Valentina Chiriţă

şi cred

şi totuşi cred că te obişnuieşti cu moartea de mic
în după-amieze tăcute, în şcoli cu ferestre uriaşe
în preajma acuarelelor lipicioase
ce iţi astupă mai tarziu pieptul cu
greutatea petrosinului
te deranjează de aceea înlemnirea metropolei
dupa 1 noaptea
ca o opera dintr-acelea grandioase
care nu iţi spune nimic şi te simţi ridicol
şi te excita apoi mirosul prafului
de pe tramvaiul din imediata apropiere-
mulţumirea e că violenţa ţi-ar deveni intimă
şi suficientă-
presimţirile antrenează şi fac unghi ascuţit
cu linia discontinuă a trupului tău obosit.

aseptic/ frozen

ce binecuvantare ca există geamuri de termopan
acum că afară e mai mut ca niciodată
şi te apucă furia şi le desprinzi benzile adezive
iţi muţi gesturile clinice pe marginea spaţiului deschis
-e intotdeauna un lipici care persistă
ca nişte colţi băloşi din filmele de serie B-
liniştea iţi înfundă gura cu bucăţi de vată
într-o ultimă operaţie de infrumuseţare,
poţi oricât să netezeşti spaţiul dintre tine si ceilalţi
cu unghii,lame si cute striate,
civilizaţia te va sătura cu lichidul ei amniotic,
iţi va pensa genele, vei mirosi a bunăstare,
a săpun pentru copii până la 30 de ani
te va paraliza cu fibula ei infiptă
în măduva spinală , vei poza la antipa,
vei atârna pe pânze semitransparente
deasupra blocurilor din centru , nu se vor
mai vedea ramele ferestrelor
cu vopseaua scorojită

mediu 1

mi-e tare frică de ei, am
broboane de spaimă pe dosul palmelor,
port rochii lungi, mi le strang noaptea
in jurul gleznelor, ei pot intra cu mânuţele lor,
ei au pistoale de lipit, pistoale de ars,
şuşotesc serile in atelierele şcolilor,
miros a fum negru, troznesc pe cablurile
vechi ale tramvaielor, macină zgura,
eu ma trezesc cu gâtul uscat
cu puncte ciudate pe pulpe
("mişcă-te, mamă, o să ramâi şchioapă,
oloagă , o sa te dăm la ţigani"
ei sorb din polonicele lor zemuri,
sângele spumegă, al meu e praf, e alb,e moldamin)
şi tot aşa nu pot sta niciodata singură,
niciodată calmă
ca fructele fierbinţi din solarii
în pânda păianjenilor cu abdomenul gras
ce se hrănesc din aşteptare

***

desigur că există şi o binefacere a privirii,
a corpului înstrăinat, văzut încet, cu graţie
sau cu ferocitate
(pupilatorul cu ţesutul spongios, cumsecade
îmi laudă trupul cu toate gurile lui
ce cască la fiecare zvârcolire a somnului din mine
ei, tocmai cheiţa ce învarte această jucărie
e spasmul punctului de neîncredere)
cum memoria face din mine o pată fierbinte,
voi nu veţi vedea decât
o mână de var
îmbibată de sudoarea muncitorului cu ora

nu intelegi, entuziasmul

nu înţelegi entuziasmul mişcărilor mele
e gândit să sufoce ca în ziua de vară
un pepene galben cu miezul poros
acum stau. din povestea cu iepurii albi
şi dama de pică nu se mai aude decât
zgomotul bilelor roşii întrerupt de trepte
mănânc cu frica transpir sub duş
întregul perete transpiră fără să facă nimic
şi picură mai mult înainte şi după
aceste locuri ale stagnării
mă irită volutele şi petele din asfalt
sunt acolo să mă agaţe pe mine
să-mi pună atele moartea e instrumentală
şi accidentul nici măcar spectaculos
acum stau. din pricina fricii totul
se aude ca printr-un burete şi mult mai târziu
anestezicul meu e mulajul
simturile mai taie din când în când e moale
dar elastic febril devenind cu incercari
ca ale beteagului care işi mai aşează
perna scaunul cu rotile
doar ele în poziţie nefirească indicând nordul.

mediu cu REBU

nu mă asculta, am pierdut nepăsarea
nu înainte de a o frământa pe buricele degetelor,
am umplut toate scrumierele vechilor petreceri
cu acele resturi de existenţă marginală
( fumul se desfăşura întotdeauna în valuri de tul
el aparţinea domnişoarelor de onoare dezamăgite,
cu dessous-urile intacte)
sunt toate acestea gesturi repetate
o mecanică a tactilului
care te ajută să ajungi la alte episoade
-înapoi la guma întărită,
la roboţeii din pachetele de BT,
la vărsta de 5 ani cand mă îmbrăcam
cu urâta rochie de mireasă a mamei
şi nu simţeam nimic, dar nimic-
şi, de aceea,
după ce toată viaţa am ţinut-o tot într-o petrecere
(nu mă interesau artificiile,
le-aş fi lasat să pocnească pe cerul gurii
ca acel praf colorat a cărui miză
e sunetul, nu gustul)
mă trezesc în intersecţii,
admirand relansarea tramvaiului 4,
cu moloz în ochi, gâtul uscat,
falsă senzaţie de mahmureală,
falsă senzaţie de sfârşit al petrecerii.
de cealaltă parte a panglicilor despărţitoare
stau muncitorii bronzaţi/murdari
cu acea lovitură ameţitoare pe care ţi-o dă
vodca băută în plin soare
şi eu tot de cealaltă parte
imaginându-mi tot ce nu a fost,
fraternizând cu placiditatea lor,
înăuntru liniştea gunoiului menajer,
a muncii prost făcute,
a importantului căruia nu-i dai niciodată crezare
ca înţelegerea fumătorilor pentru moartea celorlalţi
în afară, violente peisaje fauviste
care nu mai rememorează nimic

mediu ‘87

în `87 mama mi-a interzis să mănânc căpşuni
atunci am simţit nisipul în dinţi şi satisfacţia
(pe furiş puteam avea cancer sau picioarele strâmbe
puteam fi chiar bătută dacă eram prinsă)

ei copiază noduri de lemn pe tapiţerii plastifiate
în baruri fără pretenţii la periferie ei
inventează şerveţele umede în folii elegante
eu mă proptesc în pragul bunăstării
cu emoţii pitice suprapuse ca
muzicanţii din Bremen
(numai ultimul vedea ospăţul din casă
focul din cămin şi le povestea celorlalţi)
mă înfrupt cu dinţii mei inegali
las urme în faţa celebrităţii apuse a alimentarelor
atârn în galantare din mine nu mai picură nimic
sunt învelită în latex cu aromă de fructe
de aceea cuţitul taie mai greu la început
apoi,când sunt frântă cu mâna,
nostalgia gustă plictisită amandine
în cantine studenţeşti şi i-e greaţă
ca de cartoanele îmbibate de caramel
ale copilăriei mele
nostalgia se satisface de 3 ori pe zi
mă bate uşurel pe capul meu rupt
cu o linguriţă inox 332
şi i-e bine

acum sunt o femeie retardată, bărbatul mi-e indiferent
mai ales când mă distrează
cu lovituri de spatulă pe creasta iliacă
sunetul neputinţei cu limba grea atingând
clopotul la vecernie anunţă postul negru
apa fadă
boala prezentului fără grăsimi până la deshidratare
oasele mele de copil fără amintiri

Valentina Chiriţă Născută la 25 martie 1983, absolventă a Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti, română-franceză.