Şoc albăstrindiu

 

 

S-auzi liniştea printre gratii cu dungi,

E greu... Prea greu... pentru un suflet stingher

Cum e al tău... Cum e al meu...

Barierele explodează... -Ce folos?!

Sunetul de-afară ne invadează

Deşi nu există. Toate ne tulbură

Somnul, Nesomnul, de veci, de neveci...

 

Un cîine latră la Lună,

Motoare ce urlă pe-asfalturi dez-topite,

Sau cel ce-a ieşit dintr-o crîşmă.

Sunetul Nopţii e mult prea puternic

Întunericul...Şi cu prea multa vlagă

Mă inundă. Inima ce bate potrîvnic...

Nu mă crede cînd îi spun că-mi e dragă..

 

Sicriele au ameţit de mirosul de brad

Se arde si ultimul lemn combustibil,

Adoarme sub Lună şi-un ultim cîine,

Acum e azi ce-a fost ieri mîine,

Dar sunetul nopţii tot mai greu răsună

Alungă tot somnul, deşteaptă furtuna

Din ev-mediul acestui Pământ

Dar ştii prea bine că toate

Deşertăciune sunt...

 

Degeaba şuieră locomotiva

Si ea va ajunge fier vechi

Ţîntari, arcuri de pat, imnuri de stat,

Pămîntul le-ncape, le-nghite pe toate.

 

                                             

 Poezie de Sorin Grad