Laura Ariton

 

 

Cântec de leagăn

 

Beau cu același zel

dar din alte motive

zilele se adună mici

în coloane de una câte una

si apoi se holbează pe geam

să vadă cine trece

în tot acest timp eu stau

suflând peste tot ce s-a adunat

celelalte organe îmi îmbătrânesc

odata cu ochii

în curând n-o să mai văd

decât lumea din fundul paharului

trupuri contorsionându-se

o altă biografie

m-am gândit să-mi fac o sticlă

numai a mea

pe care să o port peste tot

îndesată în haine de sezon

să mă mișc în ritmul lichidului

care se agită acolo înăuntru

nu vreau să ies din marșul ăsta

marșul ăsta forțat peste zilele mele

cărora visez că le fac rău

că le lovesc peste față

pana sangereaza

până ce sângele se amestecă

cu alcoolul

și mă trezesc apoi

holbându-mă pe geam.

a mai trecut o zi.

 

 

 

Ricoșeu

 

Din lucrurile acestea nu va mai rămâne nimic

există undeva un contoar care înregistrează tot

și care livrează apoi imaginilecelemaipopulare

de care îți aduci aminte cu ricoșeu

târziu mult prea târziu

se aranjează toate în minte

în functie de dată și context

dupa-amieze întregi în care nu mai ești bun de nimic

și tot ce te ține în mers

este acel contoar absurd derulând în neștire

cadre care te transformă într-un personaj de foileton

până când încetezi să mai trăiești

toate aceste lucruri

și rămân pereții pe care Samsa se plimbă în voie

contoarul în sfârșit blocat

pe singura imagine disponibilă.

 

 

Dare de seamă

 

Muzica aceea pe care o asculți singur

și care îți pare bună și tristă

este de fapt un lucru pe care ar trebui să-l eviți

dacă ai ști ce e bine pentru tine

dar niciodată nu știi

stai și te întrebi și imediat după

te trezești cu un cap înaintea umerilor

dezecideori înfășurat în neputință

de a justifica ceva

în afară de tristețea aia care

te urmărește ca un câine

stors de puteri

întins deasupra umbrei tale

ca un lup îmblânzit de oboseală

oamenii ca mine sunt extrem de speciali

mai există doar unul maxim doi exact așa

de al 2lea n-am auzit niciodată

dar despre primul știu că s-a mutat undeva

unde este extrem de cald

si viața ca un pepene galben

zbârcit de soare pe dinafară

și plin de miez dulce dacă iți înfigi dinții înăuntru

eu n-aș avea curaj să trag așa de viață

doar să văd ce iese sperând la mai bine

și apoi am un câine la care trebuie să mă gândesc

și care mă urmărește ca o tristețe bolnavă

gata să mă înghită oricând.

Demo

 

Am sa-mi scot fața de puștoaică în lume

și am să le arăt cum se trăiește cu puțin

deși nu am o atitudine corectă față de bani

dar reușesc întotdeauna când sunt in pană

sa beau vinul altora

pe tristețea mea

și să iubesc pe cineva

pe nervii mei

anii care au trecut între timp

nu au nici o importanță

pentru că nu poți ascunde nimic

oricât de mult te-ai ascuți în sensul ăsta

ceea ce într-adevăr îți trebuie

este acea emoție care te urmărește peste tot

căzând sec înăuntru

cu prețul inimii zbârcite

de atatea încercări de a supraviețui cu foarte puțin.

 

 

 

***

 

Pentru că ne-am cunoscut într-o vacanță ciudată
printre pensionari
șchiopătând spre apa termală noi am părut mereu în
acele zile extrem de
tineri fiind singurii cu ochii țâșnind înainte și
picioarele în perfect

balans deasupra asfaltului din parcuri

Și chiar când
eu devenisem
jumătatea de jos a unui manechin înțepenit în vitrina
unui magazin de blugi tu
nu erai prea departe ramele ochelarilor îți luceau la
fel de fix în
neoane și fața ta de plastic întoarsă spre restul
vitrinei unde
picioarele imi zăceau întoarse înspre înafară zâmbind
tâmp din genunchi la
trecători. Iar acum, când stau în pat si anii s-au
scurs fără ezitare fără
scrupule ca gloanțele oarbe din mitralierele pentru
copii, îmi amintesc
foarte clar de acele zile când ne credeam bătrâni și
nu mai speram nimic
așteptând o boală subită ca pensionarii moartea și
manechinii pe gepetto

 

 

 

Recipe for the dead

 

 

I`m always searching for reasons to live

For some people this comes naturally

they wake up and function properly

I crawl through my days

and cling to what imaginary things

make me feel

the world is like a squeaky box

that I agitate from time to time

so that I wouldn`t feel lonely

I`ve read all the instruction books

and articles in the magazines

that teach us useful stuff

I`ve bought myself clothes

and food

I looked at strangers in big cities

and imitated them behind their back

I wanna learn how to be

a beautiful iron machine

wrapping my iron limbs

around the concrete streets

sometimes I survive with so little

all I need is my envy

of these people who pass by my tomb

functioning

breathing

living.

  

 

respiro@2000-2007 All rights reserved