BALADA PARCULUI CENTRAL
Zgîrciți
cu număratul în secunde
si generoși cu anii cum am fost,
ne-ascundem răsuflarea fără rost
de teii care vor să ne inunde,
de orbii care flutură bastoane
făcînd numărătoarea unor plopi,
culcușuri așternute după toane
de frunză veche tremurată-n gropi :
cearceafuri noi, ediția de seară,
iar plăpumi, magazinele de ieri :
am izbîndit o nouă primăvară
înspre norocul așteptatei veri
ușori, fără bagaje sau avere,
în loc de garderobă cîte-un cui,
ținem discursuri lungi pentru o bere
și fiecare are banca lui,
încrezători în ochiul care minte
dar pipăind norocul în hornar,
îi prindem aripi false de icar
cu sfoară și bătute-n ținte,
noi ocolim vicleni al vremii dinte
prin deturnarea unui zmeu hoinar
ce l-am lipit din foi de dicționar
și-am rîs de complicatele cuvinte,
uităm de griji, filozofări profunde,
de sărbători și zilele de post,
zgîrciți cu număratul în secunde
si generoși cu anii cum am fost.
IARMAROC
o
șină duce, de răsură verde
spre tîrgul unde ceapa înflorește,
oricare gard în mărăcini se pierde
iar cîinii poartă capete de pește,
miroase a sacîz și-a mititei,
a floare de salcîm si mere arse
caii momiți cu traistele de mei
mereu își pierd potcoavele întoarse,
bat oase lungi de dropii în țambale
și lîncezește berea în pahar,
sub raza lunii, galbenă și moale,
cînd se ofilește orice lăutar,
cînd iese seara din grădini de soc
taraful scîrțîind sub coviltire
și printre fetișcane cu ghioc,
fîlfîie, trist, un papion de mire
Poezii
de Dan Dănilă
