|
Edward Foster
Minciuna fractală Pentru Gustaf Sobin
Nu te lăsa închis de nici o afecțiune. Păstrează-ți singurătatea.-Simone Weil
Dragoni și figurine, visul și pereții: spaimele ce mă-nconjoară, s-au risipit. Lucrurile din afara acestei camere sunt lucruri pe care cândva le consideram necesare. Am învățat să fiu singur.
Acum mă definesc prin gânduri și știu că nu obiectele sunt lucrurile de care am nevoie.
Mă reinventez de fiecare dată când privesc în jur (ca și cum aș fi un ceas sau m-aș schimba cu fiecare ton diferit).
Ruskin ne-a făcut să spunem că forma, culoarea nu sunt suficiente, dar se înșela. Ceea ce ne trebuie cel mai mult acum sunt niște oglinzi sau un lac. Doar atât cât să fim pentru un moment nemișcați.
Cum spunea Heraclit, totul e schimbare.
Dar aici am făcut un compromis, pentru că e mult mai mult (și mai puțin) de atât. De fapt, nu am nevoie niciodată să-mi țin promisiunile sau să mă bazez pe cele pe care mi se fac. Nimic nu se repetă, oricât de mult aș dori contrariul. Fiecare anotimp este gratuit pentru toți. Apa e întotdeauna dulce. Îmi văd florile crescând într-un aer de ambră. Îmi dau impresia că este August cu băieții jucând fotbal la apus. Apoi aerul este încărcat de lăcuste, apoi stau sub domul Sfintei Sofia, ascultând ploaia. Formele dervișilor îmi umplu camera de lumină. Nu pot trăi fără cuvintele mele și totuși simt cum o cadență îmi înapoiază imaginea. Furia din degete trece în aer.
Traducere de Paul Doru Mugur
|