|
Angela Neceaeva
*** luna îmi arată penisul de după terminal s-a terminat s-a terminat cu chitarele până noaptea târziu s-a terminat cu fustele mini cu blues cu jazz totul e cuțit copac mare bloc ploaie cuțit ce mă pătrunde până ieri mi-ai fost sora cea mai apropiată prietena cea mai frumoasă sora dintre pământence din lume peste zi ai devenit altcineva luna imi arată penisul de după terminal
*** pe buzele mele cuvântul dragoste ce înseamnă caut răspunsul în carți și Sapho îmi spune asta e luna prietena ta și luna îmi arată penisul de după terminal
*** în poemul decadent plouă cerul se pișă pe noi în aprilie și abia acum cu siguranță a venit primăvara doi se sărută sacoșa plină cu sticle la picioarele lor dragostea nu are apartenență socială îmi spui pe bancă atingându-mi clitorisul mie mi-e bine tu termini fără a mă pătrunde luna imi arată
*** vin să-ți spun că sunt ca un automobil ce te va aduce la destinație nu-ți promit fericire vom spune lucrurilor pe nume nu vom utiliza eufemisme vom spune că pula e frumoasă și tu-mi vei spune că pizda e frumoasă nu vom zice că facem dragoste vom zice sincer ca rușii trah
*** descopăr sexualitatea poate chiar îmi lipsește sinceritatea când încerc să scriu despre ea dar fiorul ce iese dintre picioarele mele vrea să găseasca ceva în exterior nu sunt scriitoare sunt femeia ce dorește un bărbat îl vrea îl cere îl primește un bărbat e bărbat dacă e posesorul unui automobil dacă dacă etc cântă corul lumii mă piș pe el un bărbat e acela pe care-l doresc eu tu ea indiferent de substanța conținută de creierul lui de codul genetic ce-l poartă în sine un bărbat trăiește în noi mult timp după ce a plecat țipă în mine și de acolo îl strigă pe altul
*** ieri dimineață ai plecat la serviciu la gară la aeroport parfumul sși țigările au rămas pe noptiera ieri diminețăa te doream atât de tare sunt femeie și-mi pare bine că de la facerea lumii numai cine nu a trecut printre picioarele mele în viețile trăite anterior și tu-mi faci scene de gelozie te-am schimbat te schimb cu Bob Marley cu Jack Kerouac cu Micky Rurk cu Chinghiz Han cu Krishna cu Cama ieri mongolii care au trecut pe aici au trecut si prin pizda mea sărut-o și nu-ți fă griji, ieri ei, azi tu, ce importanță are o femeie care nu crede în Dumnezeu poate jura fidelitate
*** sunt tânără frumoasă și mișto bărbații mă privesc ca pe-o gagică ies la plimbare seara în metro în rochia de vulpe străvezie azi e ziua de naștere a spermei deci azi s-a născut Dumnezeu Dumnezeului meu i-a crescut gură fiindca vroia să mă sărute mîinile să mă îmbrațișeze corpul să-l înlănțuiesc cu coapsele ne-am cunoscut la un Pub nici nu-I știu numele mi-am zis e elșsi apoi am plecat la hotel avea un sex frumos și gura mare să mă bea
*** sâmbătă la granița Mongoliei Richard Bach întreba pe cei sosțti nu mi-ați văzut pescărușii pescărușii se miră vameșul ce să caute ei in pustiul Gobi și tu nu i-ai văzut pescărușii iluzie zice Bach iluzie unde e nisip acolo e marea marea între fustă și pullover pielea goală se vrea mângâiată fără tine e noaptea tartinele s-au terminat vameșul pleacă
*** cu o sticlă de Coca Cola in miina caut librăria acest poem se joacă de-a prinsa în imaginația mea se încăpățânează mă insultă mă admonestează îmi zice noapte bună și dispare îmi zice bună dimineața și-mi arată o pană de pasăre o fi de hulub o mîță traversează strada la 4 se va deschide librăria ce să fac cu tine poemule și cu luna mai am timp să mă joc sa beau să iert sa neg să distrug să urăsc nu e nimic în lume decât spermă uscată care nu naște îmi șoptește poemul și tu ai fost spermă luna îmi arată penisul de după terminal
sora mea siameză
avea 4 mani 4 picioare 4 sâni grei de lapte 4 ochi pentru a identifica realitatea sora mea siameză a rămas acasă eu umblu brambura prin oraș fericită în sfârșit cu 2 mîini 2 picioare 2 ochi așteptând sa se deschidă vraiște ca o ușă al treilea sora mea siameză
mă privește de pe fotografia bunicii bună dimineața îi spun și ție secolule 21 vrei o cafea așa începe ziua de fapt și durează astfel între cafeaua de dimineață și ceaiul de seară nu survine nimic grav așa mărunțișuri plouă ninge cine cu cine a dormit cine și unde a plecat în căutarea soartei convenabile îmi iubesc patria dar nu sunt sigur că aș muri pentru ea nu nu sunt sigur
sora mea nu mă invidia da eu am vazut portocalii înalți nu sunt înalti sunt pitici chiar tu țineai minte iluzia unei lumi comfortabile familie carieră cecuri achită achită asta să fi fost lumea ta ca de ceva auxiliar tot mai des uit de tine îmi amintesc tot mai rar că te-am lăsat acasa că dorm cu bărbatul tău căl sărut așa cum poate l-ai săruta și tu că de fapt nu trăiesc viața mea ci viața ta dar sunt momente când îmi spun lasă totul și pleacă pleacă la sora ta tu ai unde pleca uite dacă sora mea siameză ar fi aici dacă fratele meu siamez
o poezie o poezie în care până la gât a venit toamna o poezie în care plouă de dimineață până seara târziu o poezie în care cel mai veritabil lucru se întâmplă acum când scriu o poezie care le știe pe toate ca un profet ca un sufi plecate venite uitate o poezie cu vânt și cu fulgi ca un potop o poezie grea de sine ca un totem fetiș numai al meu solitară invidiată o poezie de care mă tem ca de-un copil necunoscut jucându-se de-a prinsa pe buza prăpastiei o poezie ca spuza pe buze o poezie care m-a-nvins
*** când te iubesc când mi-e frig când mi-e dor pleacă când se duc ultimele frunze pe asfaltul jilav când rămân singură în odaie cu copacii goi dezbrăcați la geam singure frunzele dorm cine să le sărute cine să le îmbrățișeze cine să le învelească cu alte frunze când singură incet evit să-ți pronunț numele nici în șoaptă nu o fac de teamă să nu te pierd chem frunzele alături fiecare frunză are un nume care să fie frunza cu numele tău
*** și nu vei mai merge la frizerii numai tu le vei duce cu mersul lin și ușor cum femeile orientale își duc pe creștet burluile cuvintele vechi de care nu-mi va părea rău oricând să mă-ntorc saă le iau cuvintele noi nu vin nu am unde le lăsa pe cele vechi norocul silabelor erau atât de multe nu le putea aduna mai lesne ar fi cules din pădurea de cetină mărgelele albe risipite avea nevoie de ajutor cineva să le adune bărbatul atent am să-l invite la întâlnire va alerga de la nord la sud dupa cuvinte uneori are prea multe nu are cu cine le împărți alteori nu-i ajung îi lipsesc cu desăvîrșire iubirea ei pentru tine iubirea de litere niște flori nemaipomenit de frumoase le semeni le abandonezi pleci le spui le cânți le citești le găsești nu mai era ea erau literele nu mergeai alături de ea liber și dezinvolt gestul cuvântului doar el o durere a cuvintului o perpetua durere a pierderii durerea femeii ce a născut și copii rând pe rând mor
*** cine sunt eu o fereastră o femeie și ce fericită aș fi dacă aș putea spune în afară de Biblie nu a citit nimic o cămașă de forță o săgeată unsă cu
sânge de lup ce nu a părăsit orașul din sine vreodată niște oase din care feciorul meu își va înjgheba o barcă și va pluti pe ape străine vânând reni pui de urși si alte jivine o sălbatică de care te-ai lipi seara revenit de la servici târziu și de care te temi să te-apropii
*** sunt un poet genial modestia am dus-o la anticariat și acolo se vinde la preț de nimic la pătrat la cub și la puterea a zecea genial deși n-am scris nici un rând cel puțin bun da prevăd toate insinuările nu insistați da chiar
genial știți nu am deschis până acum nici o ușă într-o zi se vor deschide singure m-am săturat de motani de broaște nu mai sărut nici o broască nu scriu despre flori culori și alte enormități vreau să scriu despre sine despre sperma bărbatului despre prietenul meu despre câinele trist fără el despre inima ce urla ca un lup într-o menajerie fără speranță despre banii ce veșnic îmi lipsesc nu vă gândiți la bani atunci nu are rost sa trăiești dar la ce va gândiți ei tu acolo pe scena unde nu te ajunge nici o privire de ce-ai scris despre iubire nu prea se vede să fi iubit ori să nu fi avut alte necazuri preocupări idei teme modeste teme himere teme năluci de care te temi ca împușcă teme ca pe niște femei aborigene într-un oraș cu tei teme sălbatice în ținuturi barbare teme bolnave teme vulgare dezgolite veleități antice nu-mi săreți inainte ca niste purici ceasul inimii mele e perfect ca un Breguet da sunt un poet genial îl invidiez pe Tom Waits nu mă trezesc în dantele chiar daca n-am scris nici un rând și zilele-mi trec printre târfele rusoaice de la birt nu mai vreau să ascult dulcegăriile barzilor lacrimogene poeme am aruncat pe geam televizorul îmi câștig pâinea într-un mod departe de-a fi ideal și merg pe străzi merg șchiop merg solitar da sunt un poet genial discursul meu e unul al vieții mi-as dori poate un palton mai cald și mai comod în rest trăiască Dali si Chaggal
*** săgeatapește nu e un sunet semnificativ săgeatapește vorbeste la telefon pe-nserate săgeatapește cască de plictis alo alo tu mă auzi eu sunt săgetapește zice
săgeatapește crede în Dumnezeu în orice Dumnezeu ea are concepție proprie despre sex Internetul o fascinează și-ar dori alt nume ceva comfortabil și cald ca un fular pufos moale săgeatapește în fiece zi moare de câteva ori
da frecventează psihanalistul încearcă să-l convingă săgeatapește nu e o aberatie aliteratie săgeatapește e vie veridică și magnifică, strălucește la soare și ce dacă ea nu stăpânește vreun adevăr vreo idee bizară și ce dacă e puțin chioară nu vreau sa scriu oarbă nu-și asumă nici o răspundere urăște gloata îi place poezia absurdul și se consideră o specie aparte fără patrie fără permis de ședere o impertinentă daca semnează astfel săgeatapește
**** săgetapește citește zilnic unora li se pare că același volum Tolstoi Dostoevski Turghenev uneori dă pe la Shakespeare dar nu importă citește ca să-i treacă noaptea citeste iarna mai repede nu are alta ocupație amant soț copii ca să-i ceară tartine nu mai speră la dragoste sex cum și-ar coase ochii într-o broderie citește inaccesibilă sieși și fiilor de proletari din Rusia e înspăimântată de ruși în China de revoluția culturală nici într-o țară nu s-a simțit fericită nici de-un bărbat nu s-a considerat iubită așa trăiește ca valurile ca un organism unicelular se rasucește ca o amibă din manualul de zoologie în juru-i nu mai cunoaște pe nimeni poartă lentile cu aceeași ochi privește binele și răul mintea ei sesizează doar că aici unde trăiește de dimineață pînaă seara târziu e iarnă
*** aștept la geam ceva să dăinuie măcar de-ar veni dragostea zice de-ar veni deodată ca un anotimp greu de zăpadă accept sa fiu singură și să ma strângă iarna la sânul ei alb azi chiar am văzut o babă de omăt cu sâni maiestuoși ca Barbie de-ar veni dragostea zice de-ar veni mai aproape de ființa mea ca un sclav corpul meu de teracotă poate în ținuturile calde asta nu mai are priză dar aici cu ce-mi voi umplea nopțile da de-ar veni de-ar dura ca o iarnă polară in care cineva îl citește integral pe L.Tolstoi inclusiv epistolele
*** deodată au înflorit măslinii nu i-am văzut niciodată în mintea mea așa tragic au înflorit măslinii străvezii de mare aglomerație ehei stai așteaptă-mă petalele lor cad de pe corpul ferbinte miroase a iod a ocean a mare șiroiesc măslinii azi asta e marea minune ce s-a produs copilăria mea a trecut la braț cu un greier pe străzi ca ploaia
*** săgetapește uita ce-a citit se gândește să-și schimbe numele îndelung serile priveste harta politică a lumii ca un film color despre dragoste înainte de culcare îmbracă o țară ca pe o cămașă de noapte în fiece seară altă țară azi a îmbrăcat India mânecile ei lungi o fac să arate ca o stafie dar ce bine va dormi la noapte ieri imbrăcase Africa ce continent saltimbanc avuse vise ciudate influențate de Coetzee probabil oricum pentru ea nu e nici o diferență țările-i par un sat îndepărtat în care bunica ei nu s-a măritat un site virtual creat de cineva anapoda mai mult cu maâna stângî decât cu dreapta și eu am fost la Paris eram să zic în Arcadia am fost da și pe case creșteau cariatide da și-am aprins un rug pe stradela Urșilor și de pe podul Mirabeau am privit în apă dar n-am văzut să se scurgă iubirile
*** săgetapește fumeaza Moore dragostea ieri seara i-a intors spatele ei și ce dacă nu a văzut-o nimeni ea a existat în mintea flămândă și nimic n-o costă s-o transpună în realitate dar nu a făcut-o de teamă da lumea crede propriilor ochi doua mâini două picioare uite-un băiat numai bun de iubit dacă zici că iubești arată-ne draăguțo obiectul Sapho ce Sapho cine-a văzut-o vreodată carapacea broastei țestoase cântă între degetele ei cântă cântă despre toate posibilitățile vieții care tremură în inima mea (nu vreau să scriu morții) numai de groapa cu va r nu cîntă nu-mi întoarce spatele dragostea ei se joacă de-a prinsa în curte ia lecții de ritmică în crângul de mesteceni se scaldă in Toora-Hem da dar dragostea ei nu e bărbat nu e femeie nici nu are ce arăta dragostea ei o idee; e elastică, își așteaptă timpul un adevăr anacronic un pahar cu umbră
|