Procesiunea. Toate personajele stau de-o parte şi de alta a scenei. Pe peliculă apar nişte camioane cu soldaţi înarmaţi, cu salopete negre, cu măşti de gaze pe faţă, apoi Procesiunea. E un câmp sterp. Procesiunea pare că se îndreaptă spre sala de teatru.

                                                                                                          Sept 2006 Bucureşti