|
Andreea Velea
la femei, femei, femei
sexul seamănă cu harta africii un pistol cu țeavă milimetrică înfipt într-un ocean îmi imaginez miliardele de femei cu părul pubian cules în cutia de rezonanță închisă într-un gât lung gâjâind femei, femei, femei
am găsit din întamplare map of places in africa where female genital mutilation is practiced
peste lume vine noaptea bucurie feminină reeditată cu zâmbete negre, un paloș scurt mă mușcă de lobul urechii și labia mică se preface într-un avorton fericit etiopian
în coșmaruri îmi amintesc:
de fapt eu nu am vorbit niciodată cu limba între două stânci, eu niciodată nu am lins cu adevărat coasta bărbatului din care mama și-a inventat primul orgasm de sticlă ceasul de la mâna unui bătrân chitara din șira spinării
burta de gravidă fiicele mele cu scutece de aloe - nu le văd niciodată cu briceagul în spatele blocului jucându-se cu ceilalți copii fiicele mele elevate nu primesc niciodată în grupul lor de fapt eu nu am lins ceva cu adevărat,
seringa din mine mă cilindrizează să te încap, te absoarbe în sexul meu fiicelor mele le voi spune că ai plecat la piață că ai plecat la piață
lor le plac femeile mute
așa vom fi toate protestăm ne adunăm în fața palatului cu placentele încolăcite ridicate pulsând ne adunăm facem gălăgie toate cu voce keratinizată uscate, crețe, miriapodice
astăzi e ziua mutilării femeii pe afișe, în parc, în gurile de canal miroase a iasomie, a urină de nou-născut prematur a ceai de placentă în târg geme în pântecul lor toporișca bunicului aruncată în miezul zilei femeilor, FE-ME-I-LOR, vânzători ambulanți, oferta cu 2000 de minute în rețea să vorbească între ei sfinții și bețivii: a femeilor este ziua asta minunată în care tata lu george nu o dă pe mă-sa cu capul de perete.
diversele tale încercări
diverșii mei amanți, străinii, arhanghelul împăiat prietenele mele din copilărie pe care între timp le-am scos la produs, scalpurile lor aspre au devenit șinele ultimului tramvai din oraș, ultimul tramvai ca ultimul răget cu care ființele tale multiple și necunoscute se întorc în fiecare joi noapte acasă: coapsele și jgheabul din mijlocul lor fanta sexului tău frăgezit primăvara
vei înțelege cu greu locul în care plec împreună cu placenta ta mică fiică-mii îi e dor de tatsu sucurile tale o vor ajuta să-și recapete vocea știu, mă auzi cu greu, nu urmărești cu atenție, diversele tale încercări mă impresionează pleoapa pe care o zbați aerul pe care îl foiești între pielea ta și restul pielii camera în care ești închisă.
începi să te miri, începi să crezi
așa cum stai ca o mamă cu mânecile suflecate ți se pare că strada te apleacă spre mărul din sacoșa colorată, strada îngustă cu miros de bărbat între două vârste te ia drept femeie ușoară te smuncești, aștepți jocul domol al ciorapilor lycra. ești prima femeie pe care am iubit-o pe trotuar, prima femeie a cărei coapsă am mestecat-o, prima mea mamă temporară, prima secundă în care mă respir îmi îndes sufletul în gură flămândă, stearpă, buimacă
începi să te miri, începi să crezi că în jurul tău se rostogolesc vârstele înțelepților: 2006 A.D.
salon 6, maternitatea elena doamna
drăguța de ea moartea îmi suflă în ceafa lată mă prăbușește respiră în țevile de eșapament, în borcanele cu dulceață de cireșe amare, pe mâinile mamei și mâinile mamei mamelor curând deveniți pe rând proiecții în fața studenților de la litere astăzi am ascultat pentru prima dată bătăile cordului fetal, astăzi pentru prima dată mi-am așezat urechea pe adevărata autostradă, burta gravidei din salonul 6, m-a izbit cu piciorușul de nenăscut, astăzi am realizat că lupta începe înainte de cordonul ombilical, mi-am amintit atelierul de remaiat ciorapi în care mi-au retușat defectul congenital: mi-au dat o mamă.
cezariană
și după aceea mi-am amintit cum mă scoteau din mărunțișurile mamei: nu am vrut să-i ies pe gură îmi era frică să nu mă înghită, îmi era frică de încăperea din sufletul ei în care limba ceasului ticăie penultima bătaie, în care tatăl meu se lăfăise și el eram mai bătrână acum îmi dau seama mai bătrână decât ei amândoi și-am hotărât să o scalpez pe dinăuntru am ieșit în cele din urmă cu o minunată rochie versace, o eșarfă ombilicală în jurul gâtului și singurul meu testicul în loc de mărul lui adam. eu n-am avut păcat.
tristă este căprioara avort urban
mereu mi se face poftă în autobuz, poftă și greață de la mirosul de urină acidulată mi se umflă țâțele și îmi doresc să fiu o mamă bună să nu-mi fie rușine de burta mare în care colectez ouă kinder de la diverși necunoscuți să nu văd la ecografie fața vreunuia din ei
îmi închipui grija cu care mi-aș pieptăna sexul cu cărare pe mijloc aș verifica mereu dacă îi ating cu două degete capul, mereu mi se face poftă în autobuz și de câte ori mă apropii de maternitate fiică-mea îmi fuge dintre picioare cu un copil care cântă despre o căprioară.
radio românia
apoi a fost vremea în care ascultam radio când mi-l închipuiam pe dan spătaru ca pe un scaun de care se sprijină o chitară când mă jucam de-a mama și de-a tata cu vecinul de la unu și-mi dădeam seama că habar n-are să penetreze așa că m-am reprofilat și-am început să sărut cu limba fetele din bloc îmi dădeam seama că li se face greață de mine ca de melcii călcați din greșeală așa că m-am reprofilat și-am început să ascult pe ascuns amanții mamei îmi dădeam seama că nici ei nu știu să penetreze așa că m-am reprofilat și m-am jucat de-a preotul și-mi dau seama că au dispărut pe rând vecinii, amanții, tata și tot neamul lor. radio romania actualități.
să mă prindă pe stradă
nu mă tem să mă prindă noaptea pe stradă chiar dacă mașinile nu mai opresc, eu continui sa ajung în locul în care dimineață îmi propusesem să nu mai ajung să nu mai ajung decât dacă nevoia o cere, decât dacă îmi zvâcnesc labiile mai tare și mi se cațără pe față să mă sărute împreună cu bărbații pe care îi port în geantă tropăim, tropăim, cu bărbații și caii, noi vrem demolare noi vrem să scandalizăm cartierul în care morții joacă șah cu funcționarii de la primărie, respectiv regii și pionii, încât mă apucă ciuda de guler și mă zgâlțâie, ciuda că nu am dat la litere și le înfulec de pe ambalaje goale din tomberoane, de pe infractorul, dilema și povestea mea, din cărți, de pe camioane și etichetele de la bere, ciuda că de dimineață mi-am propus să slăbesc și am mâncat e-uri, b-uri, a-uri și de aceea nu mă tem. pe stradă ciuda mea e cel mai periculos vagabond.
|