|
Bogdan Lipcanu
Bulgartabak
Aici, unde stau, se află barul Little Labba, ceea ce îmi aduce aminte de îndelungi practici de tinerețe. Și mă gîndesc la o mustărie de pizdărie. And then avioane, tone de grele, ce plutesc din minut in minut peste Frankfurt Și acel chip de fată suavă ce citește pe gazonul de lîngă Main și se întoarce pentru o clipă spre mine. (i-am pozat cu un aparat ciorapii albi, loviți de soare, căci restul trupului era-n umbră plăcută) Și acea cracoșă japoneză. Cum să mă mulțumesc nu-i oare legitim gîndul unei rase ce să amestece turcoaice cu asiate? Și bărbatul trecut de 50, cu plasă de Lidl si păr alb ce mă irită, căci controleaza înaintea mea acel rucsac abandonat. (dacă avea batoane de haș in el?) Și fete mergînd pe drum asfaltat, de țară, cu papucii în mînă. Și lînga noi stau bulgăroaice - Tarkvorova, Krasteva, Ilieva, Ivanova și am luat Rosalind Krauss The Originality of the Avant-Garde and Other Modern Myths, dacă bag cartea asta în România, se scufundă țara. Și trunchiuri udate de apă. Poți să fii supraveghetor într-un muzeu cu geamuri fumurii, dar n-aș avea răbdare, aș zgîria și aș rupe. Și pantofii de curvă abandonați lînga un zid, într-un cartier rău-famat. Mă întorc și-i pozez, deși mai degrabă iaș fi luat într-o plasă.
de la Agigea
Am 29 de ani și 6 șantiere Pot să șed, mă numesc Gigi de la Bacău Trăiască mirele și mireasa, trăiască socrul și cu soacra. Era-n 16 august, am scris în jurnal Serbările Tinereții Costinești 1983 Vrei să știi ora exactă întreabă-ți marea. O confuzie, am crezut că ești tu. Începem proba, trasul cu frînghia. Brigadierii de la Șantierul Național al Tineretului să iasă de urgență afară din sală, sînt așteptați la autobuz. S-a inundat o mare porțiune, șantierul e în pericol. Cum era să meargă la Costinești, în salopetă? BTT Bucurie Aștefanei Ștefan Ce-i aicea, bal mascat? la IREC, la ICRAL, la gaze, la Consiliul Popular, dar acum casa-i gata. Șantieru m-a-nvățat ce e viața Parcă numa pe el, pe toți ne-a învățat! Bine, și ce scriem: Salutări de la Agigea.
Futu-i poetul
Poetul stă într-o cameră albă. Cînd e singur, el se numește poet. Cînd iese din hotel, soldații îl bagă-n pizda mă-sii. Curvele gîndesc: mă, dacă ai avea bani ... Vînzătoarele de la cofe: Ce ratat și ăsta, da are ochi frumoși. După ce bea o cafea ieftină la bomba gării, după ce multe, poetul se întoarce în camera albă. Pentru asta își ține el sămînța intactă. Așteaptă să se facă lumină în cameră. Nu are bec. Un cub alb, translucid. Poetul vede pe pereți un vas proiectat, ruine, castele. Apoi iarăși un vas cu zbaturi, pe Mississippi - năpădit de liane, cu lemn alb, putred. Poetul are pula mică și-i pare rău. El știe că porecla asta e singura lui acoperire-n viață. Îi e rușine să zică că e poet. Mai ales că pe stradă el nu e poet. Poet îs doar cînd îs singur în cameră. Iată, aș bea o cafea cu frișcă, zice poetul. Și din sordida cameră de hotel curge cafea cu frișcă, îi curge din tavan, fix în gură. Și ochii poetului zvîcnesc dintr-o dată - ar fi aproape verzi, dacă i-ai putea vedea. Dar iată - poetul vrea acum cartofi prăjiți, cu multă maioneză și ketchup, dacă se poate. Și iată - îi curg pe așternut cartofi cu maioneză. Îi mînjesc așternutul și poetul mănîncă cu mîna. Ce și-ar mai putea dori poetul? Orice ar putea să apară din miezul peretelui igrasios, dar acum e sătul. Sînt poet, sînt poet, își spune poetul mîngîindu-se pe burtă. Îmi tihnește. Cine zice că nu sînt poet, cine zice că nu sînt poet, zice poetul. Sînt cel mai tare poet de la mine din cameră, sînt cel mai tare poet de la mine din cameră, zice poetul. Dimineața iese afară poetul, inspecteaza boscheții. Pierde vară, pierde toamnă, pierde iarnă, pierde timp. Se uită la chiștoace de bunăvoie, la craci cărnoși și crăcoși, la statuia asta socialistă: E-n parc poetul, e-n ștrandul din Arad, unde viața-i o pensie lină, un tenis și-o tablă. Se duce la lansare la primărie, chemat de un popă și face saună, că e cald. Își amintește că în tinerețe era bodyguard la curve, că ... Se duce la pești pe un mal mîncat și prinde scobar.
****
Mereu mi-a plăcut Charles Manson iar acum, cînd Brigitte Mohnhaupt, terorista RAF e eliberată din închisoare, îmi vine să mă duc s-o întîmpin, și să-i propun noi atentate. Klaus Barbie era un nume cînd eram mic și Rudolf Hess lebt îi înfierbînta pe destui. Honecker, un bătrînel de treabă, cu care ai fi jucat șah sau i-ai fi cerut fise de jocuri mecanice. Ben Laden ce om, totuși! Toată înțelepciunea celor 1001 de nopți pe chipul lui, ca un poster. Saddam, un demn nebărbierit, spînzurat mișelește. De ce să-l prinzi la 93 de ani pe doctor Aribert Heim, cînd ar avea atîtea să-ți povestească? Iar Mengele precis ți-ar fi dat o bomboană. Au murit atîția evrei, dar nu stau ei la o bere cu Hitler acuma, și Hitler i-invață un cîntec din Schwarzwald? Și bătrînii japs care au făcut vivisecții pe chinezi, din unitatea 731, nu pot fi azi buni bunici? Și Turcanu, ce om de familie era! O, tu, iubite Che, cu toate guerillele tale!
Pulverkabinett
I
Atunci, in acea localitate, stăteai în barca cu oglinzi pentru tine - goală. Eu stăteam cu o morișcă mișcată, lîngă mamelonul tău. Goală, în barca cu frunziș tomnatic, adus special. Barca se legăna în soare, luneca în neștire pe pustiul apei, iar eu îți mîngîiam lent diverse părți de trup - absent. Oglinzile îți deformau nudul, prin diverse lupe îți priveam harta mameloanelor, îți lingeam tălpile și călcîiele.
În sicriul voluptăților - plin cu lapte - erai depusă. De-acolo îți ieșeau pubisul, țîțele. Chipul -și doar din acea poziție aveai voie să vorbești.
Mîngîi o fesă din anii '60. (Confesă-te) Din cutare film porno al anilor vechi, fermoarul starletei blonde Bronina Koshak. Adorabila divă, uitată - anonimă.Însă tu o descoperi acum -o desprinzi din imaginile alterate ușor în culoare - pe caseta veche luată din talcioc; și amplifici sunetul ciudat al fermoarului în desfacere. Abia-acum îi descoperi opulența păgîna încastrată în imagini ... Ea, zeița aceea, trăiește acum pentru tine în glorie; cinetica: 24 fotograme pe secundă. Tiparniță popească. Mașina de bătut video. Interioare recuperate - camera in care s-a filmat. Există acum în memoria ta. Momentul de glorie al arhitecturii revăzute. Retrăite. Acum - camerele îți intră în creier - acești oameni, aceste iluzii cinetice se transplanteazăîn tine. Tu îi sădești - sunt viii tăi. O întreaga fenomenologie scrisă-n marginea benzilor (buzelor) din anii '50. Sunete recuperate si redistribuite. (File de porno) Trăiri vechi -pentru întîia oară. Replay 100 mal, please!
Ea vrusese să își tragă fermoarul care s-a blocat, s-a paradit pentru moment - acum se chinuie să-1 dea jos.
El apucă un pahar și mai soarbe o gură de pe fund - lichid ușor încălzit de soare. Urmează să i-o tragă - o va face. Poartă blugi vechi, spălăciți. I-o va trage - în timp ce ea, cu privirea în jos, tot trage de fermoar. Își descheie nasturele și-și trage șlițul. Îi pune mîna pe cap și o apleacă -ea îngenunchează. Pe masă zace un tort cald de soare.
Castelul peliculelor dărăpănate erotic. Scoase de sub pămînt, recuperate din tîrguri. Alterate, ivindu-se din cețuri. Din Spania, Uganda, Brazilia, Vietnam. Tălpi linse și vizionate. Mamele zgîriate exhibate. Tălpi ape mamele. Da - Experimentalturm des Erotischen. Sute de triunghiuri pubiene înaintînd prin timp și pelicule. Adunate într-un montaj - metamorfoză de străbatere a secolelor. Geografii lentilă. Montajul păienjeniș. Jivine orgasmări comunicînd peste timp. E proiectul Fabulosului. Jucîndu-și Ultima Carte Erotică. Întemeierea Anală. Die Vision: eine Geschichte der erotischen Gespenster und der Sohlen. E proiectul împăiănjenirii erotice. Cărți de joc de peste timpuri deschizînd pokerul - montaj. Decartarea finală: Mutare. O asumare a pieilor, a trupelnițelor. Trupelnița. O asumare a hărților perfect închise care-s trupurile și lectura legată - legănată. Un studiu timpuriu al pielii. (Pielea cu folos e viziunea) Nu mai e piele, e peliculă spectru. E arătare. E dezgolire. E. Precum colecții de nori - nuduri.
Mori și tălpi, moriști și mameloane
II
Sicriul cu desene animate. Sicriul pe care se proiectează parade; pe care sînt filmate procesiuni de sicrie și expuse scene cu sicrie din varii filme (nu poate lipsi scena cu sicriul purtat din Nosferatu). Sicriul cu vată, plin cu păpuși. Sicriul negru - sicriul enigmă. Sicriul cu bărcuțe plutind în el. Sicriul cu război de țesut. Sicriul cu turnuri, căsuțe, șine de cale ferată și trenulețe în el. Sicriul acustic, sicriul cu vizor - kaleidoscopos; sicriul cu pietre de rîu; sicriul cu torturi și prăjituri; sicriul cu nisip - plajă; sicriul cu 4 camere video în colțuri.
Pe fundul lui poate evolua ceva, un trenuleț, un gimnast electric la bară etc. Totul poate fi transmis pe un ecran.
Sicriul închis - cu foșnete.
Sicriu: pe fundul lui o figurină, un om pe un scaun urmărește un tv aflat pe o masă.
Sicriul bătucit de vînt: film-instalație sonora - cu tragerea, ducerea, tîrîrea sicriului prin munți, printre stînci, deșert ...
Sicriu: pe fund un cărucior de copil cu păpușă în el.
Sicriul filmat în timp de plutește. Sicriul furtună, furtună media. Pe corpul lui alb se proiectează imagini cu valuri vinete, agitate. (+ instalație de sunet aferentă)
Sicriu închis: în colțuri plasată cîte o morișcă de vînt.
Sicriul tapetat cu fotografii erotice. Cu poze de automobile de epocă.
Sicriul cu nisip, pe care sînt aranjați pantofi- fetiș de damă.
Sicrie tipărite, scoase la imprimantă. Modele. Apoi - sicriul împroșcat cu litere de lumină -proiecție. Omul din sicriu ca un tipar al naturii. Moartea sub tipar: ferpare, chenare, fotografii, rubrica decese. Zbor de valuri, de nave, de rachete pe lînga sicriu (sunet). Sicrie rostogolite pe scări de palate, prin tratate de ornamentică. E un joc al sicrielor buclucașe, care executa o goană nebună, se prăvălesc unele peste altele, alunecă pe tobogane, plutesc, fierb. Sicriul pian. Sicriul de care o damă se sprijină pentru a-și aranja ciorapii de epocă. Sicriul burdușit cu cărți.
Sicrie traficate, date din mînă în mînă pe coridorul unui tren. III
III
România spiritistă revizitată. România veche. Vorbesc cu muncitori, cu șantieriste, cu uteciste -toți / toate fantome. România - șantier al fantomelor. Ei povestesc cum a fost. Totul incepe cu harta de plastic a României, aia roșie. Poate am murit cu toții. Stau in ruinele de la Buftea si colez replici din filme vechi. Morsele morților. Pomenirea. Paralel cu lumea noastră, e alta lume. Ăsta e sensul primei lecții de matematică dintr-a doua. "O reptilă ...necunoscută."
Nu știu dacă mă înțelegi: sicriul avea drept emblemă un elefant.
Bat clopotele în lumea insectelor.
|