Klein spuse:
Am treizeci și
trei de ani.
Mi-e frică de
moarte.
Nu cred în
noroc dar norocos am fost
dintotdeauna.
Locuiesc într-un
apartament cu două
camere și nici
o paralelă nu trece
prin bucătăria
mea.
Ciudățenia
asta nu vine singură
ci împreună
cu: zgomotele din vecini
îmi completează
biografia.
***
Vreau să privesc o fotografie
așa cum citesc
o carte.
La opt ani un băiat
de-o seamă cu mine
mi-a cerut să-mi
i-au înapoi
propriile urme
de pe arma lui
de plastic.
(Acum rîd dar atunci am fost
ucenicul spaimei.)
În videoclipuri
toate femeile sînt
super-înalte.
Nu-mi plac
semnele de exclamație:
isterizează
pagina.
Organele mele nu
sînt de gips. Eu nu
sînt un mulaj.
Și totuși
la nici o moarte
n-am plîns.
***
Nu vreau afectare nu vreau patetism
sînt ca și orb
dacă sar vreo dimineață.
Iubita mea e o
natură vegetală.
În urmă cu opt
ani am plecat din orașul natal
am coborît
dintr-un tren prăfuit
în capitală și am început lenta operație
de extragere a
sufletului ei din trupul
surorii gemene.
Lumea cu noul ei
hedonism trece pe lîngă mine.
Mama spune că
dintotdeauna m-am mișcat
mai încet decît
majoritatea.
Dacă aș fi
cinstit aș urla.
Iar ea și-a
mutat sufletul în trupul meu.
Sub genunchiul
stîng am un fermoar.
***
Mi-e frig. Într-una
mi-e frig.
Poate că într-o
noapte îmi vor apărea fisuri
la încheieturi
îmi vor crește
tatuaje de gheață.
Nu cunosc nici o
formă de sinucidere.
Sînt incomplet.
În seara asta
nu femeia mă va
completa
ci frigul.
***
Nu cred în
Dumnezeu.
Lumea e strîmbă
pentru că Dumnezeu
nu există.
Există zaruri forceps lame de ras
inul și cînepa.
Sînt influențabil
dar adesea
încăpățînat.
Așa că repet: El nu există.
Nu pot ridica un
sac de ciment tatăl
meu poate
fratele meu poate eu scriu
uit numele
proprii nu scuip pe jos observ
pericolul doar
după ce a trecut e la
dracu-n praznic.
***
Nu sînt
superstițios.
Visul meu e să
dorm într-un hamac
sub palmieri.
Dar cum ar spune
un bărbat furios
într-o ficțiune
vizuală
viața e o porcărie
iar apoi mori.
Replica oricărui
medic la zîmbetul meu
este: ai lipsă
de calciu. Nu fac predicții
însă cred că
toți vom avea într-o zi
lipsă de calciu.
Nu cred în
fantome.
Urăsc țara în
care m-am născut.
Sărutul unei
necunoscute mi-ar electriza
amigdalele.
Visul meu e să
mă trezesc odată și-odată.
***
Orașul în care
trăiesc e pustiu.
Mă țin în el
o slujbă și un
apartament rece
ca gheața.
De cîteva ori
pe săptămînă mă retrag
între coapsele
femeii de lîngă mine.
Grotescul e
salvarea mea.
Grafitti în
wc-uri nu am lăsat
ci doar
excremente și urină.
Cuvintele sînt
mai stînjenitoare decît
un trup gol.
***
Sub geamurile
apartamentului meu
o pisică pîndește
în fiecare seară
o gaură de șobolan.
Dulapul meu e
plin de haine purtate.
Gardul din fața
dormitorului nu poate ascunde
hîrșîitul
unui șmirghel care-și face zilnic
datoria nici
alte zgomote pline de rîvnă.
Cuțitele mele
îmi reflectă chipul dar nu știu
să taie.
În rumoarea orașului
trebuie să ghicesc
viitorul meu și
pașii celui mai bun prieten.
Respir de 110603
de zile.
De 1716 ori
mi-am tăiat unghiile.
N-am jucat
niciodată tenis de cîmp barbut
pocher pe dezbrăcate.
Femeile cu
unghii prelungi îmi dau fiori.
Ploaia întinsă
pe asfalt
e tristețea mea
preferată.
***
Ceea ce scriu se
naște cu încetinitorul.
N-am talent la mințit așa că mint
numai prin
omisiune.
Pentru mine
liftul rămîne singura cale de acces
către aerul vînăt
al înălțimilor.
Nu am cont în
bancă nu am economii la ciorap
nu am nici un
creițar pentru zile negre nu am
rezerve de
supraviețuire
și totuși
continuu să citesc ficțiuni ca și cum
viața mi-ar
depinde de asta.
După cum vă
spuneam
vreau să fiu
rentier și să fac dragoste.
***
Cîteodată îmi intră în ochi
o geană.
Cerul nu e
niciodată atît de jos
ca în romane.
Înăuntrul meu
se montează imagini
perverse: înăuntrul
meu o scoică
e umplută cu
fire de iarbă: înăuntrul
meu liniștea e
uleioasă și
plină de pulsații
carnale.
Gălbenușul
spart e mai violent decît
o pictură de
Goya.
Poezii
de Mihai Ignat
