Andrei Gamarţ

despre sfârşitul zilei

pentru că te aşteaptă cineva acasă cu o bucată de pânză albă ştergând mobila de praf de pete de urmele unsuroase ale degetelor şi cu o clipă înainte să intri totul să se liniştească faţa ei inertă ca o piatră oglindită deodată în sufragerie nemişcată de parcă văzuse ceva înspăimântător asta te fură cu totul observi cum se întâmplă ceva în tine cum te învăluie chipul ăsta de lemn riduri ce nu vor da înapoi cu nici-o cremă cu nici-un zâmbet dacă în momentul cela când apa curgea peste margini se umplea cada cu vase în momentul cela când treci printre blocuri pe cărăruşă sub arini unde nişte copii se joacă de-a mama şi tata când urci de abia scările ce dau în ogradă să ţi se oprească inima sau să se spargă un vas sau pur şi simplu să cazi îmbrăcat pe treptele de fier clipa aceea când se lasă ceaţa pe ochi se pune mâncarea la încălzit costumul tău curat pe unde trec oamenii pentru că cineva te aşteaptă

eu am văzut un copil cu părul bălai care se juca lângă staţie şi râdea se ascundea de părinţi şi râdea ca un înger şi brusc seara asta începu să-mi placă dar în mine nu era loc pentru bucurie o umbră mare cădea peste tot oraşul ca atunci când soarele în câmp dă peste o tufă de măceş sau un pui de nuc şi acoperă pământul înfierbântat câteva sute de metri şi puteam să văd începutul nopţii şi puteam să beau cât doresc în mine s-a deschis o rană acum la ora 8 lângă subterană în vâltoare feţe pe care le cunosc de undeva mamă eu nu i-am văzut niciodată rana mea se desface şi nu are nume atâtea glasuri mă împresoară şi nu începe nici-un cutremur

dacă aş fi avut un câine pe care să-l plimb afară la miezul nopţii dacă aş fi avut o lesă lungă şi inima să se bucure când trec printre maşinile parcate cum le-au venit oamenilor ce se grăbeau să ajungă acasă la femeile lor la copii dacă tristeţea mea s-ar risipi ca o floare uscată când îmi plimb câinele sub ferestrele lor întunecate unde ei dorm şi poate visează rămăşiţele zilei ah dacă fruntea mea ar străluci în bătaia lunii ah dacă ar fi tare şi caldă

pentru că e sfârşitul zilei pentru că se mişcă ceva în mine pentru că am fugit înaintea maşinilor şi nu simţeam nimic pentru că nu e nimeni pentru că părul meu e murdar şi nu mă deranjează pentru că mănânc singur şi las lumina toată noaptea în toate camerele pentru că între noi e o masă de aer pentru că nu se aude pentru că e la vedere totul dar nu se aude

lucruri straşnice 1.1

când nu mai am ce face îmi închipui diferite lucruri straşnice

cum de exemplu mă arunc de la balcon şi cad repede repede

dar nu mă tem de aceea îmi pare că e destul timp până jos

sunt ca atletul ce pătrunde corect în apa bazinului şi observ multe

o pisică se gudură de scoarţa unui copac uscat crengile lui tremură

multă iarbă în grădină multe flori îngrijite eu mă apropii cu ochii deschişi

jos e aşa verde câinii se ascund în grădină

păsările vânează insecte zburând pe sub frunzele celea

o femeie îşi căută pisica până la genunchi în iarbă

în mintea mea se instalează imaginea cum mă zdrobesc de pământ

nemişcat cu fracturi la coloană cu mâinile şi picioarele

azvârlite în părţi ca în filme fără să pot inspira din cauza loviturii

aud însă totul şi văd clar prin perdeaua de frunze balconul meu

şi undeva aproape nişte mâini care mângâie blana

şi-mi simt craniul făcut zob de o piatră ascunsă sub o frunză de brusture

da

azi am întâlnit-o pe Ina şi-mi povestea cum e să fii mamă

nu am văzut-o demult cred ca era într-o vară poate acum un an

eu traversam strada şi ea avea burtă peste care ţinea o mână galbenă

iar maşinile se opriseră în dreapta noastră

azi mi-am ras barba şi am făcut fotografii pentru acte

tipul mi-a arătat ce a ieşit mi-a retuşat în computer cearcănele

părul zburlit am spus să-l lase aşa am plătit 20 lei am comparat

cu fotografia din paşaport şi se pare că îmbătrânesc

tot azi am întâlnit-o pe Masha Masha îmi citeşte gândurile

când o întâlnesc undeva în oraş încerc pe cât se poate să

nu mă gândesc la nimic să calc pe alături şi să mă împiedic

am observat că în asemenea cazuri te gândeşti numai cum să nu te loveşti tare

daca mă sinucid într-o zi va trebui să fiu beat sau aşa ceva

fiindcă nu am curaj şi poate nu sunt pregătit văd cum vreo 20 de carabinieri

urcă într-o furgonetă oprită după colţ e o vreme posomorâtă

o fată stă singură la o masă şi se uită la mine sau poate la sticla de bere din faţa ei

03.06.07

eu intram în râu şi-mi vedeam picioarele pe ochi se aşeza un fel de tristeţe lichidă peştii îmi atingeau pielea şi trebuia să mă cufund cât mai repede cât nu a trecut soarele şi corpul meu putea să mă încălzească

si mai era un ecou care răspândea ducând departe cuvintele noastre şi plescăitul apei corpul meu era frumos şi fierbinte şi strălucea acolo sub apă era ceva rău ceva urât ochii mei deschişi acolo dorinţele mele în apa rece şi curgătoare

eram sub apă şi mă gândeam la râul acesta văzut de sus sau de pe deal la senzaţia că nu mai pot ieşi la suprafaţă la imaginea asta a râului care m-a înghiţit şi nu mă mai văd deja 10 min şi la strigătele prietenilor mei

şi la ecoul cela care intră în iarbă care mişcă sălciile care poate ajunge până la şosea

nimic important nimic preţios

E perioada când puful de plop în aer inundă oraşul el se strecoară în nări în gură în cameră unde e cald e întuneric şi e deschisă fereastra.

E perioada când umbrele zac pe asfaltul fierbinte şi ghetele se topesc în talpă şi trebuie să fugi să fugi în celălalt capăt de oraş unde încep câmpurile unde iarba creşte în voie.

E perioada când noaptea vine atât de greu şi umbli aiurea dezbrăcat prin casă şi te uiţi la fluturii care se lovesc de becul electric sau la gândacii roşii fugind de-a lungul peretelui să găsească o ascunzătoare răcoroasă în podea.

E perioada când prietenii îşi sărută femeile şi le cuprind şi le duc în pădure să stea la umbră.

E perioada când telefonul mobil deconectat stă într-un buzunar de la blugii tăi largi şi se bălăbăneşte când mergi şi blugii se lipesc de picioare şi e aşa scârbos încât vrei să-l arunci în lacul plin de jeg în dreapta ta.

E perioada când te sună diferiţi tipi care nu au nici-o treabă cu tine şi te roagă să faci ceva pentru ei să le vorbeşti calm să-i înţelegi dacă se poate aşa ceva.

E perioada când părinţii sunt acasă demult şi se uită la TV la o emisiune lacrimogenă la o emisiune obscenă gen reality show cu fete şi băieţi într-o casă construind dragostea în timp ce pozează în faţa camerelor-ascunse de peste tot iar mama care a cumpărat cartofi noi (primii din anul acesta) te cheamă acasă să mănânci cartofi pregătiţi de ea în bucătăria ei unde e reparaţie unde nimic nu e gata şi mulţi nervi şi multă căldură.

E perioada când intri în alt bar să te îmbeţi fiindcă în barul în care uneori vii să stai singur chelneriţa deja te cunoaşte la faţă ştie ce serveşti şi asta te întristează şi te scârbeşte. când abia te aşezi la masă şi ea îţi aduce băutură. tristeţe. scârbă.

E perioada când trebuie să te îmbeţi dar ai vrea să te afli într-un oraş pe care îl vezi prima dată să stai într-un local infect înconjurat de oameni să nu-i cunoşti să nu te atingă în ziua următoare să nu-ţi mai pese de ei să fii în drum.

E perioada când înfloresc salcâmii şi se scutură când în casele de beton se adăpostesc tot felul de oameni obosiţi plini de resentimente şi de grăsime.

E perioada când noaptea câinii flămânzi umblă pe străzile întunecate după beţivii deja aranjaţi. încă mai sunt locuri unde e întuneric ca la periferie. în astfel de locuri neapărat tre să stea o maşină fără semnalizare o maşină foarte veche o maşină cu geamurile sparte.

E perioada când te uiţi la femei şi ele îţi par frumoase cum stau picior peste picior cu bărbaţii lor graşi alături care transpiră şi au lanţ de aur pe mână. cu mâna asta ei se şterg leneş pe după gât.

E perioada când luminile pe stradă se aprind pe la 21:00 şi nu vrei să te duci acasă şi străzile sunt stropite de nişte maşini galbene.

E perioada când nimic nu este de ajuns când te retragi în WC te aşezi pe closet şi te scremi şi lacrimile reci curg şiroaie pe obrajii brăzdaţi de cute urâte şi-ţi udă pantalonii.

E perioada când nu te mai duce capul să minţi să te prefaci să pari agreabil e perioada când lucrurile se aşează de la sine şi devin de neînchipuit.

E perioada când te gândeşti la moarte şi aşa mai departe şi îţi închipui că pe căldurile astea corpul tău s-ar descompune atât de repede că nu ar fi în stare nimeni din cei apropiaţi să te identifice numai după dinţi numai după hainele în care erai îmbrăcat.

E perioada când nu poţi vedea pe nimeni când nu suporţi complicaţiile.

E perioada când florile de cameră trebuiesc răsădite şi fixezi o sâmbătă să te duci la o florărie să cumperi pământ şi ghivece ca să le aduci acasă să le răstorni pe parchetul vechi în mijlocul camerei şi să stai aşa în picioare nedumerit juma de oră privind la grămada aia de pământ negru şi la ghivecele alea din plastic.

E perioada când inima bate încet şi nu te sperii că se va opri. e perioada când la morgă e mai frig ca de obicei.

E perioada când florile de plastic într-un local plin de tipi dubioşi şi fuste te deprimă. când o femeie între 27-30 de ani se întoarce de la WC şi rochia ei albă se unduieşte iar mărgelele saltă domol pe pieptul ei la fiecare pas când se apropie şi îţi zâmbeşte. da. zâmbeşte în gol.

E perioada când alimentele se strică repede şi trebuie să aduci de la părinţi un frigider să-l urci la et.4 să-l aşezi pe locul din timp pregătit şi să-l incluzi. unicul sunet care să-ţi umple capul şi toţi muşchii. nişte vibraţii din alea când telefonul sună 24 din 24 şi nu poţi ridica mâna să răspunzi.

E perioada când vorbeşti urât şi nu simţi nimic. totul e cât se poate de normal.

E perioada când ţigările se termină prea repede.

E perioada ceea între mai şi iunie când întâlneşti mulţi cunoscuţi pe stradă şi ei merg aşa frumos şi merg undeva şi par a nu se gândi la nimic.