|
Michel Martin
Proză de-o zi fără verb
Visam că sărut un copil pe gură. Apoi m-am trezit. Pereții vărsând pe mine. Ciucuri de ceață pe tâmplele ferestrei. O pasăre de sticlă atârnată de gard. Rotocolul creierului meu plonjând pe gresie.
Adoram un bărbat cu pielea albă. Periuța de dinți cu gust de medicamente virgine. Planta îndoită sub geografia becurilor. Ploaie plouându-mă. Limba ta arteziană. Singura femeie a pământurilor în care sunt îngropat. Iubito. Aplauze pentru cerșetorii de la tour eiffel. Uzurparea tronului de fluturi languroși. Patul în care n-am mai dormit de-o viață. Și ceva. Deghizarea crengilor autumnale. Egocentrism luxat la terminații. Șerpi de ciment la poalele sânilor metalici ai dimineții. Ruptura ciorapului dezreflectându-se. Simfonia claxonului. Consolarea destrăbălării cu îngeri. Nimic mai boem ca ziarul vândut la jumătate de preț. Un penny pentru cei nenorociți. Sunt un canal în care dorm gunoaiele nici unei lumi. Uite de-aia, mamă. De-aia sunt frate de cruce cu pruncii tăi avortați. La colțul tarabelor să-ți arăt cum mor culorile roz. O floare sexuală pe masă. Semn de carte la pagina revoluției franceze închipuite. Nu treceți decât pe roșu. Amendă pentru dormitoarele care mi-au scăpat. Râsete într-un balon de săpun. Nu mai ești tânără. Fotografie cu pelicani dezgustați pe stâlpii națiunilor ruinate. Rimă pentru poeții falși ai restaurării. Umed. Țevi crăcănate la antipodul noroaielor civilizate. Pe ghearele vulturului sedimentat. Pe ghearele vulturului strigare pentru cei neîmpliniți. Fastul mersului tău pe bulevard. Memoria iernilor de doi metri înălțime. Blocaj de conștiință în nasturi. La dracu dinții tăi atât de frumoși. Dorsal. Înrămarea monaliselor frecventate de unghiile mele abjecte. La vânat cu-o pușcă prozaică. Cu-o lumină cerbică pe balustradele izvoarelor calde. Cameră cu pat dublu. Necăsătorit. Norul poliglot deviat pe-arhitecturile gaudiene. La noapte. Versificația tactilă a neoanelor postmoderniste. Fără cravată. Un stereotip cu umbrelă bordeaux. Culminant. Neorgasmic. Poți dormi în patul meu. Totuși dinții tăi. Dinții tăi atât de frumoși. Pe vremea discriminărilor parabolice. Flux de coconi sterili. Logodnica ta la ușă. Ca și cum. Jaluzelele primelor descoperiri arheologice. Punte pentru două cvasiexistențe lunare. Dispozitiv pentru filtrat secvențe. Cordial lobul delfin al cutiei poștale. Mă cheamă alarma paginilor derulate savant. Mai puțin. Mai aproape. Cupe de negru pentru pariul alveolelor distructive. Constelația măsurilor similare. Îngheț parțial. Viteză binoculară în vid. Te ador. Dezlipirea timbrelor de pe hârtia creponată a întunericului. Urcuș circular. Statui mistice pentru dezeificare. Itinerarii caleidoscopice într-un tărâm violat cu permisiune. Colecție renascentistă de organe vii. Terminal cu șahuri mate. Oscarizarea ochilor tăi albaștri. Epicurismul scaunelor în creștere. Dezolant. Ochilor tăi albaștri. Dumnezeule. Terorismul atrofiat al margaretelor new-yorkeze. Întindere musculară pe partitura hindusă a unei melodii. Precum într-un uter culcuș. Iartă-mă tatăl nostru care ești în ceruri. Fie vie după-amiază cu rumoare pastelară. Unanim dislocare trosnită de maxilar confident. Etica luminilor efervescente. Moral vasul ceramic al întretăierilor viscerale. Aluziva ținută fără ace. Lichidul sterp metamorfic. Incinerări serene. Divagație pedantă la cotorul femurului. O dată. De trei ori. Masculinizare aerată. Tubul oxigenat al operelor de salon. Ereditar. Primirea cultă a colților de fildeș. Tind. Extind. Mai puțin. Mai aproape. O dată. De trei ori. Câmp magnetic. Pauză. Pauză. Pauză.
2004
Sărut pe gură celor care nu mă vor
vroiam să-ți spun de un bărbat când sărută alt bărbat pe-o treaptă ridicându-se el își scoate limba mi-am călcat toate cămășile negre albastre albe gri roșii verzi mi-am revăzut pentru a cincizeci și șaptea oară obsesiile pe anul ăsta apoi le-am sunat de pe toate telefoanele fixe mobile stradale cu volumul Callas la maxim cu nasturii toți descheiați de pe trup și de prin trup am flatat toate femeile lumii din nou da din nou cu psihiatrii de îngeri dacă ți-a trecut piciorul lecțiile de canto academia bagajul pentru Barcelona biletele pentru Milano dacă ai văzut rahatul ăla de film notebook care vrea să te mintă că s-ar putea s-ajungi ca ei bătrână bătrână senilă senilă ca franțuzoaicele de peste 45
uite azi te scutesc de tehnică să mai aștepte și secolul ăsta să mă-mbrac să-mi pun cravata neagră să mă uit în oglindă să te-njur de toți dracii și parfumul pe terminate te voi cere și-n căsătorie peste vreo șapte ani până atunci rămâi singura doamnă Michel Martin cu drepturi concedii flori chanel sex oral anal și depozite cu chei iar am făcut mizerie băut trei cafele în loc de una iar am lăsat pantofii-n ploaie geamurile deschise
și-ți spuneam de bărbatul ăla știi tu numele nenăscutului nostru copil și acest pseudopoem pe care vreau să-l închei sincer al tău frumos perfect haide iubito toți luceferii au paralizat așteptând să mă nasc
Iulie 2004, Londra
Adora
însă la primavera frumoasa adormită-n macrameuri albe ca un testament de soare bilun sub carapacea-fereastră cine s-arunce năvodul siren peste cum ai să treci avală cingători-lalele să doarmă prin curtea cu violeți iar la porțile la porțile nici un înger cu ochii căprui doar rochii de la renta mirese impare desculțe de iarbă
Martie 2005
Cine
difuzor într-o cavitate membranoasă ecoul a cinzeci și cinci de copii cântând if youre happy and you know it clap your hands mămicile freamătă lângă torsul meu disfuncțional mă aștepți după liniile de tramvai cu țigara aprinsă te apuc de brațul incolor nepregătit ești fără nici un fel de aproximație exact în mijlocul înmormântărilor mele populațiile ce te vor învăța cultura vârstelor împlinindu-mă peste neridicate hotare eu nu trăiesc cu acest păr care este al meu nici cu cele trei sute de exerciții abdominale nu eu le aduc la cunoștință denumirea legumelor în engleză altcineva se întinde noaptea în pat să-ți sărute cele mai lungi gene de altfel nu eu stau pe scaunul moale spectator la Scufița Roșie nu eu așez sub tine acest portret în carne cineva mă pleacă spre sighișoara spre constanța cineva va ciocni ouăle pastelate ale acestui Paști din care tu vei lipsi atât de total și află că pun iubirea cu chipul la perete îi pun cuțitul la gât află că îi ridic fusta de târfă află că nu-i voi da drumul pănă nu va mărturisi cine
Aprilie 2006
Gloomy Sunday (To Maman)
stă aplecată peste scaunul de lemn al părinților mei vechi de douăzeci și șapte de ani privirea ei lăbărțată peste carpeta persană canapeaua cu brațele roase roșie roșie de garoafe artificiale frezii crizanteme balconul etajului patru aproape desprins la ghivecele cu pământ ale doamnei de dedesubt
distorsionate I miss maman când genunchiul tău șaten mă cuprinde în fiecare dintre spirale cuțitul de la serviciul de masă de douăsprezece persoane rece visul de a fi treaz numai cu tine într-o duminică nici o duminică nu va fi mai lungă decât asta
Lidia Ofelia Otilia i l o l l i a a a those lylac letters scrie cu mâna pe care ți-am cules-o scrie mâna pe care mi-au tăiat-o cu foarfeca de toamna trecută nu vom da greș nu)
are balerini în picioare balerini verzi ca roua lui aprilie îi înmoaie în covorul cu franjuri în covorul bătut pe bara din spatele blocului sunt cel mai fericit excrement de sub soare sunt burgundiu de fericire mă descompun în alte zeci de mii de fericiri care m-apasă cu alte fericiri ale celorlalte planete toată această lungă duminică și interminabila fericire de a-i pieptăna cozile obrajii de pudră bleu
Aprilie 2006
Lovitura mea să fiu
acest cuvânt care urmează a fi scris imediat după confesiune acest cuvânt este unul mai zadarnic decât cuvântul și chinul și sfâșierea cuvântului zadarnic mai inutil decât consistența cărnii ce mă consumă acest moment stă nemișcat și suspendat peste mâna care urmează a scrie din ce în ce mai imediat cuvântul care dezîntregește lovitura care m-a lovit să fiu cuvântul care a batjocorit și a scuipat peste lovitura mea de a fi tranșat și îndesat în gura acestui cuvânt între măselele lui stricate numai când se va ajunge la capilarele groase a tot ce poate cuprinde zadarnicul peste autopsia mâinii care va începe să scrie acest cuvânt imediat după confesiune degetele se vor preschimba într-o încleștare fără capăt toate literele se vor alinia pe marginea unei prăpăstii sinucigașe cu brațele împreunate ca pentru rugăciune lovitura mea să fiu se va întinde pe pat cu lumina stinsă acest cuvânt mă va primi acest cuvânt nu mă va mai minți
Mai 2007
|