Patricia Piccini Big mother, 2005

Te-aş ruga să comentezi puţin pe tema realismului din arta contemporană.

În artă nu poţi fi realist. Oamenii care pictau pereţii peşterilor acum câteva zeci de mii de ani erau, în felul lor, la fel de realişti ca cel mai bizar pictor abstract contemporan. Orice realism este o ficţiune. În sens tare, nu există realism ci doar stil realist. De exemplu, etichetăm romanul cu „Cu sînge rece” a lui Truman Capote drept realist datorită stilului apropiat de un articol de ziar în care este scris, pentru că am fost gavaţi de mici copii cu ziare şi emisiuni tv, pentru noi ideea de reportaj este foarte aproape de ceea ce numim realitate.  Întrebarea ta ţinteşte, de fapt, spre hiper-realismul şi teratologia din arta de acum. 

De ce teratologie şi hiper-realism?

În patologie teratoamele sunt tumori hibride şi incomplet diferenţiate. Estetica actuală este o estetică mutantă, o estetică a mutaţiilor. Omul caută în jurul lui sens, ceea ce numeşte realitate este de fapt această căutare a sensului. Hiper-realismul este înlocuirea realismului concret şi tangibil, cu o proliferare orizontală de relaţii tensionate, cu o junglă de hiperlinkuri. A fi astăzi înseamnă a fi conectat în diverse reţele sociale, economice, sau pur şi simplu conectat la internet. Teratologia adusă de globalizare şi hiper-realismului world wide webului. Arta de astăzi este teratologică şi hiperreală.

Jan de Marsschalek Untitled (le desir d`ecrire)