|
Charles Bukowski
Jocul fututului
unul dintre lucrurile cele mai groaznice să fii în pat cu o femeie pe care nu mai ai chef s-o fuți.
îmbătrânesc, nu mai arată bine-au tendința să sforăie, să spună prostii.
deci, în pat, te răsucești, piciorul tău îl atinge pe al ei-, dumnezeule, groaznic!- și noaptea este acolo afară în spatele perdelelor pecetluindu-vă împreună în mormânt.
și dimineața te duci la baie, treci prin hol, spui lucruri ciudate; ochiurile sfârâie, motoarele pornesc.
dar față în față ai 2 străini care-și îndeasă pâine prăjită în gură opărindu-și capetele și mațele dureroase cu cafea.
În 10 milioane de locuri din America -e la fel vieți insipide proptite unele în celelalte și nu ai unde să pleci.
te urci în mașină și mergi la servici acolo găsești mai mulți străini, cea mai mare parte neveste și soții altcuiva, și dincolo de ghilotina muncii, flirtează, glumesc, se ciupesc, uneori reușesc să-și aranjeze câte un futut rapid pe undeva- acasă nu mai pot s-o facă- și apoi conduc înapoi acasă așteptând Crăciunul sau Ziua Muncii sau duminica sau ceva.
Căderea
prea mult prea puțin
prea gras prea slab sau nimeni.
râs sau lacrimi
dușmani iubiți
străini cu fețe ca unghiile de la degetele mari
armate alergând prin râuri de sânge fluturând sticle de vin înjunghiind cu baionetele și violând virgine
sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină cu o poză a lui M. Monroe
în această lume există singurătate atât de multă încât o poți vedea în mișcarea lentă a limbilor unui ceas.
oameni atât de obosiți mutilați fie de dragoste fie de lipsa ei.
oamenii nu sunt buni unii cu alții
bogații nu sunt buni cu bogații săracii nu sunt buni cu săracii
ne este frică
sistemul nostru de învățământ ne spune la toți că putem fi cu toții învingători de super-căcat.
nu ne-a spus despre șanțuri și sinucideri.
sau teroarea unui om îndurerat, undeva, singur
neatins de nimeni căruia nimeni nu-i adresează nici un cuvânt
oamenii nu sunt buni unii cu alții. oamenii nu sunt buni unii cu alții. oamenii nu sunt buni unii cu alții.
cred că nu vor fi niciodată. nu le cer să fie.
dar uneori mă gândesc la asta.
mărgelele se vor clătina norii se vor înnora iar criminalul va decapita copilul ca și cum ar mușca dintr-o înghețată pe băț.
prea mult prea puțin
prea gras prea slab sau nimeni.
mai mulți cei care mă urăsc decât cei care mă iubesc
oamenii nu sunt buni unii cu alții poate dacă ar fi morțile noastre nu ar mai fi așa de triste.
între timp mă uit la fetele tinere lujere flori de posibilități.
trebuie să existe o cale.
în mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.
cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?
urlă cere spune că există o șansă
nu va spune nu.
Fereastra cu geamul mat
câinii și îngerii nu sunt foarte diferiți. vin adesea în locul ăsta să mănânc la aproximativ 2:30 după-amiaza pentru că toți oamenii care mănâncă aici sunt deosebit de putrezi, pur și simplu bucuroși că sunt vii și mănâncă fasole fiartă lângă o fereastră cu geamul mat care nu lasă căldura, mașinile și străzile să intre aici.
ni se permite oricâtă cafea cât putem bea gratis și stăm și bem aici tăcuți cafeaua neagră și tare.
e bine să stai undeva într-o lume la 2:30 după-amiaza fără să ți se smulgă carnea de pe oase, chiar dacă ești putred, știm asta.
nu ne supără nimeni, nu supărăm pe nimeni.
îngerii și câinii nu sunt foarte diferiți la 2:30 după-amiaza.
am masa mea favorită și după ce am terminat stivuiesc farfurii, farfurioare, ceașca, tacâmurile ordonat-ofranda mea către noroc- și soarele acela lucrând eficient sus și jos înăuntrul întunericului, aici.
Mai întâi apoi
E la fel ca înainte sau ca data trecută sau ca data dinaintea datei trecute o pulă o pizdă probleme
Doar că de fiecare dată cînd îți spui acum am învățat lecția: o las să facă aia și eu fac asta, ajung să nu mai vreau serviciul complet doar puțin comfort și puțin sex și doar puțină dragoste.
Acum aștept din nou și anii se subțiază din ce în ce mai mult. Am un radio și pereții bucătăriei sunt galbeni. Tot arunc la sticle și pândesc pașii pe culoar.
Sper ca moartea să conțină mai puțin decât atât.
Paturi, toalete, tu și cu mine
Imaginează-ți paturile folosite și refolosite, te fuți în ele mori în ele
în această țară unii dintre noi fut mai mult decât murim noi dar cei mai mulți murim mai bine decât ne futem, și murim bucată cu bucată la rândul nostru- în parcuri, mâncând înghețată, sau în igloouri sau în demență, sau pe saltele de paie sau după ce ne părăsesc iubitele sau sau. : paturi paturi paturi : toalete toalete toalete
sistemul uman de canalizare este cea mai mare invenție de pe lumea asta.
Și tu m-ai inventat și eu te-am inventat și de aia nu ne mai înțelegem în patul ăsta. Erai cea mai mare invenție din lume până când ai tras apa după mine.
Acum e rândul tău să aștepți atingerea mânerului cineva o să ți-o facă și ție curva dracului, și dacă nu se va găsi nimeni o să ți-o faci singură-amestecată cu propriile tale despărțiri verzi albe albastre sau de culoarea levănțicii.
Când mă gândesc la mine mort
mă gândesc la automobile parcate în parcare
când mă gândesc la mine mort mă gândesc la tigăi încinse
când mă gândesc la mine mort mă gândesc la cineva făcând dragoste cu tine când nu sunt prin zonă
când mă gândesc la mine mort am probleme cu respirația
când mă gândesc la mine mort mă gândesc la toți oamenii așteptând să moară
când mă gândesc la mine mort cred că nu voi mai fi în stare să beau apă de acum încolo
când mă gândesc la mine mort aerul se albește
gândacii din bucătărie tremură
și cineva va trebui să-mi arunce și chiloții curați și pe cei murdari.
Singur cu toți
Carnea acoperă osul Și-ți pun o minte acolo Și uneori un suflet Și femeile Sparg vazele de pereți Și bărbații beau Prea mult Și nimeni nu-și găsește Perechea Dar continuă să caute Târându-se prin paturi Carnea acoperă osul Și carnea caută mai mult Decât carnea
Nu există noroc: Suntem cu toții În capcana aceluiași Destin
Gropile cu gunoaie se umplu Curțile cu mașini stricate se umplu Casele de nebuni se umplu Spitalele se umplu Cimitirele se umplu
Nimic altceva Nu se umple.
Cum să fii un scriitor măreț
Trebuie să fuți multe multe femei femei frumoase și să scrii câteva poezii decente.
Nu-ți face probleme legate de vârstă și noile talente
Bea doar mai multă bere, mai multă și mai multă bere
Și du-te la curse măcar o dată pe săptămână
Și câștigă dacă se poate
Să înveți să câștigi e greu- Orice tembel poate să piardă frumos.
Și nu-ți uita Brahms-ul și Bach-ul și berea.
Dormi până la prânz.
Evită cărțile de credit sau plățile la timp.
Amintește-ți că nu există nici o pizdă pe lumea asta care să valoreze mai mult de 50 de dolari (în 1977).
Și dacă ești în stare să iubești iubește-te pe tine mai întâi dar fi mereu pregătit să pierzi tot chiar dacă motivele pentru a pierde tot sunt întemeiate sau nu-
Puțin gust de moarte nu strică încă de la început.
Nu intra în biserici, baruri sau muzee, și asemenea păianjenului, ai răbdare- Timpul este crucea tuturor plus exilul înfrângerea trădarea
Tot gunoiul.
Ține-te de bere.
Berea este sânge continuu.
Fă-ți rost de o mașină mare de scris și în timp ce pașii trec în sus și în jos prin fața ferestrei tale
Dă-i bătaie, bate-o bine
fă-o ca o luptă la categoria grea
fă-o ca taurul când atacă la început
și amintește-ți câinii bătrâni care au luptat așa de bine: Hemingway, Celine, Dostoievsky, Hamsun. Dacă ai impresia că ei nu au înnebunit în niște camere minuscule ca și tine acum
fără femei fără mâncare fără speranță
Atunci nu ești încă pregătit.
Mai bea niște bere. mai este timp. Și dacă nu mai este este și asta în regulă.
Traduceri de Paul Doru Mugur
|