Singurătate
de Cornel Mihai Ungureanu
Lucian ieși din cort cu spatele înainte. Se răsuci, privi în jur,
somnoros și încruntat. Plaja e plină înspre cazemată, dar mai puțin
populată aici, sub mal. Mai încolo se plimbă tacticos pescărușii. Lucian se
ridică în picioare alene. Se întinse și încercă să-și prindă în coadă
părul lung încurcat și năclăit. E îmbrăcat în evazați și cu un tricou
strîmt, bleumarin, prin care i se văd coastele. Alina e la cîțiva pași. Ea
nu e slabă. Dacă el nu se dezbracă niciodată pe plajă, la fel de adevărat
este că ea nu se acoperă niciodată. Cu nimic. Pe plajă. Ține pe picioare un
bloc de desen în care schițează ceva, cu cărbune. Amîndoi sînt calmi. Ca
și cum ar fi căsătoriți. Lucian se așează lîngă ea. Ține în mînă o
conservă.
Lucian: - Vrei să papi fasolică?
Alina: - Nu.
Lucian: - Nici eu.
Alina: -
Lucian: - Aș păpa puțin iaurțel.
Alina: -
Lucian: - Tu nu papi?
Alina (Privește atent epava. Desenează): - Nu acum. Mai tîrziu.
Lucian: - Eu aș păpa acum.
Alina: -
Lucian (Preocupat. Îngrijorat): Crezi că are mai mult de patruzeci de
calorii?
Alina (Pune desenul alături, în nisip. Ia cutia de conservă. O privește
atent, din toate unghiurile): - Eu cred că e expirată.
Lucian (Se gîndește la iaurt. La calorii. La nirvana): -
Alina: - E făcută în '98 și are termen de garanție treizeci și șase
de luni.
Lucian: -
Alina: - Asta cît înseamnă?
Lucian (Se duce la cort. Caută ceva. Se întoarce cu un pahar cu iaurt):
-
Alina: - Cred că e expirată.
Lucian (Nu trage încă folia de pe paharul cu iaurt. Nu e hotărît dacă
să-l desfacă sau nu): -
De la un bar se aude muzică. Și valurile se aud. Țipă pescărușii,
din cînd în cînd. Alina are sînii mici și bronzați.
Lucian (Ridică blocul de desen. Privește schița Alinei): - Ce-ai
desenat?
Alina (S-a întins cu fața în jos. Face plajă): -
Lucian: - Ce naiba e ăsta? Un vapor?
Alina: - O tocăniță.
Lucian (Cum ar fi dacă ar putea să leviteze pentru tot restul vieții
lui!): -
Alina: - E o corabie. Chiar nu vezi?
Lucian (Îi privește, absent, fesele): - O corabie pustie.
Alina: - Nu e pustie. De unde ai scos-o că e pustie? Dacă ai fi atent,
măcar o singură clipă, le-ai auzi glasurile și n-ai mai spune că e (Își
maimuțărește glasul) pustie. E
corabia unor pirați.
Lucian (Încearcă să fie atent): - Nu văd nici un pirat!
Alina (Se răsucește cu fața în sus. Tonul ei e din ce în ce mai
exasperat): - N-a spus nimeni că poți să îi vezi! Am spus eu că poți să îi
vezi? Am spus că ai putea să îi
auzi, dacă ai fi atent! (Își scutură firele de nisip de pe burtică,
din părul pubian).
Lucian (Prefăcîndu-se că ascultă): - Nu aud. Nu aud nici un pirat.
Alina (Stă acum cu fața în sus, cu ochii închiși): -
Lucian: - De altfel, iubițel, nici nu cred că mai există pirați în
ziua de azi.
Alina (Iritată puțin): Nu am spus că ar fi o corabie din ziua
de azi!
Lucian: - Iubițel, dar nu pot să existe niște oameni doar pentru că
tu te gîndești că ei există. Nu îți dai seama? Ei există numai în mintea
ta. Nu îi pot auzi, eu.
Alina: - Nu poți, pentru că nu vrei. Nu participi. Nu
te interesează decît ideile tale (Din ce în ce mai nervoasă). Oamenii își
iau viața în serios. Uneori mai glumesc și ei. Dar tu?
Viața ta e o glumă. O... o... (Caută cuvîntul. Triumfătoare:) O șmecherie!
Lucian (Enervat): - Iar noi acum vorbim serios! (Ironic) Toată povestea
asta, corabia pirații, e ceva... (Imită vocea ei) ...serios!
Alina: - Nu faci altceva decît să-ți cauți blestematele alea de
ierburi, blestematele alea de ciuperci halucinogene și să-ți prepari
blestematele alea de droguri(vocea îi tremură). Și nu îți pasă niciodată
de nimeni, în afară de tine. Ah, cît mă enervezi!
Lucian (Și-a pierdut calmul. Acum îl declară nul. Vocea îi tremură
și lui): - Ți-am spus că nu vreau să aud cuvintele astea!
Alina: - Dar dacă mă enervezi!
Lucian (Gata să explodeze. Nu explodează): -
Alina: - Mă enervezi! Ce-ar trebui să fac? Să tac? Să mă ascund? Nu
ziceai tu să comunicăm?
Lucian: - Ar trebui să nu te enervezi! Asta ar trebui! Adică ar fi bine
dacă nu mi-ai vîna greșelile. Nu de-aia te-ai născut, să stai la pîndă și
să mă cicălești pe mine! Ar trebui să-mi respecți libertatea de a fi eu însumi,
așa cum eu o respect pe a ta!
Alina: - Libertatea mea? (Țipă)
Lucian. Țipă.
5 oct 1999
