|
Popescu Andrei
p1
ferestrele și-au patentat
transparența și nu mai pot
privi nici parcul și nici cartierul
cu oameni și blocuri
apusul stă cu picioarele desfăcute
și împinge mari bucăți de lună
asist la naștererile astea
de atâția ani așa că nu mi se mai pare
nimic spectaculos
odată cu ferestrele
copiii și-au patentat oamenii de zăpadă
ușile pragul și
fotoliile buna dispoziție și odihna
nebunia asta curată se așterne
ca un cearșaf pe lumea mea întinsă
pe saltele rezemată de perne
și e loc numai în fiecare scorbură
pentru un aparat de aer condiționat
câte o stradă de colindat
pentru nevoia de ratb
a autobuzelor
și pe fiecare intenție un afiș
cu politica dreptului de autor
în roșu
toată lumea s-a dus la notar cu
însemnatele si neînsemnatele inventii
și fiecare din ele
poartă ștampila legalizată
a vieții mele.
p10
pot să mă gândesc la tine ca la un lucru
obișnuit nu te mai urc pe stele nu mai încarc
lifturi de disperare până la tine.
a iubi mi se pare cât se poate de firesc acum.
p23
te rog să nu pleci.
mă uit la tine și strig:
din gura mea iese un animal, o maimuță
care merge în mâini și rămâne între noi.
tu imi spui ceva neînțeles și din gură
ta iese o panteră.
stăm de o oră și vorbim
și între noi sunt deja toate animalele.
problema nu sunt ele
ci coada de oameni care așteaptă afară
să plătească intrarea la grădina zoologică.
FLASH
când nu mai există teritorii
pentru care să se poarte razboaie
sau zăcăminte de petrol
când nu mai sunt mașini pentru care
să te uiți în stânga și în dreapta la semafor
lume civilizată pentru care să te îmbraci
în pas cu moda
preoți in fata cărora sa îngenunchezi
și să-ți spui păcatele
pașii tăi se îndreaptă către ocean
genele către bucla fiecărui val și inima
bate doar atât cât să-ti împingă și mai mult trupul
către marginea patului seara
spune-ți înainte să adormi că toată lumea
e din pluș și tu poti adormi în brate cu orice
clădire, monument, minune a lumii antice
sau moderne întindeti pe sârmele lungi
care-ți traversează înăuntrul ochilor tot ce ai scos
de la mașina de spălat
și prindele bine in cârlige s-ar putea să visezi ceva frumos
sau să ai un coșmar
să întâlnești o femeie cu buze de porțelan
care să te strige pe nume, pe ani sau pe antebrațe
maluri de care fruntea ta să stea putin rezemată
și să-si retragă apele
încearca să-ți revii, nu e nimic care să merite
o insomnie, un gând rău dar nici unul bun, o privire
o lacrimă sau o emoție
sau vreun fel de atenție din partea ta.
astăzi tu ești cel care merită ceva
și poți să fii indiferent față de tot
oricum e cineva care consideră că ceea ce crezi tu
ca meriți nu ți se cuvine așa că nu-ți
mai bate capul
lasa-l puțin pe dumnezeu să se oftice.
|
